15.

BOLILE DEMIELINIZANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

I. COMPLEMENTUL SIMPLU

1. Majoritatea pacienţilor care au suportat o encefalomielită acută diseminată

supravieţuiesc, având:
A. Vindecare completă.
B. Atacuri de panică frecvente.
C. Deficite neurologice persistente.
D. Angină pectorală şi sindrom neurastenic persistent.
E. Tulburări de ritm cardiac.

2. Statisticele arată că în circa 80% din cazuri nevrita optică evoluează spre:
A. Pierderea completă a vederii.
B. Înceţoşarea vederii.
C. Encefalomielită acută diseminată.
D. Scleroză multiplă.
E. Hemoragie subarahnoidiană spontană.

3. Boala Devic este întâlnită în special la:

A. Latinoamericani.
B. Africani.
C. Australieni.
D. Japonezi.
E. Ţigani.

4. Indicaţi una din cauzele majore ale incapacităţii neurologice la persoane de vârstă
tânără:
A. Boala Devic.
B. Encefalomielita acută diseminată.
C. Scleroza multiplă.
D. Nevrita optică.
E. Ictusul ischemic cardioembolic.

5. Descrierea sclerozei multiple a fost făcută pentru prima dată de:

A. Charcot.
B. Babinski.
C. Marinescu.
D. Pavlov.
E. Friedreich.

6. De unde provine denumirea bolii scleroză multiplă?

A. Are loc o microangiopatie aterosclerotică difuză a sistemului nervos central.
B. Suferă memoria recentă a bolnavilor.
C. Are loc sclerozarea importantă a spaţiilor perivasculare Virchov.
D. Se sclerozează căile conductoare motorii şi senzitive din cadrul encefalului şi
măduvei spinării.
E. Are loc o cicatrizare („sclerozare”) a ariilor de demielinizare în substanţa albă a
sistemului nervos central.
7. Frecvenţa medie a cazurilor de scleroză multiplă după Kurtzke corespunde pentru
100.000 locuitori a următorului număr de cazuri:
A. Peste 30.
B. Între 20-30.
C. Între 15-20.
D. Între 5-15.
E. Sub 5.

8. În Republica Moldova s-a înregistrat următorul indice de prevalenţă a cazurilor de

scleroză multiplă la 100.000 de locuitori:
A. 8,6.
B. 6,3.
C. 6,5.
D. 7,5.
E. 9,9.

9. Alegeţi descrierea corectă a semnului Lhermitte:

A. Imposibilitatea flectării bărbiei spre piept din cauza redorii occipitale.
B. Senzaţia de „descărcare electrică” la flectarea capului anterior.
C. Dureri violente la percuţia apofizelor cervicale posterioare.
D. Poziţia imobilă antalgică a capului.
E. Flectarea picioarelor în articulaţiile coxofemorale şi ale genunchilor la încercarea de
a aduce bărbia la piept.

10. În calitate de prime simptome ale sclerozei multiple pot fi tulburările de sensibilitate,
în special a celei:
A. Algice.
B. Tactile.
C. Vibratorii.
D. Mioartrocinetice.
E. Stereognozice.

11. Oftalmofundoscopia la bolnavii cu scleroză multiplă arată:

A. O paliditate a jumătăţii nazale a papilei nervului optic.
B. Atrofia secundară a papilei nervului optic.
C. Leziuni vasculare şi retiniene de aspect variabil.
D. O decolorare a papilei în sectorul temporal.
E. O tromboză de venă centrală a retinei.

12. Edemul papilei nervului optic (edemul papilar) este rar întâlnit la examenul prin
oftalmofundoscopie la:
A. Un proces intracranian înlocuitor de spaţiu.
B. Creşterea presiunii intracraniene.
C. Accidentele vasculare cerebrale însoţite de edem cerebral acut.
D. Leziunile extinse ale ambelor radiaţii optice.
E. Proces inflamator.

13. Indicaţi medicamentele cele mai folosite pentru tratarea episoadelor acute ale
sclerozei multiple:
A. Corticosteroizii (metilprednisolonul).
B. Azatioprina (imuran, imurel).
C. Copaxonul.
D. Betaferoanele.
E. Baclofenul.

14. Cel mai efectiv remediu de tratare a puseelor de scleroză multiplă astăzi este:
A. Puls-terapia cu 500-1000 mg/zi metilprednisolon.
B. Plasmafareza.
C. Oxigenarea hiperbarică.
D. Transplantul de măduvă osoasă.
E. Administrarea de celule stem.

15. Alegeţi imaginea de rezonanţă magnetică cerebrală sugestivă pentru un bolnav cu

scleroză multiplă:

A. B.

C. D. E.

16. Indicaţi metoda terapeutică de la care se aşteaptă rezultate spectaculoase în

tratamentul sclerozei multiple:
A. Tratamentul imunosupresiv.
B. Plasmafereza.
C. Tratamentul de desensibilizare.
D. Transplantarea de măduvă osoasă.
E. Inginerie genică.

17. Betaseronul se recomandă pentru tratamentul sclerozei multiple cu evoluţie:

A. În pusee.
B. În pusee-progresivă.
C. Progresivă.
D. Cronică.
E. Abortivă.

18. Indicaţi medicamentul cel mai eficace pentru reducerea tonusului muscular în
scleroza multiplă:
A. Betasercul.
B. Betaferonul.
C. Copaxonul.
D. Avonexul.
E. Baclofenul.

19. Dandrolene sodium (Dantrium) este utilizat în tratamentul tonusului muscular

crescut la bolnavii cu scleroză multiplă atunci când:
A. Pacientul nu are asigurare medicală (medicamentul este ieftin).
B. Medicul nu are experienţă în tratamentul sclerozei multiple.
C. Prognosticul clinic-imagistic este rezervat.
D. Poate apărea dependenţa de Diazepam.
E. Celelalte medicamente nu au efect.

II. COMPLEMENTUL MULTIPLU

1. Indicaţi bolile care fac parte din grupul maladiilor demielinizante:

A. Encefalomielita acută diseminată.
B. Boala lacunară cerebrală.
C. Nevrita optică.
D. Boala Devic.
E. Scleroza multiplă.

2. Printre agenţii cauzali identificaţi ai encefalomielitei acute demielinizante se numără:

A. Virusurile Echo.
B. Virusurile herpes.
C. Virusurile Coxackie.
D. Mycoplasma.
E. Treponema palidă.

3. Alegeţi descrierile particularităţilor fiziopatologice în encefalomielita acută

demielinizantă:
A. Demielinizarea inflamatorie a sistemului nervos central depinde de pătrunderea
limfocitelor activate prin bariera hematoencefalică.
B. Pătrunderea limfocitelor activate prin bariera hematoencefalică favorizează contactul
ţesutului cerebral perivascular cu toţi mediatorii imuni celulari.
C. Modificările microscopice sunt limitate iniţial la infiltrarea intensă perivenoasă cu
celule mononucleate şi la hemoragie.
D. În faza iniţială nu apare demielinizare.
E. Are loc infiltraţia parenchimului cerebral şi medular cu celule limfoidale, se formează
focare mari de necroză, are loc trombozarea venelor superficiale şi profunde.

4. Tabloul clinic al encefalomielitei acute diseminate este variabil şi poate evalua sub
formă de:
A. Mielită.
B. Encefalomielită.
C. Opticoencefalită.
D. Opticoencefalopoliradiculonevrită.
E. Multinevrită craniană.

5. Debutează de obicei encefalomielita acută diseminată în forma acută cu:

A. Paraplegie şi tulburări sfincteriene.
B. Fenomene catarale.
C. Indispoziţie generală.
D. Cefalee.
E. Reacţii vegetative şi emoţionale.

6. Lichidul cefalorahidian în encefalomielita acută diseminată conţine:

A. O cantitate diminuată de albumine.
B. Eozinofile.
C. Un amestec de polimorfonucleare şi limfocite.
D. O cantitate crescută de proteine.
E. Eritrocite proaspete.

7. Rezonanţa magnetică nucleară în encefalomielita acută diseminată arată:

A. Modificări similare celor care apar în scleroza multiplă.
B. Multiple chisturi mici conturate pe fondal de hidrocefalie comunicantă.
C. Leziuni mai întinse şi mai simetrice decât cele în scleroza multiplă, persistând o
perioadă lungă de timp.
D. Focare de inflamaţie şi edemaţiere, localizate predominant în lobul frontal al
creierului.
E. Afectarea selectivă a cortexului frontal.

8. Pierderea tranzitorie a vederii poate apărea în:

A. Nevrita optică demielinizantă.
B. Neuropatia optică ischemică.
C. Sarcoidoză.
D. Compresiunea căilor vizuale în porţiunea anterioară.
E. Nevroză isterică.

9. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la boala Devic:

A. Are loc demielinizarea căilor auditive.
B. Morfopatologic se manifestă prin demielinizare masivă şi confluentă la nivelul căilor
vizuale anterioare, asociată cu o demielinizare de egală severitate a măduvei spinale.
C. Demielinizările pot să apară simultan sau secvenţial, indiferent de ordine, episoadele
fiind separate de săptămâni sau luni.
D. Este cauzată de o infiltraţie limfoidală de focar şi hiperplazie a endoteliului
arahnoidian bazal.
E. Se datorează unui proces chistos-adeziv pe suprafaţa convexului cerebral.

10. Morfologic în scleroza multiplă are loc:

A. Iniţial apar infiltraţii limfomonocitare perivenulare în substanţa albă a sistemului
nervos central, caracteristică unui proces inflamator nespecific.
B. Dezintegrarea mielinei pe arii diseminate, în substanţa albă, de forme şi dimensiuni
diferite (demielinizare).
C. Procesul începe prin apariţia macrofagilor, care fagocitează mielina.
D. Lezarea primară a axonilor sistemului nervos central, urmată de demielinizare
secundară.
E. Cicatrizarea ariilor de demielinizare prin astrocitoză.

11. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la scleroza multiplă şi sistemul imun:

A. În cazul sclerozei multiple există o reacţie neadecvată din partea sistemului imun.
B. Are loc creşterea conţinutului de creatininkinază în ser.
C. Complexul major de histocompatibilitate este baza care realizează nu determinanta
genetică, ci doar susceptibilitatea la boală.
D. Iniţial are loc o reacţie inflamatorie hiperergică a meningelor, care mai târziu se
transformă în proces proliferativ de cicatrizare.
E. Suferă două tipuri de celule: linia macrofag-monocit şi limfocitele T-helper.

12. Selectaţi dovezile care pledează pentru originea virală a sclerozei multiple:
A. Studiile epidemiologice au constatat existenţa unei lungi perioade de latenţă între
expunerea subiectului la un presupus agent etiologic infecţios şi debutul sclerozei
multiple.
B. Observaţiile clinice indică evoluţia ondulantă a bolii.
C. Studiile anatomo-patologice demonstrează existenţa demielinizării cu conservarea
iniţială a axonilor.
D. Existenţa unor boli virale experimentale, în care o lungă perioadă latentă de
incubaţie este însoţită de evoluţia clinică cu remisiuni, recăderi şi demielinizare, ca
principal model anatomopatologic.
E. Existenţa studiilor statistice (dublu-oarbe, randomizate) în care sunt demonstrate
eficienţa tratamentului cu medicaţie antivirală la bolnavii cu scleroză multiplă.

13. Tulburările principale de mişcare ale pacientului ataxic sunt:

A. Instabilitatea posturală.
B. Deficitul de coordonare a mişcării.
C. Tulburările de sensibilitate ce se încadrează într-un sindrom medular Brown-
Sequard.
D. Articularea nedesluşită.
E. Rezonanţa nazală sau stridentă.

14. Tulburările neuropsihice din scleroza multiplă includ:

A. Anxietatea accentuată.
B. Starea depresivă.
C. Labilitatea emotivă.
D. Euforia şi uneori psihoze.
E. Chemările imperioase la micţiune.

15. Primele simptome ale sclerozei multiple se manifestă prin:

A. Anosmie.
B. Nistagmus.
C. Tulburări de coordonare şi de statică.
D. Simptome piramidale.
E. Tulburări de sensibilitate.

16. Indicaţi formele clinice tipice ale sclerozei multiple:

A. Cerebrală.
B. Spinală.
C. Cerebro-spinală.
D. Hepato-cerebrală.
E. Retrobulbară.

17. Indicaţi tipurile de evoluţie a sclerozei multiple:

A. În pusee (recurentă).
B. În pusee-progresivă (secundar progresivă).
C. Progresivă (primar progresivă).
D. În regresii (primar regresivă).
E. Monofazică (de tipul encefalomielitei acute diseminate).

18. Indicaţi sinonimele termenului puseu:

A. Episod.
B. Estompare.
C. Atac.
D. Exacerbare.
E. Extensiune.

19. După gradul de certitudine distingem scleroză multiplă:

A. Verificată prin autopsie.
B. Verificată prin tomografie computerizată.
C. Definită clinic.
D. Clinic probabilă.
E. Clinic posibilă.

20. Examenul lichidului cefalorahidian în cursul puseelor de scleroză multiplă arată:

A. O componenţă normală.
B. O creştere moderată a numărului de celule.
C. O reducere uşoară a conţinutului de albumine.
D. O creştere moderată a albuminorahiei.
E. Electroforetic o hipergamaglobulinorahie – benzi oligoclonale.

21. Potenţialele evocate în scleroza multiplă în raport cu intensitatea leziunii arată:

A. Diminuare a amplitudinii răspunsului evocat.
B. Întârziere a latenţei răspunsurilor.
C. Absenţa răspunsului evocat.
D. Reducerea timpului de latenţă a răspunsului evocat la stimulare vizuală.
E. Blocuri de conducere severe.

22. Rezonanţa magnetică nucleară în scleroza multiplă arată:

A. Anomalii ale substanţei albe ventriculare şi ale nucleilor cenuşii.
B. O angajare occipitală.
C. Prezenţa de arii de distrucţie a barierei hematoencefalice.
D. Prezenţa plăcilor de scleroză.
E. Cavităţi al căror semnal anormal este apropiat de cel al lichidului cefalorahidian.

23. Plăcile de scleroză detectate prin examenul de rezonanţă magnetică nucleară

cerebrală sunt localizate:
A. Periventricular.
B. În corpul calos.
C. În nervul optic.
D. În trunchiul cerebral.
E. În coarnele medulare posterioare.

24. Tratamentul medicamentos al sclerozei multiple include:

A. Tratamentul imunosupresiv.
B. Tratamentul imunomodulator.
C. Tratamentul imunostimulator.
D. Tratamentul de desensibilizare.
E. Tratamentul simptomatic.

25. Indicaţi efectele secundare ale metilprednisolonului utilizat în puls-terapia sclerozei

multiple:
A. Sindromul Cushing.
B. Ulcere trofice.
C. Roşeaţa feţei.
D. Edemul gleznelor.
E. Gust metalic în timpul perfuziei şi în orele următoare.

26. Selectaţi referinţele corecte pentru azatioprină:

A. Este o proteină din clasa interferonilor beta, produsă prin inginerie genetică.
B. Este un antagonist purinic ce intervine asupra metabolismului acizilor nucleici.
C. Poate fi folosit în doză de 2,5-3 mg/kg corp/zi divizată în 2-3 prize.
D. Tratament continuu pe termen lung al sclerozei multiple timp de 2-3 ani.
E. Nu are efect secundar major.

27. Selectaţi efectele secundare ale administrării de betaseron:

A. Cefalee.
B. Febră.
C. Senzaţie de oboseală.
D. Dureri musculare.
E. Reacţii uşoare la locul injectării.

28. Antidepresivele triciclice (amitriptilina) pot fi indicate în cazul:

A. Stărilor de anxietate nemotivată.
B. Sindromului algic violent, refracter la administrare de antalgice.
C. Labilităţii emotive.
D. Euforiei.
E. Demenţă şi uneori psihoză.

29. Antidepresivele tricilcice (amitriptilina) pot fi indicate în scleroza multiplă în cazul:

A. Stărilor depresive.
B. Labilităţii eumoţionale.
C. Euforiei.
D. Pentru unele cazuri de spasticitate severă.
E. Demenţă şi psihoză.

III. ASOCIEREA SIMPLĂ

1. Asociaţi manifestările clinice proprii sindromului motor, senzitiv şi atactic din cadrul
sclerozei multiple.
a. Sindromul motor.
b. Sindromul senzitiv.
c. Ataxia.
1. Instabilitatea posturală.
2. Parapareză spastică.
3. Deficitul de coordonare al mişcării.
4. Hemipareză.
5. Parestezii la membre.
6. Monopareză.
7. Hiperreflexie osteotendinoasă.
8. Dureri în regiunea lombară.
9. Modificarea direcţiei şi gradului mişcării.
10. Semnul Lhermitte.
11. Abolirea reflexelor abdominale.
12. Hipoestezii cu diverse topografii.
13. Reflexe patologice piramidale.
14. Deteriorarea echilibrului.
2. Asociaţi diferitele medicamente utilizate în tratamentul de desensibilizare a bolnavilor
cu scleroză multiplă cu proprietăţile lor:
Medicamentul: Proprietăţile:
a. Copolimerul I (Cop I, Copaxone). 1. Preparat din creier de vacă.
b. Betaseronul. 2. Proteină din clasa interferonilor beta.
3. Poate fi administrat per os.
4. Produs prin inginerie genetică.
5. Are funcţii de regulator imun.
6. Reacţionează încrucişat cu proteina bazică
mielinică.
7. Se recomandă numai pentru formele de scleroză
multiplă cu evoluţie în pusee.

IV. TESTE DE TIP RELAŢIE CAUZĂ-EFECT, LA CARE SE VA NOTA CU:

A – dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie de tip cauză-efect între ele;
B – dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie de tip cauză-efect între
ele;
C – dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;
D – dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată;
E – dacă ambele afirmaţii sunt false.

1. Encefalomielita acută diseminată are caracter monofazic, dar o parte din pacienţi
care se recuperează după atacul iniţial fac recăderi ulterioare şi boala lor nu poate fi
diferenţiată de forma cerebrală a sclerozei multiple.

2. Frecvenţa cazurilor de scleroză multiplă are o corelaţie directă cu gradele de

latitudine din emisfera sudică şi nordică a globului pământesc. Printre persoanele care
au părăsit zona geografică cu risc sporit de îmbolnăvire de scleroză multiplă până la
vârsta de 15 ani riscul de îmbolnăvire este identic zonei unde ei s-au născut.

3. Plasmafereza este un procedeu ce se bazează pe ipoteza că plasma sanguină a

bolnavilor cu scleroză multiplă conţine anticorpi ce lezează mielina. Odată cu
îndepărtarea plasmei se îndepărtează şi aceşti anticorpi, obţinându-se efecte favorabile
în procesul evoluţiei bolii.