Sunteți pe pagina 1din 31

ASFIXIILE MECANICE

Autor: Eduard LUNGU


Doctor în ştiinţe medicale,
Asistent universitar,
Catedra Medicina Legală
Conţinut
1. Definiţie, clasificare
2. Evoluţia clinică a asfixiilor mecanice
3. Semnele asfixice generale
4. Asfixii prin comprimare (spânzurarea, strangularea
cu laţul, sugrumarea, comprimarea toraco-
abdominală)
5. Asfixii prin ocluzie (sufocarea, obstruarea căilor
respiratorii cu corpuri străine, înecul)
6. Asfixii prin aer confinat

2
Definiţie

Asfixie - origine greacă – “a” – lipsă; “sphygmos” – puls

Asfixie - stare patologică a organismului creată prin


privaţiunea parţială sau totală de oxigen şi creşterea
consecutivă a bioxidului de carbon

Asfixia mecanică – starea de anoxie sau anoxemie care


apare sub influenţa agentului mecanic exterior şi se
manifestă printr-o dereglare acută a respiraţiei
pulmonare, circulaţiei sangvine şi activităţii sistemului
nervos central

3
Clasificarea asfixiilor

Clasificarea în funcţie de patogenie şi nivelul de


declanşare a procesului asfictic:
1. Asfixie de aport – insuficienţa oxigenării sângelui la nivelul
pulmonar – aportul oxigenului în organism este împiedicat
până la nivelul schimbului alveolocapilar.

a. Violente – comprimarea gâtului şi toracoabdominală,


obstruarea orificiilor şi căilor respiratorii, lipsa oxigenului în
mediu, pneumotorax traumatic, etc.

b. Patologice – tumori de laringe, traheie, bronşii, pneumonii, astm


bronşic, emfizem pulmonar, etc.

4
Clasificarea asfixiilor

2. Asfixie de transport – deficit al transportului oxigenului de la


nivelul alveolar spre ţesuturi
a.Violente – blocarea hemoglobinei în intoxicaţii cu oxid de carbon,
nitriţi, nitraţi, etc.
b. Patologice – insuficienţă cardiacă, colaps, anemii, hemoragii
nontraumatice, hipoxie intrauterină.

3. Asfixie de utilizare (histotoxică) – perturbarea oxigenării la


nivelul ţesutului fiind realizată prin blocarea unor enzime,
coenzime respiratorii
Violente – intoxicaţii cu derivaţii acidului cianhidric, barbiturice,
etc.

5
Clasificarea asfixiilor mecanice

1. Prin comprimare
• gâtului (spânzurarea, strangularea cu lațul, sugrumarea
sau strangularea cu mâna)
• toraco-abdominală
2. Prin ocluzie
• ocluzia orificiilor respiratorii (sufocarea)
• ocluzia căilor respiratorii cu corpuri străine
• aspirația substanțelor pulverizante și conținutului gastric
• înecul
3. Asfixie prin aer confinat
4. Asfixie poziţională

6
Evoluţia clinică a asfixiilor mecanice

– Stadiul preasfixic ≈ 1-2 min (agitaţie motorie, pierderea


cunoştinţei)
– Stadiul dispneei inspiratorii ≈ 1 min (excitaţie marcată,
tahipnoe, tahicardie, creşte TA)
– Stadiul dispneei expiratorii ≈ 1 min (bradicardie,
bradipnee, convulsii, hipotonie)
– Stadiul de apnee tranzitorie ≈ 30-60 sec (stop respirator
scurtă durată, paralizia centrului respirator bulbar)
– Stadiul respirației terminale ≈ 1 min (excitarea centrului
respirator spinal - respiraţii rare, neregulate)
– Stadiul apneei stabile (paralizia centrului respirator
spinal – apnee stabilă, stop cardiac)
7
Semnele general asfixice

1. Externe
• Peteşii hemoragice punctiforme ale pielii şi mucoasei,
subconjunctivale
• Cianoza feţei, extremităţilor degetelor ale membrelor
superioare
• Lividităţile cadaverice precoce
• Semnele micţiunii şi defecaţiei involuntare

8
Semnele general asfixice

2. Interne
• Sânge fluid de culoare închisă
• Dilatarea și umplerea cordului drept cu sânge fluid
• Stază generalizată pronunțată în toate organele interne
• Anemia splinei în contrast cu stază generalizată –
splenocontracţie (semnul lui Sabinski)
• Peteșii subpleurale și subepicardiale (petele Tardieu)

9
Spânzurarea

Spânzurarea – asfixie mecanică – comprimarea


formaţiunilor neurovasculare şi aeriene ale gâtului,
realizată cu un laţ traumatic strâns progresiv sub acţiunea
greutăţii totale sau parţiale a corpului asfixiatului

– Suicid – frecvent
– Omucidere – rar
– Accident – foarte rar

10
Spânzurarea
1. Completă – corpul suspendat în laţ, fără contact cu
punct de sprijin
2. Incompletă – corpul suspendat în laţ, are contact cu
plan de reper (în genunchi, pe şezute sau orizontală)

11
Spânzurarea

1. Tipică – lațul este situat pe suprafața anterioară-


laterală a gâtului, iar nodul – la ceafă (din spate)
2. Atipică – nodul situat sub bărbie (din față)
3. Laterală – nodul situat pe una dintre suprafețele
laterale ale gâtului

12
Spânzurarea

Laţul de spânzurare:
1. unic, dublu, multiplu – în funcţie de numărul circularelor
2. moale (cârpă, cravată, fular); semidur (cablu elastic, sfoară);
dur (sârmă, lanţ, etc)

Nodul laţului de spânzurare:


1. Fix – nu permite strângerea laţului
2. Culant – micşorarea laţului prin tracţiune
13
Spânzurarea

Mecanismele morţii
1. Anoxia anoxică acută - oprirea aportului de aer
(oxigen) în plâmâni.

2. Tulburările grave ale hemodinamicii cerebrale


(comprimarea vaselor sangvine: arterei carotide și
venei jugulare).

3. Inhibiţia neuroreflectorie - excitarea nervilor vag,


laringian precum și sinusului carotidian.

14
Spânzurarea

Aspectele morfologice
1. Externe
Şanţul de spânzurare - semnul specific – leziune
superficială a pielii gâtului sub forma unei zone denivelate
care reprezintă o reproducere negativă a reliefului lațului

• localizat în 1/3 superioară a gâtului


• direcție oblică, ascendentă, spre nod
• adâncimea neuniformă
• incomplet

15
Spânzurarea

2. Interne
– Infiltratele hemoragice în țesutul celuloadipos și mușchii
gâtului. Hemoragii în mușchii sterno-cleido-mastoidieni
(locul inserției pe claviculă și stern) - (semnul Walker)
– Hemoragii pericarotidiene. Hemoragii în adventiţia
carotidelor - (semnul Martin)
– Rupturile transversale ale intimei carotidelor - (semnul
Amusat)
– Fracturile laringiene, osului hioid
– Hemoragiile în capsula ganglionilor limfatic
– Dislocaţii atlanto-occipitale sau cervicale, fracturi axis

16
Strangularea cu laţul

Strangularea cu laţul – asfixie mecanică – comprimarea


formaţiunilor neurovasculare şi aeriene ale gâtului,
realizată cu un laţ traumatic strâns progresiv sub acţiunea
forţei exterioare
Semnul specific - șanţul de strangulare
• localizat la nivelul cartilajului tiroid
• direcție orizontală
• adâncimea uniformă
• continuu

17
Sugrumarea

Sugrumarea – asfixie mecanică – comprimarea


formaţiunilor neurovasculare şi aeriene ale gâtului,
realizată prin intermediul mâinii sau mâinilor agresorului
Aspectele morfologice
1. Externe
• excoriaţii liniare şi semilunare
• echimoze rotunde sau ovale
2. Interne
• hemoragii masive în ţesuturile moi
• fractura osului hioid şi cartilajelor laringiene

18
Comprimarea toraco-abdominală

Comprimarea toraco-abdominală – asfixie mecanică – se


instalează datorită blocării mișcărilor respiratorii, care se
realizează prin compresiunea toracelui și abdomenului
Mecanismul morţii – prin asfixie mecanică, leziuni imense
ale corpului, care cauzează moartea
Aspectele morfologice
• masca echimotică - cianoză pronunțată a feței, gâtului, a
părții superioare a toracelui și multiple echimoze cutanate
• exoftalmie
• edemul carminat al plămânilor (plămânii măriți în
dimensiuni, aerați moderat, edemațiați, de culoarea roșie-
aprinsă)
• leziuni externe şi interne toraco-abdominale 19
Sufocarea

Sufocarea – asfixie mecanică – obstrucția orificiilor


respiratorii (nas, gură), realizată cu mâna sau cu obiecte
moi
Mecanismul morţii: asfixia
Aspectele morfologice
• echimoze rotunde, ovale – în jurul orificiilor nazo-bucale
• excoriaţii liniare, semilunare – în jurul orificiilor nazo-
bucale
• echimoze, excoriaţii, plăgi – mucoasa buzelor, obrajelor
În obstrucția orificiilor nazo-bucale cu obiecte moi (pernă,
haine) sunt prezente numai semnele generale asfixice

20
Obstruarea (ocluzia) căilor respiratorii cu
corpuri străine

Obstruarea căilor respiratorii - asfixie mecanică - se


instalează prin pătrunderea în aceste căi a diferitelor
corpuri străine solide
Mecanismul morții: moartea se instalează prin asfixie
mecanică, consecutivă ocluziei căilor respiratorii și
spasmului laringian reflectoriu.

Aspectele morfologice: pe lângă semnele generale de


asfixie - corp străin sau un bol alimentar inclavat la un
anumit nivel în laringe sau în căile respiratorii, cu reacții
vitale sub forma de sufuziuni sanguinolente la nivelul
respectiv.
21
Obstruarea (ocluzia) căilor respiratorii cu
corpuri străine

22
Asfixii prin aer confinat

Asfixii prin aer confinat au loc în spaţii închise:

1. Micşorarea treptată a cantităţii de O2 şi acumulării CO2


în aerul respirat (submarine blocate, mine obstruate)
2. Înlocuirea O2 prin gaze inerte (azot, metan, CO2, sulfura
de hidrogen) – pot avea loc în fântâni, WC, beciuri pentru
fermentarea vinurilor, etc.

Mecanismul morţii: asfixie de aport

Aspectele morfologice: semnele generale de asfixie

23
Înecul
Înecarea sau submersia - asfixie mecanică realizată prin
ocluzia căilor și cavităților respiratorii cu un lichid (apă, ulei,
petrol)
Formele de înec:
• Aspirativ – se caracterizează prin pătrunderea lichidului în
organism (înec umed)
• Spastic – se însoțește cu o spasmare a glotei în consecința
excitației mucoasei căilor respiratorii, fără pătrunderea
lichidului în organism (înec uscat)
• Reflector – condiționat de diferiți factori endo- și exogeni care
provoacă o stopare imediată a activității cardiace și
respiratorii, fără pătrunderea lichidului în organism
• Mixt – îmbină toate variantele tanatogenice menționate 24
Înecul
Aspectele morfologice:
• Ciuperca înecatului – o cantitate mare de spumă stabilă și densă,
perlată, în jurul gurii și nasului (semnul Krușevski)
• Emfizemul pulmonar – plămânii grei, voluminoși, umplu cavitățile
pleurale, acoperă inima, extinși, au impresiuni liniare pe părțile latero-
posterioare (imprimări costale)
• Petele Rascazov- Lucomski-Paltauf – peteșii subpleurale pal-
roșietice, nedelimitate, mai mari decât petele Tardieu
• Prezența lichidului de submersie în sinusul osului sfenoidal (semnul
Sveșnicov) – până la 5ml
• Prezența în stomac a apei cu nisip, mâl, alge. Hemodiluţia sângelui
din inima stângă
• Embolia gazoasă a venelor pulmonare, cordului stâng – pătrunde
aerul alveolar în sânge prin vasele lezate, urmare a emfizemului acut
(semnul Isaev) 25
Înecul

Ciuperca înecatului – (semnul Krușevski)

26
Înecul

Petele Rascazov – Lucomski-Paltauf

27
Înecul
Investigaţiile de laborator
Analiza diatomeelor – obligatorie în caz de putrefacţie
avansată a cadavrului – constă în depistarea planctonului acvatic,
diatomeelor și a unor protozoare (fito- zooplancton) în organele cu
circulaţie terminală (splină, rinichi, măduva oaselor şi lichidul
sinusului osului sfenoidal)

28
Înecul

Semnele de retenţie a cadavrului în apă


1. Prezența nisipului, mâlului pe hainele și corpul cadavrului
2. Paloarea marcată a pielii
3. Aspectul ”pielii de gâscă”
4. Macerarea pielii pe palme, tălpi şi căderea părului:
• 3-5 zile – ”mâna de spălătoreasă”
• 10-15 zile – detașarea pielii de pe palme și plante ”mănușa
morții”
• detașarea și căderea părului (10-20 zile)
5. Adipocerea – 1-3 luni
6. Acoperirea cadavrului cu alge - începe la 10-12 zile.

29
Înecul

Macerearea pielii

30
Mulţumesc pentru atenţie

31