Fișă de lucru

I. Încercuiți răspunsul corect:

1. Care dintre următoarele afirmații legate de proba Romberg este adevărată:

a) necesită mobilizarea pacientului;
b) este utilă în stabilirea diagnosticului de epilepsie;
c) evidențiază echilibrul static;
d) este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului de Parkinson.

2. Mersul "cosit", în care membrul bolnav descrie un semicerc în timpul mersului se întâlnește
în:
a) tabes;
b) parapareză;
c) scleroza în plăci;
d) hemipareză spastică​.

3. Care dintre următoarele afirmații legate de tremurături este falsă:

a) sunt mișcări involuntare atât fiziologice cât și patologice;

b) apar în bolile Basedow și Parkinson;

c) au aceeași amplitudine și gravitate ca convulsiile, putând duce la
deplasarea segmentelor;
d) apar la consumatorii cronici de alcool și la persoanele senile.
4. Care dintre următoarele afirmații legate de boala Parkinson este adevărată:

a) debutul bolii este brusc;

b) principalele simptome clinice sunt manifeste doar în repaus;

c) tremurăturile, rigiditatea, dificultatea de a menține poziția și mersul cu pași
mici fac parte dintre principalele simptome;
d) tabloul clinic este dominat de convulsii.
5. Miastenia gravis este:
a) o miopatie ereditară cu slăbiciune și atrofie musculară progresivă;
b) o afecțiune a plăcii neuromusculare cu caracter autoimun;
c) o afecțiune sistemică de etiologie necunoscută, cu afectarea musculaturii striate prin
procese inflamatorii nesupurative;
d) o dermatomiozită.
 1
6. Identificați afirmația adevărată:
a) cerebelul are rol în păstrarea echilibrului static și dinamic, coordonarea
mișcărilor fine;
b) cerebelul are rol în realizarea sensibilității generale;
c) cerebelul are rol în integrarea organismului în mediul înconjurător;
d) cerebelul are rol în producerea de lichid cefalo-rahidian.
7. Identificați afirmația corectă:
a) paraplegia reprezintă paralizia membrelor superioare;
b) paraplegia reprezintă paralizia membrelor inferioare​;
c) paraplegia reprezintă paralizia membrelor superioare și inferioare;
d) paraplegia reprezintă paralizia unui membru superior și al unui membru inferior.
8. Identificați afirmația corectă:
a) în paralizia facială se șterg pliurile nasolabiale, lacrimile se scurg pe obraz,
ochiul nu mai clipește, iar pacientul nu poate fluiera sau umfla obrazul;
b) în paralizia facială gura, nasul, ochii exprimă o mimică pentru râs, în schimb fruntea
exprimă tristețea;
c) în paralizia facială faţa este rotunjită, dolofană, cu obrajii roșii dând o impresie de
falsă sănătate;
d) în paralizia facială pacientul prezintă exoftalmie, facies alungit, bărbia
proeminentă.
9. Identificați afirmația corectă:
a) poziţia „cocoş de puşcă” este specifică pentru tetanos;
b) poziţia „cocoş de puşcă”este specifică pentru meningită;
c) poziţia „cocoş de puşcă” este specifică pentru boala Parkinson;
d) poziţia „cocoş de puşcă” este specifică pentru maladia Alzheimer.
10. Identificați afirmația corectă:
a) examinarea CT și RMN cu substanță de contrast presupune abord venos,
anamneză specifică pentru depistarea alergiei la iod;
b) examinarea CT și RMN cu substanță de contrast presupune întreruperea medicației
cu 3 zile înainte, iar pacientul trebuie să aibă scalpul curat;
c) examinarea CT și RMN cu substanță de contrast presupune anestezia generală a
pacientului pentru combaterea efectelor claustrofobiei;
 d) examinarea CT și RMN cu substanță de contrast nu presupune nici o manevră
suplimentară, fiind o explorare de rutină.

2
II. Scleroza multiplă este o afecțiune neurodegenerativă cu prognostic sever.
1. Precizați tabloul clinic al bolii.

Manifestările clinice cele mai sugestive pentru diagnosticul de scleroză multiplă pot fi grupate
după cum urmează ::

a. ​anomalii senzitive

• parestezii, adesea sub formă de amorţeli

• dureri

• semnul Lhermitte

b. ​anomalii motorii

• deficit motor de tip piramidal

• spasticitate

• contracţii spastice (în flexie, în extensie)

c. ​anomalii vizuale

• nevrită optică (pierderea monoculară a vederii, însoţită eventual de durere şi scotom central)

d. ​anomalii cerebeloase

• ataxie, incoordonare

• tremor cerebelos (asociat uneori cu tremor postural)

• dizartrie cerebeloasă

e. ​anomalii ale funcţiilor trunchiului cerebral

• diplopie

• dizartrie, disfagie, disfonie

• parestezii la nivelul feţei

• pareză facială

• oftalmoplegie internucleară

• nevralgie trigeminală
• vertij

f. ​alte anomalii (mai rare la debutul bolii)

• crize paroxistice (cu durata de secunde/minute, dar care apar repetat timp de mai multe
săptămâni pentru a avea semnificaţie de puseu SM)

• anomalii vezicale

• disfuncţii sexuale

• tulburări cognitive

Un atac (puseu, recădere) este definit ca o ​tulburare neurologică sugestivă pentru SM (relatare
subiectivă sau observaţie obiectivă), cu durata de minimum 24 ore, in absenţa febrei. Trebuie
excluse pseudoatacurile sau episoadele paroxistice singulare. Se consideră prin conventie durata
de 30 de zile ca interval minim de timp între două pusee diferite.

Sunt posibile 3 variante de diagnostic:

1. SM certă

2. SM posibilă: pacient cu tablou clinic sugestiv pentru diagnosticul de SM, care nu a fost
complet evaluat sau a cărui evaluare întruneşte o parte, dar nu toate criteriile necesare pentru
diagnostic.

3. SM absentă.

2. Indicați investigațiile și principiile de tratament.

● Investigatii:

Oftalmoscopie

Analize de laborator:​ FR, serologia la HIV, RW, ANA, ANCA, Anti- Ro, Anti-La, ACA, ACE,
AgHBs, anti-HBs, anti-HCV;anti-AQP4, serologia la Borrelia Burgdorferi, nivel de B12

IRM cerebrală/ coloanei vertebrale cu contrast

Examenul lichidului cefalorahidian:

- proteine;

- celule;

- glucoza/cloruri;

- benzi oligoclonale;

- index IgG (IgGLCR/ IgGser: albuminaLCR/ albuminaser)tamente care modifică evoluţia bolii

● Principii de tratament
A. Tratamente care modifică evoluţia bolii

01. . Imunomodulator
02. Imunosupresor

a. ​imunomodulatoare:

– interferonul beta 1a (REBIF), cu administrare s.c. 3 doze pe săptămână

– interferonul beta 1a (AVONEX), cu administrare i.m. 1 doză pe săptămână

– interferonul beta 1b (BETAFERON, EXTAVIA), cu administrare s.c. 1 doză la 2 zile

– glatiramerul acetat (COPAXONE) cu administrare s.c. câte 1 doză în fiecare zi

b. ​anticorpi monoclonali:

- natalizumab ( TYSABRI ) cu administrare în piv, 1 cură la 4 săptămâni

c. ​imunosupresoare: –​ mitoxantrona (Novantrone)

B. Tratamentul puseului

Glucocorticoizii reprezintă indicaţia majoră de tratament al recăderilor în orice formă

clinico-evolutivă de scleroză multiplă

1. Metilprednisolon în doze mari: 1 gr in p. i.v. în 1- 2 h zilnic timp de 3-5 zile. Cele mai multe
protocoale întrerup apoi brusc corticoterapia. Există însă şi autori care recomandă scăderea
progresivă ulterioară a dozelor cu prednison per os 60-80 mg/zi, 7 zile, cu scăderea a 10 mg la
fiecare 4 zile, timp de 1 lună.

2. Prednisolon oral – studii recente au arătat că şi dozele mari administrate per os ar avea
eficacitate similară.

3. Dexametazona – 8-12 mg p. i.v. la 8-12 ore timp de 3-7 zile, urmată de administrare orală.

4. Prednison – 60-80 mg/zi 7 zile, cu scăderea a 10 mg la fiecare 4 zile, timp de 1 lună.

C. Tratamentul simptomatic şi recuperator

Tratamentul simptomatic şi recuperatoriu are ca scop general ameliorarea calităţii vieţii

pacienţilor cu SM, cu menţinerea integrării lor sociale cât mai mult timp posibil. El este adaptat
în funcţie de stadiul clinic al bolii şi de gradul de invalidare caracteristic fiecărui pacient şi se
adresează diferenţiat fiecărui aspect clinic al bolii: ​invalidarea motorie, disfuncţia
sfincteriană, dificultăţile de comunicare, afectarea cognitivă, disfuncţiile emoţionale

Fiziokinetoterapia

Terapia ocupaţională

Recuperarea vorbirii
Recuperarea tulburărilor de deglutiție

Reflexoterapia

Magnetoterapia

Hidroterapia

Masajul

Terapia psiho-socială
3