AUTOEXAMINAREA

SÂNULUI

Stan Andreea Simina

AMGIIIB
ANATOMIA SÂNULUI
-Tegument
-Glanda mamara
a) tesut glandular: 15-25 lobuli
- lob→ lobuli→ acini
- fiecare lob → canal galactofor (sinus
galactofor) → mamelon
b) stroma: intralobulara, perilobulara
-Tesutul celulo-adipos:
a) premamar
b) retromamar
-Fascia glandei mamare
-Fascia axilara
-Areola mamara are o suprafaţă neregulată, cu
tuberculii Morgagni
-Mamelonul reprezinta locul de deschidere al
celor 15-20 ducte lactofore.
Fixarea sânului – unicul sistem de susţinere este reprezentat de piele, datorită
conexiunilor strânse cu glanda mamară prin ligamentele lui Cooper
 Important de știut:

Ţesutul glandular , histologic, este alcătuit din acini, grupaţi în ciorchini,

formând unităţile de bază – lobulii, înconjurând ductele alveolare în care îşi
golesc conţinutul. Ductele alveolare drenează în ductele intralobulare, ansamblul
de lobuli ce drenează acelaşi duct intralobular formând un lobul mamar.Ductele
lactofore (un duct pentru fiecare lob) converg spre mamelon, la nivelul căruia se
deschid prin orificiile lactofore. Ţesutul glandular este mai dens în cadranul
supero-lateral şi în coada axilară; de aici şi frecvenţa mai crescută a leziunilor
maligne în aceste regiuni.
Ţesutul adipos – originea embriologică ectodermală face ca ţesutul glandular să
fie amestecat cu ţesutul adipos subcutanat, în cantităţi variabile.
Ţesutul conjunctiv – contrar unor opinii, glanda mamară nu are capsulă
proprie. Lobii şi lobulii sunt separaţi prin septuri fibroase subţiri, identificabile
doar la examenul histologic. Ţesutul conjunctiv trimite extensii , în unghi drept,
spre ţesutul adipos subcutanat, terminându-se la nivelul dermului şi formând
ligamentele lui Cooper.
Invazia acestor ligamente, prin dezvoltarea unui proces neoplazic, pledează
pentru fenomenul „coajă de portocală”.
 FIZIOLOGIA SÂNULUI 

Este dominată de influenţele hormonale şi in primul

rând de steroizii ovarieni . Estrogenii cresc
vascularizaţia stromei conjunctive şi
permeabilitatea capilară prin eliminarea probabilă
de progestaglandine , stimilează dezvoltarea şi
diferenţierea epiteliului canalelor galactofore ,
blochează acţiunea lactogenică a prolactinei şi
probabil contractilitatea celulelor mioepiteliale
provocată de ocitocină .
Progesteronul se opune creşterii
permeabilităţii capilare produsă de estrogen ,
participă alături de foliculină la formarea acinilor
iar local blochează acţiunea prolactinei . Este rapid
inactivat la nivelul ţesutului mamar prin 5 alfa
reductaza .
Dintre hormonii gonadotropi FSH-ul şi LH-ul
participă la fiziologia glandei mamară controlând
metabolismul local al steroizilor sexuali iar
prolactina are un rol modest sau nul in afara
lactaţiei .
             
In timpul unui ciclu menstrual , in primele
zile scăderea nivelului estrogenilor face să
regreseze edemul conjunctiv , iar scăderea
progesteronului cea a acinilor . O proliferare
adipoasă atenuează variaţiile de volum ale
sânului . Din ziua a 12-a a ciclului ,
proliferarea şi edemul conjunctiv reapar o
dată cu creşterea producţiei de estrogeni .
                         

In schimb , in ciclurile anovulatorii , sau cu corp galben inadecvat , absenţa sau

diminuarea progesteronului se traduce prin tumefierea premenstruală a sânilor
cu accentuarea reţelei venoase şi senzaţia de tensiune dureroasă . Persistenţa
acestor cicluri generează modificări histologice induse de secreţia estrogenică
 necontracarată progesteronic . In acest fel de pubertate sânul este dens cu un
ţesut conjunctiv exuberant , favorabil apariţiei fibroadenomului , in schimb in
preclimax , frecvenţa ciclurilor anovulatorii este favorabilă creşterii bruşte a
patologiei mamare şi in primul rând a bolii fibrochistice .
Pentru ca lactaţia să fie posibilă este necesară creşterea secreţiei de prolactină in
condiţiile impregnării estro-progesteronice de sarcină şi scăderea bruscă a acestora
după naştere cu deblocarea locală a acţiunii prolactinei . Prin urmare , secreţia
steroizilor sexuali este la fel de importantă pentru controlul lactaţiei , ca şi cea a
prolactinei al cărei nivel nu este direct proporţional cu secreţia lactată , nici in
condiţii fiziologice şi nici in circumstanţe patologice .
Vascularizatia sânului:
 Arterele:
- partea ext.: ramuri mamare ext. din A.
toracica ext, ram din A. axilara
- partea int.: ramuri mamare interne, din A.
toracica int.
- partea profunda: ramuri din a. intercostale
III-VII

 Venele:
- Cercul venos perimamelonar Haller
- partea med. dreneaza catre V. toracica int
- partea lat. dreneaza catre v. toracica ext.
(mamara ext)
 Limfaticele:

plexul superficial, cel mai bine dezvoltat,

drenează majoritatea limfei şi creşte în densitate
în apropierea areolei mamare unde formează
plexul periareolar
plexul profund este format din eferente
perilobulare (care drenează de-a lungul spaţiilor
interlobare) şi eferentele perilactofore.

„Curenţii” limfatici :
-lateral, cel mai important – care dreneză în
nodurile mamare externe şi apoi în nodurile
axilare
- toracic medial – drenează în spatele sternului, în
nodurile toracice mediale
- posterior, accesoriu şi mic – ajunge la nodurile
infraclaviculare.
Nodurile limfatice

Nodurile axilare – drenează limfa din teritoriul

sânului, membrului
superior şi peretelui toraco-abdominal. Se
disting 5 grupuri:
1. mamari externi sau toracici laterali sau
axilari pectorali
2. 2. brahial sau axilar lateral (1-6 ganglioni)
3. subscapular sau scapular inferior (5-12
ganglioni)
4. central axilar (2-6 ganglioni)
5. subclavicular sau apical axilar (6-12
ganglioni)
Nodurile toracice mediale (parasternale) – sunt
situate în contact cu vasele toracice interne şi se
întind pe toată lungimea primelor 6 spaţii
intercostale.
 Inervatia sanului este strans conectata cu cea a tegumentului.
Este asigurata de :
-nervi cutanati:prelungirile ramurilor supraclaviculare din plexul cervical superficial
-nervi cutaneo-glandulari:omologi plexului arterial si derivati din ramurile
perforante ale n.intercostali
Impartirea topografica:
- 5 cadrane:

1. supero-extern
2. supero-intern
3. infero-extern
4. infero-intern
5. central: areola+1cm periareolar

Prelungirile glandei mamare:

6. axilara
7. parasternala
8. subclaviculara
9. submamara
De ce Autoexaminare?
1.Autoexaminarea sanilor este recomandata sa se faca in primele 5 zile dupa
terminarea sangerarii menstruale. In cazul femeilor care nu mai au ciclu (la
menopauza, in sarcina sau in cursul lactatiei dupa nastere), palparea se face in
aceeasi zi a fiecarei luni
2.Aceasta evaluare se face cu bustul gol, cu mainile incalzite. Multe femei prefera
sa-si faca aceasta evaluare la dus, pielea umeda favorizand palparea.
PASUL 1 – INSPECȚIA SÂNILOR
Se face la bustul gol, in fata
oglinzii, cu suficient de
multa lumina pentru a evita
umbrele proiectate pe sani.
Se urmareste amanuntit
aspectul sanilor in mai
multe pozitii:
• cu mainile pe langa corp,
• cu mainile in sold,
• cu mainile ridicate
deasupra capului.
Se vor efectua miscari de
rotire a trunchiului pentru a
inspecta fiecare parte a
sanului, bilateral
Ce trebuie urmărit la inspecție?
Forma și mărimea sânilor
daca a aparut o asimetrie de volum sau forma, daca au aparut
tumefactii ce deformeaza relieful sanului, daca s-au modificat
pliurile naturale ale sanului
Aspectul pielii sânilor
daca este similar bilateral, daca au aparut modificari de
culoare, de relief, zone cu aspect de coaja de portocala sau
roseata sau zone cu vene dilatate
Aspectul areolei mamare sau
mamelonului
 modificare de forma, de culoare, eroziuni sau ulceratii,
retractie de mamelon sau scurgeri spontane de lichid prin
mamelon
PASUL 2 – PALPAREA SÂNILOR 3 modalități de palpare

Este recomandata
examinarea sanilor stand in
picioare, apoi culcat pe
spate, cu mana sub cap de
partea sanului ce trebuie
examinat.
Se face cu mana dreapta
pentru sanul stang si cu
mana stanga pentru sanul
drept. Se folosesc degetele
2-3-4, pulpa degetelor si nu
varful degetelor, discret
departate.

Palparea se face initial superficial (pentru tesuturile superficiale), apoi cu o

presiune medie (pentru cele intermediare) si apoi mai ferm (pentru tesuturile
profunde), exercitand o presiune a glandei mamare pe peretele toracic.
Nu trebuie sa fie dureroasă
PASUL 3 – PALPAREA/ EXAMINAREA AXILEI
SI A MAMELONULUI BILATERAL

•Palparea axilei se face in aceeasi maniera folosita

la palparea sanului  – degetele 2-3-4 grupate, cu
miscari blande, explorand toate laturile axilei in
cautarea unei tumefactii nou aparute

•Palparea mamelonului de face cu miscari delicate,

exercitand o discreta presiune pe areola mamara,
dar si pe mamelonul cuprins intre  degete, in
incercarea de a obtine o eventuala scurgere
mamelonara
 Semnele de alarma  :

!!! NU trebuie neglijate pentru ca semnaleaza boli importante

•Scurgere mamelonara sanguinolenta (sau

de orice fel inafara perioadei de alaptare),
spontan sau la palparea sanului sau
mamelonului
•Eroziunea mamelonului sau a areolei
mamare
•Retractia sau tumefactia mamelonului
•Formatiune tumorala palpabila oriunde la
nivelul sanului, mamelonului sau axilei
•Modificarea de forma sau volum a sanului
•Modificarea pielii sanului – roseata,
infiltrare, retractie