SINDROMUL

VELOCARDIOFACIAL/ DIGEORGE

Dr. Cristina Skrypnyk

 Definiţie clinică

 Sindromul Velo Cardio Facial (SVCF)

este cauzat de microdeleţia
cromozomului 22q11 şi definit de o
serie de anomalii care formează
acronimul CATCH 22:
anomalii Cardiace,
Anomalii faciale,
hipoplazie Timică,
Cleft palatin,
Hipocalcemie
Frecvenţa bolii

 Sindromul VCF/DiGeorge este cel

mai frecvent sindrom de microdeleţie
cromozomială, cu o frecvenţă de 1:
2000-4000 de nou născuţi.

 SVCF se întâlneşte la circa 8% din

copiii cu despicătură palatină, 5% din
nou născuţi cu anomalii cardiace şi la
un procent important din copiii cu
vorbire hipernazală şi/sau dificultăţi
şcolare.
Aspecte genetice

 Cele mai multe cazuri de sindrom

velocardiofacial sunt sporadice.
 85% din pacienţi au o deleţie
interstiţială, de mărime variabilă a
regiunii cromozomiale 22q11.2, şi nu
există o corelaţie între mărimea
deleţiei şi semnele clinice.
 15% din pacienţi cu fenotip cert
SVCF nu au o deleţie detectabilă,
putând avea o mutaţie punctiformă
a uneia din genele din această
regiune.
Semne clinice

 Anomalii cardiace congenitale :

Tetralogie Fallot Arc aortic întrerupt
Trunchi arterial comun
Inel vascular Defect septal ventricular
Defect septal atrial Anomalii arc aortic

 Anomalii ale palatului

Incompetenţă velofaringiană
Uvulă bifidă Despicătură labială
Despicătură palatină
Despicătură palatină ocultă
Reevaluare a vorbirii-pacient prea tânăr

 Hipocalcemie
Semne clinice

 Deficienţă imună
Hipoplazie timus
Deficit de producere celulară T
Deficit funcţional celular T
Defecte umorale Deficienţă IgA

 Dificultăţi de învăţare
 Retard mintal uşor
 Tulburări psihice

 Trăsături faciale caracteristice

Semne clinice

 Trăsături faciale caracteristice

microcefalie, facies lung,

arii malare şterse, retrognatism,
epicant, distichiazis, ptoză, strabism,
embriotoxon posterior,
anomalii ale helixului, urechi protuberante,
şanţ preauricular, otite medii cronice,
nas lung proeminent,
vârf bulbos,
hipoplazia aripioarelor laringomalacie

 Marea varibilitate a semnelor clinice impune

evaluarea de o echipa de specialisti:
genetician, cardiolog, chirurg maxilofacial,
neurolog, imunolog, endocrinolog.
Stabilirea diagnosticului.
Metode de diagnostic

 Suspiciunea clinică trebuie urmată

de investigaţia citogenetică şi de
testul FISH cu probe pentru
regiunea cromozomială a
sindromului Digeorge (DGCR).

 Testul FISH identifică deleţiile

submicroscopice 22q11.2
Stabilirea diagnosticului.
Metode de diagnostic

 83% din pacienţi au o deleţie a regiunii DGS de pe cromozomul

22q11: majoritatea pacienţilor au o deleţie mare de 3 Mb iar restul
o deleţie mai mică de 1,5 Mb
 Deşi mărimea deleţiei la persoanele afectate este variabilă nu
există nici o corelaţie între mărimea deleţiei şi fenotip.
 Cea mai mică regiune deletată (regiunea critică minimă) are 480
Kb lungime şi conţine gena/ genele care determină fenotipul
SVCF: GSCL, CTP, CLTD, HIRA şi TMVCF, TBX.
 Alte anomalii cromozomiale asociate cu fenotipul DiGeorge :
deleţia cromozomului 10p
duplicaţia cromozomului 9q
 Sfat genetic

 93% din pacienţi au o deleţie de novo, 7% au moştenit-o de la un părinte.

 Nu există niciun element care să indice severitatea manifestărilor clinice şi

a retardului mintal.

 Analiza FISH este necesara pentru ambii părinţi ai unui individ afectat.

 Riscul de recurenţă pentru părinţii unui copil afectat depinde de statusul

acestora. Testul FISH negativ pentru del 22q11.2 conferă un risc de
recurenţă scăzut.Testul FISH pozitiv conferă un risc de recurenţă de 50%.

 Un individ afectat are un risc de 50% de a avea descendenţi afectaţi.

 Riscul altor membrii din familie depinde de statusul părinţilor cazului index.
Diagnostic prenatal

 Diagnosticul prenatal prin test FISH cu

probe pentru regiunea 22q11.2 este
posibil pentru sarcinile cu risc.
 Identificarea ecografică a unui defect
cardiac conotruncal sau a despicăturii
palatine prin screening ecografic la un făt
fără istoric familial pozitiv poate sugera
diagnosticul şi necesită examinarea
FISH.
 Diagnosticarea prenatală în ultima parte
a sarcinii trebuie urmată de instituirea
precoce a unui program de management.
Evoluţie şi prognostic

 Evoluţia pacienţilor cu SVCF este influenţată de spectrul şi severitatea

anomaliilor prezente (în special cardiace şi imunologice care implică
un risc vital).
 Dezvoltarea psihomotorie este normală sau uşor întârziată (dificultăţi
de învăţare) la 60% din pacienţi şi numai 15% au un retard mental
sever.
 Achizitionarea limbajului este întârziată, iar vorbirea este frecvent
hipernazală.
 La copii tulburările psiho-comportamentale sunt rare dar 65% din adulţi
au un episodic psihotic.
 Nu există nici un element predictiv valabil al expresiei şi evoluţiei
clinice.
 Unele semne/simptome tind să se amelioreze cu vârsta.
 Există modalităţi eficace de intervenţie medicală, psihologică sau
educaţională care pot corecta unele anomalii.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi
urmărire

 Monitorizarea calcemiei- suplimentarea dietei

 Nivelul limfocitelor T şi B- nu se vaccinează antipolio -alte
vaccinuri vii-consult imunologic
 Examinare cardiacă management corespunzător
 Examinare ecografică renală
 Evaluare radiologică a anomaliilor vertebrale
 Curba de creştere- evaluare endocrinologică
 Evaluare gastroenterologică- tratamentul refluxului
gastroesofagian, terapie de postură
 Evaluare chirurgicală-corecţie a despicăturii
 Program educaţional-logoterapie de la vârsta de 1 an
Viaţa cotidiană

 În copilărie şi adolescenţă, persoanele cu SVCF pot prezenta dificultăţi

de comunicare şi timiditate excesivă; de aceea este importantă
favorizarea integrării sociale, mai ales participarea la activităţi colective
în care sunt implicaţi copii de aceeaşi vârstă.

 Dificultăţile de învăţare şi dezvoltarea lentă a limbajului pot conduce la

necesitatea unei şcolarizări speciale.

 Deficitul intelectual, dacă este prezent, nu împiedică o integrare socială

bună.

 Problemele psihiatrice pot avea consecinţe asupra vieţii familiale,

sociale şi profesionale şi de aceea trebuie evaluate şi tratate cât mai
curând posibil pentru a limita efectele negative.
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

1. Sindromul Velocardiofacial este :

a. o boală moştenită din familie
b. caracterizat de retard mintal sever
c. o boală genetică frecventă (1:2000-4000 nou născuţi)
d. o boală cauzată de deletia 22q11.2

2. Modificările genetice din Sindromul Velocardiofacial:

a. nu sunt incă cunoscute
b. majoritatea pacienţilor au o deleţie a cromozomului 22
c. majoritatea pacienţilor au moştenit deleţia 22 q11.2 de la un
părinte
d. 15% din pacienţi au o mutaţie a unei gene de pe cromozomul 22
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

3. Sindromul Velocardiofacial este :

a. definit de un fenotip clinic foarte variabil
b. cauzat posibil si de anomalii ale cromozomului 10p
c. suspicionat la pacientii cu despicatura labio palatina
d. suspicionat la nou nascutii cu hipercalcemie

4. Modificările genetice din Sindromul Velocardiofacial:

a. marimea deletiei se coreleaza cu severitatea clinica
b. deletia minima 22q11.2 are 480 kb
c. elucidate prin testul FISH
d. elucidate prin cariotip
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

5. Deletia cromozomului 22q11.2:

a. prezenta la 50% din pacientii suspicionati clinic
b. identificarea ei confirma diagnosticul clinic
c. nu se poate identifica prin testul FISH
d. se poate identifica prin testul FISH pentru regiunea 22q11.2

6. Pacienţii cu sindrom Velocardiofacial:

a. nu pot avea o viaţă independentă
b. au dificultăţi de comunicare şi sunt timizi
c. nu se pot integra în societate
d. necesită suplimentarea dietei cu calciu
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

7. Semnele clinice ale Sindromului Velocardiofacial:

a. malfomaţii cardiace conotruncale
b. deficit imun prin hiperplazie de timus
c. dificultăţi de invăţare
d. hipercalcemie

8. Evaluarea unui pacient cu Sindrom Velocardiofacial:

a. efectuata doar de catre genetician
b. impune o echipa multidisciplinara
c. Impusa de hipocalcemia neonatala
d. efectuata doar de catre cardiolog
Verificaţi-vă cunoştinţele acumulate

9. Părinţii unui copil cu sindrom Velocardiofacial:

a. sunt întodeauna sănătoşi
b. pot avea semne clinice uşoare de sindrom VCF
c. nu pot apela la diagnosticul prenatal pentru o viitoare sarcină
d. necesită sfat genetic pentru stabilirea riscului de recurenţă

10. Pacienţii cu sindrom Velocardiofacial:

a. nu supravieţuiesc, de regulă, perioadei neonatale
b. nu pot fi şcolarizaţi
c. au un risc de 50% de a avea copii afectaţi cu sindrom VCF
d. au o dezvoltare psihomotorie normală sau uşor întârziată
Răspunsuri corecte

 1. c, d  6. b, d
 2. b, d  7. a, c
 3. a, b  8. b, c
 4. b, c  9. b, d
 5. b, d  10. c, d