Peptide, Proteine

PEPTIDE
Teme abordate
• Structura
• Clasificare
• Functii fiziologice
 Peptide

Cea mai importanta proprietate a aminoacizilor

este reactia de condensare

(Videoshow:MCB0301
 Peptide

• Dipeptide (2 aminoacizi)
• Tripeptide (3 aminoacizi)
• Oligopeptide (2-10 aminoacizi)
• Polipeptide (mai mult de 10 aminoacizi)
 Legatura peptidica

• Peptidele se formeaza prin

condensarea AA, cu eliminarea
unei molecule de apă între
gruparea –COOH a unui AA şi
gruparea –NH2 a AA următor prin
formarea legatura de tip amidic
• De obicei participa atomul de
carbon 
• Daca participa grupari din alte
pozitii se formeaza peptide
atipice
 Structura

• N-terminal-grupa amino
• C-terminal-grupa carboxil
• Conventie: N-terminal in stanga
 Punctul izoelectric

• pH=pI peptida/proteina nu migreaza in camp electric

• pH<pI peptida/proteina este incarcata pozitiv si se va deplasa in camp
electric spre polul negativ, catod (-)
• pH>pI peptida/proteina este incarcata negativ si va deplasa in camp
electric spre anod (+)
 PEPTIDE

• Peptidele sunt compuşi naturali sau sintetici, constituite dintr-un număr

restrâns de resturi de aminoacizi (2-50), înlănţuiţi în urma unei reacţii de
condensare intermoleculară.
• Condensarea se realizează la nivelul grupării α - COOH a unui
aminoacid şi a grupării α – NH2 a altui aminoacid, având ca rezultat
formarea legăturii peptidice (- CO-NH -).
• Condensarea se realizează prin eliminarea apei între gruparea –OH
carboxilic al primului aminoacid şi –H aminic al următorului aminoacid.
 PEPTIDE

• Clasificarea peptidelor are în vedere lungimea catenei, respectiv

numărul resturilor de aminoacizi, criteriu în care se disting: oligopeptide
şi polipeptide
• oligopeptid
• Cand 3 aminoacizi se condenseaza prin 2 legaturi peptidice – tripeptid
• Alt aminoacid se poate lega la acesta formand-tetrapeptid,respectiv
pentapeptid
• Cand cativa aminoacizi se leaga astfel –, respectiv polipeptide
• Proteinele contin sute de aminoacizi – si se caracterizeaza prin structura
3D bine definita
 Structura peptidelor

Grupările funcţionale neimplicate în formarea legăturilor peptidice sunt denumite

grupări terminale (reziduuri), grupări carboxil terminale (aminoacid C terminal) şi
grupări aminoterminale (aminoacid N terminal).
One important concept is that the carboxyl carbon is planar, due to the partial
Un concept
double-bond charactercheie in structura
of the amide group. Thatpeptidelor estebonded
is, the three atoms
with the nitrogen are squashed into the same plane as the nitrogen, rather
planaritatea legaturii peptidice
than forming a tetrahedonal structure as in the case of the ammonia molecule.
The planar regions in this picture below are shaded.
 Legatura peptidica este planara si rigida

• Toate gruparile peptidice sunt in acelasi plan au caracter de legaura

dubla si nu se pot roti
• rotaţiile libere permise au loc în jurul axelor Cα – CO şi NH-Cα;
• unghiul de rotaţie, depinde de structura catenelor laterale R legate la Cα
şi au repercursiuni asupra organizării spaţiale a proteinelor, creindu-se
posibilitatea apariţiei unor conformaţii diferite pe care le poate lua
molecula proteică în structura sa de ansamblu;
 Peptide

CLASIFICARE

In functie de nr de aminoacizi distingem:

A. Oligopeptide
B. Polippetide
Ele nu au o structura 3D bine definita

OLIGOPEPTIDE:
Di-peptide (2 aminoacizi)
Tri-peptide (3 aminoacizi)
.
.
.
.
 Structura primara

• Structura primara este data de ordinea (sau secventa)

aminoacizilor
♦ numerotarea aminoacizilor şi denumirea peptidei se face de la
stânga (capat amino terminal) la dreapta (capat carboxi terminal);
 fiecare aminoacid din secvenţă se sufixează cu particula „il” la
denumirea acestuia;
 Roluri

• Peptidele naturale au un important rol structural şi funcţional intervenind

în procesele metabolice.
• Totodată au rol de hormoni, antibiotice, anticorpi, toxine,
neurotransmiţători.
• Peptidele de sinteză, au fost obţinute în condiţii de laborator, în vederea
confirmării structurii primare a unor proteine, sau în scopul producerii
unor substanţe de interes aplicativ: hormoni, medicamente, aditivi
alimentari, fitostimulatori etc.
 DIPEPTIDE

Carnozina (beta-alanil-L-histidina) se gaseste in concentratie mare in tesutul

muscular si in creier
Anserina (beta-alanil-N-metil histidina) se gaseste in muschiul scheletic si creierul
mamiferelor
Ambele dipeptide sunt considerate atipice nefiind constituite numai din α
aminoacizi, fiecare cuprinde un rest de α – aminoacid (histidina) şi un β aminoacid
(β alanina).
Homoanserine (N-(4-Aminobutiril)-L-histidine) Este un alt dipeptid identificat in
creier si in muschiul mamiferelor
Kyotorphin (L-tirosil-L-arginina) is a neuroactive dipeptide which plays a role in
pain regulation in the brain.
 DIPEPTIDE

Carnosine
Carnozina (beta-alanyl-L-histidine) are proprietiati antioxidante dovedite,
• Protejeaza organismul de speciile reactive de oxigen (ROS) si de alti produsi
rezultati prin peroxidarea acizilor grasi ai membranelor celulare in timpul stresului
oxidativ

• Joacă un rol activ în transportul acidului fosforic în cursul procesului de glicoliză

şi în formarea creatinfosfatului, cu rol în contracţia musculară;

• Rol de sistem tampon in mentinerea pH-ului organismului

 DIPEPTIDE

Kyotorphin

Kyotorphin (L-tyrosyl-L-arginine) este un dipeptid neuroactiv

care are rol in reglarea mecanismelor durerii la nivelul creierului

Kyotorphin are efect analgezic, degradation.

Are proprietati de neuromediator/neuromodulator.
Este prezenta la nivelul lichidului cefalorahidian si este scazuta
la pacientii cu durere persistenta.
 DIPEPTIDE

Aspartame (or APM) este un indulcitor artificial non-glucidic. In

Uniunea Europeana, este cunoscut sub denumirea de E951.
Aspartamul este un metill ester al unui dipeptide alcatuit din
acid L-aspartic si L-fenilalanina.
Aspartame este de 200 de ori mai dulce decat zaharul cu o
contributie calorica neglijabila.
Gustul aspartamului nu este identic cu cel al zaharului, apare
mai tarziu si are o durata mai lunga.
 TRIPEPTIDE
Lactotripeptide

Sunt doua peptide ce apar in lapte: Isoleucinl-Prolil-Prolina (IPP) si Valil-Prolil-

Proline (VPP).
Sunt lactotripeptide derivate din cazeina, ce este o proteina din lapte, gasite si
in alte produse lactate. Acestea sunt eliberate prin digestie enzimatica – un
proces prin care proteinele din lapte sunt degradate enzimatic in molecule mai
mici.

Glutationul
Glutationul (δ-glutamil-cisteinil-glicina) este un tripeptid descoperit de Hopkins
(1921) în celulele de drojdie, dar ulterior identificat în ţesuturile animale (ficat,
splină) şi în cele vegetale, fiind universal răspândit în materia vie.
În organismul mamiferelor, glutationul reprezintă peste 90% din totalul
compuşilor tiolici neproteici.
Glutationul este constituit prin condensarea a trei aminoacizi: acid glutamic,
cisteină şi glicină.
 TRIPEPTIDE
• Deoarece în structura glutationului este inclusă gruparea –SH, aceasta
se abreviază G-SH (glutation redus).
• Hidrogenul grupării tiolice poate fi cedat unei substanţe acceptoare de
hidrogen, cu unirea a două molecule de gutation redus, formându-se o
moleculă de glutation oxidat (diglutation), abreviat G-S-S-G.
• Rol in protectia organismului fata de stress-ul oxidativ
• Participa la reactiile redox fiind considerat transportorul neenzimatic de
hidrogen
 TRIPEPTIDE
• Hormonii hipofizari numiţi şi „factori de eliberare hipotalamici” (releasing
factors) îndeplinesc rolul de stimulare a secreţiei hormonilor propriu-zişi.
• Aceştia acţionează direct la nivelul adenohipofizei prin reglarea secreţiei
hormonilor hipofizari.
• Primul studiat şi caracterizat a fost factorul de eliberare a hormonului
tireotrop (TRH) izolat iniţial din hipotalamusul de porc şi este constituit
din trei resturi de aminoacizi: acid glutamic, histidina şi prolina.
 PENTAPEPTIDE
• Principalii reprezentanţi ai acestei clase sunt encefalinele care au una din structurile de mai jos:
Tyr – Gly – Gly – Phe – Met (I)
1 2 3 4 5
Tyr – Gly – Gly – Phe – Leu (II)
1 2 3 4 5

• Acestea se deosebesc doar prin aminoacidul C – terminal denumindu-se:

• I. metionin encefalina;
• II. leucin encefalina.
• Cercetările efectuate cu privire la mecanismele analgeziei, au stabilit că senzaţia dureroasă este
transmisă de neuronii măduvei spinării, prin intermediul substanţei P.
• Inhibarea secreţiei substanţei P, poate opri stimulul dureros, această funcţie revine unor peptide
endogene cu activitate morfinomimetică.
• Iniţial, acestea au primit numele generic de endorfine (morfine endogene) dar în prezent au fost
denumite neuropeptide, cu rol în neurofiziologie. Au rol analgezic
 NONAPEPTIDE

• Ocitocina şi vasopresina sunt două nonapeptide ciclice cu activitate hormonală,

secretate de lobul posterior al hipofizei (neurohipofiza).
• Cele două nonapeptide prezintă analogie structurală dar care diferă prin doi aminoacizi
din poziţiile (3) şi (8); astfel ocitocina are Ile şi Leu în aceste poziţii, în timp ce
vasopresina are Phe şi Arg
• Ocitocina stimulează contracţia musculaturii netede de la nivelul uterului (mitrei);
• Vasopresina determină constricţia vaselor sanguine concomitent cu creşterea
presiunii sanguine şi prezintă proprietăţi antidiuretice.
 Peptide:
Exemple
Exemple clasice

Hormoni peptidici, exemple

Oxitocina, Vasopresina
Vasopresina
 Peptide:
Structura
Exemple clasice

INSULINA: descoperita intial de biochimistul

roman Nicolae Paulescu dar acreditata
cercetatorilor canadieni, Banting & Best
 Insulina
• este un polipeptid cu acţiune hormonală secretată în celulele de tip β din insulele Langerhans ale
pancreasului şi are efect hipoglicemiant.
• Molecula de insulină are o configuraţie spaţială helicoidală şi este constituită din 51 resturi de aminoacizi
care se ordonează pe două catene:
• catena A formată din 21 resturi de aminoacizi având glicina ca rest N-terminal şi asparagina ca rest C-
terminal;
• catena B formată din 30 resturi de aminoacizi cu fenilalanina ca rest N-terminal şi alanina ca rest C-
terminal.
• Aceste catene sunt legate intercatenar prin două punţi disulfurice (poziţiile 7A – 7B; 19A – 20B); o a treia
punte disulfurică intracateară la nivelul catenei A (poziţiile 6A – 11A).
• Molecula de insulină, prezintă variaţii structurale în funcţie de specie.
• Aceste diferenţe structurale conferă moleculei de insulină specio-specificitatea fiind un exemplu
caracteristic al relaţiei structură chimică - activitate biologică.
 Peptide:
Exemple clasice Structura

INSULINA: Prima proteina care a fost secventata

de catre SANGER (scan)
 Peptide:
Exemple clasice Structura

INSULINA: Prima proteina care a fost secventata

de catre SANGER
 Peptide:
Exemple clasice Structura

INSULINA: Structura tridimensionala

Videoshow: rolul gruparilor R din structura

aminoacizilor in determinarea structurii
proteinelor (MCB0302)
 Glucagonul
• Glucagonul este un polipeptid cu rol hormonal, format din 29 resturi de aminoacizi
secretat de celulele α din insulele Langerhans ale pancreasului, având o acţiune
hormonală antagonistă insulinei (hiperglicemiantă).
• Spre deosebire de insulină, glucagonul are o structură monocatenară, conţine doi
aminoacizi esenţiali (metionină şi triptofan) – aminoacizi absenţi din structura insulinei –
şi nu conţine cisteină, izoleucină şi prolină – aminoacizi prezenţi în structura insulinei.
• Aceste diferenţe structurale reprezintă încă un exemplu al relaţiei structură chimică –
activitate biologică întâlnită în clasa proteinelor.
 Peptide:
Exemple
Exemple clasice de peptide cu rol antibotic
Peptide ciclice: VALINOMICIN

Valinomicin: transporta ioni

de potasiu (verde)
si este folosit ca antibiotic

D-Val L-Lac L-Val

D-Or D-Or

L-Val D-Val

L-Lac L-Lac
D-Val D-Or L-Val

Fig. 2.18 Structura valinomicinei

 Alte peptide biologic active:
Rol biochimic in organismul uman

•Peptidele antimicrobiene se gasesc la nivelul mucoaselor si

neutrofilelor, actioneaza la nivelul fosfolipidelor membranare
datorita domeniilor hidrofobe si a celor incarcate cu sarcini
pozitive.
•Peptidele antimicrobiene adera la suprafata celulei, se insera
in stratul fosfolipidic membranar si interactioneaza cu
formare de pori care permeabilizeaza membrana celulara
ducand la moartea celulei.

Aplicatii clinice

Peptidele antimicrobiene sunt testate in trialuri clinice pentru tratamentul acneei

si al candidozei orale.
Antimicrobial peptides:
• Antifungal (Candida, Cryptococcus, Aspergillus)
• Antiparasitic (Malaria, Leishmania, Trypanosoma)
• Antibacterial
– Gram positive
– Gram negative
• Antiviral (Herpesvirus, influenza virus, HIV)
Antimicrobial peptides:
What do they do exactly?

Electron Leishmania major

microscopy
images:
1 minute
exposure
to
der mase ptin
Peptide: Rol biochimic in organismul uman
 Peptide: Rol biochimic in organismul uman

Angiotensina, este o proteina ce determina vasoconstrictie

si cresterea tensiunii arteriale. Face parte din istemul
Renina-angiotensina-aldosteron (RAA), tinta
medicamentelor antihipertensive
Stimuleaza eliberarea aldosteronului de la nivelul glandei
suprarenale, promovand retentia de sodiu la nivelul
rinichiului si cresterea presiunii arteriale.
Este eliberata dintr-un precursor numit angiotensinogen, o
globulina serica sintetizata in ficat.
 Peptide: Rol biochimic in organismul uman

Angiotensina I
Asp-Arg-Val-Tyr-Ile-His-Pro-Phe-His-Leu

Angiotensin I este eliberata sub actiiunea reninei asupra angiotensinogenului.

Renina este secretata de rinichi.

Renina cliveaza legatura peptidica intre resturile de Leu si Val ale

angiotensinogenului rezultand un decapeptid: angiotensina I

Angiotensina I pare sa nu aiba activitate biologica, rolul ei fiind drept precursor

pentru angiotensina II.
Angiotensina II

AngiotensinaPeptide: Rol biochimic

I este convertita in organismul
in angiotensina uman
II sub actiunea unei enzime de
conversie a angiotensinei (ACE), ce se gaseste predominant la nivelul
capilarelor pulmonare.
Angiotensina II determina cresterea presiunii arteriale,
Inhibitorii ACE fiind tinta terapeutica majora in tratamentul hipertensiunii
arteriale

Peptidul Natriuretic atrial

Este un peptid alcatuit din 28 de aminoacizi ce este sintetizat, stocat si eliberat

de catre miocitele atriale, ca raspuns la hipervolemie (cresterea volumului
sanguin) si insuficienta cardiacva congestiva.
Forma de depozitare este de pre –pro PNA, ce este clivat in pro-PNA si apoi in
PNA (forma activa biologic).
 Peptide: Rol biochimic in organismul uman

Calcitonina are o secvenţă de 32 resturi de aminoacizi, secretată de tiroidă,

având o acţiune hipocalcemiantă.

Parathormonul are o secvenţă de 84 resturi de aminoacizi, este secretat de

paratiroidă şi are efect hipercalcemiant.

Colecistokinina – este o polipeptidă formată din 33 resturi de aminoacizi având

rol în producerea contracţiei la nivelul veziculei biliare.

Corticotropina sau hormonul adrenocorticotrop hipofizar (ACTH) este o

polipeptidă formată din 39 resturi de aminoacizi, cu rol în stimularea biosinteza
hormonilor corticosteroizi.
 Proteinele

• Reprezinta cea mai mare parte din organismul uman

• 50% din masa uscata a celulei
• Sunt expresia informatiei genetice:
 Clasificarea proteinelor
- actina
- miozina
GREU SOLUBILE - fibrinogen
-fibronectină

FIBRILARE
- colagen
- elastine
INSOLUBILE - keratine
HOLOPROTEINE
- fibroina

- protamine
- histone
- albumine
GLOBULARE - globuline
- calmodulina brinogen
- gluteine - fibronectine
PROTEINE - prolamine

- cromoproteine
- fosfoproteine
- lipoproteine
- metaloproteine
HETEROPROTEINE - nucleoproteine
- glicoproteine
- proteoglicani
 Clasificarea proteinelor
A. Proteine simple (holoproteine)
1. Proteine fibroase – sunt numite și scleroproteine și au funcție de suport sau protectoare și
sunt insolubile în apă. Din aceasta categorie de proteine fac parte:
Colagenul: principala proteină de susținere din structura pielii, tendoanelor și măduvei. Conține o
cantitate mare de hidroxiprolină.
Elastina: se găsește în țesutul elastic de la nivelul tendoanelor și arterelor.
Keratina: predomină la nivelul tegumentelor, unghiilor, părului. Conține o cantitate mare de cistină.
 Clasificarea proteinelor
2.Proteine globulare– sunt proteine solubile cu masa moleculară bine definită. Fiecare moleculă
conține unul sau mai multe lanțuri peptidice legate între ele prin punți disulfidice sau prin alte
tipuri de legături.Ele au formă globulară cu părțile hidrofile orientate spre exterior și cele
hidrofobe dispuse spre interior. Această categorie de proteine cuprinde:
• Albumine: include ovalbumina (din ou), lactalbumina (din lapte), albumina serică, hemoglobina, insulina,
enzime și anticorpi.
• Globuline: includ globulinele serice, lactoglobulinele din lapte și tireoglobulina din glanda tiroidă.
• Protamine și histone care intră în structura acizilor nucleici.
 Proteine conjugate sau heteroproteine

 nucleoproteine
 cromoproteine (hemoglobina)
 glicoproteine - în care partea prostetică este reprezentată de carbohidrati sau derivați ai acestora
 fosfoproteine – gruparea prostetică este reprezen tată de un rest fosfat
 metaloproteine – ce conțin metale drept grupare prostetică (cupru, mangan, magneziu, zinc,
molibden)
 lipoproteine – în care gruparea prostetică este reprezentată de lipide (colesterol, fosfolipide,
trigliceride)
 Structura proteinelor

• Proteinele in stare naturala au o structura tridimensionala unica ce

se exprima prin conformatie care ii dicteaza si functia,
• Structura proteinelor poate fi descrisa sub forma a patru nivele
diferite:
primara,
secundara,
tertiara
cuaternara
 Structura proteinelor

• Proteinele sunt formate din aminoacizi uniti covalent prin legaturi

peptidice intre gruparile aminice (-NH2)si carboxilice (–COOH) dar
si fizic prin legaturi secundare: de hidrogen, ionice, hidrofobe sau
forte van der Waals intre radicalii hidrofili sau hidrofobi ai
aminoacizilor.
 Structura primara
 Ca nivel de organizare, structura primară reprezintă structura de bază sau coloana vertebrală a oricărei
proteine.
 Organizarea intracatenară este determinată de: numărul, natura, fercvenţa şi ordinea (modul de
orânduire), care diferă de la o proteină la alta şi formează secvenţa proteică.
 Cunoaşterea secvenţei proteice are o importanţă deosebită pentru înţelegerea şi deducerea rolurilor
biologice a proteinelor
 Se cunoaste astazi ca:
 ♦ sinteza proteinelor este comandată de un cod genetic, şi deci secvenţa aminoacizilor într-o proteină,
este veriga între mesajul genetic înscris în ADN şi expresia acestui mesaj;
 ♦ studii de secvenţializare au stabilit că o proteină dată are o structură unică şi nu reprezintă un
amalgam de specii moleculare diferite (cum este cazul polimerilor de sinteză);
 ♦ activitatea biologică a proteinelor este subordonată structurii lor primare;
 ♦ istoria evolutivă a unei proteine, se poate stabili prin compararea structurii primare a proteinelor, care
îndeplinesc funcţii omoloage, la organisme diferite;
 Structura primara

• reprezintă simpla înșiruire a aminoacizilor în lanțul proteic prin legătura peptidică.

• secvența aminoacizilor fiind dictată de codul genetic și este expresia mesajului genetic înscris în ADN.
• este importantă cunoașterea structurii primare a proteinelor deoarece aceasta stă la baza activității lor
biologice.
 Structura secundara

• Se datoreaza orientarii in spatiu a lantului proteic sub forma unui α-

helix sau foi beta-pliate.
• Fortele fizice care determina aceasta structura sunt legaturi de
hidrogen realizate intre atomii de oxigen si hidrogen implicati in
legatura peptidica.
 Structura tertiara

• Este asigurata de aranjamentul in spatiu al diferitelor

regiuni cu structura secundara a lantului proteic
determinat de legaturi hidrofobe, ionice, prin forte van der
Waals sau prin legatura bisulfidica.
 Structura cuaternara

• Defineste maniera de asociere prin legaturi necovalente a

doua sau mai multe catene proteice.
 Structura primara a proteinelor

• Data de lanturile polipeptidice:

tipul, ordinea si numarul
aminoacizilor
• Structura primara a proteinelor
este sintetizata pornind de la cei
20 aminoacizi, este stabilita de
succesiunea moleculelor de ADN
si dicteaza unicitatea proteinelor
• Structura proteică primară
determină gradul de pliere şi
modul de interacţiune cu alte
molecule intracelulare, astfel
încât proteina să-şi poată exercita
funcţia.
 Structura primară a proteinelor
• În afara aminoacizilor codificaţi genetic şi care formează structura
primară, mai există şi aminoacizi specifici modificaţi prin fosforilare,
oxidare, carboxilare sau prin alte tipuri de reacţii

• Când aceste reacţii sunt catalizate enzimatic, modificările sunt denumite

post-translaţionale.
 Importanta cunoasterii structurii primare

• Originea filogenetica comuna a anumitor proteine: stabilirea zonei

conservate (omologe) a proteinelor care indeplinesc aceleasi functii

• Cunoaşterea mecanismelor moleculare de acţiune ale proteinelor

• Cunoaşterea structurii primare a proteinelor este esenţială pentru

determinarea structurii proteinelor defecte, codificate de gene mutante
(Hemoglobina S versus Hemoglobina normala)

• Caracterizarea si folosirea unor proteine animale care prezinta similaritate

cu proteinele umane in tratarea unor afectiuni
 Structura secundara a proteinelor

• Lanturile polipeptidice se orienteaza in spatiu in functie de :

– aminoacizii pe care ii contin (distributia lanturilor polare si nepolare)
– Legaturile de H intra- si intermoleculare
 Legaturile de H

•Legaturile de H intra si intermoleculare

 Structura secundara

• Plecând de la principiul că aranjamentul cel mai stabil este acela în

are se realizează cel mai mare număr de punţi de hidrogen,
Pauling si Corey (1951) au postulat doua aranjamenta spatiale in
care toate gruparile CO si NH din lant realizeaza legaturi de H
– -Helix (elice )
– Foaie pliata-

• Structura secundara da proteinei proprietati cum ar fi:

– Flexibilitate
– Elasticitate
 -Helix (elice )

• Aranjamentul spatial -
Helix implica atomii de H
din toate gruparile amino si
atomii de O din toate
gruparile carbonil
• Legaturi intre atomii de H
sant intracatenare (4
molecule pasul elicei)
• R orientati spre exteriorul
elicei
• Protein caracteristica:
-keratina
Modelul alfa-helix
 Modelul alfa helix

• Este este prezent in diferite procente atat la proteinele fibrilare cat

si la cele globulare
• Are forma unei scări în spirală, unde fiecărei trepte a scării
imaginare îi corespunde un rest de aminoacid;
• Această orientare este favorizată din punct de vedere energetic si
este stabilizata prin legaturi de hidrogen puternice.
 Modelul alfa helix
• Radicalii resturilor de aminoacizi (R) sunt dispuşi alternativ – similar structurii
primare – deasupra şi sub planurile legăturilor peptidice, fiind proiectaţi radial
în jurul elicei
 Modelul alfa helix
• In functie de structura lor aminoacizii ce intra in compozitia unei proteine pot fi:
- Aminoacizi care stabilizeaza alfa helix-ul
- Aminoacizi care labilizeaza alfa helix-ul
- Aminoacizi care rup structura secundara de alfa helix
• Prolina este un aminoacid care destabilizeaza alfa helixul, deoarece atomul de azot este continut in
nucleul benzenic si nu poate forma legaturi de hidrogen cu atomii invecinati
• Din acest motiv ea nu se gaseste in regiunile alfa helicoidale ale proteinelor
 Caracteristicile alfa helix-ului
• Este stabilizat prin legaturi de hidrogen inter-reziduu,
• Fiecare legatura peptidica participa la legatura de hidrogen aceasta conferind
maxim de stabilitate,
• Un alfa helix se formeaza spontan, caci este conformatia cea mai stabila si
cu cea mai joasa energie a unui lant polipeptidic
• O proteina cu o proportie de alfa helix de aproape 100% este keratina (par,
unghii si piele)
• Hemoglobina si mioglobina au 70% structura secundara alfa.
 Foaie pliata-

• Fiecare foaie pliata poate fi privita

ca o polipeptida in zig-zag
• Legaturi intre atomii H sant
intercatenare
• Proteine caracteristice:
– -keratina
– fibroina
 Conformatia beta in planuri pliate

• Este cel de al 2lea tip de structura secundara stabilizata prin legaturi de hidrogen ce mentin
unghiurile de torsiune

• În acest caz, legăturile de hidrogen se stabilesc intercatenar, realizându-se cea mai stabilă
interacţiune
• Catenele laterale sunt asezate deasupra sau sub planurile in zig zag ale planurilor pliate
• Conformaţia β pliată, prezintă două variante în care:
• catenele polipeptidice sunt dispuse paralel – având radicalii –R ai aminoacizilor orientaţi în
acelaşi sens
• catenele polipeptidice sunt dispuse antiparalel – având radicalii –R din aminoacizi orientaţi în
sensuri opuse:
 Structura tertiara a proteinelor

• Depinde de modul in care lanturile peptidice interactioneaza intre

ele, deci de natura legaturii intercatenare
• Molecula se pliaza asa fel incat sa formeze structura cea mai
stabila
• Radicalii hidrofobi se plaseaza la exterior
• Radicalii hidrofili se plaseaza la interior
 Structura tertiara a proteinelor

• Fibrilare – formate din lanturi (fibre)

lungi
– Insolubile in apa
– Proteine cu rol structurale (de
sustinere)
– intalnite in tesuturile conjunctive
Ex; Collagen, keratina, fibrina
• Globulare – inpachetate in forma de
sfera
– Solubile in apa
– Substante coloidale din cellule si
sange
– Proteine cu rol funtional
Ex. Myoglobina, Hemoglobina,
Enzimele
 Structura tertiara a proteinelor

• Legaturile care stabilizeaza structura

tertiara a proteinelor:
– Legaturi de hidrogen
– Legatura disulfidica
– Legaturi saline
– Interactiuni hidrofobe
– Interactiuni hidrofile
 Legaturile de S

Prin oxidarea cisteinei se formeaza legatura disulfidica ”crosslink formation”

Legaturi disulfidice dintre doua grupari –SH a doua molecule vecine de cisteina
Ajuta la mentinerea formei proteinei
 Structura cuaternara a proteinelor
• Proteine complexe: mai multe
molecule se pot asocia dand
nastere la o structura proteica de
sine statatoare

• Formate din mai multe lanturi

peptidice numite protomeri

• protomeri asociati noncovalent

intr-un ansamblu multimer

• Proteine conjugate care au in

componenta lor anumite grupari
functionale numite grupari
prostetice (un compus care nu
are structura de amino acid)
 Motive structurale

• In structura cuaternara a proteinelor

se gasesc combinatii dinter
structurile -Helix si Foaie pliata-,
numite motive structurale beta

• Motivele structurale pot fi identice in

diferite proteine
• Exemplu: motivul beta-alfa-beta,
motivul Zinc Finger etc se intalnesc
in diferite proteine
alfa
 Domenii omologe in proteine
Catabolite gene activator protein (CAP)

Domeniu omolog gasit in factorul de crestere

epidermal (verde)
Domeniu care se leaga de ADN-albastru Domeniu omolog gasit in serin proteazelor (maro)
Domeniu care se leaga de cAMP-rosu Domeniu omolog gasit in kinaze (albastru)
Domeniu omolog gasit in proteine care leaga
calciu (galben)
• Descoperirea tehnicilor de secventare a ADN-ului a facut posibila stabilirea secventei
aminoacizilor din proteine
• S-a constatat ca multe proteine au structura primara asemanatoare (zone omologe) sugerand
descendenta lor din acelasi tip ancestral
• Se presupune ca aparitia unor proteine mari a avut ca suport proteine preexistente mai mici,
folosindu-le in noi combinatii
 Domenii omologe in proteine
• Celula dispune de un mecanism genetic ce ii permite
duplicarea, modificarea sau recombinarea anumitor
gene pe parcursul evolutiei

• In momentul in care o proteina a fost sintetizata,

structura de baza a ei poate fi incorporata in multe alte
proteine
• Anumite proteine care fac parte din aceeasi familie, au
de cele mai multe ori, in structura primara, secventa
similara de aminoacizi.

• Ex. Familia serin proteazelor, enzime proteolitice din

care fac parte enzimele de digestie
– Chemotripsina
– Tripsina
– Elastaza
• Chemotripsina si elastaza au
– 40% omologitate in structura primara a proteinei
(structura si pozitia aminoacizilor)
– Structura cuaternara (determinata cu raze X) este f
asemanatoare
• Studiile de omologitate ajuta la descoperirea unor noi
proteine
 Rezumat: structura proteinelor

• Structura primara: secventa

aminoacizilor
• Structura secundara:
– -Helix (elice )
– Foaie pliata-
• Structura tertiara: proteina
impaturita intr-o forma
tridimensionala compacta,
stabilizata prin interactiunile
dintre grupurile laterale (R) ale
aminoacizilor din structura
peptidica
• Structura cuaternara:
proteine complexe formate din
mai multe lanturi peptidice
numite protomeri, asociate
noncovalent intr-un ansamblu
multimer
 Structuri (agregate) proteice supramoleculare

• Se formeaza prin agregarea necovalenta a mai multor molecule

numite subunitati ale structurii finale
• Structurile supramoleculare:
– Enzime complexe
– Ribozomi
– Filamente
– Membrane
– virusi etc
Agregate supramoleculare formate dintr-un singur tip de subunitate proteica
 Agregate proteice supramoleculare

• Mai multe subunitati proteice se pot asambla in:

foaie hexagonala-tub-sfera
• Aranjamentul inel, tub sau sfera asigura o
stabilitate mai mare a agregatului proteic,
datorita nr mare de legaturi de H dintre
subunitati
• Ex: virusii cu forma sferica
• Prin denaturare agregatele proteice se
dezasambleaza
• Agregatele proteice se pot reasambla de la sine
dupa inlaturarea cauzei denaturarii
 Functia proteinelor

• Structurala: arhitectura celulara

• Catalitica: enzime, coagulare
• Reglatoare: hormoni, receptori
• Transport: transport gaze sangvine
• Sistemul imun: anticorpi, imunoglobuline
• Motilitate celulara
• Fizico-chimica: menţinerea presiunii osmotice şi a echilibrului
acido-bazic
• Energetica: proteine de rezervă (caseina, ovalbumina pentru
creşterea embrionului) sau eliberare de energie in reactii de
oxidare
 Functie structurala

• Sunt, in majoritate, proteine fibrilare

• -keratina: ungii, par
• Colagenul: tendoane, cartilaje, oase, dinti, piele
• Elastina: vase sangiune, plaman, ligamente, piele
• Miozina si actina: fibrele musculare
 Structura cuaternara

• Hemoglobina, prima proteină definită ca allosterică, este un

tetramer

α1 β1
α1 β1

β2 α2
β2 α2
 Relatia structura- functie

• Structura proteinelor determina functia acestora in organism

• Proteine cu diferite functii: hemoglobina (transporta oxigenul),
anticorpii (reactioneaza cu antigene pentru a combate infectiile),
colagenul (confera rezistenta multor structuri ale organismului)
 Relatia structura-functie pentru hemoglobina

• Hemoglobina si mioglobina sunt doua proteine care leaga oxigenul, cu structura primara
asemanatoare

• Mioglobina este o proteina globulra alcatuita dintr-un singur lant si are un singur situs de legare al
O2

• Hemoglobina este un tetramer alcatuit din 2 tipuri diferite de subunitati (2alfa, 2beta), fiecare dintre
subunitati avand holologie structurara cu mioglobina

• Comparatia intre mioglobina si hemoglobina pune in evidenta avantajele structurii cuaternare ce

cuprinde mai multe subunitati
Relatia structura-functie pentru hemoglobina
 Relatia structura-functie pentru hemoglobina

• Structura tetramerica a hemoglobinei faciliteaza saturarea cu

oxigen la nivelul plamanilor si eliberarea oxigenului la trecerea prin
patul capilar.
• Saturatia cu oxigen a mioglobinei este mult mai mica
 Relatia structura-functie pentru Imunoglobuline

• Imunoglobulinele (anticorpii) sunt proteine cu rol de aparare impotriva

microorganismelor (bacterii, virusuri, paraziti) care invadeaza organismul.
• Functia principala a unei imunoglobuline este aceea de a recunoaste si a se
combina cu antigenul (ligand) formand complexul Atg-Atc
• Imunoglobulinele au o structura similara alcatuita din 2 lanturi mici de
polipeptide identice (L, light) si 2 lanturi polipeptidice mari (H sau heavy).
Tetrameri H2L2
• Aceste lanturi sunt legate intre ele prin punti S-S
Relatia structura-functie pentru Imunoglobuline
• In organismul uman se cunosc 5 clase majore de imunoglobuline: IgA, IgG,
IgD,IgM, IgE
• Cele mai abundente sunt gama-globulinele ce apartin clasei IgG
• Molecula are forma literei Y,
• Lanturile L si H se asociaza incepand cu capetele lor N-terminale si formeaza
bratele literei Y,
• Cele 2 jumatati C-terminale ale lanturilor H alcatuiesc coada moleculei
• Intre lanturi exista numeroase punti disulfurice
• Lanturile L contin 2 domenii: un domeniu variabil (VL) si o regiune cu o
secventa constanta de aminoacizi (CL)
• Lanturile H contin 4 domenii: 1 domeniu variabil (VH) si 3 regiuni constante
(CH)
• Conformatia specifica domeniilor constante este conformatia beta in planuri
pliate
• Domeniile variabile sunt situsurile de legare ale antigenului
• Domeniile constante ce formeaza partea Fc a imunoglobulinei sunt
responsabile de legarea complexului atg-atc la macrofage.
 Colagenul

• Proteina fibrilară care conferă rezistență și

elasticitate la nivelul țesuturilor conjunctive,
(piele, tendoane, pereții organelor, cartilaje,
vase de sânge).

• Fiecare dintre tipurile de țesuturi

conjunctive necesită un tip de colagen
adaptat pentru a îndeplini scopurile sale
specifice.

• Cele mai multe roluri ale colagenului sunt

reflectate in numarul de gene dedicate
sintezei sale

• In tesuturile mamiferelor exist ă peste 30

de tipuri de colagen
 Colagenul
• Conformatia tip super helix este atribuita colagenului, o proteină fibrilară cu o largă răspândire în
majoritatea ţesuturilor animale: oase, dinţi, cartilagii, tendoane, piele, cornee şi membrana bazală,
reprezentând cca 30% din totalul proteinelor din organism.

• Unitatea structurală a fibrelor de colagen este tropocolagenul, proteină oligomeră (trimer) alcătuită din
trei lanţuri polipeptidice care conţin fiecare aproximativ 1000 resturi de aminoacizi.

• După natura şi poziţia aminoacizilor din tropocolagen există mai multe tipuri de colagen diferite.
Colagenul este sintetizat în celule specializate: fibroblaste (ţesut conjunctiv), osteoblaste (oase),
odontoblaste (dinţi) etc.

• Structura colagenului prezintă următoarele particularităţi:

• ♦ proporţie mare de glicocol (cca 30%) fiecare al treilea aminoacid din lanţ fiind glicocolul, astfel că
secvenţa de aminoacizi este: -[Gly – X -Y]n- ;
• ♦ prezenţa într-o concentraţie mare a prolinei;
• ♦ conţine aminoacizi atipici: hidroxiprolina şi hidroxilizina care se generează în timpul sintezei
colagenului;
• Datorită particularităţilor în structura primară a colagenului, acesta poate forma structuri elicoidale cu
altă geometrie, un „triplu helix” (superhelix) care constă din trei lanţuri polipeptidice spiralate, torsionate
senestrogir (spre stânga) – tropocolagenul în jurul unui ax comun
• Rolul colagenului este acela de a conferi rezistenta si de a pastra integritatea structurala a tesuturilor in
constitutia carora intra.
• Datorita organizarii sale este unicul constituent al organismelor superioare care prezinta rezistenta la
tractiune

Oxiprolina
Prolina
Glicocol
Unitatea de baza este tropocolagenul, Colagenul
formează helix triplu care, în general, conține
două catene identice (α1) și o catenă
adițională care diferă puțin prin compoziția
chimică (α2).

Din punct de vedere chimic, colagenul are o

compoziția atipică, având un conținut crescut
de hidroxiprolină.

Dozarea plasmatica sau urinara a

hidroxiprolinei rezultata prin degradarea
colagenului , prezinta semnificatie
diagnostica in paratiroidism si in unele boli
osoase.
 COLAGENOZE

• Sindromul Lobstein (Osteogenesis imperfecta)

- Este un grup eterogen de boli genetice rare, determinate de apariţia unor deletii în
COL1A1 sau COL1A2, care determina scurtarea lantului α.
-Se caracterizează prin fragilitatea osoasă și complicațiile sistemice : Oase
deformte si fragile, sclera albastra

• Sindromul Ehlers- Danlos (EDS)

- Este un grup eterogen de boli genetice rare, cauzate de mutaţii genetice în
COL5A sau COL3A, care produc defecte în structura, producerea sau prelucrarea
colagenului sau a proteinelor care interacţionează cu colagenul
– Articulatii, ligamente rigide
– Elasticitate scazuta a pielii
– Ruperea vaselor de sange
 Consecintele lipsei de colagen

Colagenul are un timp de in jumatatire de cateva luni si, in mod normal, exista un
echilibru in dedegradare si sinteza colagenului

Exista situatii in care colagenul se degradeaza sub actiunea colagenazelor, apoi

se sintetizeaza mai rapid (ex.in vindecarea ranilor)

Scorbut-boala ce apare datorata absentei vitaminei C, care are rol in sinteza

colagenului

In procesul de imbatranire, lipsa colagenului duce la

Schelet si tendoane rigide
Elasticitate scazuta a pieli, riduri
 Miozina si actina
Compozitia biochimica a muschilor

-apa (75%),
-substante organice:
-miozina,
-actina,
-troponina
-tropomiozina
-substante energetice:
-ATP
-fosfocreatina
-glicogen
-acidul lactic
-substante minerale
 Miozina si actina
Proteine ce intra in alcatuirea muschilor

Sunt asociata in forma unor filamente

suprapuse, determinand contractia
musculara

Actina are o sarcina pozitiva

Miozina este alcatuita din

– 2 lanturi grele
– 4 lanturi usoare

• La capatul N terminal fiecare lant greu

are un domeniul globular care contine
situsul de lagare a ATP-ului

• Asocierea cu gruparea fosfat, ii

confera miozinei o sarcina negativa
 Contractia musculara:
Contractia musculara este un proces
interactiunea ATP cu complexul
complex, ce presupune o succesiune de
actomiozinic in prezenta Ca2+
etape:

1.Transmiterea excitatiei pe calea nervoasa (comanda

contractiei)
2.Eliberare ioni de Ca2+
3.Troponina din miofilamentele de actină leaga ioni de
Ca2+, determinand deplasarea Tropomiosinei de-a
lungul miofilamentelor de actina
4.Expunerea situsurilor de legare de miosina de pe
suprata actinei
5.In acest stadiu, domeniul globular al fiecarei
molecule de miosina este legat de ADP
6.Capetele globulare ale miosinei elibereaza molecule
de fosfat (Pi) si se leaga de situsurile
miofilamentelor de actină, ducand la alunecarea
miofilamentelor unele pe langa altele
7.Pe masura ce miofilamentele aluneca, se elibereala
ADP
8.Miscarea miofilamentelor este oprita prin legarea
ATP de capetele de miozina , rupand astfel legatura
dintre actina si miozina
9.Moleculele de ATP sunt apoi decompuse in ADP + PI
, cu eliberare de energie
10. ADP si PI sunt apoi utilizate intr-un nou ciclu
 Relația structură- funcție pentru fibra
musculară
• Troponina este o proteină cu structură heterotrimerică ce se găsește la
nivelul miocardului și contribuie la reglarea contracției cardiace.
• Cele trei subunități sunt reprezentate de: troponina C, troponina-T și
troponina I, fiecare cu o funcție specifică în procesul de reglare.
• Datorită formării anticorpilor anti-troponină T și anti-troponină I, acestea pot fi
măsurate în sânge cu un grad mare de specificitate.