LIPOPROTEINE

PLASMATICE
 Generalitati
• Lipide exo- si endogene transportate de
apolipoproteine (lipide + proteine).
• Componente :→ lipide nepolare- TG, esteri
ai colesterolului (miezul moleculei)
→polare-apolipoproteinele,
fosfolipide, colesterol, mici cantitati de
glicoproteine (invelisul).
Fractii : → separarea se poate realiza prin
ultracentrifugare si electroforeza
(lipidograma).
→ chilomicroni, VLDL, IDL, LDL,
HDL.
Clasificare si separare
Lipoproteinele au fost separate prin doua
tehnici:
1) Ultracentrifugare – in functie de
densitatea acestora (data de
apolipoproteine) s-au separat urmatoarele
fractii: chilomicronii (CM), lipoproteine cu
densitate foarte mica (VLDL), LP
intermediare (IDL), LP cu densitate mica
(LDL), LP cu densitate mare (HDL, mai
multe tipuri) si LP cu densitate foarte
mare (VHDL).
2) Electroforeza - chilomicronii, β-
lipoproteine (LDL), pre- β-lipoproteine
(LDL), α-lipoproteine (HDL)
 Organizarea structurala a lipoproteinelor
Apolipoproteinele (apo) sunt de mai
multe tipuri:
• Apo A I, II (doar in structura HDL)
• Apo B (48- CM, 100 – VLDL, IDL, LDL)
• Apo C I, II, III (in structura tuturor LP)
• Apo D (HDL)
• Apo E ( in structura tuturor LP)
Apolipoproteinele indeplinesc roluri de
compactare a moleculelor (apo A si B),
reglare a metabolismului lipidelor (C si
D), liganzi pentru receptori (E).

Continutul in apolipoproteine va
conferi moleculelor densitate mai mare
sau mai mica (CM au continut minim in
apo ~2%, iar HDL au continut mare
~50%).
 Chilomicronii
Sinteza - in intestin din lipide exogene (AG, fosfolipide, colesterol). Prezenti in
plasma max 6 h postprandial; plasma recoltata a jeun nu trebuie sa contina
CM. Plasma are un aspect lactescent datorita lor.
- in intestin este necesara prezenta Apo B-48 care are rol in formarea
CM „nascanzi”.
Absenta Apo B-48 conduce la imposibilitatea formarii CM→ perturbarea
absorbtiei compusilor lipidici → steatoree → avitaminoze de A, D, E, K.
Transport – via sistem limfatic ce dreneaza intestinul. Pe parcurs de
imbogatesc cu Apo B-100, C si E de la HDL→ CM propriu-zisi. „Statia finala”-
ficatul.
Rol – transportul lipidelor exogen catre ficat unde vor fi utilizate/ descompuse.
Metabolism – TG continute de CM (formate in intestin din AG exogeni si
monoacil glicerol) sunt descompuse in tesuturi de catre lipoproteinlipaza si
CM pierd din „incarcatura” devenind resturi chilomicronice.
- resturile chilomicronice sunt captate de catre ficat
 VLDL (pre-β)
Sinteza – in ficat din lipide endogene (excesul de glucoza ce a fost
transformat in TG, colesterol). Plasma recoltata dimineata contine VLDL in
urme. Necesita prezenta apo B-100 (ficat), pe parcurs dobandeste C si E de
la HDL.
Transport – via sange, din ficat catre tesuturi hepatice.
Rol – aport endogen de lipide necesare furnizarii energiei, sintezei
hormonilor, compusi lipidici cu diverse functii.
Metabolism – VLDL se „imbogateste” cu colesterol prin doi cai si astfel vor
rezulta particule de IDL si mai departe de LDL.
„Imbogatirea” se poate face cu ajutorul componentei apo D a HDL-ului, ce
are actiune acil-colesterolester-transferazica sau cu participarea lecitin-
colesterolacil-transferazei (LCAT).
 LDL
Sinteza – din VLDL, dupa ce s-au imbogatit cu colesterol; TG existente
anterior au fost hidrolizate.
Transport- din sange catre tesuturi extrahepatice (in special in tesuturi
epiteliale).
Rol- transport de colesterol „rau”. Furnizare de colesterol tesuturilor ce
prezinta receptori pentru LDL.
Metabolism – raman pana la 3 zile in sange, dupa care vor fi oxidati la
LDLox. Acesta are receptori pe macrofagele existente in sistemul reticulo-
endotelial→ formarea „celulelor spumoase” (foam cells)→ acumularea de
particule de grasime pe vase= ateroame → ateroscreloza.
LDL prezinta un receptor asemanator cu cel adrenergic, insa aici sunt doar
5 segmente.
 Receptorul LDL
Primul segment reprezinta capatul N-
terminal, iar ultimul capatul C-terminal. Un
segment este intracelular (C-terminal), unul
transmembranar si 3 extracelulare.
LDL legat de receptor este translocat in
interiorul celulei. Lizozomii existenti in celula
vor endocita particula de LDL. Colesterolul
liber va fi utilizat pentru nevoile celulei, iar
surpulus prisoseste celulei sub forma
esterificata.
Colesterolul ce nu este sintetizat in celula
va bloca colesterologeneza prin inhibarea
enzimei cheie HMG-CoA reductaza, evitandu-
se astfel supraincarcarea celulei cu
colesterol. www.sigmaaldrich.com
 HDL
Sinteza – in hepatocite sub forma unor particule „nascande”. Initial au o
structura foarte simpla, formate din fosfolipide, colesterol liber si
apolipoproteine.
Transport – reprezinta „moneda de schimb” cu celelalte LP. Imprumuta
celorlalte LP apolipoproteine si primeste, in schimb, colesterol de la
VLDL, IDL, LDL.
Rol – transporta colesterolul „bun”, adica de la tesuturi extrahepatice la
ficat (pentru degradare).
Metabolism- dupa ce si-au marit dimensiunile, in urma schimburilor cu
celelalte particule, moleculele HDL sunt internalizate de catre ficat.
HDL este factor de risc pozitiv in ateroscreloza, pe cand fractia de non-
HDL (resturi chilomicronice, VLDL, IDL, LDL) reprezinta factori aterogeni.
Nivelul HDL-ului crescut este benefic sanatatii si reduce riscul bolilor
cardiovasculare.
Ateroscreloza - factori pro si contra
ACIDUL ARAHIDONIC
 Generalitati
• Este un acid gras semiesential cu structura
si formula C20: Λ 5, 8, 11, 14.
In organism exista desaturaze ce introduc legaturi duble intre C1 si nesaturarea
cea mai apropiata de C1.
S-a adoptat un criteriu de clasificare luand de referinta pozitia dublei legaturi
cea mai departata de gruparea COOH- (care era considerat ca fiind C1). C
metilic este considerat ca fiind ω si astfel a aparut o noua clasificare:
1) ω 3 (ac. linolenic)
2) ω 6 (ac. Linoleic, arahidonic )
3) ω 7 (ac. palmitoleic)
4) ω 9 (acidul oleic)
Organismul procura exogen acizi grasi polietilenici (PUFA – linoleic,
arahidonic) si sintetizeaza acizi grasi monoetilenici (MUFA- ac. palmitoleic,
oleic).
 Sinteza acid arahidonic
• Debuteaza cu desaturarea acidului linoleic.
Acid linoleic C18: Λ 9,12 desaturare C18: Λ 6, 9,12 elongare C20: Λ 8,
11,14 desaturare acid arahidonic C20: Λ 5, 8, 11,14
In deficientele acizilor grasi nesaturati esentiali, acidul oleic poate fi
dehidrogenat, formand acizi grasi neesentiali si nu pot substitui acizii grasi
esentiali.
Dieta zilnica, optima, nu ar trebui sa depaseasca din punct de vedere
caloric mai mult de ~ 35% grasimi, iar grasimile utilizate sa contina o
pondere mai mare de acizi grasi polinesaturati.

Din acidul arahidonic deriva o clasa de compusi ce au o importanta

semnificativa pentru medicina si anumie EICOSANOIZII.
 EICOSANOIZII
In anul 1935 cercetatorul Euler a izolat din lichidul seminal compusi
lipidici pe care i-a numit PROSTAGLANDINE.
Clasificare:
a) Endoperoxizii prostaglandinici – PGH2, PGG2
b) Prostaglandinele clasice- PGE2, PGF2
c) Tromboxani- TXA2, TXA3
d) Prostacicline- PGI2
e) Leucotrine- LT4
O data sintetizati acesti compusi, vor fi secretati de tesuturi. Nu au
efect endocrin, doar autocrin si paracrin. Secretia lor poate fi influentata de
factori metabolici, fizici si chimici.
 STRUCTURILE EICOSANOIZILOR
• Derivati ai unui acid C20, ipotetic, acidul prostanoic:

• In functie de substituentul din ciclu avem clase diferite:

Numarul compusului semnifica numarul de legaturi duble existente pe

catenele laterale.
STRUCURI PROSTAGLANDINE, TROMBOXANI SI LEUCOTRIENE
 Biosinteza prostaglandinelor, tromboxanilor si
leucotrienelor
Are loc in toate tesuturile.
Nu sunt depozitati in celula.
Dupa secretie actioneaza
imediat.
Prima etapa (comuna) a
cascadei sintezei acestor
compusi consta in modificarea
„starii fosfolipidelor
membranare”, urmata de
activarea foslolipazei A2 ce
hidrolizeaza leg. din pozitia 2 a
glicerolfosfolipidelor (ex: IP3,
PIP2).
Se elibereaza acidul
arahidonic, care va urma doua
cai:
a) Calea ciclooxigenazei (COX)
→ TXA2, PGI2, PGE2, PGF2
b) Calea lipooxigenazei (LO) →
LT4
 ACTIUNI PROSTAGLANDINE

• PGE2 vs PGF2 – au efecte proinflamatorii.

→ Asupra mucoasei gastrice PGE2 are rol protector, iar PGF2 de
agresiune.
→ PGE2 inhiba secretia de HCl, iar PGF 2 o stimuleaza.
→ Asupra musculaturii netede si cea bronsice PGE2 este relaxant, iar
→ PGF2 are efect opus.
→ PGE2 este anticonvulsivant, iar PGF2 este proconvulsivant.
• TXA2 vs PGI2
• Asupra peretelui vascular TXA2 este vasoconstrictor si creste TA.
• PGI2 este vasorelaxant si scade TA.
• TXA2 este proagregant plachetar pe cand PGI2 este antiagregant
trombocitar.
• Leucotriene- efecte proinflamatorii si proalergene. Intervin in socul
anafilactic (sunt in concentratii mari in arbole bronsic).
Stiati ca:
La eschimosi incidenta bolilor
vasculare este mica datorita
alimentatiei bogate in ω 3
(grasimea de foca, peste). Datorita
aportului exogen crescut de ω 3 se
va obtine si mai mult TXA3,
antagonist al TXA2 (aproape ca nu
se mai formeaza acest tromboxan)?
 Medicamente antiinflamatorii
Sunt 3 categorii de medicamente ce inhiba secretia de prostaglandine:
a) AINS neselective (Antiinflamatoare non-selective)- inhibitoare de COX 1 si COX
2 (aspirina)
b) AINS partial neselective- inhibitoare de COX2, mai putin de COX 1 (aulin)
c) Inhibitori de COX2 specifice( arcoxia, viox)

COX sunt proteine codificate de gene:

→ gena pentru COX1 se exprima in mucoasa gastrica, celule endoteliale,
trombocite
d) COX2 se exprima in conditii fiziologice in celule endoteliale si neuron, iar in
conditii proinflamatorii se exprima in macrofag (este inductibila).

Nu se mai administreaza viox deoarece inhiba sinteza PGI2→ risc de hemoragie.

Arcoxia este un inlocuitor foarte eficient si se administreaza inflamatii articulare.
Pentru a proteja mucoasa gastrica de actiunile antiinflamatoarelor de
administreaza impreuna cu pansament gastric.
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE !