ZZZZZ

LIPIDELE.
DISLIPIDEMIILE.
ATEROSCLEROZA
DR. MARȚI T. DANIELA

LIPIDELE.
DISLIPIDEMIILE.
ATEROSCLEROZA
● Clasele de lipoproteine, apoproteine,
metabolismul şi transportul plasmatic al
lipoproteinelor.
● Hipolipemii şi hiperlipemii.
● Lipidele şi ateroscleroza. Bazele biochimice

ale terapiei hipolipemiante.
În organism, lipidele se găsesc sub 3 forme:
- Lipide de constituţie – în toate celulele şi mai ales în structura
membranelor;
- Lipide de depozit – în ţesutul adipos;
- Lipide plasmatice – forma de transport a lipidelor.
● Lipidele cuprind 2 grupe:
- lipide simple: TG (sau grăsimi neutre)
- lipide compuse: - conţin glicerol, inozitol (în inozitol
fosfatide), sfingozină (în sfingomieline), fosfaţi (în fosfolipide),
glucide (în cerebrozide şi gangliozide).
- colesterolul şi derivaţii săi (acizii biliari,
hormonii steroizi şi sexuali) alcătuiesc grupa steroizilor.
LIPIDELE ÎN ORGANISM
 Rolul lipidelor
• sinteza membranelor (fosfolipide)
• menţinerea integrităţii membranelor
• funcțional (precursori pentru acizii biliari, hormonii steroizi,
prostaglandine/leucotriene etc)
• sursă de energie (TG, AGL; 1g de TG =>9,3 calorii)
 Principalele lipide (600-800 mg%)
• Acizii graşi liberi/ neesterificați (AGL, 15-30 mg%)
• Trigliceridele/ grăsimi neutre (TG, 100-200 mg%)
• Fosfolipidele (FL,150-350 mg%)
• Colesterol total 120-200 mg% (liber 1/3, CL și esterificat
2/3, CE)
Lipoproteine plasmatice
⁕ Lipidele plasmatice (5-8 g/L) reprezintă un amestec complex de

compuși chimici insolubili în apă, dar solubili în solvenți organici
(cloroform, eter, benzen).
⁕ Deoarece sunt insolubile în apă, lipidele sunt transportate sub
forma unor complexe lipoproteice = particule globulare cu greutate
mare, cu miez nepolar constituit din lipide neutre (TG şi CE)
înconjurat de o peliculă polară de FL care stabilizează particula şi
asigură solubilitatea ei în apă.
Pe lângă fosfolipide, suprafaţa polară mai conţine colesterol liber şi
cantităţi mici de proteine specifice, numite apolipoproteine sau
apoproteine (A, B, C, E).
Lipoproteinele plasmatice - caracteristici
- Complexe macromoleculare sferice
formate din:
○ lipide
○proteine specifice (apolipoproteine,
ApoLP/ apoproteine).
- Diferă prin compoziție, mărime,
densitate, locul de origine.
- Rol: menținerea solubilității
componentelor lipidice în plasmă;
mecanism eficient pt. transportul
componentelor lipidice spre și dinspre
TRANSPORTUL
țesuturi. LIPIDELOR
Lipoproteinele
 Pentru transportul lipidelor în mediul apos al

sângelui, TG sau esterii colesterolului (CE) sunt
transformate în lipoproteine.
 În structura unei lipoproteine intră:
• Membrana lipidică (colesterol liber, fosfolipide)
• Miez hidrofob (esteri ai colesterolului sau trigliceride)
• Apolipoproteine
Compoziție
- miez lipidic neutru: TG, colesterol.
- strat exterior amfipatic: Apolipoproteine, FL, colesterol liber, LP- solubile
în apă
Ultracentrifugarea se bazează pe viteza de sedimentare a
particulelor în câmp gravitaţional într-o soluţie de NaCl cu
greutate specifică 1,063 în funcţie de densitatea şi mărimea
particulei.
Electroforeza se bazează pe capacitatea de migrare în câmp

electric în funcţie de încărcarea electrică şi greutatea particulei.
Prin aceste metode s-au separat, din plasma subiecţilor sănătoşi,

patru clase de lipoproteine:
Tipuri de lipoproteine
- Chilomicroni (CM)
- VLDL – lipoproteine cu densitate foarte mică
(Very low-density lipoprotein)
- IDL- lipoproteine cu densitate intermediară
(Intermediate-density lipoprotein)
- LDL - lipoproteine cu densitate mică (Low-
density lipoprotein)
- HDL - lipoproteine cu densitate mare (High-
density lipoprotein)
Lipoproteinele
 Lipoproteinele pot fi:

• LP care participă la absorbţia şi eliberarea
lipidelor alimentare în muşchi şi ţesutul
adipos: chilomicroni şi chilomicroni remanenţi.
• LP care participă la producerea şi transportul

lor: VLDL, IDL, LDL.
1. Mărimea și densitatea particulelor de LP:
• CM - densitatea cea mai mică, dimensiunea cea mai mare, % cel
mai ridicat de lipide, % cel mai mic de proteine.
• Densitatea crește de la VLDL la LDL; la fel rap. prot./lipide
•HDL - densitatea cea mai mare
- Pe baza migrării electroforetice,

LP pot fi separate în:
• CM - nu migrează
• LDL (β-LP)
• VLDL (Pre β-LP)
• HDL (α-LP)
Încărcarea electrică este conferită de partea
proteică.
- Prin ultracentrifugare:
ORIGINE CM
• CM, VLDL, LDL, HDL
 Trigliceridele predomină în chilomicroni şi VLDL în timp ce
colesterolul în LDL şi HDL.
 Apoproteinele reprezintă aproape 60% din particulele HDL şi
mai puţin de 1% în chilomicroni.
 Asamblarea lipidelor sub forma particulelor lipoproteice

asigură păstrarea lipidelor în soluţie şi un mecanism eficient
pentru aprovizionarea ţesuturilor cu lipide.
Apolipoproteine. Funcții:
- Locusuri de recunoaștere pt. receptorii suprafeței
celulare
- Activatori/coenzime pt. enzimele implicate în
metabolismul lipoproteic
- componente structurale esențiale sau
- transferate liber între particulele lipoproteice
- 5 CLASE: A→E cu SUBCLASE
- Ex. Apo AI sau apo CII
Trigliceridele (TG)
- concentraţie serică 100 – 200 mg/dl

- Rol în stocarea şi transportul energiei
- zilnic sunt transportate în plasmă 100 – 150 g TG, din care
70 – 100 g provin din alimentaţie (TG exogene,
exogene transportate
în chilomicroni) şi 30 – 60 g din sinteza endogenă/ hepatică
(TG endogene,
endogene transportate în VLDL).
- Modificări patologice: steatoza hepatică (acumulare de TG
în ficat)
Colesterolul
- alcool policiclic; - e transportat mai ales în LDL.
- concentraţia normală în ser este de 120 – 200 mg/dl, din care 2/3 este
esterificat (hidrofob), iar 1/3 liber (slab hidrofil).
- colesterolul plasmatic este de origine alimentară (0,3 – 0,5 g/zi) şi
endogenă (1g/zi).
- modificări patologice: - bolile cardiovasculare și hepatobiliare.
- reglarea concentraţiei de colesterol membranar se face prin factori de
transcriere membranari care codifică proteine esenţiale în
metabolismul colesterolului.
- intră în alcătuirea membranelor celulare, substanţei nervoase,
precursorul acizilor biliari, hormonilor steroizi, vitaminei D.
Fosfolipidele
- sunt principalele componente ale membranelor celulare

(dublu strat fosfolipidic cu un strat de proteine înglobate)
şi ale lipoproteinelor, markeri de suprafaţă celulară,
promotori ai procesului de coagulare (factorul plachetar
III) etc.
- concentraţie plasmatică 150 – 350 mg
- origine alimentară sau endogenă
Acizii graşi
- intră în compoziţia TG şi fosfolipidelor.
- o cantitate foarte mică din AG circulanți există în LP plasmatice.
- clasificare: acizi graşi saturaţi (acid palmitic, acid stearic) şi
nesaturaţi (acid oleic, acid linoleic, acid linolenic, acid arahidonic,
acid eicosapentanoic, acid docosahexanoic).
Acizii graşi
- sunt 2 clase de AG polinesaturaţi esenţiali: acizii omega – 3 şi
omega – 6 care se formează în organism, pornind de la precursori
esenţiali pentru organismul uman, sursa lor fiind exogenă: acidul
alfa – linolenic (pentru acizii omega – 3) şi respectiv acidul linoleic
(pentru acidul omega – 6).
Acidul linoleic şi acidul alfa – linolenic sunt AG esenţiali ce nu
pot fi sintetizaţi în organismul uman, ci numai în plantele verzi.
În majoritatea dietelor actuale există AG omega – 6 în cantitate
mare, cu caracter proinflamator și agregant.
Este importantă menţinerea echilibrului între AG omega – 3 şi
omega – 6 în dietă; AG omega – 3 sunt antiinflamatori și
antiagreganți.
Acizii graşi
AGL – încorporează o cantitate mare de energie și

reprezintă substratul energetic pentru țesuturile consumatoare
– mușchiul striat periferic, mușchiul cardiac (hematia și
neuronul nu folosesc AGL ca sursă de energie).
- circulă în plasmă legați pe albumine și sunt cedați în
lichidul interstițial sub formă de săruri care se dizolvă ușor în
membranele celulare.
Metabolismul chilomicronilor (CM)
- CM au un conţinut mare de lipide (90% - TG) şi puţine proteine
(1-2%);
- Sunt sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale şi încorporează
lipidele alimentare absorbite (TG)
- Sunt secretaţi în vasele limfatice care drenează intestinul şi la
nivelul canalului toracic trec în plasmă
- Particulele primare cuprind apo-B48
- În plasmă CM primesc Apo CII şi E de la -LP
- CM sînt prezenţi în plasmă după ingerare de alimente bogate în
grăsimi. După 6-7 ore de la ingestia de grăsimi CM dispar din
sînge.
Metabolismul chilomicronilor
(CM)- rezumat
Chilomicronii sunt particulele lipoproteice cele mai mari (Ø75-1200 nm), sunt
sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale din lipidele alimentare Apo B48 şi
secretate în limfa mezenterică.
În circulaţie primesc de la particulele HDL, Apo C şi Apo E. În timpul circulaţiei,
trigliceridele din chilomicroni sunt hidrolizate de lipoprotein-lipaze (LPL) din
endoteliul capilarelor ţesuturilor extrahepatice (muşchi scheletic, muşchi cardiac,
ţesut adipos). Acizii graşi eliberaţi prin acţiunea LPL activată de apo CII, servesc
drept sursă de energie pentru diverse celule, sau sunt preluaţi de adipocite şi
stocaţi sub formă de trigliceride. Particulele rămase sunt chilomicroni remanenţi
sau deşeuri, bogaţi în apo E dar lipsiţi de apo C care a fost pierdută (preluată de
HDL) aproape în întregime. Deşeurile de chilomicroni sunt rapid captaţi de ficat
fiind recunoscute de receptorii specifici prin combinaţia apo B şi apo E. În
celulele parenchimale sunt degradaţi.
1. Sinteza ApoLP
- Apo B-48 (porțiunea N-terminală sau 48% din
proteina codată de gena apoB; apo B-100: 100% din
proteină) se găsește doar în CM și este sintetizată în RE și
glicozilată
2. Asamblarea LP: Enzimele sunt localizate în RE și este

necesară o proteină de transfer a TG ce încarcă apoB cu
lipide înainte de tranziția în ap. Golgi → vezicule
secretorii ce fuzionează cu MC eliberând LP.
3. CM "nascenți" eliberați de mucoasa intestinală nu au
maturitate funcțională.
- În plasmă, particulele sunt rapid modificate prin atașarea de
apoE (recunoscută de R hepatici) și apoC (apo CII activează
lipoproteinlipaza, LPL)
- LPL- degradează TG din CM
- Sursa de apoLP circulante= HDL

4. Degradarea TG de către LPL

- LPL= enzimă extracelulară ancorată prin heparan-sulfat
de pereții capilari, în special în țesutul adipos, mușchiul
striat și cardiac (nu în ficat - la suprafață LPL hepatică e
implicată în metabolismul HDL)
- LPL activată de ApoCII hidrolizează TG la AG și

glicerol
4. Degradarea TG de către LPL

AG sunt:
○ depozitați în țesutul adipos

○ utilizați în scop energetic (m. scheletic)
○ transportați de albumina serică până la preluarea lor
În deficiența de LPL/ apo C-II
Glicerolul (Fi): (HiperCM-emie tip I):
- sinteza lipidelor acumulare de CM
- glicoliza în plasmă (HiperTG-emie) chiar și
- GNG à jeun
Resturile de CM
bogate în CE
se leagă prin apoE
de Rsp.hep
5. Reglarea activității LPL

- INSULINA + sinteza LPL la suprafața luminală a capilarului,
în perioada postprandială
- Izomerii LPL au valori diferite pt. Km pt TG:
- Km pt. LPL din țesutul adipos ↑ (concentrația LP trebuie să fie
mare)
- Km pt. LPL din miocard este ↓ (accesul continuu al inimii la
combustibil), iar [LPL] este cea mai mare
6. Formarea resturilor de CM
>90% din TG din CM circulanți sunt degradate de LPL
- mărimea particulei scade, iar densitatea crește
- apo C (nu și apoE) este reîncorporată în HDL
- CM remanent este rapid îndepărtat din circulație de către
ficat ale cărui membrane celulare conțin R lipoproteici ce
recunosc apoE;
- particulele de CM sunt endocitate;
- veziculele de endocitoză fuzionează cu un lizozom
6. Formarea resturilor de CM
apoLP
EC
- alte componente sunt degradate hidrolitic până la:

AA
Colesterol liber
AG
R este reciclat
Metabolismul VLDL
- Particulele de VLDL sunt produse în ficat

- 60% TG pe care le transportă de la ficat la țesuturile
periferice
- În periferie, TG este degradat sub acțiunea LPL
- Steatoza hepatică ("ficatul gras") apare în:
• dezechilibrul dintre sinteza hepatică de TG și secreția
de VLDL
• obezitate, DZ, alcoolism
Metabolismul fracţiunii VLDL- rezumat
- Particulele VLDL (Ø 30-90 nm) sunt secretate de ficat pe seama
trigliceridelor sintetizate în celula hepatică.
-În circulaţie particulele VLDL sunt modificate prin degradarea
trigliceridelor de către lipoprotein-lipază. Particulele devin mai
dense, pierd fosfolipidele, colesterolul şi apo E, care sunt
transferate pe HDL şi primesc în schimb colesterol esterificat.
-Prin aceste modificări, 116 particulele VLDL devin particule
LDL, trecând prin faza intermediară de particule IDL (lipoproteine
cu densitate intermediară).
-În condiţii patologice (hepatită, diabet necontrolat sau în ingestia
excesivă de alcool) când este deranjat raportul între sinteza
hepatică de TG şi secreţia VLDL, apare “ficatul gras”.
Metabolismul VLDL
1. Eliberarea VLDL în sânge

- sub forma particulelor
nascente ce conțin apoB-100
- preiau apoC-II și apoE de la
HDL circulante
- AbetaLP-emia=formă rară
de hipoLP-emie cauzată de
defectul P de transfer a TG
→ Nu se formează VLDL, CM, iar
TG se acumulează în Fi și Is
Metabolismul VLDL
2. Modificarea VLDL circulant

- TG este degradat sub acțiunea
LPL, cu scăderea dimensiunilor și
creșterea densității VLDL
- ApoC și E sunt reincorporate în

HDL, dar particulele rețin
apoB100
Metabolismul VLDL
VLDL
- În final, o parte din TG este
transferată de la VLDL la HDL
printr-o reacție de schimb în
care concomitent sunt
transferați și CE de la HDL la
VLDL. PROTEINA DE TRANSFER A CE
-Schimbul se realizează cu
ajutorul proteinei de transfer a
CE.
HDL
Metabolismul VLDL
3. Producția de LDL din

VLDL în plasmă
- În cursul acestor transformări
se observă particule
intermediare, IDL sau resturi
VLDL.
- Particulele IDL sunt preluate
de celule prin endocitoză
mediată de R, cu utilizarea apoE
ca ligand.
Metabolismul VLDL
 HiperLP-emie familială de tip III (disbetaLP-emie

familială): apoE2 se leagă slab de R, iar la homozigoți
există deficiențe în îndepărtarea resturilor de CM și
IDL.
 Izoforma E-4 se asociază cu susceptibilitate crescută

la boala Alzheimer, cu scăderea vârstei de debut a
bolii.
Metabolismul LDL
- Particulele LDL conțin mai puțin TG decât VLDL (8%)

și mai mult Col (50%> 20%)
I. Endocitoza mediată de receptori
- Funcția principală a particulelor LDL este de a furniza
colesterol țesuturilor periferice sau de a-l înapoia ficatului.
- LDL se leagă de ribozomii de suprafață pt. LDL care

recunosc apo B-100, dar nu și apoB-48; pot lega și
apoE→RapoB-100/apoE
Metabolismul fracţiunii LDL- rezumat
 Particulele LDL (Ø20 nm) rezultate prin metabolizarea VLDL,
sunt bogate în colesterol şi colesterol esterificat, în special cu
acidul oleic. Funcţia primară a fracţiunii LDL este de a furniza
colesterol celulelor periferice. Colesterolul liber adus în celulă
participă la: sinteza de membrane celulare; sinteza altor steroli;
reglarea sintezei de colesterol în celula respectivă prin inhibarea
activităţii HMGCoA reductazei. Colesterolul în exces (care
depăşeşte necesarul imediat al celulei) este esterificat cu acizi
graşi de către ACAT (acilCoA:colesterol-acil transferaza) şi
stocat în celulă pentru nevoile viitoare. Activitatea ACAT creşte
când concentraţia colesterolului intracelular este crescut
Metabolismul fracţiunii LDL- rezumat
 Particulele LDL pătrund în celulă prin recunoaşterea
combinaţiei apo B şi apo E de către receptori specifici.
Afinitatea receptorilor pentru LDL este foarte mare; se
consideră că ei funcţionează la capacitate maximă la o
concentraţie a colesterolului-LDL de 25 mg/dL.
 Nivelul LDL-colesterolului plasmatic este de 120 mg/dL;
diferenţa dintre aceste două valori reprezentând valoarea
LDL-colesterolului preluat de către receptorii “scavenger” de
pe macrofage. Rezultă aşa numitele “celule spumoase”.
 Fracţiunea LDL este considerată fracţiune de risc aterogen.
Metabolismul LDL - Endocitoza mediată de
ribozomi
ENDOCITOZA MEDIATĂ DE RECEPTORI
1. Receptorii pt. LDL sunt GP încărcate negativ sub formă

de aglomerări în depresiuni ale membranelor celulare.
- Fața internă a acestora este tapetată de CLATRINĂ.
2. După legare, complexul LDL-R este internalizat prin

endocitoză. Deficiența acestor receptori apare în
hiperlipidemia de tip II sau hipercolesterolemia familială și
ATS prematură, cu creșterea nivelului plasmatic de LDL și
colesterol.
ENDOCITOZA MEDIATĂ DE RECEPTORI
3. Vezicula ce conține LDL își pierde rapid învelișul de clatrină
și fuzionează cu alte vezicule similare, formând ENDOZOMI.
4. pH-ul endozomului scade cu separarea particulei LDL de

ribozom ce va migra spre un capăt al endozomului.
5. Ribozomii sunt reciclați, iar resturile de LP din veziculă sunt

transferate în lizozomi unde sunt degradate de enzime
lizozomale → Colesterol liber, AA, AG, FL.
II. EFECTUL COLESTEROLULUI INTERNALIZAT
PRIN ENDOCITOZĂ ASUPRA COL. CELULAR
A. Excesul de colesterol inhibă sinteza de novo.

B. ↓ expresia genică pt. RLDL
C. Colesterolul în exces este esterificat de ACAT şi depus
sub formă de picături în plasmă.
ACAT= acil-CoA: colesterol-aciltransferaza transferă 1

AG de la un derivat al Acil gras-CoA la colesterol.
Activitatea ACAT ↑ în prezența unui nivel ↑ de colesterol.
III. PRELUAREA LDL OXIDATE
- Receptorii scavenger ai macrofagelor mediază endocitoza

LDL modificate chimic (lipidele/apoB oxidate).
- Receptoriul scavenger nu este inhibat de creșterea

[colesterol] intracelular.
- CE se acumulează în macrofage și induc transformarea în

celule spumoase ce participă la formarea plăcilor de ATS.
HDL - colesterol
= clasă heterogenă de LP ce se formează în sânge prin

adăugarea unui lipid la ApoA1 (sintetizat în ficat și intestin;
70% din apoproteinele din LDL).
- Funcțiile HDL:
1. rezervor de apoLP:
○ apoC-II (transferată în VLDL și CM), activator de LPL
○ apoE (endocitoza mediată de ribozomi a IDL și a
resturilor de CM)
HDL - colesterol
- Funcțiile HDL:
2. Preluarea de către HDL a
colesterolului neesterificat.
- După preluare, colesterolul
este esterificat în prezența
LCAT (lecitin-colesterol-
aciltransferaza, din ficat) care se
leagă de HDL nascent și este
activat de apoA-I
Metabolismul fracţiunii HDL-rezumat
 HDL (Ø 8-12 nm) sunt particule foarte heterogene în ceea ce
priveşte compoziţia şi originea. Sunt sintetizate în ficat şi intestin
din învelişul excedentar din chilomicroni şi VLDL după ce
miezul lor nepolar de trigliceride a fost degradat de către
lipoprotein-lipază.
 HDL nascente au o formă bidiscoidală (2 straturi suprapuse
formate din colesterol, FL (în special lecitină), apo AI, apo E şi
apo C. Sunt rapid convertite la particule sferice prin colectarea
colesterolului de pe suprafaţa celulelor ţesuturilor periferice şi de
la alte particule lipoproteice, trecând în particule HDL3, sferice,
apoi HDL2 care sunt captate de celulele hepatice şi degradate.
 Fracţiunea HDL îndeplineşte un număr de funcţii
importante:
- constituie rezervă circulantă de apo CII care este
transferată pe chilomicroni şi VLDL pentru activarea
LPL;
- îndepărtează colesterolul liber din ţesuturile extrahepatice
şi îl esterifică în plasmă cu LCAT (lecitin:colesterol-
aciltransferază), enzimă ataşată de particulele HDL.
- - transportă colesterolul esterificat la ficat unde este metabolizat la acizi biliari în celulele
parenchimale.
 Studii epidemiologice au evidenţiat că spre deosebire de
LDL, colesterolul din HDL este corelat negativ cu
prevalenţa aterosclerozei, HDL fiind considerată
fracţiunea cu rol protector, antiaterogenă. Aceasta
deoarece îndepărtează colesterolul din ţesuturi şi chiar din
intima vasculară şi îl cedează ficatului care îl transformă
în acizi biliari, principala formă de eliminare a
colesterolului din organism.
HDL - colesterol
- CE hidrofob este sechestrat în miezul particulei HDL, iar lizofosfatidilcolina se
leagă de albumină.
- Particulele născente acumulează CE și devin HDL3, iar în final HDL2 bogate

în CE ce sunt transportați la ficat.
HDL- colesterol
HDL- colesterol
Boala Tangier =
deficiență f. rară
de ABCA1
caracterizată prin
lipsa
HDL-Col
Transportul invers al Col: efluxul Col din țesuturile periferice

către HDL; esterificarea Col (LCAT), captarea HDL2 bogate în Col în
ficat și celulele steroidogene, transferul CE în aceste celule și eliberarea
HDL golite de lipide (HDL3)
METABOLISMUL LP
LP a în boala cardiacă
↑[LP] a în plasmă se asociază cu un risc crescut de

boală coronariană; AG trans ↑ nivelul Lp a
Efluxul colesterolului din țesuturile periferice este mediat de proteina ABCA1.
Preluarea CE de ficat = proces mediat de ribozomi ai suprafeței celulei,
SR-B1 (scavenger clasa B, tip1) ce leagă HDL.
HORMONII STEROIZI
ASPECTE GENERALE
Colesterolul = precursorul hormonilor steroizi:
○ Glucocorticoizi
○ Mineralocorticoizi
○ Sexuali
1. Hormonii glucocorticoizi – caracteristici:
- Se sintetizează în zona fasciculată a corticosuprarenalei.
- Acţionează asupra metabolismului glucidic, lipidic şi
proteic.
- Cuprind cortizolul, cortizona şi corticosterona.
HORMONII STEROIZI
2. Hormonii mineralocorticoizi – caracteristici:

- Se sintetizează în zona glomerulară a corticosuprarenalei.
- Acţionează asupra transportului electroliţilor şi a
distribuţiei apei în ţesuturi.
- Sunt aldosteronul şi dezoxicorticosteronul.
3. Hormonii sexosteroizi – caracteristici:
- Se sintetizează în zona fasciculată şi reticulară a
corticosuprarenalei.
- Controlează caracterele sexuale secundare.
- Sunt dehidroepiandrosterona şi androstendiona.
HORMONII STEROIZI
HORMONII SEXUALI
 Cuprind două clase de hormoni:
- hormonii sexuali masculini

- hormonii sexuali feminini
1. Hormonii sexuali masculini – caracteristici:
- Se secretă în testicul.
- Controlează caracterele sexuale secundare la bărbat.
- Au rol anabolizant.
- Sunt testosteronul şi dihidrotestosteronul.
HORMONII STEROIZI
2. Hormonii sexuali feminini – caracteristici:

- Se împart în hormoni estrogeni (estrona, estriolul)
care se secretă în foliculii de Graaf şi hormoni luteali
(progesterona) secretaţi de corpul galben şi placentă.
HORMONII GLUCOCORTICOIZI
B. REGLAREA SINTEZEI
 Controlată de ACTH a cărei secreţie este controlată de

CRH prin mecanism feed-back.
- Scăderea cortizolului stimulează eliberarea CRH
- CRH determină eliberarea de ACTH.
-La nivelul corticosuprarenalei ACTH stimulează
secreţia de hormoni.
- După restabilirea nivelului de cortizol, eliberarea de
CRH diminuă.
 Eliberarea de ACTH este controlată şi de SNC care stabileşte un

ritm circadian al eliberării de CRH şi implicit ACTH şi cortizol.
C. ROLUL HORMONILOR GLUCOCORTICOIZI

1. Efect asupra metabolismului
- hormoni hiperglicemianţi
- activează lipoliza în ţesutul adipos
- rol catabolic în muşchi
- rol anabolic în ficat
2. Efect antiinflamator
- utilizaţi în terapie (inhibă sinteza prostaglandinelor)
- tratamentul prelungit – osteoporoză
3. Rol în răspunsul imun

- în concentraţii mari şi de durată inhibă formarea
anticorpilor
4. Efect permisiv
- facilitează acţiunea catecolaminelor,
glucagonului, adrenalinei, insulinei
5. Rol în adaptarea la stres

- implicaţi în răspunsul acut cauzat de infecţii sau
intervenţii chirurgicale
HORMONII
MINERALOCORTICOIZI
 Caracteristici:
- sunt C21 steroizi,
- cei mai importanţi:
aldosteronul şi 11-dezoxicorticosteronul
HORMONII MINERALOCORTICOIZI
A. BIOSINTEZA
B. REGLAREA BIOSINTEZEI
 Se face pe mai multe căi:
1. Sistemul angiotensină-renină
- Implicat în reglarea presiunii sanguine
- Rolul principal – angiotensina II=
o substanţă puternic vasoactivă ce determină secreţia de
aldosteron; creşterea nivelului plasmatic determină retenţia
de Na+ şi H2O.
Angiotensina II – degradată de angiotensinază.
2. Ionii K+
 O concentraţie mai mică de 0,1 mE/l stimulează sinteza
şi secreţia de aldosteron.
Angiotensinogen (11 aa)
(format în ficat)
reninã (rinichi)
3. ACTH-ul Angiotensina I (10 aa)

enzimã de conversie
 Deficitul de durată diminuă efectul
(plãmâni, plasmã)
angiotensinei II, K +
,
Angiotensina II (8 aa)
etc. angiotensinazã
Produsi inactivi
4. Ionii Na+
 Scăderea concentraţiei Na+ creşte sinteza şi secreţia de
aldosteron.
C. ROLUL MINERALOCORTICOIZILOR
1. Menţinerea homeostazei hidrice şi electrolitice
La nivel renal determină retenţia de Na+ şi eliminarea de H+,
K+ şi NH4+
2. Reglează transportul electroliţilor prin celulele epiteliale de

la nivelul glandelor salivare, sudoripare sau intestin.
Induce sinteza proteinelor - canale de Na
3. Măreşte activitatea unor enzime: MDH, GDH, GOT, CS

HORMONII ANDROGENI
SECRETAŢI ÎN CSR
 Caracteristici:
- sunt C19 steroizi
- cuprind androstendiona
şi dehidroepiandrosterona
 Biosinteza – pe seama
17-hidroxi-progesteronei
 Rol
- stimulează biosinteza proteică
- dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare
- excesul – sindromul androgenital
HORMONII SEXUALI MASCULINI
SECRETAŢI ÎN TESTICULE
 Caracteristici:
- sunt C19 steroizi,
- sinteza în celulele Leydig din testicule
- cei mai importanţi: testosteronul şi
dihidrotestosteronul
 Biosinteza: - pe seama progesteronei
- se secretă la adult ≈5 mg/zi
- circulă legat de o β-globulină (SHBG)
- forma legată: 97-99%
- forma liberă: 1-3% (activă)
 Reglarea biosintezei: - gonadotropinele LH şi FSH
- LH-ul determină creşterea concentraţiei
de AMPc şi a sintezei de testosteron
- FSH-ul creşte numărul de receptori pentru LH
mărind răspunsul ţesutului la LH
 Rol: - diferenţierea celulară

- spermatogeneză
- dezvoltarea caracterelor sexuale secundare şi a
comportamentului
- rol anabolizant
HORMONII SEXUALI FEMININI
 Sunt două tipuri:
1. Hormonii estrogeni sau foliculari
2. Hormonii progestageni sau luteali
 Ciclul ovarian - 28 zile
- faza foliculinică (1-14): foliculii se maturează, se rup şi se
eliberează ovulul, acum se secretă hormoni estrogeni.
- faza luteinică (14-28): foliculul rupt se transformă în
corpul galben care secretă progesteronă; continuă şi
secreţia de hormoni estrogeni.
1. Hormonii estrogeni
- sunt C18 steroizi
- ciclul A este aromatic
- în poziţia 3 au o grupare –OH (fenol-steroizi)
- cei mai importanţi: estrona (foliculina),
17-β-estradiolul şi estriolul
1. Hormonii estrogeni
 Biosinteza - pe seama 17-α-hidroxiprogesteronei

 Rol:
- maturarea celulelor germinale
- pregătirea mucoasei uterine în vederea implantării ovulului
fecundat
- menţinerea sarcinii
- rol în lactaţie
- estradiolul – rol anabolizant asupra oaselor şi cartilagiilor
- vasodilatator periferic şi de disipare a energiei calorice
Hormonii progestageni
sau luteali
 Principalul hormon –
progesterona
 Biosinteza – pe calea
pregnenolonei în corpul
galben şi placentă. Circulă legată de CBG
 Rol:
 - măresc funcţia secretorie a epiteliului uterin în

vederea implantării ovulului fecundat
- reduc motilitatea uterului
- stimulează dezvoltarea glandelor mamare
- micşorează fluxul sanguin periferic
- scad disiparea căldurii
ANALOGI SINTETICI AI
GLUCOCORTICOIZILOR ŞI
MINERALOCORTICOIZILOR
 Utilizaţi în terapie deoarece:
- pot substitui cu succes compuşii naturali

- de cele mai multe ori sunt mai activi
- sunt mai specifici
- au efecte secundare diminuate
1. 9-Fluor-cortizolul
 acţiune mineralocorticoidică
2. Prednisonul şi prednisolonul
 proprietăţi antiinflamatoare accentuate
3. Dexamethasonul
(9-fluor-16-metil-prednisolon)
 acţiune antiinflamatoare
accentuată, de 30 ori
mai activ decât cortizolul
ESTROGENILOR ŞI
PROGESTERONEI
 Au acţiune estrogenică sau antiestrogenică
 Substanţe cu acţiune estrogenică
 1. Dietilsilbestrolul
ESTROGENILOR ŞI
PROGESTERONEI
2. Etinil estradiol
 de 50 ori mai activ decât
estradiolul
ESTROGENILOR ŞI
PROGESTERONEI
 Substanţe cu activitate antiestrogenică
1. Nafoxidina
2. Tamoxifenul - tratamentul cancerului de sân
 Progestine: 1. Noretindronul – anticoncepţional

oral
ESTROGENILOR ŞI
PROGESTERONEI
2. Acetatul de
medroxiprogesteron
 tratamentul
cancerului uterin
MECANISM DE ACŢIUNE A
HORMONILOR STEROIZI
 Produc modificări în sinteza ARN şi a proteinelor.
 Hormonii steroizi → citosol unde se combină cu

receptor specific.
 Complexul hormon+receptor → nucleu unde se leagă

de gene.
 Genele reglate de hormoni steroizi – gene activate.

MECANISM DE ACŢIUNE A
HORMONILOR STEROIZI
 Conţin două elemente reglatoare:

- promoter (PE) cu rol în iniţierea transcrierii, comun
pentru toate genele;
- hormone responsive element (HRE), specific pentru
fiecare genă; reglează frecvenţa cu care este transcrisă
gena.
 Efectul hormonului apare după ≈30 minute (sinteza

ARN şi a proteinelor este de durată).
 Durează mai mult - enzimele induse se degradează lent.
TULBURĂRI FUNCŢIONALE ALE CSR
 Sunt:
- tulburări congenitale
- tulburări dobândite
A. TULBURĂRI CONGENITALE
 Se datorează unor leziuni enzimatice la nivelul biosintezei,
având consecinţă sinteza preponderentă a unei clase de

hormoni.
B. TULBURĂRI DOBÂNDITE
 Se manifestă prin hipo- sau hiperfuncţia CSR
 Hipofuncţia CSR apare în boala Addison, ca o

insuficienţă globală ce interesează toate clasele de
hormoni. Poate fi consecinţa:
- proces TBC
- infecţii ale glandei
- hipofuncţie asociată cu
diabet
Se caracterizează prin:
- pierderi masive de Na+ şi Cl– şi deshidratare
- hipotensiune
- hiperpotasemie
- hipoglicemie, tulburări cardiace
- pigmentarea pielii (hipersecreţie de ACTH ce
conţine în structura sa MSH)
 Hiperfuncţia apare în sindromul Cushing

Poate fi consecinţa: - hiperplazii; - tumori ale CSR
Se caracterizează prin:
- hiperglicemie
- glicozurie
- retenţie de Na+, Cl– şi apă
- edeme, hipertensiune
- perturbat metabolismul glucidic, lipidic, proteic
- depuneri de lipide pe faţă, gât, trunchi
- virilizare şi masculinizare
DISLIPIDEMIILE
Dislipidemia este o alterare calitativă şi/ sau

cantitativă a metabolismului lipoproteinelor,
manifestându-se prin
- creşterea/ descreşterea concentrației sanguine
a colesterolului total, a colesterolului LDL şi a TG.
- şi/sau descreşterea concentraţiei HDL-
colesterolului.
DISLIPIDEMIILE
Alterarea metabolismului lipidic:
- Hiperlipoproteinemii
• primare (esențiale)
• secundare
- hipolipoproteinemii
Lipide serice – Boala coronariană
 Numeroase cercetări au evidenţiat corelaţia dintre creşterea
concentraţiei lipidelor serice şi incidenţa bolilor coronare şi a
aterosclerozei. Pacienţii cu boli coronare pot prezenta cel puţin
una din următoarele anomalii: 1) creşterea concentraţiei VLDL
(în principal TG), cu concentraţii normale a LDL (în principal
colesterol); 2) creşterea concentraţiei LDL (colesterol) cu VLDL
normale (TG); 3) creşterea ambelor fracţiuni lipoproteice
(colesterol + TG).
 Există o relaţie inversă între HDL şi bolile coronare şi se
consideră că cele mai bune indicaţii în aprecierea acestei situaţii
pot fi obţinute din valorile raportului LDL/HDL, ţinând seama de
rolul celor două fracţiuni.
Hiperlipoproteinemiile primare
- HLP tip I – creşterea chilomicronilor. Cauze: deficit de

LPL și anomalie ApoCII.
- HLP tip IIA – creşterea colesterolului din LDL –
hipercolesterolemia familială. Cauze: deficit de receptori
pentru LDL și anomalie Apo B100.
- HLP tip III – creşterea IDL. Cauze: anomalie apoE.
- HLP tip IIB, IV, V. Creşterea prebeta lipoproteinelor
• Tipul IIB – creşte VLDL şi LDL
• Tipu IV – creşte VLDL
• Tipul V – cresc VLDL şi chilomicroni
Tipuri de dislipidemii
Clasificare
 Hipercolesterolemia (creşte colesterolul total, creşte LDL, TG
normale):
• Hipercolesterolemia familială
• Defect familial de apoB100
• Hipercolesterolemia poligenică.
 Hipertrigliceridemia (TG 200-500 mg/dl):
• Hipertrigliceridemia familială
• Deficit familial de lipoproteinlipază
• Deficitul de apoCII
 Hiperlipidemia mixtă (creşte colesterolul total, creşte LDL,
creşte TG, ↓HDL):
• Hiperlipidemia familială combinată
• Disbetalipoproteinemia familială
 Afecţiuni ale metabolismului HDL (deficit familial de apoAI,
deficit de LCAT, etc).
HIPERLIPOPROTEINEMIA IIa
TRATAMENTUL
HIPERCOLESTEROLEMIEI – statine
TRATAMENTUL HIPERCOLESTEROLEMIEI
- Statine
- Mecanism de acțiune
• inhibă HMG- CoA reductaza, deci sinteza colesterolului;
• creşte sinteza receptorilor LDL, deci catabolizarea
acestuia;
EFECTELE SECUNDARE ALE
STATINELOR
 TOXICITATE HEPATICĂ ȘI MUSCULARĂ
 VERIFICARE PERIODICĂ:
 ASAT, ALAT
 CPK, LDH
Hiperlipemii - tratament
 Fibraţii: Bezafibrat, Ciptofibrat, Fenofibrat
- Mecanism de acţiune: - stimularea receptorilor nucleari larg

răspândiţi în organism (PPAR – receptorul de activare a
proliferării peroxizomului) = > se activează 3 gene majore cu
rol în aterogeneză, respectiv exprimarea
• genei lipoproteinlipazei
• genei Apo A I şi genei Apo A II
• diminuarea genei apo C.
Hiperlipemii - tratament
⁕ Rezinele: Colestiramina
- blochează circuitul enterohepatic al acizilor biliari;
- activează transformarea colesterolului în acizi biliari
- stimulează captarea LDL pe calea receptorilor LDL-c.
⁕ Acidul nicotinic şi derivaţi:

- inhibă eliberarea AG din adipocite
- scade sinteza şi secreţia de VLDL
MECANISMUL DE ACȚIUNE AL
COLESTIRAMINEI
Hiperlipoproteinemiile secundare
- diabet zaharat
- alcoolism
- sindrom nefrotic, IRC
- hipotiroidism
ÎNCADRAREA HIPERLIPEMIILOR
 ○ COLESTEROL.....IIa (beta)
 ○ TRIGLICERIDE
 I (CM)
 IV (PREBETA)
 V (PREBATA + CM)
 ○ COLESTEROL + TRIGLICERIDE
 IIb (PREBETA + BETA
 III (BETA LATA)
Hipolipoproteinemii
 Deficit de HDL-c
Cauze:
- deficit congenital de α-lipoproteine
- deficit de sinteză a ApoA
- scade producția de HDL-c (<30mg/dl)
- scade activitatea LCAT → crește colesterolul
liber din plasmă → acumulare în țesuturi
=> ateroscleroză accelerată

Transportul de lipide absorbite la nivel
intestinal
 În timpul digestiei esterii colesterolului şi TG

hidrolizează, rezultând colesterol şi acizi graşi liberi.
 Sărurile biliare şi fosfolipidele din secreţia biliară

solubilizează aceste lipide formate şi favorizează
absorbţia lor în enterocitele din duoden şi jejun.
 Aici AG se reesterifică şi formează TG insolubile, iar

colesterolul absorbit se esterifică şi formează colesterol
esterificat.
Transportul de lipide absorbite la nivel
intestinal
 În celulele epiteliale ale intestinului, la nivelul

aparatului Golgi, din TG, colesterol esterificat şi unele
apolipoproteine se formează chilomicronii ce trec în
circulaţie.
 Lipoproteinlipaza (LPL) situată în endoteliul capilarelor
ţesutului adipos şi muşchilor hidrolizează TG din
chilomicronii circulanţi rezultând chilomicroni
remananţi,
remananţi preluaţi din circulaţie şi duşi în ficat (apoE).
Producerea de lipoproteine endogene
 Hepatocitele iniţiază sinteza de TG şi colesterol la

creşterea fluxului de AG liberi către ficat. VLDL, IDL,
LDL sunt sintetizaţi de novo în ficat.
 Colesterolul, TG fuzionează în ficat cu apolipoproteinele,
rezultând VLDL.
 VLDL sub acţiunea lipoproteinlipazei formează IDL care
trece în ficat (apoE) sau este procesat la LDL.
 LDL este preluat de ficat (receptori LDL, apoB) sau
merge la ţesuturi.
ATEROSCLEROZA
 Afecţiune a arterelor mari şi medii.

 Este caracterizată prin îngroşarea fibroasă a
peretelui arterial, asociată cu plăci lipidice care se
pot eventual calcifia.
 Plăcile vechi pot să se rupă sau să se fisureze cu
formare unor trombi ce blochează fluxul sanguin.
 Duce la apariţia unor afecţiuni vasculare grave în
diferite teritorii (inimă, creier, membre, rinichi).
 Este cauza a apox. 50% din decese în SUA.
Factori de risc
 Bărbaţii (şi femeile după menopauză)

 Istoric familial de cardiopatie ischemică şi AVC
 Hiperlipidemie primară sau secundară
 Fumatul
 HTA
 DZ tip 1 şi 2
 Obezitate, mai ales cea abdominală
 Sindrom nefrotic
 Hipotiroidism
 Nivel plasmatic crescut de homocisteină
Fiziopatologie
 Iniţial se produce o infiltrare a LDL subendotelial.

 LDL este oxidat sau alterat pe alte căi, fiind apoi preluat de
macrofage, care exprimă o familie de receptori cu rolul de a
prelua acest LDL.
 Macrofagele se transformă în celule spumoase. Acestea
formează nişte benzi de grăsime.
 Celulele musculare netede din vecinătatea celulelor spumoase
sunt stimulate, se mută din media în intimă unde proliferează
şi contribuie la dezvoltarea leziunii.
 Celulele musculare netede preiau şi ele LDL oxidat şi devin
celule spumoase.
 Pe măsură ce leziunea se maturizează sunt atrase aici
limfocitele T şi macrofagele, leziunea având multe din
caracteristicile unei infecţii uşoare (în plus în placă s-a observat
prezenţa unor specii bacteriene – Chlamydia pneumoniae).
 Când placa se maturizează, se formează o capsulă fibroasă în
jurul ei. Plăcile cu defect sau ruptură a capsulei sunt
susceptibile la rupere.
 Acumularea lipidelor în celulele spumoase este cheia
progresiei leziunilor aterosclerotice.
Manifestări clinice ale aterosclerozei
- Ateroscleroza poate afecta orice organ.

- Este asimptomatică până apare o complicaţie:
• La nivel coronar: angina pectorală şi infarctul.
• La nivel cerebral: AVC trombotic.
• La nivelul aortei abdominale: anevrism, rupere.
• La nivel renal: hipertensiune reno-vasculară.
• La nivelul membrelor: claudicaţie intermitentă,
ulcere, gangrenă.
LDL în ateroscleroză
● asociat aterosclerozei și evenimentelor

cardiovascular ischemice
● 10% creștere a LDL = 20% creștere a riscului
cardiovascular
● factori de potențare:
- scădere HDL-colesterol
- fumat
- HTA
- DZ
Trigliceridele în ateroscleroză
 Asociat cu risc crescut de evenimente cardiace ischemice

 Creșterea riscului este intermediată de:
• HDL scăzut
• LDL-colesterol, izoenzime înalt aterogene
• Hiperinsulinemia / rezistența la insulină
• Status procoagulant
• hipertensiune
• Obezitate abdominală
 trigliceride normale <150 mg/dL
 trigliceridele foarte mari (>1000 mg/dL, 11.3 mmol/L) cresc
riscul de pancreatită.
HDL-colesterol în ateroscleroză
- HDL-colesterol = rol protector contra aterosclerozei și

evenimentelor cardiovasculare.
- Cu cât e mai scăzut HDL-colesterol, cu atât mai mare e
riscul cardiovascular.
- Nivel scăzut HDL-c <40 mg/dL denotă un risc crescut.
- HDL-colesterol tinde să fie invers corelat cu nivelul de
trigliceride.
- HDL-colesterol este scăzut de fumat, obezitate și
sedentarism.
Placa de aterom
Placa de aterom:
- lipide intra și extracelulare: - colesterol esterificat; cristale de
colesterol
- celule: - cel. muscululare netede; - macrofage – cel.
spumoase; - limfocite T; - cel. endoteliale migrate din vas.
- matrix extracelular: - colagen I, III; - elastină; - proteoglicani.
- minerale Ca.
Principii terapeutice în ateroscleroză
1. Prevenția primară – se adresează factorilor de risc și

combaterii lor.
2. Tratamentul manifestărilor actulale și combaterea lor.
3. Prevenția secundară a altor manifestări ateromatoase.

1. Prevenția primară – combaterea factorilor de risc, dintre ei
cei mai importortanți sunt: 1. dislipidemia colesterol total și LDL-c
2. DZ
3. fumatul
4. HTA
5. obezitatea și sedentarismul
- formula de calcul a fracțiunilor de colesterol = Friedewald
LDL-c = colesterol – HDL – TG/5 (la TG < 400 mg/dl)
LDL - colesterol - principalul agresor
- dirijează întreaga strategie preventivă
- în funcție de nr. factorilor de risc nivelele țintă:
 Populație generală: Col. T < 190 mg/dl
LDL-c < 115 mg/dl
 b. CI sau DZ: Col.T < 175 mg/dl

LDL-c < 100 mg/dl
HDL < 40 mg/dl la bărbați și < 46 mg/dl la femei

risc cv 
Trigliceride > 150 mg/dl
recomandări ESC Score 2003
● Populație cu risc crescut/boală manifestă:

LDL <70 mg/dl. recomandări NCEP Report 2004
 Subiecți cu IMA fără supradenivelare ST:
LDL < 100 mg/dl. recomandări ESC 2007
DIETA: - colesterol max. 3 ouă / săptămână
- NU grăsimi saturate: untură, slănină, carne grasă, unt,
smântână, frișcă
- DA dieta mediteraneană = ulei, pește, vegetale
MEDICAȚIE: • inhibit. HMG-CoA reductază (statine):

- Simvastatin 10 - 40mg/zi
- Atorvastatin 10 – 80 mg/zi
- Fluvastatin 10 - 80 mg/zi
- Rosuvastatin 10-40 mg/zi
Contraind.: sarcină.
Reacții adverse: - hepatice => determinări de GPT, GOT.
- musculare => determinări de CK.
MEDICAȚIE: • fibrați - fenofibrat 100- 200 mg/zi
- bezafibrat 800 mg x 2 /zi
• inhibitori de absorbție a colesterolului:

- ezetimibe 10 mg /zi
● Regula celor 6% = “orice dublare a dozei de statină

aduce ↓ cu 6% a LDL – c”
● Regula celor 25% = “adăugarea la statină a ezetimibe
aduce ↓ cu 25% a LDL – c”
HTA - sub control strict < 130/85 mmHg
(în DZ < 130/80 sau chiar 125/80 la pacienți renali)
 fumatul - oprirea definitivă

- cea mai cost-eficientă măsură profilactică
scăderea în greutate - ↓ efortul depus de cord

- ↓ rezistența receptorului periferic celular la
insulină
- ameliorează metabolismul lipidic
Tratamentul manifestării ATS este specific fiecărei localizări în
parte; impune și combaterea în acut a factorilor de risc (vezi
Atorvastatin).
3. Prevenția secundară se aseamănă cu prevenția primară în ceea

ce privește factorii de risc, cu mențiunea că intervențiile se
realizează în clasele de risc mediu și înalt.
Bibliografie
1. Dobreanu M., Biochimie clinică. Implicații practice. Ediția a III-a, vol 1, Editura
University Press Târgu Mureș, 2015.
2. Dobreanu M., Biochimie clinică. Implicații practice. Ediția a III-a, vol 2, Editura
University Press Târgu Mureș, 2015.
3. Dobreanu M., „Compendiu de Biochimie Clinică și Imunologie”, UMF Târgu
Mureș, 2013.
4. Brudașcă I., „Biochimie clinique. Notes de cours et activités pratiques”, Faculté de
Médicine, UMF Iuliu Hațieganu, Ed. Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu”, Cluj
Napoca, 2012.
5. Crîsnic I., Gligor R., Pilat L., „Biochimie medicală”, „Vasile Goldiș” University
Press, Arad, 2011.
6. Dogaru C., David D., Moldovan I., „Biochimie clinică” vol. II, Ed. Eurostampa,
Timișoara 2000.
7. Cucuianu M, Crîsnic I, Plesca-Manea L. Biochimie clinică – fundamentare
fiziopatologică. Ed. revăzută și adăugată, Ed. University Press, Arad, 2001.
Bibliografie
8. Dogaru C., David D., Sfrijan f., Caraion C., „Biochimie clinică” vol. III, Ed. Eurostampa, Timișoara
2002.
9. Dinu V., Truția E., Popa - Cristea E., Popescu A., „Biochimie medicală”, Ed. Medicală, București,
2002.
10. Mody E., Funduc I., Alexandrescu R., Dobreanu M., „Biochimie clinică (Patochimie)”, Editura
All Educational, 2000.
11. Dogaru C., Belengeanu V., Rusu V., Moldovan I., „Biochimie clinică” vol. I, Ed. Mirton,
Timișoara, 1998.
12. Zamfirescu Gheorghiu M., Georgescu I., Rădulescu Ș., Vlădescu C., Suciu A., „Instrucțiuni pentru
raționalizarea investigațiilor în laboratorul de chimie clinică”, București, 1983.
13. Michele D., „Biochimie clinică” Compendiu, UMF Carol Davila București, Editura Medicală
București, 1997.
14. Cucuianu M., Oliniuc N.,Goia A., Fekete T., „Biochimie clinică”, vol. I, Ed. Dacia Cluj- Napoca,
1979.
15. Cucuianu M., Oliniuc N.,Goia A., Fekete T., „Biochimie clinică”, vol. II, Ed. Dacia Cluj- Napoca,
1979.
16. Gligor R., Crîsnic I. Elemente de laborator clinic. „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2012.
Bibliografie
17. Crîsnic I., Gligor R., „Compendiu de lucrări practice”, „Vasile Goldiș” University
Press, Arad, 2007.
18. Michele D., „Biochimie clinică”, Metode de laborator, Ed. a II -a, Editura Medicală,
București, 2000.
Lipoproteine plasmatice
Lipidele plasmatice (5-8 g/L) reprezintă un amestec complex de fosfolipide (PL) –35%, trigliceride (TG) – 10-25%,
colesterol liber (C) – 7,5%, colesterol esterificat (CE) – 39% şi acizi graşi liberi (AGL) – 2,5%.
Deoarece sunt insolubile in apă, lipidele sunt transportate sub forma unor complexe lipoproteice, particule globulare cu
greutate mare, cu miez nepolar constituit din lipide neutre (TG şi CE) inconjurat de o peliculă polară de PL care
stabilizează particula şi asigură solubilitatea ei in apă. Pe langă fosfolipide, suprafaţa polară mai conţine colesterol liber
şi cantităţi mici de proteine specifice, numite apolipoproteine sau apoproteine (A, B, C, E).
Deoarece particulele lipoproteice conţin toate componentele lipidice in proporţii diferite şi diferite apoproteine, aceste
particule vor prezenta şi proprietăţi fizico-chimice diferite: mărimea particulei, densitate, mobilitate in camp electric.
Lipoproteinele cu conţinut ridicat de TG au densitatea mai mică şi molecula mai mare decat cele cu conţinut mare de
PL şi proteine.
Incărcarea electrică este conferită de partea proteică.
Pe baza acestor proprietăţi au fost perfectate două metode de separare a lipoproteinelor plasmatice: ultracentrifugarea
şi electroforeza.
Ultracentrifugarea se bazează pe viteza de sedimentare a particulelor in camp gravitaţional intr-o soluţie de NaCl cu
greutate specifică 1,063 in funcţie de densitatea şi mărimea particulei.
Electroforeza se bazează pe capacitatea de migrare in camp electric in funcţie de incărcarea electrică şi greutatea
particulei.
Prin aceste metode s-au separat, din plasma subiecţilor sănătoşi, patru clase de lipoproteine:
- CM – chilomicroni;
- LDL – lipoproteine cu densitate joasă sau b -lipoproteine;
- VLDL – lipoproteine cu densitate foarte joasă sau pre-b -lipoproteine;
- HDL – lipoproteine cu densitate inaltă sau a -lipoproteine;
Trigliceridele predomină în chilomicroni şi VLDL în timp ce colesterolul în LDL şi HDL.
Apoproteinele reprezintă aproape 60% din particulele HDL şi mai puţin de 1% in chilomicroni.
Asamblarea lipidelor sub forma particulelor lipoproteice asigură păstrarea lipidelor in soluţie şi un mecanism
eficient pentru aprovizionarea ţesuturilor cu lipide.
Chilomicronii sunt particulele lipoproteice cele mai mari (Ř75-1200 nm) sunt sintetizaţi în celulele mucoasei
intestinale din lipidele alimentare Apo B48 şi secretate în limfa mesenterică. In circulaţie primesc de la particulele
HDL, Apo C şi Apo E. In timpul circulaţiei, trigliceridele din chilomicroni sunt hidrolizate de lipoprotein-lipaze
(LPL) din endoteliul capilarelor ţesuturilor extrahepatice (muşchi scheletic, muşchi cardiac, ţesut adipos). Acizii
graşi eliberaţi prin acţiunea LPL activată de apo CII, servesc drept sursă de energie pentru diverse celule, sau sunt
preluaţi de adipocite şi stocaţi sub formă de trigliceride. Particulele rămase sunt chilomicroni remanenţi sau deşeuri,
bogaţi in apo E dar lipsiţi de apo C care a fost pierdută (preluată de HDL) aproape in intregime. Deşeurile de
chilomicroni sunt rapid captaţi de ficat fiind recunoscute de receptorii specifici prin combinaţia apo B şiapo E. In
celulele parenchimale sunt degradaţi.
Metabolismul fracţiunii VLDL
Particulele VLDL (Ř 30-90 nm) sunt secretate de ficat pe seama trigliceridelor sintetizate în celula hepatică. În
circulaţie particulele VLDL sunt modificate prin degradarea trigliceridelor de către lipoprotein-lipază. Particulele
devin mai dense, pierd fosfolipidele, colesterolul şi apo E, care sunt transferate pe HDL şi primesc în schimb
colesterol esterificat. Prin aceste modificări, particulele VLDL devin particule LDL, trecând prin faza intermediară
de particule IDL (lipoproteine cu densitate intermediară).
În condiţii patologice (hepatită, diabet necontrolat sau in ingestia excesivă de alcool) când este deranjat raportul între
sinteza hepatică de trigliceride şi secreţia VLDL, apare “ficatul gras”.
Metabolismul fracţiunii LDL
Particulele LDL (Ř20 nm) rezultate prin metabolizarea VLDL sunt bogate în colesterol şi colesterol esterificat, în
special cu acidul oleic. Funcţia primară a fracţiunii LDL este de a furniza colesterol celulelor periferice.
Colesterolul liber adus în celulă participă la: sinteza de membrane celulare; sinteza altor steroli; reglarea sintezei de
colesterol în celula respectivă prin inhibarea activităţii HMGCoAreductazei.
Colesterolul în exces (care depăşeşte necesarul imediat al celulei) este esterificat cu acizi graşi de către ACAT (acil-
CoA:colesterol-acil transferaza) şi stocat în celulă pentru nevoile viitoare. Activitatea ACAT creşte când concentraţia
colesterolului intracelular este crescut.
Particulele LDL pătrund în celulă prin recunoaşterea combinaţiei apo B şi apo E de către receptori specifici.
Afinitatea receptorilor pentru LDL este foarte mare; se consideră că ei funcţionează la capacitate maximă la o
concentraţie a colesterolului-LDL de 25 mg/dL. Nivelul LDL-colesterolului plasmatic este de 120 mg/dL;
diferenţa dintre aceste două valori reprezentând valoarea LDL-colesterolului preluat de către receptorii “scavenger”
de pe macrofage. Rezultă aşa numitele “celule spumoase”.
Fracţiunea LDL este considerată fracţiune de risc aterogen.
Metabolismul fracţiunii HDL
HDL (Ř 8-12 nm) sunt particule foarte heterogene în ceea ce priveşte compoziţia şi originea. Sunt sintetizate în ficat
şi intestin din învelişul excedentar din chilomicroni şi VLDL după ce miezul lor nepolar de trigliceride a fost
degradat de către lipoprotein-lipază.
HDL nascente au o formă bidiscoidală (două straturi suprapuse formate din colesterol, fosfolipide (în special
lecitină), apo AI, apo E şi apo C. Sunt rapid convertite la particule sferice prin colectarea colesterolului de pe
suprafaţa celulelor ţesuturilor periferice şi de la alte particule lipoproteice, trecând în particule HDL3, sferice, apoi
HDL2 care sunt captate de celulele hepatice şi degradate.
Fracţiunea HDL îndeplineşte un număr de funcţii importante:
- constituie rezervă circulantă de apo CII care este transferată pe chilomicroni şi VLDL pentru activarea LPL;
- îndepărtează colesterolul liber din ţesuturile extrahepatice şi îl esterifică în plasmă cu LCAT (lecitin:colesterol-
aciltransferază), enzimă ataşată de particulele HDL.
- transportă colesterolul esterificat la ficat unde este metabolizat la acizi biliari în celulele parenchimale.
Studii epidemiologice au evidenţiat că spre deosebire de LDL, colesterolul din
HDL este corelat negativ cu prevalenţa aterosclerozei, HDL fiind considerată fracţiunea cu rol protector,
antiaterogenă. Aceasta deoarece îndepărtează colesterolul din ţesuturi şi chiar din intima vasculară şi îl cedează
ficatului care îl transformă în acizi biliari, principala formă de eliminare a colesterolului din organism.

ZZZZZ

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ZZZZZ

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LIPIDELE.

DR. MARȚI T. DANIELA

● Lipidele şi ateroscleroza. Bazele biochimice

⁕ Lipidele plasmatice (5-8 g/L) reprezintă un amestec complex de

 Pentru transportul lipidelor în mediul apos al

Electroforeza se bazează pe capacitatea de migrare în câmp

Prin aceste metode s-au separat, din plasma subiecţilor sănătoşi,

 Lipoproteinele pot fi:

• LP care participă la producerea şi transportul

- Pe baza migrării electroforetice,

 Asamblarea lipidelor sub forma particulelor lipoproteice

- concentraţie serică 100 – 200 mg/dl

- sunt principalele componente ale membranelor celulare

AGL – încorporează o cantitate mare de energie și

2. Asamblarea LP: Enzimele sunt localizate în RE și este

- LPL- degradează TG din CM

- Sursa de apoLP circulante= HDL

4. Degradarea TG de către LPL

- LPL activată de ApoCII hidrolizează TG la AG și

4. Degradarea TG de către LPL

○ depozitați în țesutul adipos

5. Reglarea activității LPL

- alte componente sunt degradate hidrolitic până la:

- Particulele de VLDL sunt produse în ficat

1. Eliberarea VLDL în sânge

2. Modificarea VLDL circulant

- ApoC și E sunt reincorporate în

3. Producția de LDL din

 HiperLP-emie familială de tip III (disbetaLP-emie

 Izoforma E-4 se asociază cu susceptibilitate crescută

- Particulele LDL conțin mai puțin TG decât VLDL (8%)

- LDL se leagă de ribozomii de suprafață pt. LDL care

1. Receptorii pt. LDL sunt GP încărcate negativ sub formă

2. După legare, complexul LDL-R este internalizat prin

4. pH-ul endozomului scade cu separarea particulei LDL de

5. Ribozomii sunt reciclați, iar resturile de LP din veziculă sunt

A. Excesul de colesterol inhibă sinteza de novo.

ACAT= acil-CoA: colesterol-aciltransferaza transferă 1

- Receptorii scavenger ai macrofagelor mediază endocitoza

- Receptoriul scavenger nu este inhibat de creșterea

- CE se acumulează în macrofage și induc transformarea în

= clasă heterogenă de LP ce se formează în sânge prin

- Particulele născente acumulează CE și devin HDL3, iar în final HDL2 bogate

Transportul invers al Col: efluxul Col din țesuturile periferice

↑[LP] a în plasmă se asociază cu un risc crescut de

2. Hormonii mineralocorticoizi – caracteristici:

- hormonii sexuali masculini

2. Hormonii sexuali feminini – caracteristici:

 Controlată de ACTH a cărei secreţie este controlată de

 Eliberarea de ACTH este controlată şi de SNC care stabileşte un

C. ROLUL HORMONILOR GLUCOCORTICOIZI

3. Rol în răspunsul imun

5. Rol în adaptarea la stres

3. ACTH-ul Angiotensina I (10 aa)

2. Reglează transportul electroliţilor prin celulele epiteliale de

3. Măreşte activitatea unor enzime: MDH, GDH, GOT, CS

 Rol: - diferenţierea celulară

 Biosinteza - pe seama 17-α-hidroxiprogesteronei

 - măresc funcţia secretorie a epiteliului uterin în

- pot substitui cu succes compuşii naturali

 Progestine: 1. Noretindronul – anticoncepţional

 Produc modificări în sinteza ARN şi a proteinelor.

 Hormonii steroizi → citosol unde se combină cu