Proteinele reprezintă 75% din substanţele solide ale
organismului Sunt degradate până la aminoacizi Aminoacizii sunt absorbiţi în vena portă Transportaţi spre toate celulele organismului (prin membrana celulară – difuzie facilitată sau transport activ) Transportaţi spre ficat (sinteza proteinelor proprii) În celulă sinteza proteinelor necesare ţesutului decurge în 2 etape: 1. Activarea fiecărui aminoacid - energia este furnizată de ATP şi GTP 2. Alinierea aminoacizilor în lanţuri peptidice, controlată de sistemul ADN-ARN celular Dezintegrarea proteinelor în celulă are loc sub acţiunea unor proteaze specifice intracelulare sau în ficat – prin dezaminare Dezaminarea – îndepărtarea grupurilor amine din aminoacizi. În rezultatul dezaminării se formează amoniac, care mai apoi este transformat în uree. Astfel aminoacizii dezaminaţi sunt utilizaţi în scop energetic (oxidare), convertiţi în glucoză- gluconeogeneză (18/20 AA) sau stocaţi ca grăsime (19/20 AA: 5-direct; 14 – prin glucide) Funcţiile proteinelor: Plastică – proteinele structurale Reglatoare – enzime, hormoni Transport (P plasmatice) – acizi graşi, biliari, săruri, grăsimi, gaze Hemostatică –stoparea hemoragiei (factori de coagulare) Formează sistemul tampon – menţin pH Participă la sedimentarea eritrocitelor Menţin P oncotică a sângelui şi lichidului extracelular Contracţia musculară – proteinele contractile Imunitatea înnăscută şi dobândită - globulinele Valoarea biologică a proteinelor Din 20 aminoacizi prezenţi în proteine: 12 AA pot fi sintetizaţi în celule – neesenţiali 8 AA nu pot fi sintetizaţi – esenţiali Proteinele ce conţin tot setul de AA esenţiali se numesc proteine cu valoare biologică completă, cele ce nu conţin unul sau mai mulţi AA esenţiali – proteine cu valoare biologică incompletă Valoarea biologică a proteinelor depinde de capacitatea organismului de a asimila AA proteinei date (95% - de origine animală şi 80%-vegetală). Lipsa sau carenţa unui AA esenţial din alimente duce la afectarea absorbţiei celorlalţi AA În inaniţie proteică, când cheltuielile energetice sunt asigurate de lipide şi glucide → pierdere obligatorie de proteine: pierderea minimă raportată la kg/masă corp – coeficient de uzare a proteinelor = 0,028-0,075 gr azot la kg masă corp/ 24 ore Pentru a evita această pierdere este necesar de administrat zilnic = 30 gr proteine – minimum proteic. Pentru asigurarea completă a cerinţelor organismului este necesar de administrat zilnic – 100-120 gr proteine – optimum proteic Bilanţul azotat Sursa de azot pentru organism – proteinele. Conţinutul de N2 -16% ( 1 gr N2 - în 6,25 gr proteine) Cunoscând cantitatea de N2 îngerat (sub formă de proteine sau alţi compuşi cu N2) şi cantitatea de N2 excretat din organism pe toate căile posibile (urină, fecale, salivă, sudoraţie), putem calcula cantitatea de proteine asimilate. Bilanţul azotat al organismului - raportul dintre cantitatea de N2 îngerat şi cantitatea de N2 excretat din organism timp de 24 ore Tipurile de bilanţ azotat Echilibru azotat - cantitatea de N2 îngerat = N2 eliminat . Pozitiv – cantitatea de N îngerat > N eliminat (specific pentru organisme în creştere, femeile în perioada de gestaţie, lactaţie, în timpul antrenamentului la sportivi); Negativ – cantitatea de N îngerat < N eliminat BA negativ se întâlneşte la persoanele de vârsta a treia şi în patologii: cancerul însoţit de caşexie, tuberculoză, nefrite, combustii, inaniţie Reglarea metabolismului proteic Predominant umorală: Somatotropul- stimulează sinteza proteinelor intracelulare, mărind permeabilitatea membranei pentru aminoacizi, creşte sinteza ARN-ului Somatomedina – sintetizată în ficat sub acţiunea somatotropului, efecte similare HST, asigură creşterea cartilajului osos Tiroxina şi triiodtironina – creşterea şi diferenţierea ţesutului - la copii; la adulţi – oxidarea proteinelor Glucocorticoizii - măresc sinteza proteinelor în ficat, gluconeogeneza şi micşorează transportul de AA în celulă Insulina – inhibă catabolismul proteinelor, măreşte transportul AA în celulă Testosteronul - măreşte sinteza proteinelor (masa musculară > la bărbaţi) Metabolismul lipidelor Lipidele – compuşi chimici din alimente care includ: - grăsimi neutre (trigliceride) - fosfolipide - colesterol Funcţiile lipidelor: 1. Plastică – fosfolipidele întră în componenţa membranelor biologice 2. Energetică – furnizarea energiei necesare diferitor procese metabolice Din TGI grăsimile (chilomicronii) pătrund în limfă şi sânge → ţesutul adipos Hidroliza trigliceridelor din chilomicroni sub acţiunea lipoprotein-lipazei din membrana adipocitelor → acizi graşi, glicerol Acizii graşi în adipocite se recombină cu glicerolul → trigliceride, care se depozitează La necesitate triglicerid-lipaza intracelulară hidrolizează trigliceridele depozitate → acid gras, glicerol Acizii graşi părăsesc adipocitele şi nimerind în plasmă se leagă cu proteinele plasmatice → acizi graşi liberi Acizii graşi liberi se transportă spre toate celulele organismului, unde sunt folosiţi în scop energetic Lipoproteinele – sunt particule plasmatice mai mici decât chilomicronii compuse din: fosfolipide, trigliceride, colesterol şi proteine 1. Lipoproteine cu densitate foarte mică (conţin cantităţi mari de trigliceride) – transportă trigliceridele spre ţesutul adipos şi periferic 2. Lipoproteine cu densitate mică (conţinut ridicat de colesterol) – derivaţi din primele, după ce au fost cedate trigliceridele ţesutului adipos 3. Lipoproteine cu densitate mare (conţin 50% proteine) – îndepărtează colesterolul din ţesuturi prevenind dezvoltarea aterosclerozei Lipidele în ficat 1. Degradarea acizilor graşi (AG) în scop energetic 2. Sinteza trigliceridelor din glucide şi în măsură mai mică din proteine 3. Sinteza din acizi graşi a colesterolului şi fosfolipidelor Degradarea şi oxidarea AG are loc în mitocondrii (substanţa de transport a AG în mitocondrii – carnitina) Degradarea AG în aceti Co-A prin β-Oxidare Molecula de acetil Co-A întră în ciclul Krebs → CO2 şi H+ (în acetse 2 etape -7 molecule ATP ) Oxidarea atomilor de H+, cu formarea a 139 molecule ATP. În final se formează 146 molecule ATP Colesterolul 1. Colesterolul endogen (30%) – sintetizat în ficat şi celulele organismului 2. Colesterolul exogen (70%) – absorbit din TGI Împreună cu fosfolipidele întră în componenţa membranelor biologice Este puternic liposolubil şi uşor solubil în apă Ateroscleroza – depozite de colesterol în intima arterelor sub formă de plăci ateromatoase, în care precipită Ca+2 formînd plăci calcinoase - rigiditatea vaselor creşte. Deseori aceste plăci străbat intima spre sângele circulant şi induc formarea cheagurilor, care se rup şi provoacă tromboza arterelor mari – moarte subită Reglarea metabolismului Glucocorticoizii – cortizolul, măreşte mobilizarea acizilor graşi din ţesutul adipos şi oxidarea acestora în ţesuturi Somatotropul - mobilzarea acizilor graşi din adipocite şi oxidarea acestora în scop energetic Insulina – stocarea trigliceridelor în adipocite (inhibă triglicerid-lipaza din adipocite) Catecolaminele –adrenalina, măreşte oxidarea lipidelor în scop energetic H.tiroidieni – eliberarea acizilor graşi din adipocite H. sexuali – oxidarea lipidelor în scop Metabolismul glucidelor Din TGI monozaharidele sunt absorbite în sânge (fructoza şi galactoza – convertite hepatic în glucoză) Glucoza devine calea finală comună de transport şi utilizare a glucidelor la nivel celular Prin membrana celulară glucoza este transportată prin difuzie facilitară În celulă glucoza poate fi: 1. Stocată sub formă de glicogen – complex de reacţii care se numeşte glicogeneză. Procesul invers de descompunere a glicogenului – glicogenoliză 2. Utilizată imediat ca sursă energetică Catabolizarea glucozei decurge în următoarele etape: 1. Glicoliza : 10 trepte de reacţii glucoza → 2 molecule acid piruvic ( 2mol ATP) → care este convertit mitocondrial în acetil Co-A 2. Ciclul Krebs acetil Co-A → CO2 şi H+ ( 2mol ATP) 3. Fosforilarea atomilor de H+ (34 mol ATP) În rezultatul catabolizării totale a unei molecule de glucoză se formează 38 molecule ATP- 66% din toată energia degajată; 34% din energie este eliminată sub formă de energie termică O altă cale de catabolizare a glucozei este calea pentozo-fosfatului, care aste responsabilă de hidroliza a 30% din toată glucoza Când rezervele de glucoză scad sub limitele normale începe sinteza glucozei din aminoacizi şi glicerol - gluconeogeneză Conţinutul de glucoză în sânge – 3,3-5.5 mmol/l Micşorarea – hipoglicemie, nivel ≤ 1,8-2,2 mmol/l , provoacă coma hipoglicemică Mărirea – hiperglicemie, nivel ≥ 11-12 mmol/l, provoacă coma hiperglicemică Norma nictemirală de glucide – 450-500 gr Reglarea metabolismului glucidic 1. Insulina - măreşte permeabilitatea membranelor celulare pentru glucoză, micşorează glucoza în sânge, stimulează stocarea glicogenului în muşchi 2. Glucagonul – stimulează glicogenoliza, măreşte concentraţia glucozei în sânge 3. Somatotropul – scade utilizarea glucozei în scop energetic, măreşte depozitele de glicogen 4. Glucocorticoizii - stimulează gluconeogeneza, micşorează utilizarea glucozei în scop energetic şi măresc concentraţia glucozei în sânge 5. Catecolaminele – măresc glicemia Metabolismul bazal MB – reprezintă consumul energetic minim necesar menţinerii funcţiilor vitale Unitatea ce exprimă rata energiei folosite de organism “rata metabolismului” este caloria Caloria – cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă cu 10 C MB la adulţi sănătoşi constituie: bărbaţi – 1600 kcal/24 ore femei – 1300 kcal/24 ore MB depinde de: - constituţie: greutatea corpului, talia - vârstă (copii > vârstnici) - sex (bărbaţi > femei) - condiţiile mediului extern (MB max. la ora 16-17; min la ora 3-4 dimineaţa; veghe > somn) MB poate fi calculat cu ajutorul tabelelor sau măsurat în anumite condiţii standarte: 1. Stare de veghe 2. Repaos muscular (poziţie orizontală) şi psihic 3. Post alimentar 12-16 ore 4. Temperatura de confort 18-200 C Rata MB creşte în timpul efortului fizic MB + energia necesară pentru a efectua un efort fizic se numeşte metabolism general MG depinde de activitatea desfăşurată, astfel toate persoanele pot fi repartizate în 4 grupe profesionale: 1. Intelectuali – 3000-3500 kcal/zi 2. Muncitorii întreprinderilor mecanizate – 3500-4000 kcal/zi 3. Lucrătorii întreprinderilor parţial mecanizate – 400- 4500 kcal/zi 4. Muncitorii care execută o muncă fizică grea – 4500-5000 kcal/zi Reglarea metabolismului bazal Hormonii tiroidieni (T3 ; T4 ) – măresc rata MB cu 60% – 100% peste normă; absenţa complectă a acestor hormoni duce la scăderea ratei MB cu 50%-60% faţă de normă Catecolaminele (adrenalina, noradrenalina) – măresc rata MB în majoritatea ţesuturilor, accelerând glicogenoliza şi astfel mărind activitatea metabolică celulară Stimularea sistemului nervos simpatic măreşte rata MB doar cu 15% (la noi-născuţi cu 100%) Calorimetria Reprezintă măsurarea rate MB – 2 metode 1. Calorimetria directă – se efectuază cu ajutorul camerelor calorimetrice; este bazată pe determinarea energiei cedate de organism sub formă de energie termică (căldură). Căldura cedată este captată de apa din calorimetru şi după devierea t0 apei, calculăm MB (Q); Q= mc(t2-t1)/MT 2. Calorimetria indirectă – este bazată pe determinarea energiei eliberate în rezultatul proceselor oxidative, prin calcularea V O2 utilizat şi V CO2 eliberat – analiza gazoasă Analiza găzoasă completă Metoda Douglas-Holdane Colectarea aerului expirat de persoana examinată în sacul Douglas timp de 10-15 min şi determinarea în % a O2 şi CO2 în aerul inspirat şi expirat (gazoanalizatorul Holdane) Etapele analizei gazoase complete: 1. Ventilaţia pulmonară (aerul ce trece prin plămni/min) V aer colectat / timp = V aer/min 2. Determinarea în % apoi în unităţi de volum VO2 cons / min = VO2 insp – VO2 expir VCO2 eliminat / min = VCO2 expir – VCO2 insp 3. Determinarea coeficientului respirator CR CR = VCO2 elimin / VO2 cons CR depinde de substratul supus oxidării CR glucide = 1,0; CR proteine = 0,8; CR lipide = 0,7 Exemplu: C6 H12 O6 + 6O2 → 6 CO2 + 6H2 O CR = 6CO2 / 6O2 = 1 4. Determinarea echivalentului caloric al 1l O2 - cantitatea de energie degajată la consumarea 1l O2 (conform tabelelor standard în baza CR) EK 1 l O2 = CR + 4; pentru glucide = 5 kcal proteine = 4,8 kcal lipide = 4,7 kcal 5. Determinarea MB (Q) / min, apoi 24 ore 6. Calcularea MB după tab. standard şi compararea cu datele experimentale; aprecierea erorii ( ±10%) Analiza găzoasă incompletă Metoda Crog
VO2 consumat / min (standardizare prin metode logaritmice)
Q(min) = VO2 cons/min
x EK 1l O2 = kcal/min Aportul alimentar Produse alimentare – compuşi chimici care includ proteine, lipide, glucide, vitamine, săruri minerale, apă. Consumul zilnic depinde de: compoziţie, gradul de asimilare şi valoarea energetică. Valoarea energetică: 1 gr. proteine – 4,1 kcal 1 gr. lipide – 9,3 kcal 1 gr. glucide - 4,1 kcal Raportul proteine : lipide : glucide - 1:1:4, pentru persoana adultă sănătoasă în timpul efortului fizic de intensitate medie: 120 gr. proteine, 60 gr. lipide, 460 gr. glucide. (La efort maxim ↑ cu 30%). Gradul de asimilare: 95% - produse de origine animală; 80% - origine vegetală; 82-90% - origine mixtă. Reglarea aportului alimentar Aportul alimentar este reglat de sistemul nervos: 1. Hipotalamusul – centrul foamei (n. laterali); centrul saţietaţii (n. ventromediali). 2. Centrii din partea inferioară a trunchiului cerebral – salivaţia, masticaţia, deglutiţia. 3. Amigdala şi ariile corticale ale sistemului limbic – controlează apetitul împreună cu hipotalamusul. 4. Girus hipocampic şi girus cingulat – căutarea hranei; împreună cu amigdala şi hipotalamusul asigură aprecierea calităţii hranei. Obezitatea – apare la dereglarea aportului alimentar; consumul excesiv de alimente şi lipsa efortului fizic. La fiecare 9,3 kcal ne utilizate se depozitează un gram de grăsime.