Sunteți pe pagina 1din 5

OXIURAZA

AGENTUL PATOGEN
Agentul patogen este un nematod mic, aparţinând clasei Secernentea, ordinul Rhabditida,
familia Oxyuridae, genul Enterobius. Denumirea ştiinţifică este Enterobius vermicularis, fiind
de asemenea cunoscut şi sub denumiri comune ca: oxiur – la noi, pinworm – in tarile anglofone
( denumirea provine de la aspectul extremităţii posterioare subţiri şi vârful ascuţit al acesteia).

FEMELA ADULTA

 Măsoară 8-13 mm. în lungime, 0,3-0,5 mm în diametru cu


extremitatea posterioara lunga, dreaptă şi ascuţită.
 La extremitatea cefalică prezintă un buton cefalic – expansiune
cuticulară în care patrunde lichid perienteric realizând o forma-
ţiune veziculară – cu rol de fixare a parazitului de mucoasa
intestinală.
 Aparatul digestiv format din: esofag rabditoid (esofagul prezintă
un bulb muscular posterior proeminent) intestin şi rect.
 Cea mai mare parte a corpului este ocupată de aparatul repro-
ducător dublu de tip tubular compus din câte un ovar, un uter
anterior şi unul posterior (fiecare uter e plin cu ouă).
 Începe sa produca ouă la cca. 50 de zile de la pătrunderea in
organismul gazdă.

 Poate să conţină până la 20000 de ouă (maxim) complet


embrionate.

Femelă expulzând ouă.

MASCUL ADULT
 Măsoară 0.2-0.5 cm. în lungime, 0,1-0,2 mm în diametru.
 Mai numeroşi decât femelele.
 La extremitatea cefalică prezintă un buton cefalic – expansiune
cuticulară în care patrunde lichid perienteric realizând o formaţiu-
ne veziculară – cu rol de fixare a parazitului de mucoasa
intestinală.
 Extremitatea posterioară este curbată ventral, asemeni unei
cârje.
 Aparatul digestiv formar din: esofag rabditoid (esofagul prezintă
un bulb muscular posterior proeminent) intestin şi rect.

 Moare după împerechere.

OUĂLE

 Măsoară 50-60 microni în lungime,


20-30 microni în diametru.
 Au formă ovală, asimetrică, cu o
faţă plană şi una convexă, semă-
nând cu litera “D”.
 Au înveliş subţire, dublu, cele 2
membrane întâlnindu-se la unul din
poli.
 Culoarea albă, uşor cenuşie, trans-
parentă.
 Embrioneaza în uter.
 Embrionul, cu o porţiune ovoidă
mare şi o codiţă recurbată, seamă-
nă cu un mormoloc de broască şi
de aceea se numeşte embrion
giriniform.

CICLUL EVOLUTIV
Sursa infestării este omul bolnav.
Ouăle depuse de femela in regiunea perianală (in pliuri). Sunt luate pe degete şi sub unghii
in momentul în care omul se scarpină.
1. Intervine autoinfestarea prin transferarea ouălor infectante în gură de pe mâinile
nespălate.
2. Transmiterea de la o persoană la alta se face prin manevrarea hainelor şi lenjeriei
contaminate. Într-o foarte mică masură ouăle pot fi transferate pe cale aerogena şi apoi
inhalate. Acestea vor fi înghiţite şi vor avea aceeaşi evoluţie ca şi cele ingerate. După
ingestia ouălor infectante, larvele ies din ouă in intestinul subţire.
3. Se maturează şi, ca adulţi, populează cecul şi colonul.
4. Intervalul de timp dintre ingestia ouălor infectante şi momentul depunerii ouălor (ovipo-
ziţie) de către femela gravidă este de aproximativ o lună. Durata medie de viaţă a adulţi-
lor este de cca. 2 luni. Femela gravidă migrează noaptea în regiunea anală şi ovipoziţio-
nează ouăle târându-se pe tegumentele din zona perianală. Apoi, moare în câteva
minute.
5. Larvele conţinute de ouă se dezvoltă (devin infectante) în 4-6 ore în condiţii optime.
Embrionul giriniform se transformă în larvă verminoasă, lungă de cca. 140 microni
lungime, care se îndoaie în interiorul oului.
6. poate urma re-
troinfectarea sau
migrarea larvelor
eclozate înapoi în rect.
Boala este răs-
pândită pe întregul
glob, dar afectează
mai ales colectivi-tăţile
de copii. Enterobiaza
este mai frecventă în
regiunile cu climat
temperat decât în cele
cu climat tropical.

ACŢIUNEA
ASUPRA
GAZDELOR
Boala este fecvent
asimptomatică,
simptomele fiind legate de
localizarea paraziţilor.
Ataşarea de mucoasa
intestinală determină
inflamarea mucoasei
intestinale. Boala se poa-te
manifesta cu dureri
abdominale si tulburări de tranzit caracteristice enterocolitei provocate de iritaţia locală. Pot
apare greţuri, inapetenţă şi, ca urmare, scădere în greutate precum şi afectare hepatică. Mai pot
apare ulceraţii ileo-colonice, gangrene jejunale, granulomatoze însoţite de reacţie fagocitară cu
PMN mari, ocluzie intestinală.
La nivelul mucoasei şi tegumentelor perianale determină prurit intens (semn patognomo-
nic). Scărpinându-se, omul îşi produce leziuni de grataj ce evoluează cu dermatită
eczematiformă cu posibilitate crescută de suprainfectare. Pruritul chinuitor determină tulburări
nervoase manifestate prin stări de agitaţie, insomnii, iritabilitate, scăderea capacităţii de
concentrare.
În infecţii masive, paraziţii pot migra în zona vulvară determinând vulvovaginite, şi granu-
loame pelvice sau peritoneale. Se citează cazuri de fetiţe de 11-13 ani, inactive sexual, cu ciclu
menstrual normal (menarha la 11 ani) infestate genital. Acestea s-au manifestat prin vomă, dia-
ree, febră, stare generală alterată, migrene, iar la examinarea ecografică s-a constatat prezenţa
unui chist ovarian funcţional şi prezenţa de lichid în pelviperitoneu. Analizele de laborator arătau
leucocitoză, fără eozinofilie. Chistul a fost îndepărtat laparoscopic. Examenul histopatologic a
evidenţiat inflamaţie pelviperitoneală cu infiltrat eozinofilic şi ouă de Enterobius vermicularis.
Erorile de migraţie ale paraziţilor mai pot conduce la: salpingoovarite, abcese tuboovariene, gra-
nuloame vulvare, vaginale şi uterine.
Alte localizări ectopice includ granuloame la nivel hepatic, slpenic, renal ce pot fi consecin-
ţe ale perforării de către Enterobius vermicularis a peretelui intestinal.

 Un alt caz rar a fost menţionat ca având


localizare în cavităţile nazale, la o fetiţă
de 11 ani care iniţial a fost diagnostica-
tă cu rinită alergică.
 Fetiţa acuza o senzaţie de “ceva ce se
târăşte” în nas.
 A fost analizată secreţia nazală şi au
fost vizualizaţi şi paraziţii.

DIAGNOSTICUL
Diagnosticul pozitiv se bazează pe simptomele şi semnele clinice, dar şi pe observarea
viermilor adulţi in regiunea perianală sau pe suprafaţa fecalelor proaspăt emise, în special dimi-
neaţa devreme. Se evaluează probele atât macroscopic cât şi microscopic. Ouăle caracteristice,
ovale cu suprafaţa netedă sunt decelate la examenul microscopic al scaunului (colectarea se
face folosind benzi adezive de celofan, transparente, fixate perianal; apoi banda se aplică pe o
lamă de sticlă, deasupra unei picături de toluen şi se examinează la microscop). Colectarea se
face dimineaţa şi se repetă în zilele următoare, dacă este necesar (3 prelevări ridică şansa de
diagnostic la 90%). La 30 % din bolnavi se pot găsi ouă sub unghiile degetelor. Dacă examină-
rile de laborator eşuează, va fi iniţiată o terapie de probă.
Ouăle pot fi recoltate din regiunea perianală şi cu ajutorul unei baghete de sticlă al cărui
capăt se înveleşte fie într-o foiţă de celofan, fie cu peliculă de colodiu. În laborator foiţa sau co-
loidul se secţionează, se întinde pe o lamă şi se transformă într-un preparat proaspăt cu ajutorul
unei picături de glicerină şi a unei lamele.
Este foarte puţin probabil să se găsească ouă în cavitatea intestinală, deoarece femela nu
depune ouă în intestin, iar, dacă în mod excepţional se găsesc, este probabil ca femela să fi fost
strivită în cursul examinării.
Se pot evidenţia paraziţi adulţi şi ouă în secreţia vaginală, în urină şi la examenele histopa-
tologice în cazul enterobiazelor cu localizări atipice care se soldează cu intervenţii chirurgicale.

TRATAMENTUL
TRATAMENTUL
Toate persoanele afectate trebuie tratate cu o doza de mebendazol sau pirantel-pamoat,
sau pamoat de pirviniu, repetată dupa 10-14 zile. Tratarea persoanelor ce locuiesc in aceaşi ca-
să este de asemenea recomandată, pentru a elimina rezervoarele asimptomatice de reinfecţie.
Tratamentul este tratament specific medicamentos şi tratament simptomatic.
Tratamentul medicamentos specific cuprinde:
 Piperazina (Nematocton sau Vermicid 10 % ) in doză de 65 mg /kg /zi timp de 7 zile. În
ultima perioadă acest medicament este mai puţin folosit .
 Mebendazolul (Vermox sau Thelmox) este considerat de unii autori medicamentul de
elecţie, administrat timp de 3 zile consecutiv. Mebendazolul nu se foloseşte in sarcină pe
când pirantelul se poate folosi în sarcină. Unii autori consideră că o doză unică de 100
mg este suficientă.
 Albendazolul (Zentel -suspensie sau comprimate, în funcţie de vârstă), este folosit în
ultima vreme cu efect terapeutic bun, in priza unică, 400 mg, repetat eventual la 3
săptămâni.
Tratamentul simptomatic vizează calmarea pruritului prin aplicarea de unguente şi toaletă
zilnică locală, precum şi tratamentul simptomelor asociate.
S-a constatat că în cazurile de infecţii masive simptomatice cu Enterobius vermicularis sau
Giardia lamblia, organismele gazdă prezintă un nivel scăzut de vitamină B12 comparativ cu
cazurile asimptomatice. Acest fapt reflectă întrucâtva gradul de afectare al mucoasei intestinale.
În consecintă, la aceşti pacienţi se va interveni şi prin suplimentarea cu vitamina B 12 a dietei
pentru a se preveni complicaţiile generate de hipovitaminoză (anemie pernicioasă).
PROFILAXIA infestării şi a autoinfestării trebuie să ţină cont de contagiozitatea crescută şi
va ţine cont de:
 igiena strictă a alimentaţiei, corporală şi vestimentară. Spălarea abundentă cu apă şi
săpun a mâinilor dupăfolosirea toaletelor, înainte de mese, tăierea scurtă a unghiilor,
igienă locală obligatorie după fiecare scaun.
 în caz de infestare se impune tratarea simultană a întregii familii;
 lenjeriile de pat şi corp vor fi bine spălate, fierte şi călcate. Este interzisă scuturarea
lenjeriei “în aer liber” (împrăştie infecţia). Lenjeria copilului ar trebui confecţionată astfel
încât să nu permită contactul degetelor cu regiunea perianală (chiloţi în timpul somnului).
Fiecare membru al familiei va avea prosop şi săpun individual.

BIBLIOGRAFIE:
 Microbiologie şi igiena – Dan Panaitescu, Gheorghe Dimache, Bernard Barhad
 Parasites & Pestilence: Infectious Public Health Challenges Prof. D. Scott Smith,
 Schmidt, G.S., and L.S. Roberts. 1989. Chapter 28. Order Oxyurata: Pinworms. in Foun-
dations of Parasitology. Times Mirror/Mosby College Publishing. St. Louis. 750 pages.
 Cox, F.E.G. 1993. Chapter 2. Parasitic Helminths. in Modern Parasitology. Blackwell
Scientific Publications, UK. 276 pages.
 Division of Infectious Diseases and Department of Paediatrics, BC's Children's Hospital,
Vancouver, British Columbia, Canada Department of Obstetrics and Gynecology, BC's
Women's Hospital, Vancouver