MUSCA DE CASA

MUSCA DE CASA

Musca de casa este raspandita pe toata suprafata

pamantului. Ea patrunde peste tot, imprastiind microbi.
Clasificare stiintifica
Regn Animalia
Increngatura Arthropoda
Clasa Insecta
Subclasa Pterygota
Infraclasa Neoptera
Supraordin Endopterygota
Ordin Diptera
 Alcatuirea corpului

Capul este bine separat de

torace printr-un gat subtire;
este mobil, putandu-se misca
in toate partile.

La cap are o trompa foarte

scurta. Trompa se termina cu
doi lobi carnosi, strabatuti de
numeroase canale fine. In
repaus, trompa se repliaza in Z
si intra intr-un sant de la baza
Musca de casa capului.
TORACELE

Musca zboara cu o singura pereche de aripi bine

dezvoltate, membranoase, transparente, cu putine
nervuri. Perechea a doua de aripi este foarte redusa, ca
doua fire maciucate; are o mare importanta in
mentinerea echilibrului in timpul zborului, de unde si
numele de balansiere.

Fiecare picior se termina cu doua gheare si doua

pernite lipicioase. Datorita acestora, musca merge usor,
fara sa alunece pe locurile netede si lucioase.
 HRANIREA

Cu trompa, musca suge lichide de tot felul. Daca

hrana dorita este o substanta solida - zaharul -, ea
varsa putina saliva si apoi suge lichidul dulce.
INMULTIREA
Musca depune numeroase oua pe alimente,
gunoaie, cadavre, unde larvele gasesc hrana. Dupa
cateva ore, din oua ies larvele, cunoscute sub numele
de musita. Ele sunt mici, albe, fara ochi si fara
picioare, ca niste viermisori.
Larvele cresc repede si dupa vreo doua saptamani
se transforma in pupe, de forma unor mici butoiase
cafenii. Din ele ies muste tinere. Dupa cum vedem,
mustele se inmultesc cu o repeziciune uimitoare; multe
sunt mancate de lilieci, pasari, paianjeni, fara a mai
socoti bolile si frigul iernii care limiteaza considerabil
numarul lor.
COMBATERE

Musca este o insecta daunatoare. De prin gunoaie si

cadavre, din saliva bolnavilor, mustele iau microbi pe
trompa si pe picioare; se asaza apoi pe paine, pe zahar si pe
alte alimente, pe care le infesteaza.
De asemenea, ele mai pot raspandi si ouale unor viermi
paraziti. De aceea, impotriva mustelor trebuie sa ducem o
lupta necrutatoare, distrugandu-le cu diferite substante
otravitoare (insecticide), dar mai ales impiedicand
inmultirea lor, prin pastrarea curateniei perfecte in locuinte,
in curti, indepartand gunoaiele. Sa acoperim alimentele,
pentru ca mustele sa nu ajunga ele.
ȚÂNȚARUL

Țânțarul este o specie de insectă adaptată la mediul

urban. La unele specii, la femelă, nu se produce maturizarea
ouălor fără consumarea sângeluide mamifere. Se poate
împerechea și în spații restrânse, în care trăiește și în timpul
iernii fără să intre în diapauză.
Țânțar
Adultul depune ouăle și iarna, când temperatura apei
depășește 10 °C (între sfârșitul lui aprilie și mai); generațiile
din primăvară și vară se succed la fiecare 15–20 zile, în
funcție de temperatura apei. Dezvoltarea larvelor se realizează
în ape stătătoare. Femelele pot transmite malarie, o boală
infecțioasă gravă.
MEDIU DE VIAȚĂ
Femelele pot trăi până la 24 de ore, maxim 1 săptămână, iar masculi până la 3
săptămâni, mai ales dacă sunt în preajma apei.
Alcătuirea corpului:
Corpul este alcătuit din cap, torace și abdomen. Prezintă două aripi, iar aparatul
bucal este specializat pentru înțepat și supt.
Prezintă schelet extern din chitină.
Cap:
 doi ochi compuși
 două antene articulate
 gură cu piese chitinoase
Toracele prezintă 3 segmente:
 pe partea dorsală se prind aripile
 pe partea ventrală se prind trei perechi de picioare articulate
Abdomenul prezintă 8 segmente:
la fiecare segment, pe partea ventrală, se află o pereche de orificii respiratorii numite
sigme
Orificiu anal.
Respirație: Respirația este traheeană.
 REPRODUCERE
Reproducerea se face prin ouă cu metamorfoză completă și incompletă, urmând unul din ciclurile:
ou→larvă→nimfă (pupă)→adult (metamorfoză completă)
ou→larvă→adult (metamorfoză incompletă)
Aspect:
 lungimea corpului este de 3, 5 – 5mm;
 corpul are o constituţie fragilă şi o culoare gri maronie;
 toracele este prevăzut cu dungi longitudinale fine;
 abdomenul (partea posterioară) are trei linii transversale deschise la culoare;
 în torace sunt inserate trei perechi de picioare subţiri şi de asemenea o pereche de aripi înguste şi lungi;
aripile posterioare nu sunt concepute pentru zborul propriu-zis, ci servesc la stabilizarea acestuia, de
aceea au dimensiuni reduse (tipic pentru diptere);
 picioarele sunt acoperite de peri fini;
 masculii prezintă nişte antene lungi, acoperite de peri aspri;
 masculii mai au şi două apendice lungi, acoperite la rândul lor cu ţepi fini;
 trompa masculilor nu este făcută pentru a înţepa;
 femelele au antene mai scurte şi acoperite totodată de peri aspri; de asemenea cele două apendice sunt
mai mici comparativ cu ale masculilor; între acestea este inserată o trompă folosită la înţepat;
 spre deosebire de alte specii de ţânţari, corpul speciei Culex pipiens este relativ drept până la bază;
 în repaus, picioarele posterioare sunt întinse şi îndreptate în sus;
 larvele au un cap bine delimitat de restul trupului, pe care sunt poziţionate doua antene scurte;
 corpul larvelor are un torace lat;
 partea posterioară a trupului, care este segmentată, se îngustează uşor către spate;
 corpul larvelor este acoperit pe părţile laterale de zone cu peri aspri şi lungi;la capătul părţii posterioare
se află un orificiu tubular, lung, pentru respirat.
 Răspândire:
ţânţarii sunt răspândiţi
în toată lumea.

Larva de Țânțar
BIOLOGIE
După ce se hrăneşte cu sânge o perioadă, femela ţânţar depune
150 -300 de ouă înfăşurate într-un înveliş special, lipicios, pe
suprafaţa apei din locurile cu apă stătătoare, de exemplu apa din
putinile pentru apa de ploaie, streşinile şi jgheaburile acoperişurilor,
băltoacele, mocirlele şi iazurile etc.
Evoluţia embrionară şi larvară se desfăşoară exclusiv în apă.
Larvele ajung la suprafaţa apei prin orificiile tubulare, pe care le au
inserate în partea posterioară a abdomenului. Prin intermediul
acestor orificii ele respiră aer ca printr-un tub de scufundare.
Pupele ţânţarilor, care sunt relativ active, stau de asemenea
agăţate la suprafaţa apei prin orificiile de respirat, ce sunt
poziţionate pe toracele lor şi care le permit să respire sub apă.
Larvele se transformă în pupe după 2-3 săptămâni, în apă. Stadiul
de pupă durează numai câteva zile.
Ţânţarii adulţi eclozează la suprafaţa apei şi încep imediat să
zboare. În condiţii favorabile, specia tinde către înmulţire în masă,
populaţia lor cuprinzând un număr deosebit de mare de indivizi.
DĂUNĂTOR

Intră în categoria agenţilor supărători şi a dăunătorilor

pentru igienă. Ţânţarii nu provoacă pagube alimentelor sau
materialelor, dar devin foarte supărători datorită
zgomotului pe care îl fac în timpul zborului. Femelele se
hrănesc cu sânge odată la 2 -3 zile, înţepăturile având
efecte neplăcute.
Urmările înţepăturii depind de intensitatea reacţiei
alergice a fiecărei persoane. În general apar imediat
eriteme şi urticarie. In decursul a încă 24 de ore apar
pustiile roşii, care se vindecă în câteva zile. În general, în
Europa nu reprezintă o problemă transmiterea de către
ţânţari a agenţilor patogeni (de boli), precum viruşi,
bacterii, protiste etc. În zonele tropicale, însă, specia
acţionează şi ca transmiţător al unor agenţi patogeni, cum
ar fi viermi, (filariae) şi arboviruşi.
PREVENIRE

Instalarea plaselor împotriva insectelor, la

ferestre şi uşi, pentru a împiedica accesul
ţânţarilor.
De asemenea pot fi puse la pat plase
speciale pentru ţânţari.
Sa se îndepărteze apa de ploaie din locurile
în care se adună, din apropierea casei (de
exemplu puţine de apă de ploaie, găleţi,
jgheaburi etc).
COMBATERE
În bălţi şi iazuri trebuie aduşi peşti, care vor reduce populaţia de
larve de ţânţari. În cazul invaziei în masă se pot aplica măsuri biologice de
combatere cu ajutorul bacteriei Bacillus Ihuruigiensis israeliensis (preparat
BTI). Aceste preparate sunt bătute cu telul până iau forma unor granule
(asemănătoare bucăţilor de gheaţă) şi ele blochează tractul digestiv al
larvelor de ţânţari. Un dezavantaj al acestei metode este ca afectează şi
alte organisme, care nu erau iniţial vizate, precum larvele de musculiţă
Chironomidae sau algele verzi.
Combaterea pe cale chimică, în apele populate de larve de ţânţari, se
face cu ajutorul substanţelor dimilin şi baythion. Stadiile de pupă pot fi
eliminate cu Liparol. Ţânţarii adulţi din camerele apartamentelor pot fi
îndepărtaţi în mod eficient cu spray-uri insecticide.
Nu se recomandă aplicarea unei anumite metode de combatere, la
care sunt aduse în camere aparate electronice, ce imită zumzetul
masculilor şi care prin aceasta ar trebui să alunge femelele. Ipoteza din
spatele acestei metode ar fi că femelele care au luat deja parte la actul
reproducerii, nu se mai împerechează încă o dată. Acest lucru este
adevărat, dar asta nu presupune că ele vor fugi când aud zumzetul
masculilor. De fapt acest zumzet nici nu este perceput de femele. De
aceea cumpărarea acestor aparate este complet inutilă. Tot in ciuda opiniei
generale, nici vitamina Bl, chiar luată în mod regulat, nu înlătura riscul de
a fi înţepat.
Țânțar
ALTE SPECII

 în Europa există alte patru clase de ţânţari, ce cuprind în total 44 de specii de ţânţari:
Aedes sp., Culiseta sp., Anopheles sp. şi Mansonia sp.
Ţânţarii din familia Anopheles sunt cunoscuţi drept purtători ai microbilor de malarie
(plasmodii). Datorită încălzirii globale a climei, este de aşteptat ca aceştia să se
răspândească tot mai mult spre nord.
 Tantarul este o specie de insecte foarte bine reprezentanta in Delta Dunarii. Se poate
spune ca deja a devenit un simbol al acesteia. Traieste in special in zonele cu vegetatie
abundenta, umeda, fiind absent in timpul zilei pe suprafetele descoperite, adapostindu-se
la umbra, in vegetatie. Pe timpul noptii, isi face aparitia peste tot. Nu este prezent pe tot
parcursul anului ci incepand din luna mai pana la inceputul lunii octombrie.
 Culex pipiens 3-6 mm. Tantarul comun. Pozitia in timpul repausului este paralela cu
suprafata suportului. Se identifica prin sunetul constant, tiuitor, care in tacerea noptii
poate fi auzit perfect. Se inmulteste prin oua, pe care femela le depune in grupe ce
plutesc pe suprafata apei . Femela se hraneste cu sange de la mamifere, dar nu transmite
malarie. Masculul consuma suc si nectar vegetal.
 Anopheles maculipennis 6-7 mm. Gen de tantari caracterizati prin pozitia lor in timpul
repausului, facand un unghi cu suprafata suportului. Prezinta un corp fin, aripi lungi si
subtiri cu pete. Se inmulteste prin oua, pe care femela le depune pe suprafata apei.
Larvele sunt paroase, nu au tub respirator vizibil, hranindu-se cu vietati de mica
dimensiune si cu namol.Femela se hraneste cu sange de la mamifere, fiind posibila
transmiterea plasmodiul malariei de la omul bolnav la cel sanatos. Masculul consuma suc
vegetal.
ÎNŢEPĂTURILE DE ŢÂNŢARI

 Ţânţarii sunt cunoscuţi drept insecte care pot răspândi boli prin
intermediul sângelui de la o persoană la alta. Ţânţarii nu reprezentau o
mare problemă, dacă nu exista nevoia de sânge a femelelor ţânţar.
 Masculii, dar uneori şi femelele, se hrănesc din nectarul oferit de plante,
însă acestea din urmă au nevoie şi de sânge datorită proteinelor regăsite
în acesta, cu ajutorul cărora ele îşi maturează ouăle. Atunci când femela
ţânţar ne înţeapă şi perforează pielea, ea ne injectează şi saliva sa, care
conţine enzime digestive şi anticoagulanţi.
 La prima înţepătură, nu va exista nicio reacţie, însă începând cu
următoarele, persoana respectivă devine sensibilă la proteinele străine,
iar după 24 de ore apar bubiţe roşii, mici şi mâncărimi la nivelul pielii în
zona respectivă. În cazul în care înţepătura este localizată la nivelul
feţei, aceasta poate duce la umflarea zonei respective.
 Înţepăturile de ţânţari sunt des întâlnite pe perioada de vară, în special în
rândul copiilor.
 Ţânţarii sunt mai activi în timpul nopţii, iar faptul că “victimele” sale
sunt în repaus reprezintă un mare avantaj pentru aceştia.
PREVENIREA ÎNŢEPĂTURILOR DE ŢÂNŢARI SE POATE
REALIZA PRIN URMĂTOARELE METODE:

 aplică loţiunea anti-ţânţari pe pielea expusă, poţi folosi spray-ul anti-ţânţari şi

pe haine. Majoritatea loţiunilor anti-ţânţari sunt recomandate copiilor de peste 2
ani. Noile loţiuni care sunt şi mai eficiente conţin picaridin şi ulei de eucalipt de
lămâie.
 este recomandat ca la geamuri să îţi pui plasă specială pentru insecte pentru a
proteja întreaga casă, iar pentru extraprotejarea copiilor poţi folosi o plasă în
jurul patului sau a căruciorului (în cazul în care ieşiţi seara la plimbare).
 ţânţarii sunt atraşi de lucruri similare nectarului sau pielii. Dacă ieşi cu copilul
tău afară, este indicat să îl îmbraci cu o bluză cu mânecă lungă şi pantaloni
lungi pentru o mai bună profilaxie împotriva înţepăturilor de ţânţar.
 evită îmbrăcămintea deschisă la culoare sau înflorată. Kaki, bej şi oliv sunt
câteva dintre culorile care nu reprezintă niciun interes pentru ţânţari.
 ei sunt atraşi de anumite odorizante. Evită pe cât posibil să foloseşti în această
perioadă săpunuri, loţiuni sau şampoane mult prea parfumate.
 toată lumea are nevoie de potasiu, însă consumul alimentelor bogate în potasiu
îi va atrage pe ţânţari cu siguranţă. Pentru că ţânţarii sunt atraşi de potasiu,
încearcă să eviţi: fasolea, bananele, ciocolata, pepenele galben, laptele, untul de
arahide, cartofii, morcovii cruzi, roşiile sau iaurtul.
CÂND ŢÂNŢARII NE TRIMIT DIRECT LA SPITAL?

 De obicei, muşcăturile de ţânţar nu vă

pun sănătatea în pericol, ci doar sunt
extrem de deranjante. Însă se poate
ajunge la situaţii delicate dacă ţânţarul
reuşeşte să vă înţepe în limbă, deoarece
aceasta se poate umfla extrem de tare
ajungându-se la imposibilitatea de a
respira.
 De aceea, în acest caz e de preferat să
mergeţi la spital. De asemenea,
înţepătura la nivelul globilor oculari
poate provoca infecţii, unele chiar
severe.
 Un alt caz în care se impune să
ajungeţi la spital este reacţia alergică la
aceste înţepături. Dacă acestea
provoacă dificultăţi de a înghiţi sau de
a respira e necesar să apelaţi la
serviciile de urgenţă pentru că poate fi
vorba de o reacţie alergică severă.