Limbajul corpului

 Stiati ca..?
 De ce este bine sa stiti limbajul corporal?
 Cele mai comune intelesuri
 Copiii si limbajul corporal
 Manipularea prin gesturi
 Micutii mincinosi
 Sindromul copilului sfidator si limbajul corporal
 Bebelusii si limbajul corporal

Daca boticul sau sprancenele incruntate sunt modalitati destul de evidente si usor
de interpretat, atunci cand vine vorba de gesturile mai subtile ale copiilor, poate fi
destul de dificil pentru parinti sa inteleaga cauza aparitiei lor si, mai mult,
semnificatia.

Insa pentru acest lucru exista o intreaga stiinta, menita sa disece fiecare miscare a
dermei, pentru a afla mesajul inconstient ascuns in spatele lor. Functioneaza? Da,
si asta o poate sustine fiecare persoana, chiar daca sngura tangenta pe care a avut-o
cu subiectul este un episod din Lie to me. Explicatia, de altfel, este una foarte
simpla: mimica si limbajul corporal reprezinta 97% din comunicare (am vorbit
despre acest subiect si in articolul „Noi metode de a imbunatati comunicarea dintre
tine si copiii tai”) – iar asta se intampla inca de la aparitia primelor organisme vii,
primul cuvant fiind tot o miscare. Omul avand o tenacitate foarte mare in
exprimarea propriilor dorinte, nevoi si emotii (dupa atat de multa experienta, e si
normal, de altfel) este capabil sa faca acest lucru fara a fi inconstient, chiar.

In timp ce noi, adultii, am invatat sa ne mai controlam gesturile si mimica, cei mici
– in inocenta si instinctualitatea lor – o manifesta in pura forma si fara nici o
tendinta de fatada. Reversul medaliei este ca si noi, adultii, uitam sa ne controlam
mimica atunci cand ne aflam in prezenta copilului, bazandu-ne chiar pe inocenta si
necunoasterea lui. Atunci, nu ar trebui sa ne fie de mirare daca, in momentul in
care ii spunem ca pentru o viata sanatoasa trebuie sa te culci devreme, el nu ne
crede. Multi dintre noi suntem constienti ca aceasta este doar „o poveste de
1
adormit” si in nici un caz un adevar, sanatatea tinand cont doar de numarul orelor
de somn si nu de ora de culcare.

Stiati ca..?
Limbajul corporal este observat de toata lumea, insa nu intotdeauna constientizam
acest lucru. De exemplu, daca eu simt dispret, pentru o persoana, insa incerc sa
camuflez acest lucru sub cea mai joviala si prietenoasa masca posibila, chiar daca
la nivel constient ea va crede ca sunt o persoana sociabila, la cel inconstient va sti
adevaratul meu sentiment fata de ea. Acest lucru se intampla deoarece exista
anumite gesturi – unele foarte putin vizibile, datorita duratei lor – de ordinul
sutimilor de secunda, pe care ochiul le percepe si le transmite spre creier. Ochiul
percepe doar 60 de cadre pe secunda, insa creierul poate interpreta pana la 400
(motiv pentru care cea mai buna frecventa pentru monitoare este un maximum de
100). Insa restul imaginilor nu sunt pur si simplu irosite, acestea compunandu-se in
date stocate in inconstient. Din fericire, limbajul corporal nu se rezuma doar la
imaginile greu de perceput ci si la cele mai intense si de lunga durata, iar mimica
celor mici abunda in acest sens.

Persoanele aflate intr-o stare psihica proasta, pun mai mare accent pe limbajul
corporal al celorlalte persoane, adeseori gasind intelesuri de care nici chiar autorul
nu este constient. Acesta este si motivul pentru care cei aflati intr-o depresie trag,
deseori, concluzia ca sunt plictisitori sau ca vorbele lor nu au sens.

Cea mai buna metoda pentru a invata unele dintre cele mai comune sensuri pentru
limbajul corporal este sa va uitati la televizor fara sonor si sa incercati sa intelegeti
despre ce se discuta. Veti observa ca oamenii exprima mult mai multe pe aceasta
cale decat verbal. Totusi, limbajul corporal poate fi, adeseori, confuz, in special
daca este vorba de doi oameni apartinand unor culturi diferite. Ca de exemplu,
semnul european pentru o.k. este folosit in Brazilia pe post de insulta.

Rolul limbajului corporal este acela de a crea o balanta intre sentimentele

interioare si cuvintele spuse, astfel incat sa nu apara un conflict si emotiile
neexprimate. Putem, asadar, sa spunem ca mimica este un real mecanism de
aparare.

2
De ce este bine sa stiti limbajul corporal?
Acelasi copil, pe care vroiati mai devreme sa il trimiteti la culcare, nu va percepe
acest mesaj decat daca il veti insoti de gesturi specifice. (Acum intelegeti de ce
trimisul copilului la somn, in timp ce va uitati la televizor, nu are ca urmare decat
vesnicul „Mai stau un pic?”) Mai mult, fara a folosi o mimica specifica, cel mic
poate percepe ca doriti ca el sa doarma doar pentru binele vostru si nu pentru al
sau.

Limbajul corporal trebuie interpretat cu grija, totusi. Acesta poate depinde de

foarte multe variabile, precum obiceiurile persoanei in cauza, starea de conflict din
jur, experienta sa de viata. Daca dezvoltam o sensitivitate crescuta legata de
limbajul corporal propriu, atunci, in mod sigur, acest aspect se va evidentia si in
posibilitatea „citirii” celui manifestat de catre ceilalti.

Acest fapt va face mult mai usor sa stiti cand o persoana este fericita, suparata,
iritata sau melancolica, fara a fi nevoie ca ea sa exprime acest lucru. Mai mult, veti
putea sti cand ea minte sau cand este onesta, cand e nerabdatoare sau plictisita.
Veti putea, de asemeni, a stiti daca ea va place, este de acord sau nu cu ceea ce
spuneti sau faceti, este agresiva, suspicioasa, furioasa sau ingrijorata. O atentie
crescuta in ceea ce priveste limbajul corporal va va permite sa observati
sentimentele ascunse, prejudecatile sau intentiile sexuale.

Cele mai comune intelesuri

Limbajul corporal inseamna miscarile facute cu mainile si picioarele, maniera in
care o persoana sta pe scaun, expresiile faciale, miscarile ochilor, felul in care
mergem si gesturile comune, precum atingerea parului, a nasului, etc.

Leganarea capului inseamna lipsa de pericol. Unii psihologi explica acest gest ca o
consecinta a copilariei, atunci cand mama isi legana capul, in momentul in care ne
compatimea. Ne arata ca nu era suparata pe noi, insa vroia sa ne aline. Tot de la
mama se trage si mangaierea parului, atunci cand vroia sa isi arate afectiunea, gest
pe care continuam sa il facem si noi, la varsta adulta: ne mangaiem intre noi pe par,
pe umar, pe brat sau ne strangem mainile.

3
Tinerea mainilor in apropierea fetei, atunci cand vorbim, este un semn al
insecuritatii. Aceasta explicatie este valabila si pentru momentul in care ne rotim
intre degete o suvita de par sau mustata, in cazul barbatilor, sau cand ne dam parul
dupa ureche.

Nu este o coincidenta nici in modul cum oamenii stau asezati pe un scaun. Daca un
om se aseaza relaxat, cu mainile si picioarele leganandu-se, este un semn ca se
simte confortabil. Daca se aseaza, insa, pe marginea scaunului, cu picioarele
intinse inainte si incrucisate, poate semnala indiferenta. Daca picioarele sunt
apropiate si nu intinse, acest lucru semnifica o stare de tensiune.

Desigur, nimeni nu poate invata sa isi controleze in totalitate limbajul corporal. La

un moment dat, oricat ar incerca, tot isi va pierde controlul, ca de exemplu atunci
cand va deveni prea furios sau fericit. Controlul inca exista, insa tot va fi un mic
muschi de langa gura sau o vena care va pulsa mai rapid. Obisnuit este ca obrajii
femeilor sa se inroseasca, atunci cand se simt furioase sau rusinate, in timp ce
barbatilor li se inrosesc urechile in aceleasi circumstante.

Atunci cand incercati sa interpretati limbajul corporal, acest fapt trebuie facut in
stransa legatura cu cuvintele care au fost spuse atunci. Altfel, riscati sa intelegeti
gresit. Trebuie sa tineti cont de cateva elemente pentru a ajunge la o concluzie
finala si corecta in ceea ce priveste o persoana. Trebuie, de asemeni, sa tneti cont si
de expresia faciala, de pozitia gurii, miscarile ochilor sau dilatarea pupilelor.

Studiile au aratat ca fata este cea mai de incredere sursa, atunci cand vine vorba
despre aflarea emotiilor si sentimentelor unei persoane. Fericirea, surpriza,
contemplarea si furia sunt comunicate prin elemente vizuale, in timp ce frica se
manifesta prin cele auditive, cel mai adesea. Pentru a intelege starea de spirit a unei
persoane, trebuie, in primul rand, sa urmariti miscarile muschilor faciali: incercati
sa observati felul cum ei se contracta sau se relaxeaza, cum apar liniile fine din
jurul gurii sau cum ridurile din jurul ochilor se adancesc.

Exista aproximativ aceleasi manifestari pentru furie si contemplare, in timp ce

muschii relaxati sunt un semn al bunatatii si prieteniei. Insa, acestea trebuie sa se
4
reflecte si in privire: o gura ce rade fara ca ochii sa faca acest lucru, exprima
falsitate si este un semn ca persoana in cauza nu este de incredere.

Sprancenele care se ridica si coboara rapid inseamna acceptare sociala, in timp ce

cele care raman ridicate semnifica surpriza si mirare – poate si indignare. Atunci
cand sprancenele ridicate vin la un loc cu o clipire, este semn de flirt.

Lacrimile si rasul le consideram, adeseori, cele mai usor de interpretat. Totusi,

lacrimile sunt folosite pentru a exprima foarte multe sentimente – parere de rau,
rusine, fericire, furie. Zambetul poate fi un semn al fericirii si al prieteniei, dar
poate insemna si ironie sau contemplare. Uneori, chiar, putem sa radem daca
suntem speriati – acest gest putand aparea ca mecanism de aparare, pentru a face
fata unei situatii incarcate emotional („Mecanisme de aparare ale adolescentilor”).

Copiii si limbajul corporal

Toate gesturile explicate in randurile de mai sus se aplica si in cazul copiilor.
Asadar, daca observati unul dintre ele la cel mic, veti sti, acum, ceea ce simte,
chiar daca el nu stie sau nu vrea sa exprime. Totusi, sa iesim putin din aria generala
si sa aflam mai multe despre interpretarea gesturilor copiilor.

Manipularea prin gesturi

Undeva de-a lungul primilor ani de viata, copiii invata sa falsifice anumite
comportamente, pentru a obtine ceea ce isi doresc. Poate ca vi s-a intamplat ca una
dintre prietenele fetitei dumneavoastra sa vina in vizita si, desi toata lumea spune
ca este un „ingeras”, sa observati anumite gesturi care va fac sa va intrebati daca
intr-adevar asa stau lucrurile. In special daca ati observat schimbari in
comportamentul ei, atunci cand un adult aparea prin preajma. Acest copil a invatat,
deja, manipularea prin gesturi.

Deoarece comunicarea nonverbala manipulativa este invatata – de la rude, parinti

sau media – acest comportament poate aparea, pentru unii, foarte devreme in
copilarie, iar pentru altii niciodata. Nu puteti sa va feriti copilul de la a invatat acest
lucru, insa, daca observati ca il foloseste pentru lucruri nu foarte onorabile, precum
mintitul sau profitatul de alte persoane, incercati sa il opriti. („Minciuna,
moralitatea si varsta copilului”). Totusi, nu trebuie sa il pedepsiti prea aspru,
5
deoarece, daca pentru un adult este usor de inteles cum sta treaba cu moralitatea,
pentru un copil este foarte dificil sa renunte la sentimentul de putere pe care il
ofera manipularea.

Micutii mincinosi
Nu este deloc greu sa va dati seama cand un copil mic minte sau spune adevarul.
Trebuie sa va uitati dupa semne de nervozitate, care sunt, in general, foarte usor de
vazut – atat timp cat stiti dupa ce trebuie sa va uitati. Este foarte important sa stiti
ce comportament este normal pentru copil si care nu. Daca, de exemplu,
obisnuieste sa clipeasca foarte des, tot timpul, atunci nu puteti lua acest gest in
considerare atuncic and incercati sa determinati daca minte sau nu. Daca, totusi,
clipeste mai rar, poate ca e cazul sa nu il credeti.

Un semn care adeseori functioneaza atat la cei mari cat si la cei mici, este privitul
spre stanga sus, in cazul unei minciuni. Acest fapt se intampla deoarece, atunci
cand mintim, apelam la imaginatie, al carui centru se afla in partea stanga a
creierului. Cel al memoriei – pe care il folosim cand incercam sa aducem in
constient amintirile, se afla in partea dreapta, astfel incat o privire spre acest punct
indica prezenta adevarului.

Iata cateva semne ale nervozitatii:

 clipitul excesiv
 evitatul contactului vizual
 agitatie
 incercarea de a evita discutia
 inrosire a fetei
 isi pune mana la gura
 isi ascunde mainile

Cei mai multi copii isi perfectioneaza arta mintitului undeva in perioada
gimnaziului, si, chiar si atunci, este posibil sa emita unul sau doua indicii
nonverbale atunci cand incearca sa fereasca adevarul de urechile parintilor.

6
Pentru adulti, autoatingerea este un semn foarte bun al prezentei unei stari de
anxietate. Totusi, unii copii adora sa se atinga: se joaca cu parul, isi ridica
sprancenele cu mana, isi stramba nasul, etc. acestea nu sunt, neaparat, semne de
nervozitate.

Sindromul copilului sfidator si limbajul corporal

Pe scurt, daca este normal ca pana la 2 – 3 ani, un copil sa aiba reactii sfidatoare,
dupa aceasta varsta, daca se mentine constant un comportament lipsit de cooperare
si ostiil, atunci este posibil ca cel mic sa sufere de aceasta conditie.
Intelegerea limbajului corporal folosit de catre un copil sfidator este cruciala pentru
a afla care este sursa opozitiei lor si, in consecinta, ce trebuie sa faceti legat de
acest lucru. Daca un copil manifesta doar un pseudo – comportament sfidator, este
posibil sa doreasca doar mai multa atentie. Daca, insa, acest comportament este
unul hotarat si persistent, este un indicator clar ca nu vor capitula, oricate gesturi
de afectiune ati face, si ca nu manifesta un grad de obedienta foarte mare fata de
autoritati.

Daca un astfel de copil simte ca are controlul situatiei, atunci va incerca sa

manipuleze situatia si sa creeze o reactie din partea parintilor, in avantajul sau.
Pentru ca parintele sa ramana in control, atunci el trebuie sa aiba, in primul rand,
control asupra propriului limbaj corporal.

Pentru a afla ce reactie trebuie sa aveti, este foarte important sa cititi semnalele
mimimice si sa descoperiti ce cauzeaza reactia agresiva a copilului, astfel incat sa
puteti inlatura cauza. Daca, de exemplu, veti insista sa ramaneti in preajma unui
copil care vrea spatiu liber, atunci, in mod sigur, doar veti agrava situatia. Daca,
dimpotriva, veti ignora un copil care este in cautarea atentiei, riscati sa ii
confirmati cele mai rele frici. In orice caz, un parinte ar trebui sa isi pastreze
calmul si sa fie atent la toate semnalele pe care cel mic le transmite.

Invata-ti copilul limbajul corpului

Probabil ca cea mai legitima intrebare pe care v-o puteti pune acum, dupa ce ati
citit toate aceste lucruri, este „Ce ar trebui sa imi invat copilul in legatura cu
limbajul corpului si la ce varsta ar trebui sa o fac?”.
7
Cred ca este responsabilitatea fiecarui parinte sa incerce sa isi integreze copilul cat
mai bine in mediul social si sa il invete pe acesta unele trucuri care sa ii creeze o
cale mai usor de parcurs. Acest lucru include sa il invatati cel putin lucrurile de
baza despre comunicare, printre acestea numarandu-se, in primul rand, limbajul
corporal. Esential pentru un succes interpersonal dar si in cariera, limbajul corporal
ar trebui invatat de catre cei mici la o varsta mica, astfel incat sa aiba timp sa isi
dezvolte abilitati de citire sau control al acestuia, inainte de a isi face intrarea
independenta in societate.

Incepeti sa ii explicati copilului despre limbajul corporal de indata ce el este

capabil sa inteleaga aceste lucruri (in jurul varstei de doi ani) si cresteti, odata cu
el, si gradul de dificulate al explicatiilor. Dati-i exemplu de actiuni si explicati-i ce
inseamna fiecare, apoi discutati despre acestea. Totusi, este important ca
informatiile pe care i le explicati sa fie bazate pe stiinta si nu pe informatii venite,
ca de exemplu, din revistele glossy.

Iata 10 lucruri pe care le poti explica celui mic, despre limbajul corporal, pentru a
il ajuta sa isi dezvolte inteligenta emotionala si pe cea sociala, astfel incat sa aiba
un drum mai usor prin viata:

 Toata comunicarea nonverbala (limbajul corporal) are un inteles. Chiar daca

unele gesturi nu le putem intelege sau chiar percepe, asta nu inseamna ca nu
au o explicatie.
 Creierul controleaza toate miscarile noastre fizice, incluzand expresiile
faciale sau gesturile pe care le facem. Avem control asupra corpului nostru si
tipul mesajelor pe care acesta le transmite la exterior. Trebuie sa ne gandim
in permanenta si la acestea, in acelasi mod cum o facem atunci cand vorbim.
 Corpul comunica toare emotiile pe care le simtim, asa cum un bebelus
comunica daca se simte trist sau nu. Este evident pentru oricine. Atunci cand
suntem fericiti sau entuziasmati, toti pot vedea asta prin zambet, energie si
gesturile mainilor.
 Ceea ce corpul transmite are o acuratete mult mai mare decat vorbele, chiar
inainte sa le pronuntam. Asadar, intotdeauna trebuie sa fim atenti, deoarece
putem transmite tot ceea ce simtim, chiar si fara sa spunem ceva.
8
  Putem sa ne simtim mai bine cu prietenii nostri daca putem sa le citim
limbajul corpului, deoarece vom fi capabili sa stim daca ei sunt fericiti sau
tristi, furiosi sau pusi pe sotii, mohorati sau entuziasmati. Daca invatam sa
citim limbajul corporal al celor din jurul nostru, acestia vor gasi confort in
noi, pentru ca vom sti intotdeauna ceea ce simt.
 La fel cum cuvintele pot rani, si limbajul corporal o poate face. Atunci cand
ne ridicam ochii in tavan sau cand ne intoarcem si plecam, spunem, la fel ca
si cum am fi tipat, ca nu ne pasa si nu ii respectam pe ceilalti.
 Putem folosi limbajul corporal pentru a le permite celorlalti sa stie ca ne plac
si ca ne pasa de ei, fara a trebui sa spunem vreun cuvant. Exact ca atunci
cand imbratisam sau tinem de mana pe cineva, iar el stie ca este iubit, fara sa
ii spunem acest lucru.
 Atunci cand vrem sau cautam ceva, corpul nostru spune asta intr-un mod
clar. La fel cum se intampla si atunci cand vrem sa plecam sau sa evitam o
persoana. Intentiile sunt, de asemeni, comunicate prin limbaj corporal.
 Unii oameni sunt foarte sensibili in ceea ce priveste spatiul personal, asadar,
atunci cand ne asezam sau ne apropiem prea mult de ei, se vor simti
inconfortabil. Trebuie sa tinem cont ca uneori, copiii si adultii au nevoie de
spatiu personal.
 Daca propriul nostru corp se simte inconfortabil in apropierea altor persoane,
acest lucru ar trebui discutat cu o persoana care intelege, pentru a se afla
cauza. In cazul copiilor, este vorba despre parinti, iar in cazul adultilor,
despre un psiholog.

Sursa: http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1575#ixzz5ASmPysWe