Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TRATAMENTULUI DURERII
Fentanyl a fost sintetizat n 1960 si este semnificativ mai puternic dect opioidele
utilizate n mod obisnuit: morfina, petidina. Cercetarea cauta opioide mai puternice
deoarece se pare ca potenta este direct proportionala cu siguranta administrarii. Opioidele
mai puternice sunt mai sigure deoarece la doze echianalgezice mai putine molecule
nelegate se leaga la siturile responsabile de depresia respiratorie si de alte efecte adverse.
Corespunzator cu acest concept, fentanyl are o margine de siguranta mai mare comparativ
cu opioidele clasice. Marginea de siguranta larga, durata de actiune relativ scurta si
depresia respiratorie minima la dozele analgezice l-au facut analgetic de electie pentru
anestezie dar si pentru tratarea durerii cronice.
Liposolubilitatea fentanylului l face unic n utilizare pentru tratarea durerii cronice
persistente (durere bazala) sau episoadelor de paroxisme dureroase (BTP). BTP, numita si
durere incidentala sau durere episodica, este definita ca exacerbare tranzitorie a
durerii pe fondul unei dureri cronice controlate.
Efectele liposolubilitatii asupra comportamentului opioidelor
Dintre agonistii m -opioizi puri disponibili n clinica, fentanyl si sufentanil sunt cele mai
liposolubile, iar morfina este cea mai putin liposolubila. Coeficientul de partitie
octanol/apa pentru morfina este 6 n timp ce pentru fentanyl este 9550.
Curent consideram fentanylul ca avnd actiune scurta si morfina actiune lunga, totusi cele
doua au T de eliminare similare (2-4 ore morfina, 3-7 ore fentanylul). Morfina nu are o
actiune mai lunga dect fentanylul pentru ca este eliminata mai lent ci pentru ca, odata
intrata n SNC se elimina cu dificultate prin bariera hematoencefalica (BBB). Aceasta
retentie n SNC face morfina cu actiune mai lunga dect fentanylul. Deoarece morfina nu
este foarte liposolubila are nevoie de mai mult timp sa treaca prin BBB att la intrarea n
ct si la iesirea din SNC. Fentanylul lipofil traverseaza rapid BBB n ambele directii
(fast-in, fast-out) si, astfel, actioneaza rapid si are durata scurta.
Un alt factor care joaca un rol n comportamentul clinic al medicamentului este afinitatea
pentru receptori. Un opioid care se leaga puternic la receptorii m , poate avea o durata de
actiune lunga. Constanta de disociere a fentanylului de receptorul m este 1,9 iar al
morfinei 2, deci similare. Deoarece T de eliminare si afinitatea pentru receptorii m sunt
similare, diferenta de comportament a celor doua opioide este guvernata doar de
diferentele de liposolubilitate.
Cai de administrare a fentanylului si implicatiile pentru terapia durerii. Liposolubilitatea
nu confera fentanylului doar capacitatea sa treaca prin BBB (fast-in, fast-out), dar si sa
treaca prin celelalte bariere celulare. Aceasta abilitate de a trece barierele celulare si a
ajunge n capilare a dus la administrarea fentanylului att pe cale transcutanata ct si pe
cale orala transmucoasa.
SRM si analgezie nocturna si de repaus mai bune. Studiul indica ca opioidele puternice
cu eliberare prelungita pot fi folosite n siguranta.