ANALGEZICELE OPIOIDE

1.ANALGEZICELE OPIOIDE
 medicamente cu actiune analgezica

intensa,
 însotita de calmarea anxietatii,

 sedare şi

 euforie
 Ele actioneaza asupra sistemului nervos central,
favorizand procesele care controleaza inhibitor
durerea.
 Efectele sunt consecinta actionarii unor receptori
specifici, receptori opioizi, care corespund
peptidelor opioide endogene, ce reprezinta
agoniştii fiziologici.
 CLASIFICARE- IN FUNCTIE DE COMPORTAMENTUL
FATA DE RECEPTORII OPIOIZI

 agonişti (morfina, petidina, metadona);

 agonişti partiali (buprenorfina);
 agonişti-antagonisti (pentazocina, nalbufina)
 antagonişti (naloxona)
OPIUL ŞI MORFINA

 Opiul este sucul uscat din capsulele de mac alb – Papaver

somniferum album. Opiul oficinal, folosit ca medicament,
se prepara prin uscarea, pulverizarea şi titrarea opiului brut.
 Morfina este cel mai important alcaloid din opiu
 Morfina şi celelalte opioide actioneaza la nivelul
mecanismelor fiziologice centrale, care controleaza senzatia
şi suferinta dureroasa, mecanisme ce implica sistemele
peptidelor opioide, cel serotoninergic şi noradrenergic. Sunt
accentuate influentele inhibitorii asupra mecanismelor
neuronale ale durerii.
ACTIUNEA ANALGEZICĂ
 se manifesta,prin inlaturarea caracterului de
suferinta a senzatiei dureroase, care devine
suportabila.
 durerea continua sa fie perceputa de bolnav, dar
implicatiile emotionale, cu caracter de suferinta
- anxietate, panica, sindrom psiho-vegetativ -
sunt atenuate.
 durerea clinica, care este insotita evident de
suferinta, este mai puternic influentata decât cea
provocata experimental;
 durerea prelungita, care are o componenta
emotionala majora, raspunde mai bine decât cea
de scurta durata.
ACTIUNEA ANALGEZICĂ
 Morfina şi celelalte opioide actioneaza la
nivelul mecanismelor fiziologice centrale,
care controleaza senzatia şi suferinta
dureroasa, mecanisme ce implica:
 sistemele peptidelor opioide,
 cel serotoninergic şi
 noradrenergic.
ACTIUNEA ANALGEZICĂ
 Suntaccentuate influentele inhibitorii asupra
mecanismelor neuronale ale durerii.
 este maxim la circa 1 ora de la injectarea
subcutanata sau intramusculara şi se menţine 4-6
ore;
 in cazul administrarii orale, efectul este maxim la
1-2 ore, fara sa atinga valoarea obţinuta prin
injecţie, şi dureaza 3-7 ore.
MORFINA PRODUCE IN
DOZE
liniştire,
TERAPEUTICE
 o senzaţie de ameţeala
 uşoara confuzie, cu caracter placut sau neplacut - disforie.
 in caz de dureri şi anxietate, calmarea acestora este urmata de o stare de bine.
 uneori, pot surveni tulburari psihice: gandirea işi pierde secvenţa logica,
imaginaţia se exacerbeaza.
 dupa dozele mari, bolnavul adoarme, dar poate fi trezit cu uşurinta.
 efectul liniştitor şi euforizant, -unul din factorii care favorizeaza dezvoltarea
dependenţei.
 la anumite persoane, morfina provoaca fenomene de excitatie
 MECANISMUL ANALGEZIEI
 se datoreaza interactiunii acestora cu receptorii specifici, numiti “receptori
opioizi", care sunt receptori naturali ai unor substante endogene, numite "morfin-
like" sau opioizi.
 receptorii se gasesc in doua forme interconvertibile, una cu afinitate mare pentru
agonişti, cealalta pentru antagonişti.
 lonii de sodiu favorizeaza cea de a doua stare.
 Astfel, au fost descrişi receptorii μ K(kapa), σ (sigma), δ (delta) şi ε (epsilon).
 S-a precizat existenta subtipurilor μ1 şi μ2; δ1 şi δ2; k1-k3;
 subtipurile μ şi δ intervin in analgezia supraspinala fata de stimuli termici şi
viscerali chimici.
 Agoniştii μ sunt analgezici atat fata de durerea produsa de stimuli termici, cat
şi fata de durerea viscerala indusa de stimuli chimici.
 Agoniştii δ (delta ) sunt analgezici numai in durerea indusa prin stimuli
termici.
 Agoniştii K nu produc analgezie supraspinala. Sunt analgezici prin actiune
la nivel spinal, fata de durerea viscerala indusa prin stimuli chimici. Prin
actiune supraspinala produc insa sedare.
 Agoniştii σ (sigma) nu au actiune analgezica. Produc disforie şi halucinatii,
explicate prin asemanarea cu receptorii fenciclidinei.
 Receptorii ε (epsilon) au numai localizare supraspinala şi ar fi implicati in
activarea cailor descendente enkefalinergice
 Morfina, petidina şi metadona se comporta
agonist fata de receptorii μ şi k.
 Naloxona este antagonist fata de receptorii
μ , k şi σ.
 Alte substante actioneaza diferentiat, agonist
partial sau antagonist fata de unii sau altii
dintre aceşti receptori.
 Compuşii care au, in acelaşi timp, actiuni
agoniste şi antagoniste, in functie de receptori,
sunt denumiti agonişti-antagonişti:
 pentazocina (folosita ca analgezic),
 nalorfina (folosita ca antidot in intoxicatia acuta
cu opioide) şi
 buprenorfina
MORFINA
 deprimă centrul respirator prin stimularea unor receptori μ (μ 2) de la acest
nivel
 şi ii scade reactivitatea la actiunea excitanta a bioxidului de carbon.
 la dozele terapeutice, debitul ventilator nu este modificat, deoarece
micşorarea frecventei este compensata de creşterea amplitudinii mişcarilor
respiratorii; totuşi se produce oarecare retentie de bioxid de carbon.

MORFINA
Dupa dozele mari, respiratia devine rara şi superficiala, iar debitul ventilator
scade marcat.
 In intoxicatie, respiratia poate deveni periodica (de tip Cheyne-Stokes) şi, in cele
din urma, se opreşte prin paralizie centrala.
 Centrul tusei este deprimat şi sensibilitatea la aferentele vagale diminueaza.
 Efectul antitusiv este intens, dar rar utilizat din cauza pericolului dependentei.
MORFINA
 Morfina, in doze terapeutice, provoaca uneori
greata şi voma. Efectul se datoreaza stimularii
zonei chemoreceptoare specifice din bulb (trigger
zone - CTZ) declanşatoare a vomei şi este
favorizat de stimularea vestibulara.
 Dozele mari de morfina deprima centrul vomei ­
au actiune antivomitiva.
 MORFINA -EFECTELE ASUPRA
TUBULUI DIGESTIV
 se datoreaza actionarii unor receptori morfinici situati in plexurile nervoase
intramurale.
 motilitatea stomacului scade, dar creşte tonusul portiunii antrale şi al duodenului
incipient.
 creşte tonusul intestinal, mai ales la nivelul sfincterelor; pot apare spasme, urmate
uneori de scurte perioade de hipotonicitate,
 tranzitul intestinal este intarziat, consistenta scaunului creşte şi se produce
constipatie
 MORFINA
 contracta sfincterul Oddi. Efectul, inegal in conditii
clinice, poate duce la creşterea presiunii biliare, cu
dureri insotite de creşterea amilazei şi lipazei plasmatice
(ce poate persista 24 de ore dupa o singura doza).
 tonusul şi amplitudinea contractiilor ureterale sunt,
de obicei, marite, dar la persoanele la care morfina scade
evident diureza, motilitatea ureterala poate fi diminuata.
 creşte tonusul muşchiului detrusor şi al sfincterului
vezical, ceea ce face mictiunea dificila.
MORFINA
 In doze mari, morfina produce bronhospasm, probabil prin actiune
histamino-eliberatoare.
 Starea astmaticilor poate fi inrautatita, la aceasta contribuind, de asemenea,
deprimarea respiratiei şi reflexului de tuse, ca şi uscarea secretiilor.
MORFINA
 Contractia sfincterului pupilar, datorata stimularii nucleului parasimpatic
Edinger-Westphal al nervului oculo-motor, produce mioză caracteristica.
 MORFINA
 provoaca vasodilatatie arteriala şi venoasa şi deprima reflexele circulatorii,
putand fi cauza de hipotensiune arteriala cu caracter ortostatic.
 Dilata vasele cerebrale, consecutiv creşterii dioxidului de carbon determinata de
deprimarea respiratiei, ceea ce duce la creşterea presiunii lichidului cefalo-rahidian.
MORFINA
 Vasele cutanate sunt de asemenea dilatate, putand apare congestia pielii,
sudoratie şi eventual prurit (prin componenta histaminica).
 Dozele mari pot provoca deprimarea centrului termoreglator cu tendinta la
hipotermie, influentarea secretiei adenohipofizare şi scaderea secretiei de LH,
FST, ACTH şi tirotrofina.
SULFATUL DE MORFINA
 se administreaza obişnuit in injectii subcutanate,
cate 10 - 20 mg o data. In urgenta, de exemplu in
edemul pulmonar acut, se pot injecta intravenos
4-8 mg.
 Calea orala este mai putin utilizata.
Farmacopeea Romana prevede ca doze
maxime 20 mg pentru o data şi 60 mg pentru
o zi.
 PREPARATELE DE OPIU
 pulberea de opiu oficinală - contine morfina 10%; se
administreaza oral, doza maxima fiind de 150 mg
pentru o data şi 500 mg/zi;
 tinctura de opiu - contine morfina 1% şi se
administreaza oral, doza maxima permisa este de 1,5 g
o data şi 5 g/zi (1 g cuprinde 56 picaturi).
 -tincturaanticolerina sau tinctura Davilla - contine
morfina 0,17% şi oleuri volatile 6%.
 Toxicitatea acuta a morfinei este mare.
 Exista posibilitatea aparitiei de fenomene toxice grave
pentru doze ce depaşesc 30 mg subcutanat.
 Dozele mai mari de 60 mg subcutanat sau 120 mg oral pot fi
mortale.
INTOXICATIA ACUTĂ

 Se manifesta prin:
 deprimarea profunda a sistemului nervos central cu coma,
 relaxare musculara,
 mioza,
 respiratie Cheyne­Stokes şi, în stadiul agonie, colaps,
midriaza, paralizia respiratiei.
 Ca tratament, se recomanda, în primul rand, mentinerea
libera a cailor respiratorii şi asigurarea unei respiratii
adecvate. Se injecteaza intravenos naloxonă sau nalorfină,
care combat deprimarea respiratorie, actionand ca antidoturi
specifice.
 Pentru tratamentul morfinomaniei sau al
dependentei de alte opioide este necesara, în
primul rand, oprirea administrarii toxicului.
 Pentru a evita sindromul de abstinenta grav,
morfina se inlocuieşte cu metadona (un analog al
morfinei), care suprimata la randul ei, dupa circa
10 zile, provoaca un sindrom de abstinenta relativ
benign. Dupa dezintoxicare, se pot administra
timp indelungat antagonişti, de felul naloxonei
sau ciclazocinei,
 Codeina sau metilmorfina, un ester al morfinei, care se gaseşte in cantitaţi
mici in opiu (0,5%), este preparata obişnuit din morfina. Are acţiune
analgezica mai slaba decat morfina şi este un antitusiv eticace. Pericolul de
dependenţa este comparativ mic. Are proprietaţi antitusive marcate. Deprima
puţin respiraţia
MORPHYNUM (MORFINĂ, MST
CONTINUS, SEVREDOL, VENDAL)
 Indicaţii:
 oral: dureri;
 i.v.: dureri; preoperator; dureri postoperatorii; scăderea
presarcinii ventriculului stâng; dispneea;
 s.c, i.m.: analgezie (în travaliu), edem pulmonar acut.
MORPHYNUM (MORFINĂ, MST
CONTINUS, SEVREDOL, VENDAL)
 Mod de prezentare: soluţie injectabilă 20 mg/ml, (fiole de
1 ml); comprimate filmate cu eliberare modificată 10 mg, 30
mg, 60 mg, 100 mg, 200 mg.
 Mod de administrare:
 comprimate: 5-30 mg la fiecare 4 ore; comprimate filmate
cu eliberare modificată, comprimate filmate retard: doza
totală zilnică se administrează la 24 de ore;
MORPHYNUM (MORFINĂ, MST
CONTINUS, SEVREDOL, VENDAL)
 adulţi: 10 mg (5-20 mg)/70 kg la fiecare 4 ore;
 copii: 50-200 μg/kg la fiecare 4 ore, maxim 10-15 mg/doză;
 •perfuzie i.v.:
 analgezie: 2-10 mg/70 kg;
 durere asociată cancerului în fază terminală: iniţial încărcare
15 mg apoi perfuzie 0,2-1 mg/ml;
HYDROMORPHONUM
(HIDROMORFON, DILAUDID,
DILAUDID HC)
 Indicaţii: dureri; anxietate; insomnii; reduce tusea şi
edemul pulmonar. Mod de prezentare: comprimate 8 mg;
fiole 10 mg/ml.
 Mod de administrare:
 oral: 2-4 mg la fiecare 4-6 ore;
 s.c: 1-14 mg/zi.
FENTANYLUM (DUROGESIC,
FENTANYL, FENTANYL - JANSSEN)

 Indicaţii: preanestezie; adjuvant în anestezie; postoperator.

 Mod de prezentare: sistem transdermic 2,5 mg/10 cm2;
soluţie injectabilă 0,05 mg/ml (fiole de 5 ml).
FENTANYLUM (DUROGESIC,
FENTANYL, FENTANYL - JANSSEN)
 Mod de administrare:
 preoperator: 0,05-0,1 mg i.m. cu 30-60 minute înaintea
intervenţiei;
 adjuvant în anestezie: 0,002-0,05 mg/kg i.v.;
 postoperator: 0,05-0,01 mg i.m. la fiecare 1-2 ore, pentru
controlul durerii;
 copii: 2-3 ug/kg;
METHADONUM (SINTALGON)

 Indicaţii: durerea; dependenţă narcotică.

 Mod de prezentare: comprimate 2,5 mg. Mod de
administrare:
 adulţi: 2,5-10 mg/zi, maxim 40 mg/zi;
 copii peste 4 ani: 0,625-2,5 mg/zi, după vârstă.
PETHIDINUM (MIALGIN)

 Indicaţii: dureri, preoperator, analgezie (obstetrică);

anestezie generală. Mod de prezentare: soluţie injectabilă
50 mg/ml.
 Mod de administrare:
 •analgezic:
 adulţi: s.c. sau i.m. 25-100 mg sau 25-50 mg injectabil i.v.
lent;
 copii, 0,5-2 mg i.m.;
PETHIDINUM (MIALGIN)

 •analgezie în obstetrică: 50-100 mg i.m. sau s.c. (odată cu

apariţia contracţiilor uterine la intervale regulate); se poate
repeta după 1-3 ore;
 •medicaţie preoperatorie: 50-100 mg i.m. sau s.c. cu 1 oră
înainte de operaţie; copii 0,5-2 mg/kg;
 •anestezia generală: 10-25 mg injectabil i.v. lent.
DIHYDROCODEINUM (DHC
CONTINUS)

 Indicaţii: dureri.
 Mod de prezentare: comprimate cu eliberare prelungită 60
mg, 90 mg, 120 mg.
 Mod de administrare:
 adulţi: 30 mg o dată la 4-6 ore, maxim 240 mg/zi;
 copii peste 4 ani: 0,5-1 mg/kg la 4-6 ore.
BUPRENORFINUM (SUBUTEX,
BUPRENEX)

 Indicaţii: dureri; dependenţa de opioide.

 Mod de prezentare: fiole 0,3 mg/ml; comprimate sublinguale 2
mg
 Mod de administrare:
 •im, iv lent - analgezie:
 adulţi şi copii cu vârsta peste 13 ani: 0,3 mg (1 ml) administrate
timp de 2 minute la fiecare 6 ore; se repetă o dată (până la 0,3
mg) dacă este necesar, la 30-60 minute după doza iniţială;
 copii cu vârsta între 2 şi 12 ani: 2-6 ug/kg la fiecare 4-6 ore. Nu
se administrează doze unice mai mari de 6 ug/kg;
 •comprimate sublinguale - dependenţă de opioide: 12-16 mg
administrate în doză unică zilnică.
BUPRENORFINUM

 Buprenorfinum (Subutex, Buprenex)

 Indicaţii: dureri; dependenţa de opioide.
 Mod de prezentare: fiole 0,3 mg/ml; comprimate
sublinguale 2 mg
 Mod de administrare:
 •im, iv lent - analgezie:
 •comprimate sublinguale - dependenţă de opioide: 12-16 mg
administrate în doză unică zilnică.
TRAMADOLUM

 Indicaţii: dureri.
 Mod de prezentare: capsule 50 mg; comprimate filmate 50
mg; soluţie injectabilă 50 mg/ml; (fiole de 1 sau 2 ml),
supozitoare 100 mg; soluţie orală 100 mg/ml; comprimate
cu eliberare prelungită 100 mg, 150 mg sau 200 mg.
TRAMADOLUM

 Mod de administrare:
 •oral: adulţi şi adolescenţi peste 14 ani: 50 mg, eventual se
repetă la 30-60 minute; maxim 400 mg/zi;
 •injectabil: i.v. lent, perfuzie i.v., i.m. sau s.c, iniţial 100 mg;
după o oră 50 mg la intervale de 10-20 de min, maxim 250
mg;
 vârstnici: se creşte intervalul dintre doze.