HIDROBIOLOGIA

Hidrobiologia – scopul şi obiectul

cercetării
 Obiectul cercetării în domeniul hidrobiologiei îl constituie
procesele ecologice în mediul acvatic, adică procesele de
interacțiune a hidrobionților, a populațiilor lor și a comunităților
între ele și cu componente abiotice ale ecosistemelor acvatice.

 Scopul hidrobiologiei poate fi definit ca înțelegerea proceselor

ecologice ce au loc în mediul acvatic. Managementul acestor
procese pentru a optimiza utilizarea resurselor acvatice.
 Hidrobiologia –obiectivele de bază
ale cercetării
 Obiectivele de bază a
hidrobiologiei sunt axate pe:
 studierea proceselor ecologice în
hidrosferă,
 studiul legităţilor interne,
generale de organizare structurală
și funcțională a ecosistemelor
acvatice, care determină circuitul
materiei (substanțelor) și fluxul
de energie.
Schema generală a circuitului apei în
natură
 Tehnicile şi metodologiile de bază
 Hidrobiologia operează cu efectivul numeric al organismelor,
biomasă și producție.

 Pentru studiul cantitativ sunt utilizate diferite instrumente și

tehnici specific cum ar fi:

 plasele hidrobiologice - planctonice, draga bentonică, plase

planctonice, bathometere de diferite modele, precum și multe alte
tehnici utilizate în hidrochimie, hidrofizică, hidrologie.

 În ultimul timp sunt adesea utilizate instrumente biofizice

submersibile teleghidate.
Instrumente utilizate în studiul
hidrobiologic
Instrumente utilizate în studiul
hidrobiologic
 Hidrobiologia- definiţie, locul în
ştiinţele naturii
 Hidrobiologie - știința care studiază, în sens larg, structura şi
funcţionarea ecosistemelor acvatice marine sau continentale, în strînsă
legătură cu factorii de mediu.
 Hidrobiologia cuprinde trei ramuri distincte:
 Oceanologia – ştiinţa care studiază comunităţile de organisme din mări
şi oceane în corelaţie cu factorii de mediu.
 Limnologia – studiul relaţiilor structurale şi funcţionale,
productivitatea comunităţilor de organisme din ecosistemele acvatice
continentale (cu apă curgătoare, stătătoare, dulce sau sărată sau
salmastră)
 Freatologia – studiul interrealţiilor dintre organismele care populează
apele subterane şi factorii de mediu.
 Hidrobiologia şi alte ştiinţe
 Hidrobiologia ca și ecologia
acvatică sunt strâns legate,
în primul rând, de științele
despre hidrosferă:

 Hidrochimia,

 Hidrofizica,

 Hidrologia

 Glaciologia
 Domeniile de studiu în hidrobiologie
 hidrobiologie sistemică;
 • hidrobiologie trofică;
 • hidrobiologie energetică;
 • hidrobiologie etologică;
 • paleohidrobiologie;
 • bentologie;
 • planctologie.
 Domeniile de studiu în hidrobiologie
 Hidrobiologia sistemică - aplicarea teoriei generale a sistemelor și a metodelor în ecologia
acvatică. Ea se ocupă de problemele generale ale organizării biosistemelor din hidrosferă,
autoorganizarea, modelarea biosistemelor acvatice, prognozarea stării stării acestora sub
influenţe diverse, externe;
 Hidrobiologia trofică include – legăturile trofice, transformarea biologică a substanțelor;
 Hidrobiologia energetică studiază – fluxul, schimbul de energie, transformarea biologică a
energiei;
 Hidrobiologia etologică - comportamentul hidrobionţilor;
 Paleohidrobiologia - schimbările istorice în ecosistemele acvatice.
 Hidrobiologia medicală, Hidrobiologia toxicologică, Hidrobiologia radiologică, Hidrobiologia
tehnică (concreşteri, coroziunea, navigarea etc.)

 Conform localizării proceselor studiate în hidrobiologia generală, pot fi distinse bentologia și

planctologia.
 Metode hidrobiologice de evaluare a
calităţii apei
 Printre metodele hidrobiologice elaborate special pentru evaluarea
calității apei sau, mai exact, al gradului de poluare generală sau al
stadiului de autopurificare se regăseşte sistemul de indicatori de
saprobitate a apei, propus de Kolkwitz și Marsson la începutul
secolului XX (Winberg, 1981).
 Organismele planctonice sunt utilizate pentru a obține o “imagine”
a poluării zonei acvatice în amonte punctului de prelevare
aprobelor iar organismele bentonice pentru a determina gradul de
poluare a sedimentelor bentonice.
 Metode hidrobiologice de evaluare a
calităţii apei
 La prelevarea probelor de plancton și bentos trebuie e necesar de
cunoscut:
 viteza cursului apei,
 distribuția sectoarelor poluate pe cursul râului sau fluviului în raport cu
litoralul,
 poluarea focală (concentrația de poluanţi) ca urmare a schimbului lent de
apă și de prezența gropilor în relieful albiei.
 Aceleași organisme pot caracteriza diferit grad de poluare. Doar α-
mesosaprobii și polisaprobii ar trebui recunoscute ca indicatori
incontestabili de poluare în zona bentonică, concentrându-se pe efectivul
lor numeric și reproducerea acestora (prezența larvelor sau alevinelor).
 Saprobitatea apei. Indicii saprobici.
 Bazinele acvatice poluate cu reziduuri organice, inclusiv
organismele care au capacitatea de a trăi în ele se numesc
saprobice.
Determinarea saprobităţii apelor

 Saprobitatea apelor poate fi determinată prin studiul

cantitaiv şi calitativ al comunităţilor de organisme din:
 Zooplancton
 Zoobentos
 Alge
 Macrofite
 Microorganisme
Caracteristicile calitative ale indicilor
hidrobiologici

 Indicii dezvoltării fitoplanctonului:

 Efectivul numeric general;
 Clorofila a;
 Biomasa medie generală a
fitoplanctonului;
 Numărul general de specii de
fitoplancton în probe;
 Raportul dintre producţia primară
şi destrucţia;
Caracteristicile calitative ale indicilor
hidrobiologici

 Indicii dezvoltării
zooplanctonului:
 Efectivul numeric general al
zooplanctonului;
 Clorofila a;
 Biomasa medie generală a
zooplanctonului;
 Numărul general de specii de
zooplancton în probe;
 Efectivul numeric şi biomasa
cladocerelor;