UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE
DEPARTAMENTUL DE BIOLOGIE, ECOLOGIE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
SPECIALIZAREA: VALORIFICAREA RESURSELOR BIOLOGICE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

TEMĂ SEMESTRIALĂ
PRODUCŢIA SECUNDARĂ A ECOSISTEMELOR ACVATICE

EVALUAREA CALITĂŢII ECOSISTEMELOR LOTICE

UTILIZÂND MACRONEVERTEBRATELE
(SP. LARVELE DE EFEMEROPTERE) CA BIOINDICATORI

Masterand:
Goldan ( Bereczki) Ioana
V.R.B.P.M. Anul I

BACĂU – 2016
 COMUNITĂŢILE DE ORGANISME DIN ECOSISTEMELE LOTICE

Principalii biotopi ai ecosistemelor acvatice, reprezentaţi de masa de apă, ce poartă denumirea de

pelagial, si de substrat, ce poarta denumirea de bental sunt subpopulaţi de o serie de asociaţii (sau comunităţi) de
organisme.
1. Asociaţii (sau comunităţi) de organisme întâlnite în masa apei (adică în pelagial) sunt:
 planctonul
 nectonul
 neustonul
 fauna din vegetaţie
2. Asociaţiile (sau comunităţi) de organisme întâlnite pe subtrat (adică în bental) sunt:
 bentosul
 perifitonul

BENTOSUL - biocenoza acvatică alcătuită din plante și animale ce se găsesc pe substrat, au ca trăsătură
comună utilizarea substratului ca suport de viață și are în componența cele trei grupe funcționale specifice unei
biocenoze, și anume: fitobentosul, zoobentosul si bacteriobentosul. Dintre comunităţile acvatice,
macronevertebratele bentonice (adică organisme care trăiesc pe fundul apei) sunt cele mai utilizate ca
bioindicatori deoarece: sunt numeroase, sunt uşor de colectat și sunt puţin mobile.
 COMUNITATEA MACRONEVERTEBRATELOR ACVATICE
MACRONEVERTEBRATELE reprezintă o verigă importantă în transferul materiei şi energiei în
ecosistemul acvatic. Structura comunităţii de macronevertebrate se modifică în funcţie de calitatea apei,
condiţiile hidromorfologice, sezon şi de alţi parametri din mediul înconjurător.
EVALUAREA STĂRII DE CALITATE A UNUI RÂU poate fi făcută cunoscând structura şi dinamica
faunei bentonice.
MACRONEVERTEBRATELE populează o serie de microhabitate cum ar fi:
substrat dur (bolovăniş, pietriş);
substrat nisipos;
substrat mâlos;
detritus;
în vegetaţie submersă.
Deoarece schimbarea calităţii apei prezintă interes practic s-au realizat o serie de sisteme de evaluare a
calităţii apei bazate pe analiza faunei bentonice. Alcătuirea comunităţii de macronevertebrate reflectă starea
întregii biocenoze, studiile recente arătând că schimbările survenite în structura comunităţii apar ca răspuns la
gradul de poluare al apelor respective.
Macronevertebratele au atras dintotdeauna atenţia datorită vieţii scurte în stadiul adult (de la câteva ore până
la câteva săptămâni) şi prezenţei stadiului larvar acvatic.
 CALITATEA APEI – CARACTERISTICI FIZICE, CHIMICE, BIOLOGICE
Activitatea de supraveghere a calităţii apei se numeşte monitoring. Acestă activitate presupune analiza,
din punct de vedere fizico-chimic și biologic, a probelor de apă prelevate din anumite puncte de pe traseul râului
numite secţiuni de monitorizare.Calitatea fizico-chimică a apei este stabilită prin analiza unor serii de
parametri: temperatura apei; culoarea şi transparenţa apei; ph-ul; oxigenul dizolvat; nitriţi, fosfaţi.
Studiul organismelor care trăiesc în apă poate oferi multe informaţii cu privire la calitatea apei.
Diferitele grupe de organisme prezintă toleranţă diferită la gradul de poluare a apei şi constituie indicatori ai
nivelului de poluare.
Activitatea de monitorizare a calității apei prevede un sistem de clasificare a apelor de suprafață, conform
indicelui saprob, în cinci categorii de calitate:
foarte bună (notată cu I); alterarile antropice nu există sau sunt minore fata de valorile normale. Pentru
reprezentarea grafică se foloseste culoarea albastru.
bună (notată cu II); nivele scăzute de alterări ca rezultat al acțiunii umane și se abat doar în mică măsura de la
valorile normale.
moderată (notată cu III); valorile indică o alterare moderată a apei ce rezultă din activitatea umană.
satisfăcătoare (notată cu IV); există alterări majore ale elementelor biologice de calitate, comunitățile
biologice relevante diferă substanțial față de cele normale.
degradată (notată cu V); alterări severe, un număr mare de comunități biologice relevante sunt absente.
 METODE DE COLECTARE A MICROFAUNEI BENTONICE

Investigarea bentosului presupune o diversitate mare de procedee de colectare şi de prelevatoare

necesare în acest scop, datorită varietăţii crescute a locurilor de viaţă de pe substratul bazinelor acvatice.
Probele de macronevertebrate acvatice se colectează cu ajutorul drăgilor care sunt diferite după natura
substratului de pe care sunt prelevate. Cele mai utilizate sunt bentometrul Surber și ciorpacul.
BENTOMETRUL SURBER - este format dintr-un cadru metalic de 30x30 cm de care este ataşat un fileu cu
diametrul ochiurilor de 250 μm. Aparatul se fixează bine în substrat cu deschiderea plasei astfel orientată încât
apa să circule liber prin plasă. Pietrele din cadran se spală cu mâna la gura plasei şi se răscoleşte bine substratul
în curentul de apă ce poartă animalele în plasă, după care aparatul este ridicat şi proba se transferă într-un
bidon.
MACRONEVERTEBRATELE ACVATICE BIOINDICATOARE
GRUPE DE
BIOINDICATORI

GRUPA I — organisme
sensibile la poluanți.
1.Ordinul Ephemeroptera.
2.Ordinul Plecoptera
3.Ordinul Coleoptera.
4.Ordinul Trichoptera.
5.Clasa Gasteropoda.
6.Clasa Turbellaria
GRUPA II — organisme
mai puțin sensibile la
poluanți – se află în ape de
bună calitate sau calitate
medie
GRUPA III — organisme
tolerante la poluanți - se află
în ape de orice calitate.
 EFEMEROPTERELE ŞI IMPORTANŢA LOR ÎN ECOSISTEMELE LOTICE

CARACTERISTICI ECOLOGICE
 unul din principalele ordine ale faunei de macronevertebrate bentonice ale ecosistemelor lotice
(Brittain, 1982)
 cca 2000 de specii, grupate în 310 genuri şi 19 familii (Hubbard, 1990).
 populează aproape toate apele dulci din lume, cu excepţia Antarcticii, regiunea înaltă a Arcticii şi
câteva insule oceanice.
 stadiile imature ale acestor insecte sunt acvatice
 sunt printre primele care colonizează habitatele virgine de tipul albiilor cu regim temporar de apă,
precum şi după execuţia unor lucrări hidrologice care produc disturbări majore ale patului râurilor
(îndiguiri, construcţia de baraje, etc.)
efemeropterele reprezintă o verigă importantă a lanţurilor trofice, situându-se între producătorii
primari şi consumatorii secundari .
Recent, aceste organisme au început să fie folosite ca şi indicatori importanţi în studiile privind
calitatea apei, datorită sensibilităţii acestora faţă de diferiţi poluanţi. În plus, o altă problemă de
actualitate cum este cea referitoare la efectele amenajărilor hidrotehnice a cursurilor unor râuri, a putut
fi urmărită cu ajutorul studiilor asupra structurii comunităţilor de efemeroptere, a ciclului de viaţă al
speciilor şi mult mai recent, utilizând datele de producţie secundară.
 METODE DE DETERMINARE A PRODUCŢIEI SECUNDARE LA EFEMEROPTERE

Studii referitoare la producţia secundară pentru multe grupuri de animale din diferite medii de
viaţă, inclusiv pentru efemeropterele din ecosistemele lotice, au fost făcute în cadrul Programului
Biologic Internaţional (I.B.P.). Pentru larvele de efemeroptere din râurile din România studii privind
producţia secundară au fost făcute de Puinean (2001), care a avut în vedere specia baëtis rhodani din
Barcău , M. Petrovici 2009, ambii vizând bazinul Crişului Repede.

METODA HYNES – HAMILTON – 1961

Această metodă mai poartă şi numele de „Metoda frecvenţei pe clase de mărimi”.

Principiul metodei constă în sortarea organismelor din probe în grupuri de dimensiuni (cele la o
diferenţă de 1 mm fiind considerate cele mai convenabile pentru nevertebratele bentonice) şi calcularea
efectivului de indivizi pentru întreaga perioadă de colectare a probelor, pentru fiecare clasă de
dimensiuni; astfel se pot determina pierderile în număr dintre două clase succesive de dimensiuni, care
se multiplică cu greutatea medie, în vederea obţinerii pierderilor în greutate; acestea înmulţite cu un
factor egal cu numărul grupelor de dimensiuni şi adunate în final, dau o estimare a producţiei
secundare. Valorile negative trebuie incluse în sumă în mod algebric.
 STRUCTURA ŞI DIVERSITATEA
COMUNITĂŢILOR DE EFEMEROPTERE BIOINDICATOARE
Pornind de la rezultatele cercetărilor sale, Milca Petrovici (1999) recomandă utilizarea datelor de
producţie secundară a efemeropterelor în aprecierea calităţii apei, dar numai la nivel de întreg grup. Chiar dacă
aceste rezultate sunt mari consumatoare de timp şi resurse materiale, sunt de preferat în locul obişnuitelor date de
prezenţă-absenţă a speciilor indicatoare, care pot duce la rezultate eronate. Aceste investigaţii ar putea fi extinse şi
la alte grupe de nevertebrate bentonice, cu mare atenţie la cele care ar putea dezvolta populaţii (şi implicit
producţii mari) în zonele cu poluare organică mare (oligochetele şi chironomidele), sau la cele a căror distribuţie
este limitată de anumiţi factori de mediu cum ar fi altitudinea şi temperatura apei (exemplu: plecopterele).

Habroleptoides modesta Habrophlebia lauta Ephemera danica Epeorus sylvicola Ecdyonurus venosus
 Bibliografie:

1. Battes K., Măzăreanu C., Pricope F., Cărăuş I., Marinescu Virginia, Rujinschi Rodica - Producţia
şi productivitatea ecosistemelor acvatice, Editura Ion Borcea, Bacău, 2003
2. Botnariuc N. - Producţia şi productivitatea ecosistemelor acvatice, Editura Academiei RSR, 1981
3. Petrovici Milca, Evaluarea calităţii râului Crişul Repede, utilizând larvele de efemeroptere (insecta
ephemeroptera) ca bioindicatori, Editura Universităţii din Oradea, 2009
4. Pricope F., Stoica I., Battes K., 2013- Producția secundară a ecosistemelor acvatice, Ed. Alma
Mater Bacău
5. Rîşnoveanu, G. şi Ignat, G. Aprecierea contribuţiei faunei bentonice la realizarea productivităţii
faunei bentonice în ecosistemele acvatice. An. Stiinţ. Inst. Delta Dunării - 1993.: 177-184.
6. Tăbăcaru, I.. Contribuţii la studiul faunei de ephemeroptere din regiunea Suceava.Analele Univ.
“A. I. Cuza” Iaşi 1956-12: 155-162.
7.Tudorancea, C. 1969a. Cercetări privind energetica populaţiilor de animale în limnologia modernă.
Natura, Seria Biologie 6: 41-48.