Sunteți pe pagina 1din 6

Clasificarea speciilor pomicole

Speciile pomicole se pot clasifica după habitus, din punct de vedere pomicol și din punct de
vedere sistematic ( botanic ) după ordinul, familia, subfamilia şi genul cărora aparţin.

În România se întâlnesc peste 35 specii de pomi şi arbuşti fructiferi.

Clasificarea speciilor pomicole după genul botanic:

Ordinul Rosales Familia Rosaceae Subfamilia Pomoidae Genul Malus Specia Domestica ( mar )

Ordinul Rosales Familia Rosaceae Subfamilia Pomoidae Genul Pyrus Specia Communis ( par )

Ordinul Rosales Familia Rosaceae Subfamilia Pomoidae Genul Cydonia Specia Oblonga ( gutui )

Ordinul Rosales Familia Rosaceae Subfamilia Prunoidae Genul Prunus Specia Domestica ( prun )

Ordinul Rosales Familia Rosaceae Subfamilia Prunoidae Genul Cerasus Specia Avium ( Cires )

Ordinul Rosales Familia Rosaceae Subfamilia Prunoidae Genul Cerasus Specia Vulgare ( Visin )

Ordinul Juglandales Familia Juglandaceae Subfamilia – Genul Juglans Specia Regia ( Nuc )

Clasificarea speciilor pomicole după habitus

După habitus plantele pomicole se împart în: pomi propriu-zişi, arbuşti, arbustoizi,
semiarbuşti, liane, plante fructifere semiierboase şi ierboase.
1. GRUPA POMILOR PROPRIU-ZIȘI

 cuprinde specii pomicole care se caracterizează printr-o singură tulpină şi o singură


coroană;
 pomii pot ajunge la o înălțime de 10-15 m;
 se dezvoltă mai încet, necesitând mai mulţi ani până la intrarea pe rod (ex. piersicul);
 au durata de viața de până la 100 de ani (de exemplu castanul);
 înmulțirea lor se face în mare parte prin altoire;
 aceştia se pot obţine atât pe cale vegetativă, cât şi pe cale generativă
 exemple: măr, păr, nuc, piersic, cais, cireș, prun, dud, migdal, curmal chinezesc etc.

2. GRUPA ARBUSTOIZILOR:

 cuprinde specii pomicole care se caracterizează prin existența a 2 până la 5-6 tulpini,
care pot avea fiecare o coroană proprie sau o coroană comună;
 plantele pot ajunge la o înălțime de 6-7 m;
 intră pe rod de la vârsta de 2-4 ani;
 acestea au durata de viața medie de 30-40 ani;
 înmulțirea lor se face în principal prin drajonare și butașire (înmulţire vegeativă);
 exemple: vișinul arbustoid, alun, corn, smochin, unele tipuri de migdal

3. GRUPA ARBUȘTILOR:

 cuprinde specii pomicole care se caracterizează prin prezența a mai mult de 5


tulpini (între 9-20);
 tulpinile arbuștilor pornesc de la colet și pot ajunge la o înălțime de 2-2,5 m;
 pot intra pe rod din anul al doilea de la plantare;
 aceștia au durata de viața de până la 10-15 de ani;
 înmulțirea lor se face în mare parte prin butașire, marcotaj, drajonare;
 exemple: afin, coacăz, agriș etc.

4. GRUPA SUBARBUȘTILOR/SEMIARBUȘTILOR:

 cuprinde specii pomicole care se caracterizează prin prezența a două tipuri de tulpini:
o tulpină care crește vegetativ puternic în primul an și care fructifică în anul al
doilea, după care se usucă, astfel există întotdeauna pe plantă și ramuri vegetative, cât
și cu fructificații;
 vigoarea de creștere este diferită, murul crește mai mult decât zmeurul. Plantele pot
ajunge până la înălţimea de 1,5-2m;
 înmulțirea lor se face în mare parte prin drajonare, marcotaj;
 exemple: mur, zmeur.
5. GRUPA LIANELOR:

 cuprinde specii pomicole care se caracterizează printr-un sistem de susținere artificial;


 tulpinile acestora pot ajunge până la 15-20 de m şi de la 3-5 până la 8-10 cm grosime;
 înmulțirea lor se poate face prin butașire, in vitro;
 exemple: Actinidia delicioasa, Actinidia arguta ( kiwi )

6. GRUPA PLANTELOR SEMI-LEMNOASE/SEMI-IERBOASE:

 cuprinde specii pomicole care se caracterizează prin prezența


unor tulpini multianuale foarte scurte, ce prezintă creșteri secundare în grosime, în
urma cărora apar inele anuale – acestea însă nu se lignifică (ca la arbori), ci rămân în
stare erbacee.
 înălțimea medie este de 20-25 cm;
 înmulțirea lor se poate face vegetativ prin stoloni sau in vitro;
 exemple: căpșun, fragul.

7. GRUPA PLANTELOR IERBOASE:

 cuprinde unele specii tropicale, cum sunt ananasul, care este o plantă bianuală sau
bananierul care este o plantă perenă, cu tulpini false şi frunze foarte mari;
 exemple: ananas.

8. GRUPA PLANTELOR TROPICALE/SUBTROPICALE:

 cuprinde specii pomicole specifice climatului din zona tropicelor;


 acestea nu rezistă de obicei în condițiile țării noastre;
 exemple: citrice, kaki, paw-paw.

Gruparea plantelor pomicole după habitus este utilă la stabilirea metodelor de înmulţire a
pomilor, a distanţelor de plantare, a sistemelor de tăiere şi de conducere a pomilor etc.

Clasificarea pomilor și arbuștilor fructiferi din punct de vedere pomicol

După particularitățile biologice și tehnologice ale speciilor fructifere de climat temperat,


acestea se clasifică în 5 grupe: seminţoase, sâmburoase, nucifere şi bacifere, la care se
adaugă şi două grupe deosebite după provenienţa geografică: plantele fructifere
subtropicale şi cele tropicale.
1. Pomacee (semințoase)

 aparțin familiei Rosaceae, subfamilia Pomoideae;


 cuprinde specii cu seminţe propriu-zise;
 plantele din această grupă sunt pomi sau arbustoizi şi au repaus de iarnă mai lung;
 mugurii floriferi sunt aşezaţi, de regulă, pe vârful ramurilor roditoare;
 exemple: măr, păr, gutui, moșmon, sorb, păducel, scoruş;
 tip fructe: poame (fructe false);

2. Drupacee (sâmburoase)

 aparțin familiei Rosaceae, subfamilia Prunoidae;


 pomii au o dezvoltare mai rapidă, intră mai repede pe rod;
 au repaus de iarnă mai scurt - primăvara ei pornesc în vegetaţie mai devreme, întrucât
au repausul de iarnă mai scurt;
 mugurii floriferi se formează lateral pe ramurile de rod; După rodire, în locul fructelor,
pe părţile laterale ale ramurilor roditoare rămân puncte moarte, adică ramurile se
degarnisesc, devenind golaşe la bază, la mijloc şi câteodată până aproape de vârf.
 pomii sâmburoşi suportă greu traumatismele, rănirea scoarţei este adesea însoţită de
scurgeri gomoase specifice (clei).
 exemple: prun, cais, piersic, cireș, vișin, corcoduş, porumbar etc.;
 tip fructe: drupă;

3. Nucifere

 aparțin familiilor Juglandaceae și Fabaceae;


 majoritatea nuciferelor sunt plante unisexuate monoice (nucul, alunul, castanul),
longevive.
 exemple: nuc, migdal, fistic, alun, castan;
 tip fructe: drupă, nucă.
4. Bacifere

 aparțin familiei Saxifragaceae, Rosaceae;


 fructele sunt zemoase şi au grad de perisabilitate ridicat;
 plante sunt arbuşti (coacăzul şi agrişul), semiarbuşti (zmeurul şi murul), plante perene
semiierboase (fragul şi căpşunul) sau liane agăţătoare, cum sunt actinidiile.
 exemple: kiwi, coacăz roșu, agriș, căpșun, zmeur, mur;
 tip fructe: bace, peseudo bace, poliachene, polidrupe;

5. Specii subtropicale și tropicale

 aparțin mai multor familii;


 exemple: smochin, citricele;
 tip fructe: siconă, hesperida
 Din grupul speciilor pomicole subtropicale mai fac parte rodiul, măslinul, fisticul,
hurmaua, feihoa, ceaiul ş.a.
 Speciile pomicole tropicale cele mai importante sunt: curmalul, al cărui fruct este o
drupă; bananierul, plantă ierboasă uriaşă al cărei fruct este o bacă; ananasul formează
un fruct compus uriaş, comparativ cu vigoarea plantei; avocado al cărui fruct este o
drupă; roşcovul are ca fruct o păstaie; cocotierul al cărui fruct este o nucă.

Majoritatea pomilor și arbuștilor fructiferi (atât ca număr, cât și ca importanță economică)


aparțin familiei Rosaceae, subfamiliile Pomoideae, Prunoideae și Rosoideae.

B.G. va ureaza succes !!!