UNIVERSITATEA ”AL. I.

CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE BIOLOGIE

SPECIALIZAREA ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific, Candidat,

Conf. dr. Victor SURUGIU SURU Bianca Adelina
 UNIVERSITATEA ”AL. I. CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE BIOLOGIE

DIVERSITATEA
MACRONEVERTEBRATELOR
BENTONICE DIN PÂRÂUL CACAINA

Îndrumător științific, Candidat,

Conf. dr. Victor SURUGIU SURU Bianca Adelina

IAȘI-2019
 Cuprins

INTRODUCERE......................................................................................................................................................... 1

CAPITOLUL 1. MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU ...................................................................................................... 2

1.1. MATERIAL ...................................................................................................................................................... 2

1.2. METODE DE LUCRU .......................................................................................................................................... 3

CAPITOLUL 2. CARACTERIZAREA GEOMORFOLOGICĂ ȘI HIDROLOGICĂ A PÂRÂULUI CACAINA ............................... 4

2.1. SCURT ISTORIC ........................................................................................................................................................ 4

2.2. ÎNCADRARE GEOMORFOLOGICĂ.................................................................................................................................. 5
2.3. NATURA SUBSTRATULUI ........................................................................................................................................... 6
2.4. CONSIDERAȚII GEOLOGICE ......................................................................................................................................... 6
2.5. CARACTERIZAREA FITOPLANCTONULUI DIN PÂRÂUL CACAINA .......................................................................................... 8

CAPITOLUL 3. CERCETĂRI PERSONALE ASUPRA MACRONEVERTEBRATELOR BENTONICE DIN PÂRÂUL CACAINA .... 9

3.1. CONSPECTUL SISTEMATIC AL SPECIILOR IDENTIFICATE ÎN CERCETĂRILE PERSONALE ............................................................... 9

3.2. ANALIZA SPAȚIALĂ A COMUNITĂȚILOR DE MACRONEVERTEBRATE BENTONICE DIN PÂRÂUL CACAINA (COMPARAȚIE ÎNTRE STAȚII)
................................................................................................................................................................................. 23

CAPITOLUL 4. APRECIEREA CALITĂȚII APEI PÂRÂULUI CACAINA PE BAZA ANALIZEI STRUCTURII COMUNITĂȚILOR
DE MACRONEVERTEBRATE BENTONICE ................................................................................................................ 27

CAPITOLUL 5. IMPORTANŢA ŞTIINŢIFICĂ ŞI ECONOMICĂ A COMUNITĂȚILOR DE MACRONEVERTEBRATE

BENTONICE DIN PÂRÂUL CACAINA ....................................................................................................................... 28

ACUMULARI NEPERMANENTE .......................................................................................................................................... 29

CAPITOLUL 6. POLUAREA BIOLOGICĂ A APEI PÂRÂULUI CACAINA ........................................................................ 30

6.1. APELE DE SUPRAFAȚĂ ............................................................................................................................................. 30

6.2. MICROORGANISMELE PATOGENE TRANSMISIBILE PRIN APĂ ........................................................................................... 31
6.3. NUMĂRUL TOTAL DE GERMENI................................................................................................................................. 32
6.4. GERMENII COLIFORMI ............................................................................................................................................ 32
6.5. NORME SANITARE ................................................................................................................................................. 33

CONCLUZII ............................................................................................................................................................ 34

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................................... 35
 Introducere

Am ales această temă de licență, întrucât în urma unei ieșiri practice în acea zonă, râul
la acel moment era secat, poluat cu diferite substanțe și deșeuri solide, astfel mi-am pus
întrebarea : „Ce organisme ar putea trăi în asemenea condiții?” Și într-un final, cu ocazia alegerii
unui îndrumător științific, am reușit să propun această temă, deși mulți au fost sceptici în privința
ei. Sper să nu dezamăgesc pe nimeni la finalul acestei lucrări cu rezultatele obținute. Știu că e o
provocare să faci o temă de licentă pe un pârâu menajer, de aceea țin să-i mulțumesc
îndrumătorului temei de licență, conf. univ. dr.Victor Surugiu, pentru că a acceptat o asemenea
idee de temă de licentă.
Scopul urmărit în lucrare a fost identificarea a cât mai multor organisme fie ele și din
aceeași specie, cu speranța că, oricât de poluat ar fi acest pârâu menajer, vom găsi și în acesta
anumite specii. Nu aș fi putut duce această lucrare la bun sfârșit fără ajutorul unor oameni
deosebiți, așa că țin să aduc alese mulțumiri doamnei Oana Ihnatiw, de la laboratorul SGA Iași,
în cadrul căruia mi-am desfășurat activitatea practică, a fost un mentor pentru mine, observându-
mi progresul și îndrumându-mă acolo unde nu știam și îi mulțumesc coordonatorului lucrării de
licență pentru materialul didactic necesar, bibliografia și îndrumările pe tot parcursul lucrării de
licență.
Țin să-i mulțumesc domnului Harton Radu-Florin, fără de care ieșirile în teren nu ar fi
fost posibile, plus recoltarea probelor cu ciorpacul și punerea materialelor pentru transport și
colectare disponibile. Și nu în ultimul rând colegei mele Hojda Cristina–Maria, care m-a ajutat în
determinarea speciilor pe familii. Mulțumesc tuturor că m-ați ajutat să finalizez această lucrare de
licență.

1
 Capitolul 1. Material și metode de lucru
1.1. Material

Materialul a fost prelevat de pe substratul bentonic al pârâului Cacaina, din diferite

locuri accesibile pentru prelevare.
Prelevarea probelor a avut loc în data de 4 noiembrie 2018, din două locuri:
-stația A, în amonte
-stația B, în aval
Stația de prelevare A, se află la o distanță de aproximativ 1,10 km față de stația B. Au fost luate
coordonate la fiecare punct de prelevare în parte (Fig. 1).

Figura 1 Imagine cartografică cu localizarea stațiilor A și B

Astfel, stația A are coordonatele 47°11'25.4"N 27°34'18.1"E, iar B 47°10'57.0"N

27°34'48.8"E.
Cacaina este un râu subteran în ultima sa porțiune, iar debitul apei este mic.
Spre exemplu: în stația A, adâncimea maximă care a fost măsurată era de 16 cm iar în aval, la
stația B de 47 cm. Cele doua stații sunt înconjurate de vegetație de tip silvostepă și păduri de
foioase, specifice câmpiei Moldovei. La momentul prelevării probelor, lățimea medie a albiei

2
minore era de 27,3 cm. Malurile pârâului sunt acoperite în mare parte de vegetație ruderală, fiind
o zonă de pășunat.

1.2. Metode de lucru

Macronevertebratele acvatice au fost colectate cu ajutorul unui ciorpac limnologic, cu

plasa de 0,50 mm în dimensiune.
Pentru recoltarea probelor, ciorpacul limnologic a fost trecut de mai multe ori pe fundul apei.
Pentru a ușura munca, s-a folosit o pânză albă în strat gros din două motive:
➢ împiedicarea trecerii macronevertebratelor dincolo de materialul textil
➢ suport disponibil pentru răsturnarea conținutului ciorpacului, în urma prelevărilor.
S-au colectat în total 12 probe din cele două zone menționate mai sus. În urma observațiilor din
teren, organismele găsite au fost puse în flacoane diferite cu apă din râu. Mai apoi proba a fost
triată în laboratorului de Hidrobiologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” și
conservată într-o soluție de formol 4% (Fig. 2).

Figura 2 Recipient de 60 ml cu organismele prelevate

3
 Capitolul 2. Caracterizarea geomorfologică și hidrologică a pârâului Cacaina
2.1. Scurt istoric

Pârâul Șorogari (fig. 3), denumit cândva pârâul Cacaina, este un afluent al râului
Bahlui, ce traversează Iașiul, fiind canalizat în subteran la intrarea în Iași, în zona Podul de Fier
(strada C.A. Rosetti). Lungimea cursului de apă nu depășește 20 km, iar bazinul de recepție 63
km2. Acesta se varsă în Bahlui pe teritoriul orașului Iași. Râul era numit în Evul Mediu Cacaina,
deoarece aici se aruncau gunoaiele din orașul Iași.
În mandatul primarului Ioan Manciuc (1970-1979), cursul pârâului Șorogari a fost
regularizat, pentru a se evita inundarea zonei Podul de Fier.
Cacaina izvorăște dintr-o zonă mlăștionoasă, la 133 m altitudine, foarte aproape de
cumpăna de ape dintre Bahlui și Jijia. După 1977 râul a fost amenajat hidrotehnic, realizându-se
mici acumulări de importantă piscicolă în perimetrul localității Horlești și două poldere în dreptul
localității Cârlig (fig. 4). În orașul Iași cursul este subteran (mascat printr-o conductă subterană)
până la vărsarea în râul Bahlui (Minea, 2012).

Figura 3 Pârâul Șorogari șerpuind spre Iași

Poza făcută este în zona pârtiei de schi din Iași, care se află pe partea dreaptă, iar pe stângă trece
drumul județean E58, ce face legătura cu satul Cârlig.

Figura 4 Pârâul Șorogari în satul Cârlig

4
Figura 5 Zona de izvorâre a pârâului Cacaina si cea de intrare în subteran

2.2. Încadrare geomorfologică

Din punct de vedere geomorfologic, pârâul Cacaina este încadrat în Podișul Moldovei,
în partea central-estică, între dealurile Șorogari și Copou. Formele de relief variază, fiind așezat
între două dealuri, acesta face parte dintr-un mic ecosistem, alcătuit din pădurile din zonă,
plantele acvatice, animalele și insectele din zonă. Cacaina, fiind un afluent de partea stângă a
Bahluiului, are un coeficient de sinuozitate de maximum 1,06.

Acest fapt se datorează stadiului relativ incipient de evoluție și în al doilea rând,

numeroaselor lucrări hidrotehnice realizate în lungul cursurilor acestora (poldere și regularizări
de albie), în cazul pârâului Cacaina, lacuri de acumulare și regularizări de albie. (Minea, 2012).

5
 Coeficientul de sinuozitate
Acest coeficient notat Ks, reprezintă raportul dintre lungimea râului Lr, măsurată după toate
sinuozitățile lui și lungimea dreptei l care unește extremitățile.
Coeficientul de ramificare

Acest coeficient Kr reprezintă raportul dintre lungimea tuturor ramificațiilor (l1, l2,…,ln) ale unei
rețele hidrografice inclusiv cursul principal (Lp) și lungimea cursului principal.
Valorile lui Ks si Kr sunt necesare pentru studii privitoare la evoluția albiei, calculul volumului
lucrărilor de dragare, a lucrărilor de regularizare a cursurilor în vederea maririi capacitații de
transport a acestora, atenuarea undelor de viitură etc. (academia.edu).

2.3. Natura substratului

Pârâul Cacaina este un pârâu poluat cu resturi menajere, are un debit scăzut și o
adâncime scăzută a apei. În zona în care am făcut măsurători ale adâncimii apei, valoarea maximă
a fost de 53,5 cm.
Aluviunile transportate de pârâul Cacaina sunt de natură mâloasă, de culoare și consistență
neuniforme, în zonele mai stătute fiind mai inchise la culoare și mai plastice față de zonele cu apă
curgătoare mai deschise la culoare.

2.4. Considerații geologice

Subtratul pe care curge pârâul Șorogari, este format din depozite basarabiene (fig. 6).
Cele mai noi depozite ce apar pe teritoriul orașului și în împrejurimile sale sunt cele de terase, cu
grosimi de 10-30 m formate din nisipuri și pietrișuri în bază, argile și luturi loessoide la partea
superioară. (Apăvăloaiei et al, 1987).
Depozitele basarabiene sunt cele mai vechi depozite care aflorează în regiune și care
au cea mai largă răspândire. În toată partea de N si V, până la cursul superior al văii Bârlad și al
afluentului său Rebricea, ele sunt singurele depozite care aflorează. La S si E de aceste văi,
Basarabianul apare numai în partea inferioară a versanților, ca fâșii tot mai înguste spre S, în
măsura afundării lor în această direcție. În această zonă aflorează formațiunea cu Cryptomactra
de vârstă, zona de aflorare a Basarabianului cu grosime de aproximativ 360 m se pot separa trei

6
formațiuni cu caractere litologice și faunistice distincte: stratele cu Cryptomactra, complexul cu
faună de apă dulce și complexul greso-oolitic. (Ionesi et al., 2005).
Stratele cu Cryptomactra sunt alcătuite din o serie monotonă de marne argiloase
cenușii-albăstrui, compacte sau slab stratificate. Acestea acoperă toată regiunea de la N și S de
valea Bahlui până la o linie E-V care trece pe la S de localitățile Ciurea-Voinești-Sinești. Din
cauza plantelor domoale a reliefului creat pe aceste depozite, aflorimentele sunt sporadice.
(Harta geologică pentru Iași).

Figura 6 Harta geologică a Iașului (după Saulea, 1966)

După cum se observă din harta geologică a orașului Iași, în mare parte predomină solul format
din nisip și pietriș. Iar zona pe care pârâul Cacaina o traversează , este compusă din argile și
nisip.

7
2.5. Caracterizarea fitoplanctonului din pârâul Cacaina

În perioada anilor 1980-1983, au fost executate o serie de lucrări pentru amenajarea a

două lacuri de acumulare nepermanente (Cârlig și Vânători), ce urmau a fi folosite pentru
protecția cartierelor Tudor Vladimirescu și C.A. Rosetti, împotriva viitoarelor inundații.
(rowater.ro). Într-un raport recent scris (ipa.ro), se menționează existența a încă 3 lacuri de
acumulare aflate pe terioriul comunei Popricani : lacul Livada I, Livada II și Vechiuleasa,
folosite în piscicultură.
Caracteristicile fizico-chimice și chimice ale cursurilor de apă (râuri și afluenți) variază
în funcție de compoziția mineralogică a rocilor în zonele pe care le traversează, regimul
precipitațiilor, temperatura, variația debitului, nivelul de apă subterană, etc.
Alături de organismele ce trăiesc în apă, algele sunt folosite de unii autori ca
bioindicatori, pentru a se estima calitatea apei. Directiva Cadru privind Apa 2000/60/CE
stabileşte clar termenul limită până la care apele trebuie sa atingă un prag minim al calităţii, prin
reducerea emisiilor provenite din activitatea umană, industrială şi agricolă.(mmediu.ro).
Într-un studiu ce a avut loc în anul 2012, s-au luat probe din apă periodic, începând cu
luna aprilie si s-a încheiat cu luna iunie al acelui an. Probele de apa au fost luate din diferite stații
de pe cursul pârâului Cacaina și determinate regulat.
Temperatura înregistrată în stațiile 3 și 4 , a avut valori de 230 C – 280C, cele mai mari
valori au fost înregistrate în probele luate din stația 4 și 5. Temperatura apei este influențată de
radiația solară și de caracteristicile hidrologice ale pârâului ( volumul apei, debitul, concentrația
de săruri, etc.)
Au fost identificați 63 taxoni de alge care aparțin a 5 grupe : Cyanophyta,
Bacillariophyta, Euglenophyta, Chlorophyta și Xantophyta. ( fig. 7)

8
 Algele identificate în pârâul Cacaina
30

25

20

15
2012

10

0
Cyanophyta Bacillariophyta Euglenophyta Chlorophyta Xantophyta

Figura 7 Cele 5 grupe de taxoni identificate în Cacaina, anul 2012

În ceea ce privește numărul de taxoni identificați pe primul loc se află Bacillariophyta,

urmată descrescător de Chlorophyta (avănd cel mai mare număr de taxoni prezenți în stația 1 și
2) și Cyanophyta.
Din Xantophyta a fost identificat doar un taxon, în stația 5.
Algele din Chlorophyta sunt bioindicatori în ceea ce privește poluarea apei, cum am spus și mai
sus. Aceste alge s-au găsit în abundență în stația 1 și 2 , aceste stații fiind în apropierea orașului,
pe unde trece cursul de apă.

Capitolul 3. Cercetări personale asupra macronevertebratelor bentonice din pârâul

Cacaina

3.1. Conspectul sistematic al speciilor identificate în cercetările personale

În urma cercetărilor efectuate am identificat organisme din 5 ordine diferite în stația A

și 3 ordine în stația B. Stația A a fost dominată de: Odonata și Amphipoda, urmată de, Diptera
Hemiptera și Coleoptera (fig. 21).

9
 Organismele au fost identificate la nivel de familie și puse separat pentru a nu se încurca
stațiile.

Figura 8 Exemplarele împărțite pe stații

Pozele și observarea indivizilor au fost făcute cu: microscop Olympus CX 31 cu cameră

foto digitală Canon și stereomicroscop Olympus SZX7 cu cameră foto digitală IDS.

Figura 9 Microscop Olympus CX 31 și stereomicroscop Olympus SZX7

10
1. Odonatele (Odonata) Este un ordin de insecte, cuprinzând libelulele de tip Anisoptera și
cele de tip Zygoptera. Ele se caracterizează printr-un cap rotunjit și voluminos,cu o
pereche de ochi compuși și antene scurte. Se preconizează că acestea sunt cei mai buni
vânători,datorită celor două perechi de aripi care se miscă independent. Acestea sunt
carnivore pe tot parcursul vieții, hranindu-se în principal cu insecte mai mici. Nimfele se
deosebesc de adulți prin lipsa aripilor, antenele sunt mai lungi, ochi mici iar capul mai
puțin mobil.
• Subordinul Zygoptera este reprezentat prin odonate cu talie mică și mijlocie,
caracterizate in fază adultă de aripi aproximativ egale ca dimensiuni și aspect. În
repaos acestea sunt ținute de-a lungul corpului. Larvele au corpul alungit şi relativ
cilindric, având 2 sau 3 cerci plumoși, lungi. Acest subordin grupează în România
specii aparţinând la patru familii: Calopterygidae, Lestidae, Platycnemididae și
Coenagrionidae. (Pârvulescu, 2012). În ordinul Odonata, am identificat 18 indivizi
iar în urma determinării aceștia au fost împărțiți în 6 exemplare din familia
Calopterygidae și 12 din familia Platycnemididae.

Figura 10 Exemplare Familia Calopterygidae

11
 Indivizii au fost puși ’în oglindă’ pentru a se evidenția caracteristicile acestei specii, larvele
la fel ca și adulții sunt carnivore, hrănindu-se cu aproape orice animale mici, uneori chiar mai
mari decât ele. Larvele de libelule capturează prada cu un organ special, numit mască care este în
realitate o modificare a labiumului şi este extensibil.
El poate fi extins cu o viteză foarte mare (extensia totală durează circa 15-20 milisecunde).
Labiumul este alcătuit din mentum și submentum ce sunt articulate între ele. Mentumul (partea
distală) are palpii transformați în niște cârlige folosite la apucarea prăzii. (Manci, 2012).

Figura 11 Masca la Calopterygidae

În identificarea acestor specii s-au folosit determinatoare de specialitate și s-a urmărit

cheia pe familie sau trăsături evidențiatoare specifice pentru o anumită familie.
S-a folosit o ansă de însămînțare tip ac,pentru îndepărtarea și observarea separată la microscop a
unor părți din corp,în cazul de față în separarea capului de corp pentru recunoașterea măștii.

Figura 12 Exemplar Familia Platycnemididae

12
 Indivizii din familia Platycnemididae, (fig. 12) diferă de cei din familia Calopterygidae
prin dungile striate de la nivelul membrelor și culoarea mai închisă pe partea dorsală a corpului.

2. Dipterele (Diptera) cuprinde insecte numite popular şi „muşte”. Dipterele au ca şi

caracteristică aparte prezenţa unui singur rând de aripi, cele anterioare. Capul este
deobicei ortognat, prins de torace printr-un gât ce permite mobilitate. Ochii sunt mari, iar
antenele sunt lungi la formele primitive şi scurte la cele evoluate. Aparatul bucal este
adaptat pentru supt şi lins sau înţepat. Protoracele şi metatoracele sunt slab dezvoltate, cel
mai puternic fiind mezotoracele purtător de aripi.
Picioarele sunt homonome, adesea dotate cu formaţiuni adezive. Aripile anterioare
membranoase servesc la zbor în timp ce aripile posterioare sunt reduse la nişte beţişoare,
numite balansiere. Abdomenul este moale şi se încheie cu armătura genitală. Dezvoltarea
este holometabolă, unele specii depunând direct larve (ovovivipare) iar altele folosind
chiar partenogeneza. Ordinul cuprinde două subordine: Nematocera şi Brachycera.
(Pârvulescu, 2012; Johannsen, 1937; Wiederholm, 1983; Dinulescu, 1966; Botnariuc
și Cure, 1999).
• Subordinul Nematocera sunt diptere primitive al căror caracter distinctiv îl
reprezintă antenele, mai lungi de cât capul. Larvele lor sunt eucefale, pupa liberă şi
foarte mobilă. Subordinul cuprinde un număr mare de familii, printre care cele care le-
am determinat :
-Familia Chironomidae este foarte bine reprezentată în România (Botnariuc și Cure,
1999). Adulţii se deosebesc de ţânţari prin forma mai delicată a abdomenului şi
antenele plumoase la masculi. Larvele sunt acvatice cu aspect vermiform,
reprezentând o componentă importantă a comunității zoobentonice mai ales în ape
poluate. Au fost determinați un numar de 10 indivizi ca făcând parte din această
familie.
-Familia Tipulidae grupează reprezentanți cu aspect de ţânţar mult mai mare, cu
abdomen alungit și cilindric, însă fără a fi o insectă hematofagă (majoritatea adulților
nu se mai hrănesc). Zboară prin locuri umbroase. Larvele se hrănesc cu materie
vegetală, în special cu rădăcini. Doar un singur exemplar din toată proba face parte
din această familie.

13
 Figura 13 Exemplar Familia Chironomidae

Pârâul Cacaina fiind un șuvoi de apă menajer, aceste larve sunt specifice acestei ape,
fiind indicatoare pentru apele poluate. Corpul lor este segmentat, cu primele segmente ușor
chitinizate, de o nuanță mai închisă decât restul corpului, prima pereche de picioare se află chiar
sub „gât”(partea ventrală).

Figura 14 Exemplar Familia Tipulidae-lobi ventrali posteriori

14
 În poziția ventral-posterioară se pot observa cei 6 lobi. Lobii care înconjoară spiralele
posterioare au adesea o periferie de fire de păr fin care prind o bulă de aer când sunt scufundate.
Ele respiră cu ajutorul părții posterioare spiralate și pot rămâne în apă o bună perioadă de timp.

3. Amfipode (Amphipoda) Amphipoda este un ordin divers de crustacee mici, asemănătoare

creveților, care apar mai ales în ocean, dar și în apele dulci și în unele habitate terestre.
Deși există o mare varietate a formei corpului, ele sunt, de obicei, comprimate lateral cu
gură pentru mestecat și perechile bine dezvoltate ale primei și celei de-a doua antene cu
un exopod lung. Ochii sunt, de obicei, bine dezvoltați, dar la unele specii pot fi reduși sau
absenți (adică sunt orbi, la formele din apele subterane sau abisale).
Ei nu au o carapace și segmentele toracice formează cea mai mare parte a corpului cu 7
(rareori 6) dintre segmente distincte. Picioarele toracice ale amfipodelor (pereopode) sunt
modificate în trei tipuri.

Figura 15 Exemplar Familia Gammaridae

Primele două perechi (gnatopodele) sunt, în general, utilizate pentru apucare. Picioarele
rămase sunt folosite pentru mersul pe jos, sărituri, iar cu perechile 3 și 4, orientate în față
și ultimele 3 perechi, care sunt de obicei mai stufoase, sunt direcționate înapoi.
Există doar trei perechi de pleopode (picioare abdominale) asemănătoare
pensulei.(Cărăușu et al., 1955).

Din acest ordin fac parte 14 exemplare din familia Gammaridae.

S-au găsit foarte multe exemplare din această familie, cu dimensiuni (până în 0,30 - 0,50 mm),
făcându-i ușor de luat cu pensa.

15
4. Coleoptere (Coleoptera) este un ordin foarte mare ce cuprinde insecte caracterizate în
fază adultă prin chitinizarea completă a primei perechi de aripi transformată astfel în
elitre. (Richoux, 1982). Capul acestor insecte are, deobicei, poziţie prognată, cu un
aparat bucal specializat pentru rupt şi mestecat, cu mandibule foarte dezvoltate.
Protoracele are aspectul unui scut, fiind segmentul lipsit de aripi se poate observa când
insecta stă cu aripile închise, mezo- şi metatoracele însă sunt acoperite de elitre.

Picioarele sunt, de obicei, homonome. Există numeroase specii care au şi picioare

modificate. Aripile anterioare sunt transformate în elitre prin chitinizare, la cele mai multe
specii nervaţiunea nemaifiind vizibilă, este înlocuită cu striuri de rezistenţă. Abdomenul
adesea turtit dorso-ventral, este protejat şi acoperit de elitre şi niciodată nu prezintă la
adulţi cerci sau alţi apendici, exceptând piesele armăturii genitale care uneori pot ieşi în
afară. Dezvoltarea holometabolă a acestor insecte trece prin stadiul de larvă, de obicei
mobilă. La unele specii femela poate fi apteră.

• Subordinul Adephaga cuprinde în mare parte reprezentanţi cu regim de hrană

carnivor. Antenele sunt homonome şi elitrele bine dezvoltate. Toate speciile au tarsele
celor trei perechi de picioare alcătuite din 5 articole. Subordinul are o singură
suprafamilie: Caraboidea, cu reprezentanţi acvatici şi tereştrii.
Familia Dytiscidae corpul este puternic aplatizat şi chitinizat. Poate trăi submers dar
respiră aer atmosferic pe care îl păstrează sub elitre. Picioarele sunt heteronome,
prima pereche este prevăzută cu ventuze iar următoarele două sunt prevăzute cu peri
pe latura internă a tarsului, servind la înot. Trăieşte în preajma apelor stătătoare
consumând icre şi puiet de peşte, larve de amfibieni sau alte insecte. Zboară
zgomotos. (Pârvulescu, 2012).
Din această familie face parte un singur individ găsit în proba prelevată.

16
 Figura 16 Exemplar Familia Dytiscidae

Deși nu este un individ bentonic, acesta se hrănește cu diferite larve din ape, chiar și icre
de pește. Cel mai probabil, hrana lui principală e alcătuită din larve, numărul peștilor din zonă
este foarte scăzut și de dimensiuni ce nu depășesc 5 cm.

5. Heteroptere (Heteroptera) Heteropterele sunt cunoscute ca "gândaci adevărați". Ei au

aripi foarte distinctive, numite hemielitre, în care jumătatea bazală este tare, iar jumătatea
apicală este membranoasă. În rest, aceste aripi se trec una peste cealaltă, pentru a se
întinde de-a lungul spatelui insectelor.

Aceste insecte au, de asemenea, orificiile alungite, care apar din partea ventrală
(hipognată) sau anterioară (prognată) a capsulei capului. Mandibulele și maxilarele sunt
lungi și se interconectează între ele pentru a forma un tub de alimentare flexibil
(proboscis) care are nu mai mult de 0,1 mm în diametru, dar conține atât un canal
alimentar, cât și un canal salivar.
Acestea sunt închise într-o teacă protectoare (labium) care se scurtează sau se retrage în
timpul hrănirii. (Meyer, 2016).
Din acest ordin fac parte 2 indivizi aparținând familiei Notonectidae.

17
 Figura 17 Exemplar Familia Notonectidae

Cum am menționat și mai sus, indivizii din stația B fac parte din 3 ordine (vezi grafic 2, pagina
21) :
1. Efemere (Ephemeroptera) sunt insecte heterometabole. Larvele trăiesc acvatic, au corpul
aplatizat și prevăzut pe laturile abdomenului cu traheobranhii și trei cerci. Pe torace, la
larvele avansate, se pot observa mugurii aripilor (pterotecile). Corpul adulților este fragil
și subţire, cu antene scurte.

Aripile membranoase sunt ținute în repaus laolaltă, în unghi de 45° față de axul corpului.
Prima pereche de aripi este mai mare, a doua fiind mult mai mică. Abdomenul poartă
terminal trei cerci foarte lungi. Pentru ca nu au sistem digestiv, adulții sunt incapabili să
se mai hrănească, astfel trăiesc foarte puţin (de la câteva ore până la 2-3 zile) timp în care
se reproduc. Ordinul grupează 7 suprafamilii: Baetiscoidea, Baetoidea, Caenoidea,
Ephemerelloidea, Ephemeroidea, Heptagenioidea şi Leptophlebioidea.
(Pârvulescu, 2012).
În proba recoltată din stația B s-au identificat 23 de indivizi ca făcând parte din familia
Baetidae.

18
 Figura 18 Exemplare Familia Baetidae

2. Diptera, familia Simuliidae

Familia Simuliidae, cu reprezentanți la fel de supărători ca şi ţânţarii, se poate deosebi de
aceştia prin aspectul mai robust, ce aduce mai degrabă spre forma unei muște de culoare
negricioasă. Masculii se hrănesc cu nectar, iar femelele cu sânge. Larvele sunt acvatice
preferând ape curate. (Pârvulescu, 2012).

Figura 19 Larvă de simuliidae

19
 3. Trichoptera, din acest ordin fac parte din proba recoltată din pârâul Cacaina, 7 exemplare
din familia Hydropsychidae.
Reprezintă insecte holometabole la care adultul are aripi membranoase acoperite cu peri
mătăsoşi (trichos = păr). Capul este mic, cu piesele bucale mult reduse deoarece adulții nu
se mai hrănesc, trăind în această fază doar câteva zile pentru a se împerechea. Zboară de
regulă noaptea, ouăle fiind depuse pe pietrele de la malul apelor.

Larva este acvatică, la majoritatea speciilor trăind într-un fel de căsuţă protectoare,
alcătuită din firicele de nisip, pietricele sau beţişoare, lipite între ele cu salivă sau fire de
mătase. Aparatul bucal al larvei este pentru rupt şi mestecat, abdomenul fiind prevăzut cu
apendice filiforme, cu rol de branhii.

Pe primul şi ultimul segment abdominal se află câte o pereche de apendice cu rol de

cârlig, pentru a menține larva în căsuță. Se consideră că din punct de vedere ecologic,
prezenţa larvelor de trichoptere în apă este un indicator al calităţii acesteia. (Pârvulescu,
2012).

Figura 20 Exemplar familia Hydropsychidae

20
 Exemplare prelevate din Stația 1
14
12
10
8
6
4
2
0

Stația 1

Figura 21 Număr indivizi stația 1

Exemplare prelevate din Stația 2

25

20

15
Stația 2
10

0
Diptera-familia Ephemeroptera-familia Trichoptera-familia
Simuliidae Baetidae Hydropsychidae

Figura 22 Număr indivizi stația 2

21
 Numărul total de indivizi din ambele stații

30

20

10

Stația 1
Stația 2

Figura 23 Numărul total de exemplare din cele două stații de prelevare

După cum se observă din cele 3 figuri, stația 1 a avut cea mai mare abundență în indivizi, iar
Ephemeropterele, urmate de Odonate au fost cele mai numeroase în pârâu. În grafic, numărul
speciilor indicatoare ale calității apei (cum ar fi cele din familia Simuliidae), se află într-un
număr foarte, scăzut iar asta trage un semnal de alarmă.
Când au fost prelevate probele, au fost prinși în ciorpacul limnologic, câteva exemplare
de pești din familia Cobitis (fig. 24).
Este un pește întâlnit în pâraie, în ape lent curgătoare, dar și în majoritatea râurilor (Prut,
Siret, Bistrița, Mureș, Someș, Olt, Tarnave, Niraj, Bega, Argeș) și afluenții lor, începand cu zona
păstrăvului și pâna la vărsarea Dunarii in Marea Neagra. Mai poate fi intalnit și-n barajele de
acumulare.
Corpul peștelui este alungit și puternic comprimat lateral, aproape de aceeași grosime pe toată
lungimea sa, fiind acoperit cu solzi mici si deși. Aceștia lipsind cu desăvârșire de-a lungul liniei

22
laterale. Poate atinge o lungime maximă de 10-12cm și o greutate de 20g (majoritatea
exemplarelor măsoară 6-8cm și cântăresc 6-10g). (idella.org).

Figura 24 Zvărluga (sursa idella.org)

3.2. Analiza spațială a comunităților de macronevertebrate bentonice din pârâul Cacaina

(comparație între stații)
În compararea celor două stații de colectare a probelor, am putea avea o marjă de
eroare. În data de 4 noiembrie 2018, când s-a făcut prelevarea era deja târziu, iar multe specii
intraseră deja în stadiul de dormnanță. O comparare precisă nu se poate realiza, putem doar să
apreciem numărul de indivizi, specii și diversitatea ordinelor găsite active încă în acea perioadă.
Cum am spus și mai sus, distanța de la stația A-B este de aproximativ 1km, iar toate
prelevările au avut loc în aceeași zi. Comparativ, ordinul dominant este cel al ephemerelor, doar
din cea de a doua stație. Stația B se află într-o zonă mai umbrită, înconjurată de vegetație tipică

23
zonelor cu apă, vegetație joasă, ierburi acvatice si specii ca Typha sp., iar pe albia pârâului au
putut fi observați specii de arbuști precum Rosa canina.
Un alt factor comparativ ar fi că la momentul respectiv, în stația B apa se acumula
datorită blocării cursului de apa de un arbore căzut (fig. 25), acesta aflându-se în mare parte în
apă, împiedicând trecerea ei și intervenind astfel în debitul apei din acea zonă. Putem deduce
astfel că numărul crescut de indivizi din ordinul Ephemeroptera a fost influențat de vegetația din
zonă și de acest mediu nou format, care a dus la o explozie de vegetație acvatică.

Figura 25 Pârâul Cacaina fiind blocat de un arbore

În figura 25, se poate observa arborele care intervine in ecosistemul pârâului,

modificând structura acestuia o dată cu creșterea nivelului apei, vechiul mal al pârâului poate fi
observat pe o porțiune mai sus de pământ. Într-o altă imagine putem observa influența negativă a
omului asupra cadrului natural al pârâului Cacaina. S-a rupt din malul acestuia și s-a nivelat
terenul pentru ca apa acestuia să fie folosită într-un sistem de irigație ”natural”. Cine este în cauză

24
pentru aceste deranjamente aduse ecosistemului pârâului nu doar a perturbat vietățile micro- și
macroscopice din jur dar și ecosistemul pădurii, poluând astfel solul cu apa din Cacaina, în care
am spus că nu este tocmai de cea mai bună calitate (fig.26).

Figura 26 Apa din Cacaina pătrunzând în pădure

Dar să nu uităm că pârâul Cacaina este unul menajer și se găsesc în el tot felul de
substanțe deversate, iar asta ar influența drastic speciile deja existente sau apariția altora noi în
zonă.
Aceste fotografii au fost făcute cu câteva săptămâni înainte de prelevarea probelor, când
a fost studiat terenul și posibilele zone de recoltare.
Din imagini se poate observa cum deasupra apei s-a format o peliculă neomogenă de culoare
închisă care este însoțită de o spumă activă (fig. 27).

25
 Nu am vrut să pun răul în față și să zic că pârâul a fost contaminat cu o oarecare substanță toxică,
ci m-am gândit că ar fi un fenomen de tip ”algal bloom”, însă în urma unor cercetări am ajuns să
mă conving că nu este vorba despre așa ceva, de vreme ce acest tip de fenomene ”algal bloom”,
au loc doar în anumite condiții meteo de temperatură mare și presiune atmosferică joasă, iar
cauzele lor sunt în întregime naturale. Însă ce ar cauza totuși o înflorire algală pe pârâul Cacaina
ar fi activitatea umană.
Majoritatea organismelor din stația A, sunt specii care trăiesc atât în apă cât și pe uscat, spre
exemplu: indivizii din familia Dytiscidae sau complet scufundate, ducând o viață pe fundul apei
precum: amfipodele sau larvele de chironomide.

Figura 27 Peliculă formată pe pârâul Cacaina

26
 Capitolul 4. Aprecierea calității apei pârâului Cacaina pe baza analizei structurii
comunităților de macronevertebrate bentonice

În probele prelevate s-au găsit indivizi din familia Chironomidae, specii ce indică o
poluare a apei dat fiind faptul că aceștia suportă acest tip de apă. În urma unor studii făcute în
anul 2012, în mai multe perioade ale anului, luându-se probe de apă din diferite locații de pe
cursul pârâului Cacaina:

• stația 1- Podul de Fier

• stația 2-3- în apropierea canalelor de drenaj cu apă pluvială și menajeră
• stația 4- podul de la Cârlig
• stația 5- localitatea Vânători
S-au luat în calcul în studiu parametrii fizico-chimici precum:
- temperatura apei
- pH-ul
- conductivitate (determinată cu un multi-parametru de tip Consort C532)
- totalitatea substanțelor solide dizolvate în apă- TSD, (determinate cu un TSD-metru)
Determinări calitative au fost făcute pentru sulfați și nitriți.
Au fost identificate algele și speciile de microorganisme din pârâu, fiind analizate și
determinate cu microscop Olimpus, iar probele de apă au fost examinate în condiții proaspete și
conservate în formol 4%.

pH-ul este un indicator foarte important în ceea ce privește calitatea apei. Studiile din
anul 2012, arată că pH-ul are valori între 8.3 și 8.85, fiind ușor alcalin. În majoritatea probelor
analizate, pH-ul indică valori de 8.5 și 8.85, arată faptul că productivitatea biologică a apei este
asigurată de un pH cu valori cuprinse între 6.5 și 8.5.
Potrivit normativelor privind calitatea apelor de suprafață (2006), pH-ul acestora trebuie
să fie între 6.5 și 8.5.
Sulfații erau prezenți în toate probele cu apă. Ionul sulfat are un rol important în
mineralizarea apei din bazinul Bahlui (16-28%). (Minea, 2012).

27
 Nitrații au fost găsiți în mai toate probele de apă de la fiecare stație. Nitrații de la stația
5 erau ușor de remarcat. Colorația specifică în reacția de evidențiere (roz-roșu) a fost mai
pronunțată în cazul probelor din stația 1.
Acest fapt se explică prin existența în vecinătatea stației 1, a unui canal de scurgere și
colectare a apelor meteorice și a celor menajere.
Conductivitatea și TSD ale apei din probele recoltate prezintă valori mare ale turbidității, iar
valorile înregistrate indică un grad mare de mineralizare.
Creșterea mineralizării apei depinde de o serie de factori geofrafici locali (precipitații,
tipul de sol, etc.). Unele specii din genul Oscilatoria, Merispopedia etc.(Cyanobacteria) sunt
specii de alge ce indică poluarea apei, iar studiile din 2012, arată că s-au găsit 14 taxoni din
Cyanophyta în probele recoltate din cele 5 stații de pe cursul pârâului Cacaina. (Stratu et al.,
2012).

Capitolul 5. Importanţa ştiinţifică şi economică a comunităților de macronevertebrate

bentonice din pârâul Cacaina

Pârâul Cacaina nu reprezintă o importană științifică ridicată. Nu se găsesc specii de

macronevertebrate periclitate în zonă, iar cele identificate, deși sunt în număr scăzut nu întră în
această categorie. Pe pârâul Cacaina în decursul anilor s-au realizat îndiguiri și baraje, tocmai
pentru a opri inundarea cartierelor T. Vladimirescu și C.A. Rossetti.
Proiectul descris ca LUCRARI HIDROTEHNICE IN ADMINISTRAREA A.B.A
PRUT – BÂRLAD, a implicat pârâul Cacaina în realizarea a două acumulări nepermanente.

A.B.A Prut - Bârlad are in administrare o suprafata de bazin hidrografic de 20680 km2 ,
iar prin sistemele de gospodarirea apelor Botoşani, Iaşi, Vaslui şi Galaţi are in administrare
lucrări hidrotehnice şi reţea hidrografică aferentă :
Lucrări hidrotehnice :
• 41 Acumulări permanente:
- volum la NNR 150.86 mil mc
- volum total 593.49 mil mc
• 19 Acumulări nepermanente

28
 - volum total 201.85 mil mc
• 10 Poldere
- volum total 153.85 mil mc
- lungime diguri 48.1 km
Acumulari nepermanente :
Acumularea Vânători (nep)
Data punerii în funcţiune 1982
Curs de apă: râu Cacaina, cod hidrografic: XIII.1.15.32.21, judeţul Iaşi
Lungime baraj 360 m , inălţime baraj 11,50 m
Volum la NNR - mil mc ; volum total 3,90 mil mc.
Q max GF 71,50 mc/s, Q max DAM 96,67 mc/s

Acumularea Cârlig (nep)

Data punerii în funcţiune 1981
Curs de apă: râu Cacaina, cod hidrografic: XIII.1.15.32.21, judeţul Iaşi
Lungime baraj 225 m , inălţime baraj 7,05 m
Volum la NNR - mil mc ; volum total 3,07 mil mc.
Q max GF 20,42 mc/s, Q max DAM 286,45 mc/s
(rowater.ro)

Este o acumulare nepermanentă cu rol de apărare de inundaţii a municipiului Iaşi. În

afară de aceste acumulări în bazinul hidrografic Prut există o serie de alte lucrări de amenajare,
regularizare şi îndiguire ale albiilor a căror realizare a fost impusă de natura geologică a zonei
riverane şi de faptul că bazinul hidrografic Prut cuprinde râuri pe care s-au produs viituri
importante în anii 1969, 1974, 1975, 1979, 1985 şi 1991.
Pe râul Prut, în aval de acumularea Stânca Costeşti, albia râului în zonele de câmpie este
îndiguită.
Râul Bahlui şi afluenţii lui s-au caracterizat prin inundaţii foarte puternice ceea ce a impus
conceperea şi realizarea unei scheme complexe de amenajare cuprinzând acumulări cu caracter
nepermanent lucrări de regularizare şi îndiguire. Albia Bahluiului a fost regularizată pe o lungime
de 14 km în zona oraşului Iaşi. Tot în această zonă s-a făcut o îndiguire a albiei de 22,3 km.

29
De asemenea, pe Bahlueţ în zona oraşului Târgu Frumos s-a realizat regularizarea albiei pe cca
2,9 km. Râul Nicolina a fost îndiguit pe cca 4 km. Lucrări de îndiguire speciale s-au realizat şi pe
râurile Ciric (1,8 km) şi Cacaina (2,6 km). (limnology.ro).

Capitolul 6. Poluarea biologică a apei pârâului Cacaina

6.1. Apele de suprafață

Apele de suprafață își modifică compoziția pe unele sectoare, chiar pe distanțe

apreciabile ca urmare a utilizării lor în anumite scopuri (menajere, industriale, agricole) și în
special după deversări de ape reziduale care pot modifica proprietățile fizico-chimice și biologice
ale apei atunci când nu se respectă regulile igienice la deversarea lor.
Compoziția apei este modificată în anumite perioade de apele de șiroire care după ploi
și dezgheț spală suprafețele solului, antrenând diverse impurități. Ca urmare, conținutul în
substanțe minerale și organice, microorganisme, ouă de paraziți, suspensii și substanțe chimice
folosite în agricultură este mai crescut. Râurile conțin o importantă floră microbiană saprofită,
adesea și patogenă.
În cursurile de apă, de regulă există condiții favorabile de dezvoltare a microflorei
saprofite, ceea ce explică conținutul de zeci sau sute de mii de bacterii pe 1 cm3 de apă.
Numărul bacteriilor coliforme este de asemenea crescut, ajunse în apă ca urmare a descărcării în
apele de suprafață a reziduurilor fecaloid-menajere provenite din centrele populate, a apelor
reziduale rezultate din obiective alimentare și ca urmare a diverselor folosințe ale apei, ca scăldat,
spălat, etc.
Apa fecaloid-menajeră și apa de la abatoare și fermele de animale conțin agenți
infecțioși din rezervorul animal-uman.
Animalele și oamenii bolnavi ca și purtătorii asimptomatici excretă agenți patogeni care pot mai
târziu să apară în apa reziduală, nămol și ape de suprafață. Asemenea agenți patogeni sunt
reprezentați de virusuri, fungi, rickettsii1 și bacterii.
Câteva protozoare patogene sunt prezente în : nămol, ape reziduale, de canal și apele de
suprafață. Astfel de protozoare sunt : Entamoeba și Giardia.

1
Microbi care fac trecerea de la bacterii la virusuri, având caractere comune ambelor grupe.

30
6.2. Microorganismele patogene transmisibile prin apă

6.2.1. Virusurile

Adevovirusurile dau infecții ale căilor respiratorii superioare și inferioare, congestie

oculară, simptome de enterită, uneori cu implicarea sistemului nervos central. Transmiterea este
predominat pe cale respiratorie, dar și prin apa din piscine.
Enterovirusurile se multiplică în tractul intestinal și se elimină cu fecalele. Transmiterea
se face pe cale fecal-orală, dar și prin poluarea fecală a apelor de suprafață și de îmbăiere.
Reovirusurile determină infecții ale căilor respiratorii superioare și inferioare, cu diaree,
erupție și hepatite, în special la copii.
Virusul hepatitei A se multiplică în tractul intestinal și se elimină cu fecale.
Transmiterea se face prin contact de la persoană la persoană și prin poluare fecală a apei potabile
și de îmbăiere. Poate fi concentrat și transmis prin moluște care trăiesc în apă poluată, dacă
moluștele sunt consumate de oameni.

6.2.2. Bacterii

Aeromonas, bacterie potențial patogenă pentru om, poate determina infecții septicemice
la gazde cu imunitatea compromisă, diaree, pneumonie, abcese, infecții ale rănilor. Transmiterea
infecției se face prin contactul cu ape de suprafață poluate.
Escherichia coli enteropatogen, enterotoxic și enteroinvaziv, provoacă gastroenterite.
Sensibili sunt oamenii, în special copiii și animalele domestice. Transmiterea infecției se
realizează prin poluare cu fecală a apei de suprafață.
Genul Salmonella are peste 1 000 de specii, poate determina infecții enterice,
gastroenterite și toxiinfecții alimentare, se pot dezvolta în apă și produce infecții însă necesită
doze relativ mari pentru a determina apariția infecției.

31
6.2.3. Fungi

Candida albicans produce candidoze cutaneo-mucoase și viscerale. Microorganismul

se întâlnește pe mucoasele tractul respirator și digestiv al oamenilor și animalelor. Găsit în apa
reziduală de canal, bazine de înot și frecvent izolat în număr mare din apele industriale utilizate în
industriile petrochimice.

6.3. Numărul total de germeni

Un prim indicator este reprezentat de numărul de bacterii din apă, care se dezvoltă la
370 C sau microorganismele mezofile. Cu cât numărul acestor bacterii mezofile este mai mare, cu
atât se poate presupune că între ele se pot întâlni și microorganisme patogene. Cele mai multe
microorganisme din sistemele naturale ale apei sunt capabile de creștere la o temperatură
cuprinsă între 10-250 C. Acestea formează flora psihrofilă2 a apei.
Studiile efectuate au evidențiat că între aceste două flore există un raport de 3 : 1 în
favoarea florei psihrofile în condițiile naturale. Cu cât acest raport se micșorează, sau se
inversează în favoarea florei mezofile, cu atât nivelul de poluare al apei este mai probabil și
pericolul prezenței bacteriilor patogene mai crescut.

6.4. Germenii coliformi

Deși numărul de bacterii mezofile este un indicator util de apariția poluării, mai există
situații când numărul lor s-a situat în limite acceptate și totuși au apărut epidemii hidrice. Astfel a
apărut necesitatea adoptării unor indicatori complementari de poluare.
Microorganismele cele mai mult utilizate ca indicatori ai poluării fecale sunt
reprezentați de grupul coliformilor în totalitate și coliformilor fecali (Escherichia coli) în special.
Grupul coliformelor este larg răspândit în natură și nu este considerat de o importanță
epidemiologică directă pentru examinarea apelor.

2
Animal sau plantă care trăiește la temperaturi scăzute; criofil.

32
 S-au făcut cercetări pentru a pune la punct metode selective pentru detectarea bacteriilor
coliforme de certă origine fecală. Rezultatele obținute cu aceste metode pentru coliformii fecali
au arătat că acest grup de enterobacterii este un indicator mai bun al poluării cu conținut intestinal
de la animale cu sânge cald, decât metoda tradițională a coliformilor totali, atunci când s-a folosit
în investigarea poluării râurilor, sistemelor de tratare a apei, etc.

6.5. Norme sanitare

În funcție de utilizarea ei, apa trebuie să îndeplinească o serie de condiții de calitate.

În acest scop, în condițiile țării noastre, s-au elaborat standardele de stat: STAS 1342/84 apa
potabilă, STAS 12585/87 apa din bazinele de înot din zone natural amenajate pentru înot și STAS
9459/88 apa pentru irigarea culturilor agricole.
STAS 1342/84 cuprinde condițiile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească o apă
pentru a fi folosită în scop potabil. Ea trebuie să aibă anumite proprietăți organoleptice, fizice,
chimice, radioactive, bacteriologice și biologice. Indicatorii bacteriologici sanitari propuși și
analizați prin metodele de analiză curentă conform STAS nr. 3101/83 trebuie să se încadreze în
anumite limite. Aceste limite s-au stabilit în funcție de categoria de apă folosită ca sursă de
aprovizionare cu apă, cât și de sistemul de instalație și de mărimea colectivității care este
aprovizionată de această instalație. (Mănescu, 1989).

33
 Concluzii

1. Consider că noi studii ar trebui efectuate în ceea ce privește calitatea apei pe

cursul pârâului Cacaina, și amenajarea acestuia, dat fiind faptul că se află într-o zonă de agrement
ar aduce un plus respectivului loc.
2. Macronevertebrate bentonice din pârâul Cacaina sunt reprezentate printr-un
număr mic de exemplare și sunt restrânse la zona de vegetație umbrită, preferată de exemplarele
din ordinul Odonata.
3. Stuful nu este prezent pe malul pârâului, doar câteva tipuri de vegetație acvatică,
nu sunt specii de plante natante, iar papura existentă este limitată/ izolată.
4. Prezența reprezentanților din familia Chironomidae este indicatoare de apă
poluată, iar Dytiscidele sunt indicatoare de apă stătătoare, slab oxigenată.
5. pH-ul apei din pârâul Cacaina are valori ușor peste limita admisă de normativul
privind calitatea apelor de suprafață.
6. Pârâul prezintă o turbiditate ridicată a apei.
7. Sulfații și nitrații sunt prezenți în apă, datorită canalelor de scurgere din apropierea
cursului de apă.
8. Pârâul Cacaina, prezintă un nivel de poluare mediu spre ridicat.
9. Având în vedere că pârâul se află într-o zonă de agrement, iar copiii în special pot
fi supusi unui anumit risc de contaminare cu diferiți agenți patogeni din apă, consider că acesta ar
trebui îngradit sau să fie plantați pe marginea pârâului mai mulți arbusti din genul Rosa Canina,
asta ar da un plus aspectului zonei pe timp de vară și o oarecare siguranță.

34
 BIBLIOGRAFIE

1. *** Directiva Parlamentului si a Consiliului european 60/2000/ EC privind stabilirea unui

cadru de actiune comunitar în domeniul politicii apei.
2. *** Ordin nr. 161 din 16 februarie 2006 pentru aprobarea Normativului privind
clasificarea calitatii apelor de suprafata în vederea stabilirii starii ecologice acorpurilor de
apa
3. Apăvăloaiei M., Barbu N., Băcăuanu V., Erhan Elena, Giosu Veronica, Gugiuman I.,
Lupu-Bratiloveanu N., Martiniuc C., Nimigeanu V., Pantazică Maria, Poghirc P., Schram
Maria , Șandru I., Ungureanu Al.,Ungureanu Irina, 1987, Geografia municipiului Iași ,
coordonatori : Barbu N., Ungureanu Al., Ed. Univ. Al. Ioan Cuza, Iași.
4. Askew, R.R. (2004): The Dragonflies of Europe (revised ed.) Harley Books, pag 194-211
(cap. VII. Keys to the fina instar larvae of European Odonata)
5. Bauernfeind, E. & Humpesch, U.H., (2001): Die Eintagsfliegen Zentraleuropas (Insecta:
Ephemeroptera): Bestimmung und Ökologie. Verlag des Naturhistorischen Museums
Wien
6. Botnariuc, N. & Cure, V. (1999): Determinator al larvelor de Chironomidae (Diptera) din
fauna romaniei. Ed. Acad. Romane, Bucuresti, pp. 1-144
7. Cărăușu S., Dobreanu E., Manolache C. (1955): Fauna Republicii Populare Romane
Crustacea Vol IV, Fascicula 4, Amphipoda forme salmastre si de apa dulce, Academia
Republicii Populare Romane, Bucuresti
8. Dethier M. (1985-1986): Introduction pratique a la systematique des organismes des eaux
continentales françaises, Heteropteres aquatiques et ripicoles, Extrait du Bulletin mensuel
de la Societe Linneenne de Lyon
9. Dinulescu, G. (1966): Diptera. Fam. Simuliidae (Mustele Columbace). Fauna R.S.R.
Insecta Vol. XI, fasc. 8
10. Ionesi L., Ionesi Bica, Roșca V., Lungu A., Ionesi V., 2005, Sarmațianul mediu și
superior de pe Platforma Moldovenească, Ed. Academiei Române, 559 pagini, Iași.

35
11. Johannsen, O. A. (1937): Aquatic Diptera, părțile 4-5;Volumul 164;Volumul
177;Volumul 205;Volumul 210 din Memoir (Cornell University. Agricultural Experiment
Station)
12. Mănescu S., 1989, Microbiologie sanitară, Ed. Medicală, 371 pagini, București
13. Minea I., 2012, Bazinul hidrografic Bahlui – studiu hidrologic, Ed. Univ. „Al. Ioan
Cuza”, Iași,
14. Pârvulescu L. (2012) Sistematica și biologia nevertebratelor celomate. Ghid practic.
Editura Bioflux, Cluj-Napoca: 86
15. Richoux P. (1982): Introduction pratique a la systematique des organismes des eaux
continentales françaises, Coleopteres aquatiques, Extrait du Bulletin mensuel de la
Societe Linneenne de Lyon
16. Saulea Emilia, 1966, Harta geologică, scara 1/200.000, 14 Iași, text explicativ, 24 pagini,
Institutul Geologic, Bucuești.
17. Savage A. (1989): Adults of the british aquatic Hemiptera Heteroptera: A key with
ecological notes, Freshwater biological association Scientific publication Ambleside,
Cumbria
18. Stratu Anișoara, Șurubaru B.C., Capmare Diana, Costică M., 2012 Preliminary aspects
regarding some physico-chemical, chemical and biological characteristics of the water in
the Șorogari creek, Lucrări științifice-vol.55, Supliment, seria Agronomie
19. Studemann D., Landolt P., Sartori M., Hefti D., Tomka I,. (1992): Ephemeroptera -
Insecta. Helvetica Fauna 9:1-175
20. Ujlhelyi, S. (1957): Szitakötők – Odonata. Fauna Hung. 18: 1-44
21. WiederholmT., (1983): Chironomidae of the Holarctic region keys and diagnoses, Ent.
Scand. Supplem. 19
22. http://www.geo-spatial.org
23. http://www.icpa.ro/comunevulnerabile/Iasi/Raport%20iasi.pdf
24. http://www.isujis.ro/files/documente/cursuri-apa-codificate-
25. http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/directiva_cadru.htm
26. http://www.rowater.ro/daprut/Documente%20Repository/ExploatareLucrariHidrotehnice.
pdf
27. http://www.uaiasi.ro/revagrois/PDF/2012-s/paper/2012-55(s)-16-en.pdf

36
28. https://biologie.uvt.ro/cursuri/CE_13.pdf
29. https://biologie.uvt.ro/laboratoare/Ento_11.pdf
30. https://docgo.net/doc-detail.html?utm_source=ento-11
31. https://docgo.net/ento-11
32. https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/biologie/Manci_Cosmin_Ro
.pdf - Manci Cosmin, 2012
33. https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/biologie/Manci_Cosmin_Ro
.pdf
34. https://projects.ncsu.edu/cals/course/ent425/library/compendium/heteroptera.html - John
R. Meyer, 2016
35. https://scholar.google.ro/scholar?hl=ro&as_sdt=0%2C5&q=sorogari+river&btnG=
36. https://www.academia.edu/12151205/CURS_2._NOŢIUNI_DE_HIDROLOGIE_ŞI_HID
ROGRAFIE
37. https://www.google.ro/maps
38. https://www.limnology.ro/water2010/Proceedings/26.pdf
39. https://www.wikipedia.org/

37