Universitatea de tiine Agricole i Medicin Veterinar ,, Ion Ionescu de

la Brad , Iai
Facultatea de Agricultur
Specializarea : Inginerie economic n agricultur

PROIECT LA MANAGEMENTUL CONSERVRII I

PROCESRII PRODUSELOR ALIMENTARE

Profesor indrumtor:
Conf. dr. George Ungureanu
Student:Popa Roxana
Grupa: 473 IEA
Iasi, 2015

Fundamentarea strategiei de
dezvoltare a produciei la
SC ULEROM SA

CUPRINS

CAP. I - Concepte de baza ale managementului produciei agroalimentare

1.1 Locul si rolul industriei alimentare in economia Romniei
1.2. Definirea, locul, rolul si atributiile intreprinderii moderne de productie
1.3.

Structura industriei alimentare: Procesarea uleiului

1.3.1 Indicatori de prelucrare a productiei vegetale

CAP. II - Evoluia societii comerciale i diagnosticul acesteia

2.1.

Obiectul de activitate

2.2.

Obiectivele proiectate

2.3.

Capacitatea de productie

2.4.

Profilul de producie

2.5.

2.4.1 Producia realizat

2.4.2.
Productia prognozata
2.4.3.
Proiectarea costului de productie si a pretului de livrare
Justificarea necesitatii si oportunitatii realizarii productiei proiectate

CAP. III - Stabilirea amplasamentului i dimensiunii unei intreprinderi agroalimentare

3.1 Stabilirea dimensiunilor suprafeelor de producie i de depozitare
3.2.

Metode de dimensionare a suprafetei necesare pentru productie

3.3.

Etapele procesului de amplasare

3.4.

Metode de amplasare

3.5.

Fundamentarea elaborrii planului general de organizare a firmei

CAP. IV Alegerea i descrierea schemei adoptate i de analiz a factorilor de produc ie

4.1.

Schema tehnologic a uleiului

4.2.

Descrierea procesului de fabricaie

4.3.

Principalele caracteristici ale materiilor prime, auxiliare i ale produsului finit

CAP. V Optimizarea produciei cu ajutorul metodelor economice

5.1.

Metode clasice

5.2.

Metodele functiei de productie

5.3.

Programare liniara

Concluzii
Bibliografie

CAP. I - Concepte de baza ale managementului produciei agroalimentare

1.1 Locul si rolul industriei alimentare in economia Romaniei
Indiferent de natura lor, vegetal, animal sau mixta, alimentele sunt indispensabile
pentru om, dat fiind faptul c acestea asigura energia i substanele nutritive de baz, foarte
necesare pentru buna desfurare a proceselor metabolice, creterea i dezvoltarea individului.
Se manifest astzi pe piaa intern i internaional fenomenul de diversificare
extrem a categoriilor de produse alimentare care tot mai complexe i colorat ambalate atrag
tot mai muli consumatori. Cu toate acestea trebuie sa spunem c produsele alimentare au
compoziia complex, greu de desluit uneori de ctre consumatori si c asociate cu o

alimentaie incorect, srac n nutrieni necesari organismului, pot avea urmari negative
asupra populatiei.
Departe de noi, de a fi considerai agro-centriti dimpotriv, abordm problematica
contribuiilor agriculturii la dezvoltarea economic de ansamblu, descompunnd aceste
contribuii n opt funcii importante pe care le ndeplinete aceast ramur, din dorina de a
puncta i argumenta ntr-un mod ct se poate de limpede rolul agriculturii n dezvoltarea
economiei romneti.
n legtur cu aceste funcii trebuie subliniate prerile lui Kuznets n acest domeniu: el
consider c respectivele funcii trebuie judecate i apreciate prin prisma participrii
agriculturii la creterea PIB, prin producia agricol propriu-zis, prin participarea sa la
schimburile pe pia, prin totalitatea cumprrilor i vnzrilor att n cadrul economiei
naionale i n afar, ct i prin furnizarea de mn de lucru i capital sectorului industrial.
Rolul agriculturii n accederea spre dezvoltare este fundamental, pentru c fiind
sectorul dominant este firesc ca dezvoltarea sa s fie condiia creterii economice. S-ar putea
vorbi n aceast accepiune i de efectul de antrenare global a agriculturii asupra celorlalte
sectoare, efect cu att mai puternic cu ct agricultura are o greutate relativ mai important n
economie (cazul de fapt al Romniei). Trebuie subliniat i faptul c funciile agriculturii
evolueaz proporional i cu gradul de industrializare dar i n funcie de specificul fiecrei
ri, caracterizat prin propria sa structur economic i social. Adugnd ceea ce unii autori
ignor (cei care abordeaz aceast problem din punct de vedere funcionabil) faptul c n
mod logic conform circumstanelor istorice diferitele funcii ale agriculturii nu sunt
ntotdeauna compatibile ntre ele, configuraiile funcionale ale agriculturii trebuie analizate n
raport cu specificul lor temporal i spaial.
n cadrul economiei naionale, aflat ea nsi n ara noastr ntr-un proces general de
restructurare, agricultura ndeplinete mai multe funcii, determinate de aportul su la
dezvoltarea economiei naionale, ca una dintre ramurile cu mare capacitate de regenerare.
Trecem n revist funciile sau contribuiile agriculturii subliniind n special faptul c,
coninutul i configuraia lor evolueaz n timp i spaiu.
1. Principala funcie a agriculturii este aceea de furnizoare de produse agro-alimentare
pentru consumul intern al populaiei sau mai simplu aceea de a asigura alimentaia populaiei.
Acest rol vital al agriculturii are un statut deosebit, recunoscut n toate societile. Dar
aspectul nutriional al alimentaiei ascunde alte funcii, scoase n relief prin analiza ricardian.
Dup Ricardo, bunurile agricole sunt bunuri salariale i acolo unde exist o ofert agricol
abundent, bineneles c i preurile agricole sunt joase, ceea ce permite practicarea unor
salarii joase rezultnd profituri ridicate. Pe aceast cale indirect agricultura faciliteaz
acumularea de capital n sectoarele non agricole.

Aceast funcie a agriculturii st la baza eforturilor de realizare n ara noastr a

dezideratului privind asigurarea unui consum alimentar apropiat de cel din unele ri din
Europa Occidental.
Problema garantrii securitii alimentare nu se reduce numai la asigurarea cantitativ
a necesarului de consum, ci se refer i la asigurarea unei anumite structuri calitative i
sortimentale.
Pentru Romnia, norma medie de consum dup prevederile F.A.O. stabilite pentru
trile europene este de circa 2 700 kcal. i minimum 55 g de proteine, din care circa 50 %
trebuie s fie de origine animal, deoarece au o valoare biologic ridicat.
Agenda alimentar a Romniei se caracterizeaz n prezent prin instabilitatea ofertei
de produse agricole, prin structura calitativ deficitar a consumului de produse agroalimentare, n special n ceea ce privete produsele animale. n ultimii ani s-au accentuat
dificultile asigurrii i cu alte produse (zahr, ulei, cartofi, cereale etc.).
Securitatea alimentar a rii a fost afectat de descentralizarea brutal a sistemului
agro-alimentar, de nivelul nesatisfctor al produciei agricole i de mutaiile structurale din
economie, care pentru o perioad de timp au un impact negativ att n amonte ct i n aval
fa de agricultur.
2. Agricultura particip la satisfacerea nevoilor de bunuri de larg consum ale populaiei
i pe calea aprovizionrii cu materii prime agricole a industriilor prelucrtoare .
Aceasta constituie de fapt cea de-a doua funcie a agriculturii furnizoare de materii
prime pentru industriile prelucrtoare. ntre acestea i agricultur exist o dependen direct,
dar i relaii de condiionare i influenare reciproc. Nivelul de dezvoltare i diversitatea
industriilor prelucrtoare depind nemijlocit de volumul i sortimentul de materii prime
furnizate de ctre agricultur.
Stagnarea creterii produciei agricole, ca i diminuarea cantitativ i sortimental a
produselor n ultima perioad a acionat ca o frn n creterea i dezvoltarea produciei n
industriile prelucrtoare de materii prime agricole.
3

Agricultura constituie n acelai timp o important pia de desfacere pentru mijloacele de

producie create n amonte de agricultur precum i pentru bunurile industriale de folosin
ndelungat, necesare mbuntirii condiiilor de via ale rnimii.
n procesul de modernizare a agriculturii, de perfecionare a bazei tehnico-materiale,
are loc un consum continuu de mijloace de producie: maini i utilaje agricole, tractoare,
ngrminte, erbicide, insectofungicide, diverse materii i materiale. n acelai timp, odat cu
creterea nivelului de trai al populaiei rurale sporete cererea de bunuri de consum de
provenien industrial (aparate de radio i tv., frigidere etc.). n felul acesta agricultura
reprezint o vast pia de desfacere, stimulnd producia industrial i creterea economic

de ansamblu.
4

Agricultura a constituit i va constitui i n continuare o surs important de creare a

acumulrilor generale ale statului prin sistemul de impozite, taxe, tarife, preuri etc.
5. n perioada comunist numai o parte redus din aceste acumulri se foloseau n
agricultur pentru reproducia lrgit, cea mai mare parte a lor fiind transferat din agricultur
spre industrie, completnd aa numitul Fond central de investiii al statului. Acest fond se
redistribuia n funcie de cerinele economiei naionale n ansamblu, de fapt statul dirijndu-l
cu prioritate spre industrie.
n perioada imediat urmtoare de industrializare a agriculturii, fluxul acumulrilor se
inverseaz, fapt demonstrat de experiena rilor dezvoltate.
5.

Prin crearea de surplusuri de productie destinate exportului, agricultura

ndeplinete i o funcie social de mare nsemntate pentru creterea economic din celelalte
ramuri ale economiei naionale, prin aceea c este nc furnizoare de for de munc. Dei au
intervenit mutaii spectaculoase n structura populaiei ocupate pe ramuri n ara noastr (chiar
n agricultur a crescut ponderea populaiei active de la 28 % n 1989 la 34,5 % n 1996),
agricultura alturi de industrie va contribui la asigurarea resurselor de munc pentru prestrile
de servicii att n mediul urban ct i n mediul rural.
n ultimii ani s-a nregistrat o tendin de scdere a contribuiei agriculturii la
exporturile rii noastre, la asigurarea unor resurse suplimentare de valut necesare dezvoltrii
rii. Sporirea produciei agricole va permite ca agricultura s participe ntr-o msur mare la
dezvoltarea comerului exterior al rii n condiii de competitivitate i de eficien ridicat,
dar numai dup satisfacerea integral a necesitilor de consum alimentar al propriei
populaii.
7. n condiiile accenturii tendinelor de poluare a mediului nconjurtor agricultura
ndeplinete o important funcie ecologic, contribuind la refacerea i ntreinerea mediului
nconjurtor.
Armonizarea dezvoltrii agriculturii cu protecia mediului necesit msuri ndreptate
spre creterea contribuiei pozitive a agriculturii fa de mediul nconjurtor, reducerea
polurii provocat de agricultur mediului, adoptarea unor politici agricole care s in seama
de mediul nconjurtor.
Aceast funcie a agriculturii, fundamental, este rareori inclus n cadrul rolului
sectorului agricol n creterea economic. Ea capt un rol strategic din ce n ce mai mare pe
msur ce poluarea i deertificarea zonelor rurale atinge praguri intolerabile pentru societate,
pentru nsi sistemele productive.
Conservarea resurselor naturale va obliga s nu se generalizeze agriculturile de tip
industrializat, mari consumatoare de energie, de humus, de ap, ci, din contr, s se gseasc

ci de conciliere ntre rentabilitate i agricultura conservatoare de mediu, ca modalitate de a

prezerva natura i de a asigura sustenabilitatea.
Noiunea de sustenabilitate (sau de durabilitate) va trebui extins i asupra
aspectelor de densitate a populaiei direct i indirect legat de activitatea agricol mai mult
dect n sensul strict al conservrii i proteciei resurselor.
Revendicrile actuale ale ranilor pentru venituri decente, pentru oprirea falimentelor
agricole, sperana n stabilirea unui nou raport de fore, fa de puterea public i de
ansamblul societii graie intrrii n contiina colectiv a caracterului vital al funciilor
agriculturii, n aceste momente cnd ea este supus unor serioase dificulti, apar ca fiind
absolut normale.
8. n ansamblul funciilor pe care le ndeplinete agricultura este necesar s fie
menionat i cea care se refer la participarea nemijlocit la crearea, dezvoltarea i
mprosptarea periodic a rezervelor de stat de produse agricole necesare pentru situaii
neprevzute.

Industria alimentar n Romnia

Pe aceasta structura a sectorului agricol ce avantajeaza Romania si o pozitioneza

alaturi de state ale Uniunii Europene precum Franta, Polonia, Spania si Italia, s-a construit o
industrie alimentara bine articulata in perioada economiei socialiste, aceasta fiind principala
contribuitoare la plata integrala a datoriei statului roman pentru imprumuturile externe din
anii 70.
Din nefericire, aceasta industrie se prabuseste imediat dupa 1989 urmarind de aproape
faramitarea marilor exploatatii agricole de stat, subfinantarea incurajarii lucrarii individuale a
loturilor si a neincurajarii procesului de asociere libera a acestora. Primele care se vor prabusi
vor fi depozitele de cereale plasate de obicei in apropierea garilor, urmate de pepinierele
pomicole si statiunile de cercetare, ambele care vor accelera declinul contributiei agriculturii
si industriei alimentare in PIB. Au urmat cntrelele de morarit din mediul rural, sectoarele
industriale de panificatie si conservare a fructelor si legumelor.
Industria alimentara din Romania a inregistrat o cifra de afaceri de aproape 9,76
miliarde de euro in 2010, avand o contributie de 8% in Produsul Intern Brut (PIB) si
asigurand locuri de munca pentru aproape 185.000 de angajati, potrivit datelor Federatiei
Patronale Romane din Industria Alimentara - Romalimenta. Ramura de procesare a carnii
detine cea mai importanta contributie in sectorul industriei alimentare, cu o cifra de afaceri de

1,3 miliarde de euro, urmata de panificatie, cu 1,1 miliarde de euro, si de bauturile racoritoare
nealcoolice, cu un miliard de euro. De asemenea, cu o pondere de 840 de milioane de euro in
total industrie alimentara se afla ramura de productie a carnii, iar produsele lactate
inregistreaza o cifra de afaceri de 800 de milioane de euro.
1.2. Definirea, locul, rolul si atributiile intreprinderii moderne de productie
Definirea
ntreprinderea industriala reprezinta o unitate economica de baza n cadrul economiei
nationale. Ea este veriga primara, de baza a economiei, la nivelul careia se desfasoara
activitatile de productie specifice profilului ei.
ntreprinderea de productie industriala este veriga organizatorica unde are loc fuziunea
dintre factorii de productie (resurse umane si material-organizatorice) cu scopul de a produce
si desface bunuri economice n structura, cantitatea si calitatea impusa de cererea de pe piata
si obtinerea de profit.
Unii autori sunt de parere ca ntreprinderea este un sistem care produce bunuri si
servicii destinate vnzarii, realizate cu ajutorul mijloacelor fixe si umane, avnd structura si
finalitate economica, precum si autonomie decizionala.
ntreprinderea industriala, ca forma specifica de ntreprindere, reprezinta o unitate
economica n care se desfasoara n mod direct, nemijlocit, procesul de productie industrial.
Ea mai poate fi definita si ca reprezentnd o unitate de baza a eco nomiei nationale, care
dispune de resurse fizice, umane si financiare, pe care un colectiv de oameni le foloseste
pentru realizarea procesului de productie pe baza principiilor de eficienta si rentabilitate, n
vederea obtinerii de bunuri, executarii de lucrari si servicii cu caracter industrial destinate
satisfacerii cerintelor pietei interne si externe.
Scurte definitii: Vom defini unii termeni folositi n descrierea activitatilor care au loc n
cadrul ntreprinderilor, cu scopul de a ntelege mai bine complexitatea acestora.
Prin fabricatie se ntelege acea parte a activitatii de productie care consta n folosirea
mijloacelor de munca existente, astfel ca, pornind de la anumite materii prime, sa se obtina
produsele finite la o calitate superioara, un cost scazut si la termenele de executie prevazute.
Activitatea de productie se realizeaza prin intermediul procesului de productie.
Procesul de productie al unei ntreprinderi cuprinde totalitatea actiunilor constiente ale
oamenilor ndreptate cu ajutorul mijloacelor de munca asupra obiectelor muncii n vederea
transformari lor n bunuri materiale destinate pietei.
Procesul de productie reprezinta o componenta de baza a unui sistem de productie.

Fabricatia este o activitate de productie care transforma materiile prime n produse finite de
un nivel calitativ ct mai ridicat si cu costuri ct mai reduse. Procesul de productie este
format din:
- procesul tehnologic;
- procesul de munca.
Procesul tehnologic este format din ansamblul operatiilor tehnologice prin care se
realizeaza un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifica att
forma si structura, ct si compozitia chimica a diverselor materii prime pe care le prelucreaza.
Procesele de productie sunt:
- elementare;
- complexe.
Procesele de productie elementare sunt acele procese prin care produsul finit se
obtine printr-o singura operatie tehnologica.
n cadrul procesului de productie continutul principal l formeaza procesele de
munca.
Prin proces de munca se ntelege actiunea muncitorului cu ajutorul uneltelor de munca
asupra obiectelor muncii n vederea transformarii lor n bunuri materiale.
Totalitatea activitatilor legate de fluxul material, adica de miscarea materiei prime n
transformarile succesive pna la obtinerea produsul ui sau lucrarii finite, constituie functiunea
de productie. Din punct de vedere al rezultatelor si al existentei societatii comerciale aceasta
este functiunea principala.
Deoarece procesul de productie necesita, uneori, pe lnga efectuarea proceselor de
munca si actiunea unor procese naturale, putem afirma ca procesul de productie cuprinde
totalitatea proceselor de munca si a proceselor naturale ce concura la obtinerea produselor
care constituie obiectul activitatii ntreprinderii.
Pe lnga procesele de munca n unele ramuri industr iale exista si procese naturale n
cadrul carora obiectele muncii sufera transformari fizice si chimice sub actiunea unor factori
naturali (industria alimentara - procese de fermentatie, n industria mobilei - procese de uscare
a lemnului etc.).
ROLUL
Rolul principal al unei ntreprinderi consta n fabricarea de bunuri, executarea de
lucrari sau prestarea de servicii pentru a satisface cerintele pietei, n conditiile unui context
relational economic client-furnizor, n care ntreprinderea joaca alternativ unul din aceste
roluri.
Privita n ansamblul, ca unitate organizatorica constituita pentru realizarea unei

activitati industriale, specifica ramurii sau subramurii din care face parte, ntreprinderea este
att utilizatoare de resurse, ct si sursa de bogatie si detinatoare de puteri economice.
Prin obiectul activitatii ei, o ntreprindere industriala are rolul de a administra cu
eficienta maxima mijloacele de care dispune, de a asigura ndeplinirea ritmica si integrala a
productiei prevazute, ridicarea calitatii produselor, folosirea completa a capacitatilor de
productie, modernizarea proceselor tehnologice, cresterea productivitatii muncii, reducerea
continua a cheltuielilor de productie si sporirea pe aceasta baza a profiturilor.
n contextul noilor abordari ale conceptului de ntreprindere n economia de piata,
aceasta este privita ca un grup de persoane, organizat pe baza unor criterii juridice, economice
si tehnologice, care concepe si realizeaza un proces de productie specific, n vederea oferirii
pe piata a produselor executate pentru satisfacerea anumitor nevoi si cerinte ale clientilor sai.
n functie de profilul activitatii ntreprinderii, produsele executate se pot prezenta sub
forma de bunuri materiale pentru consum productiv (materii prime si materiale, energie,
echipamente de productie etc.) sau individual (bunuri alimentare, de larg consum, de folosinta
ndelungata s.a.), lucrari (tehnologice, de montaj, de reparatii sau de alta natura) si servicii
(personale, de afaceri, publice sau pentru alte necesitati).
ATRIBUTELE
Rol activ al ntreprinderii industriale n procesul de dezvoltare a economiei nationale
se realizeaza prin atributiile sale n domeniile prezentate n figura 2.1.

A
T
R
I
B
U
T
I
I
L
E

N
T
R
E
P
R
I
N
D
E
R
I
L
O
R

Activitati de personal
Cercetare-dezvoltare
Financiar-contabil
Comercial
Productie
Stabilieste, executa si controleaza
ndeplinirea indicatorilor
economici

Principalele atributii ale ntreprinderilor n cadrul economiilor moderne

Referitor la acestea facem urmatoarele precizari:

1) n domeniul stabilirii indicatorilor economici, al executarii si controlului ndeplinirii
lor, atributiile se mpart n doua mari grupe:
a) Privind elaborarea si fundamentarea indicatorilor economici, unde ntreprinderea
realizeaza dimensionarea judicioasa a economiei, tinnd seama de misiunea ei si obiectivele
strategice stabilite; pentru buna functionare a acestor indicatori economici, ntreprinderea
asigura:
-

studierea si cunoasterea temeinica a pietei interne si externe;

contractarea ntregii productii;

valorificarea la maximum a potentialului productiv prin utilizarea integrala a

capacitatii de productie;

elaborarea directa sau cu institute de profil, de studii si prognoze privind dezvoltarea de

perspectiva;

elaborarea programelor speciale pe diferitele probleme si stabilirea sarcinilor ce revin

subunitatilor de productie, sectiilor, atelierelor s.a.
b) Privind executia indicatorilor economici, ntreprinderea:

urmareste ndeplinirea ritmica si integrala a acestora;

tine evidenta statistica a realizarii productiei si a folosirii capacitatilor de productie ca si

a celorlalti indicatori.
2

n domeniul productiei, ntreprinderea:

-organizeaza si asigura ndeplinirea programelor de productie n conditii de eficienta ridicata;

-asigura ncadrarea n consumurile normate de materiale si valorificarea superioara a acestora;
-asigura realizarea ritmica a productiei, livrarea produselor n corelare cu termenele
contractuale precum si realizarea sarcinilor de cooperare n productie;
-asigura executarea productiei la parametrii calitativi stabiliti;
-organizeaza controlul tehnic de calitate;
-stabileste lucrarile de mica mecanizare;
-ia masuri pentru reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de valori materiale
si eliminarea cheltuielilor neeconomicoase;
-foloseste rational, ntretine, repara si modernizeaza mijloacele fixe;
-asigura ncarcarea optima a capacitatilor de productie;
-ia masuri pentru realizarea parametrilor proiectati ai produselor;
-stabileste si ntreprinde masuri pentru cresterea productiei;
-asigura alimentarea cu diferitele tipuri de energie si folosirea rationala a instalatiilor

energetice;
-aplica normele de protectie si igiena muncii s.a.
3. n domeniul comercial, ntreprinderea are atributii ce se pot ncadra n trei grupe:
a.Aprovizionarea tehnico-materiala.
ntreprinderea are ca atributii:
-elaborarea si fundamentarea programului de aprovizionare tehnico-materiala;
-asigurarea bazei materiale necesare realizarii n bune conditii a sarcinilor de plan;
-ncheierea contractelor economice si realizarea aprovizionarii la termenele necesare;
-elaboreaza norme de stoc pentru materialele necesare;
-

ia masuri pentru prentmpinarea formarii de stocuri supranormative si pentru valorificarea

operativa a celor disponibile;

asigura receptia materialelor, depozitarea si conservarea lor s.a.

b) Marketing si desfacere.
ntreprinderea:
-

ncheie contracte economice si urmareste executarea ntocmai a acestora;

urmareste livrarea produselor la termenele si n condtiile prevazute n contracte;

participa la prospectarea pietei interne si externe n scopul cunoasterii cerintelor consumatorilor;

asigura reclama, participa la expozitii si trguri, elaboreaza si difuzeaza cataloage comerciale;

ia masuri pentru introducerea n fabricatie numai a produselor care au asigurata desfacerea

prin contracte sau comenzi ferme;

organizeaza si urmareste n exploatare instalatiile si utilajele livrate;

realizeaza activitatii de service";

rezolva reclamatiile referitoare la calitatea productiei, cantitatea si termenele de

livrare s.a.

c)

Comertul exterior si cooperarea economica internationala.

ntreprinderea:

ncheie contracte cu beneficiarii externi, asigurnd fundamentarea indicatorilor

economici pentru export pe baza de contracte, contracte-cadru, comenzi sau conventii;

actioneaza pentru asigurarea necesarului de comenzi si contracte pe perioade ct mai

lungi, intrarea n raporturi de cooperare cu ntreprinderi si firme din alte tari;

se ocupa cu organizarea corespunzatoare a productiei destinate exportului, de

realizarea si livrarea fondului de marfa destinat beneficiarilor externi;

participa singura sau mpreuna cu ntreprinderile specializate de comert exterior la

prospectarea pietei externe, la negocierea si ncheierea contractelor ferme, contractelor-cadru,
comenzilor sau conventiilor pentru productia de export, participnd la cooperarea n productie
cu firme si organizatii din strainatate;

urmareste permanent cresterea eficientei financiar-valutare a operatiilor de comert exterior;

rezolva reclamatiile referitoare la calitatea si cantitatea productiei, termene de livrare s.a.

4) n domeniul financiar-contabil, atributiile se ncadreaza n doua grupe:

a) ntocmirea si executia bugetului de venituri si cheltuieli.
ntreprinderea:
- elaboreaza bugetul de venituri si cheltuieli, urmarind sa-si acopere din veniturile obtinute
cheltuielile si sa obtina beneficii;
-

elaboreaza propuneri pentru planul de credite si de casa;

efectueaza studii si analize n vederea cresterii eficientei folosirii mijloacelor fixe, sporirii
beneficiilor, accelerarii vitezei de rotatie a mijloacelor circulante;

stabileste nivelul stocurilor de materii prime, materiale, produse;

ia masuri pentru executarea ntocmai a bugetului de venituri si cheltuieli si crearea resurselor

financiare necesare pentru acoperirea costurilor de productie si de circulatie, desfasurarea
normala a activitatii economice, constituirea fondurilor proprii, rambursarea creditelor
bancare precum si mentinerea echilibrului ntre venituri si cheltuieli.

b) Alte atributii.
ntreprinderea:
-

organizeaza si exercita controlul financiar-preventiv si controlul gestionar de fond asupra

gospodaririi mijloace-lor materiale si banesti;

organizeaza si conduce contabilitatea, ntocmind bilantul contabil si situatia principalilor

indicatori economico-financiari;

stabileste preturi si tarife la produsele si serviciile executate;

urmareste situatia valorilor materiale;

face inventarierea bunurilor din patrimoniul ntreprinderii s.a.

5) n domeniul cercetarii si dezvoltarii, atributiile ntreprinderii se mpart n trei grupe:

a) Cercetarea

stiintifica,

ingineria

tehnologica

si

introducerea

progresului

tehnic.

ntreprinderea:
-

elaboreaza n colaborare cu institutele de cercetare si proiectare de profil:

planuri proprii de cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si de introducere a progresului

tehnic;
-

studii, documentatii si proiecte privind realizarea de produse noi si modernizarea celor

existente, dezvoltarea si modernizarea utilajelor, reutilari, extinderi de capacitati, perfectionari
de tehnologii s.a.;

aplica n productie si valorifica studiile si cercetarile stiintifice;

organizeaza activitatea de cercetare uzinala si introducerea progresului tehnic, normele de

consum de materiale si normele de munca;

organizeaza activitatea de inventii si inovatii;

asigura informarea, documentarea si propaganda tehnico-stiintifica.

b) Investitii si constructii.
ntreprinderea:
-

elaboreaza planurile de investitii, de finantare si creditare a acestora;

asigura din timp, potrivit legislatiei existente, documentatiile tehnico-economice necesare;

ncheie contracte de antrepriza si contracte de livrare a utilajelor, corelate cu termenele de

punere n functiune;

urmareste realizarea obiectivelor de investitii si aproba receptia investitiilor care intra n

componenta sa.

c) Organizarea conducerii, a productiei si a muncii.

ntreprinderea asigura:
-

organizarea pe baze stiintifice a activitatii de conducere si de productie;

efectuarea de studii privind perfectionarea structurii organizatorice;

realizarea sistemului informational;

perfectionarea regulamentelor n vigoare;

aplicarea celor mai moderne si eficiente metode de organizare, programare si urmarire, de

optimizare a fluxurilor de fabricatie;

d) mbunatatirea organizarii si normarii muncii, organizarea rationala a locurilor de munca si a

muncii pe schimburi;
e) aplicarea studiilor si proiectelor de organizare s.a.
6)

n domeniul activitatilor de personal, ntreprinderea:

a) organizeaza orientarea profesionala, selectionarea, ncadra-rea n munca si promovarea

personalului;
b) asigura evidenta cadrelor si aplicarea unor criterii obiective de apreciere anuala;
c) stabileste indicatorii referitori la asigurarea, pregatirea si perfectionarea fortei de munca pe
meserii si specialitati;

d) organizeaza perfectionarea pregatirii personalului muncitor;

e) asigura baza materiala a unitatilor scolare, dotarea acestora si cadrele de specialitate necesare;
f) asigura salarizarea personalului, aplicarea formelor de stimulare materiala;
g) ia masuri pentru mbunatatirea conditiilor de munca, prevenirea accidentelor de munca,
folosirea rationala a fortei de munca si respectarea disciplinei muncii;
h) ia masuri pentru organizarea activitatii cu caracter administrativ, pentru nfiintarea de cantine,
crese, gradinite, grupuri sociale, pentru asigurarea asistentei medicale, a spatiului locativ, a
bazei materiale pentru actiuni cultural-sportive, ntocmirea dosarelor de pensii, luarea de
masuri fata de persoanele care au comis abateri s.a.
1.3. Structura industriei alimentare: Procesarea uleiului
Privatizarea sectorului alimentar romnesc aproape c s-a ncheiat, dar se mai resimte
nc o prezen puternic a statului n unele subsectoare. Progresul nregistrat de privatizare e
posibil s fi contribuit la creterea produciei i a productivitii n industria alimentar,
ncepnd cu anul 1990.
Opiunile pentru proprietatea privat au atras, de asemenea, un flux crescut de investiii
strine directe, dar nivelul ISD n sectorul alimentar (i n agricultura primar) rmne totui
sczut.
Mai mult, investitorii strini prefer n general sectorul comerului cu amnuntul i al
restaurantelor, n timp ce ISD n sectorul de prelucrare sunt limitate la fabricile de bere i
fabricile de lapte.
Drept rezultat, micii proprietari privai (care reprezint dou treimi din sector) sunt n
general lipsii de resurse financiare pentru mbuntiri tehnologice, iar fabricile de stat
supradimensionate, cu tehnologie nvechit, lucreaz cu o capacitate i eficien sczute.
Privatizarea procesatorilor de stat care au mai rmas (n special n subsectoarele importante
ale zahrului i fructelor) n combinaie cu o promovare agresiv a ISD ar trebui s devin o
prioritate de prim rang.
Industria alimentar a Romniei in cazul procesarii uleiului reprezint 14% din producia
industrial total a rii (18% din total industrii prelucrtoare), iar valoarea produciei sale a
fost mai mare cu 43,5% n decembrie 2004 fa de anul 2000 (comparativ cu creterea de
25,0% pe total industrie prelucrtoare) n termeni reali.
ntreprinderile de comercializare a seminelor
Majoritatea seminelor comerciale produse n Romnia se aflau sub controlul tehnic i
financiar al SEMROM (pentru culturile mari) i UNISEM. La nceputul anului 1997,
SEMROM s-a divizat n cinci ntreprinderi aflate n proprietatea statului, cu acoperire

regional independent, n timp ce UNISEM a rmas aproape intact.

Toate cele ase ntreprinderi de semine au fost privatizate n 1998-1999. Ele trebuie s se
lupte pentru cote de pia i s fac fa competiiei din partea importatorilor privai de
semine certificate de calitate.
ntreprinderile SEMROM lucreaz n general cu marii productori de semine asociaii
juridice i ferme de stat , n timp ce micii fermieri sunt din ce n ce mai puin ncurajai s
produc semine (dei aceasta este o activitate profitabil). Unele ntreprinderi SEMROM au
nceput, de asemenea, s importe semine, iar activitile de import au o pondere din ce n ce
mai mare n cifra lor de afaceri.
Cifra de afaceri a ntreprinderilor care comercializeaz semine a sczut dup reducerea
subveniilor directe pentru achiziia de semine i extinderea eligibilit ii pentru aceste
subvenii la importatorii privai.
Privatizarea, competiia crescut i restrngerea activitilor au condus la reduceri
semnificative ale forei de munc (cu mai mult de 30%), dar nu au fost raportate schimbri
manageriale majore.

1.3.1. Indicatorii de prelucrare a productiei vegetale

Constau n totalitatea operaiilor ndeplinite n asociaiile agricole conform unei anumite
tehnologii prin care produsele agricole vegetale sau animale sunt pregtite pentru a fi folosite
ca materie prim sau semifabricate ale diferitor ramuri ale industriei alimentare i textile.
Transformarea amestecurilor obinute dup recoltare n produse care pot fi pstrate sau
folosite ca materie prim se realizeaz printr-o succesiune de operaii care pot sau nu s
afecteze forma produsului de baz.
Ansamblul ordonat al operaiilor prin care se realizeaz prelucrarea primar a unui
produs rezultat n urma recoltrii poart denumirea de proces tehnologic de prelucrare
primar.
Fazele distincte ale fiecrui proces tehnologic se numesc operaii.
Operaiile de prelucrare se realizeaza cu diverse utilaje, maini i instalaii. Multiplul
de maini i utilaje pentru realizarea consecvent a procesului respectiv de prelucrare primar
alctuiesc fluxul sau linia tehnologic.
n liniile tehnologice mainile i utilajele ntrebuinate trebuie corelate dup capacitatea de
lucru n aa fel ca fluxul tehnologic s nu se opreasc n faza de prelucrare primar a
produsului.

Deci, o linie tehnologic de prelucrare primara a unui produs const din mai multe operaii,
maini i utilaje adecvate, care trebuie s fie corelate astfel ca fluxul tehnologic s lucreze fr
oprire.
Fazele componente ale fiecrui proces tehnologic sunt operaiile tehnologice
Mainile i utilajul din industria prelucrrii primare sunt maini de lucru destinate
pentru efectuarea unor operaii variate n cadrul procesului de producie n conformitate cu
cerinele impuse fiecrei operaii.
Dup modul de lucru se deosebesc:
-

Maini i utilaje cu aciune periodic;

Maini i utilaje cu aciune continuu.

n cazul mainilor cu acionare periodic producia de prelucrat este supus acionrilor de

prelucrare ntr-un anumit interval de timp, iar produsul finit este scos din maina dup
prelucrarea lui, dup aceasta procesul se termin.
Cel mai mult se ntalnesc maini care lucreaz n flux continuu de lucru. n cazul acestor
maini are loc un proces stabilizat n timp precum i ncrcarea componentelor produsului
iniial i ieirea produsului finit.
n general un sistem de maini i aparate de prelucrare trebuie s accepte totalitatea
operaiilor sau proceselor n urma crora din materia prim este obinut produsul finit.
Sistemul de maini i utilaje se bazeaz pe analiza factorilor tehnici, energetici i tehnicoorganizatorici.
Factorii tehnici principali sunt:
-

Caracterul procesului de producie;

Metodele de conducere a procesului de producie.

Factorii energetici sunt:

-

Bilanul dintre materialul intrat n sistem i materialul ieit din sistem;

Bilanul de energie intrat n sistem i ieit din sistem.

Factorii tehnico-organizatorici:
-

Gruparea raional a agregatelor de producere conform indicilor tehnico-economici;

Mecanizarea proceselor de producere i a sistemului de transportare a materiei prime

la sistem i materialul finit de la sistemul respectiv.

Fermele cele mai perfecionate de prelucrare a produselor sunt cele care sunt produse
continuu, pe band (transportoare), n care mainile i operaiile sunt amplasate astfel nct
inndu-se seama de fluxul i capacitatea de lucru a mainii i utilajului montat n linie.
Dup caracterul produciei n flux continuu pe band se deosebesc fluxuri pe o singur
linie i pe mai multe linii i anume:
-

Divergente pe o singur linie:

Convergente pe mai multe linii.

Fluxurile pe o singur linie se ntalnesc n toate ntreprinderile de prelucrare a produciei

agricole, din care dintr-un anumit tip de materie prim se fabric un singur produs omogen.
Fluxurile pe mai multe linii se ntalnesc n ntreprinderile n care producia se mparte n
mai multe fluxuri de sinestttor, i n fiecare se obine un semifabricat care este necesar
pentru obtinerea produsului finit. Exemplu: Laptele integral din care putem s primim lapte de
consum, smantan de consum, produse lactate acide, smantan pentru baterea untului,
branzeturi.
Principala linie este aceea care const din maini i utilaje destinate pentru transformarea
semiprodusului n produsul finit.
Liniile auxiliare sunt acele linii care ndeplinesc operaiile auxiliare la finalizarea
produsului finit. Exemplu: fluxul de producere a branzeturilor proaspete din lapte, cu
ameliorarea lor cu diverse componente adugtoare.
n funcie de caracterul su, un sistem de maini de mai multe linii se poate compune din:
1) Fluxuri divergente dintr-un anumit produs se primeste o serie de produse finite;
2) Fluxuri convergente cand mai multe fluxuri care execut o serie de semiproduse
convergente, intervin la executarea unui singur produs finit;
3) Fluxuri mixte cand din mai multe materii prime se poate obine o serie de produse
finite.
Pentru conducerea proceselor tehnologice cat i dimensionarea utilajului necesar, trebuie
sa cunoasca bilanurile de materiale i energie ale procesului. Fiecare produs primar se
transform n produsul finit prin ndeplinirea mai multor caracteristici.

CAP. II - Evoluia societii comerciale S.C. ULEROM S.A. Iai i

diagnosticul acesteia
2.1. Obiectul de activitate
Activitatea principal a societii consta in fabricarea uleiurilor i a grsimilor vegetale
brute.
Obiectele secundare de activitate ale societii sunt:

Fabricarea uleiurilor rafinate;

Comer cu ridicata cu cereale, semine i furaje; intern i internaional;

Comer intermediar cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile i
semiproduse; intern i internaional;

Comer intermediar cu combustibili, minerale i produse chimice pentru industrie;

intern i internaional;

 Cultura cerealelor;
Servicii pentru mecanizarea, chimizarea agriculturii i protecia fitosanitar;
Alte servicii pentru agricultur;
Producerea aburului i a apei calde;
Transportul i distribuia aburului i a apei calde, captarea i aduciunea apei;
ntreinerea i repararea autovehiculelor;
Activiti de testri i analize tehnice;
Alte activiti de servicii prestate n principal ntreprinderilor; intern i internaional;
Depozitri; nchirierea altor mijloace de transport terestru intern i internaional.

2.2. Obiectivele proiectate

n ar mai exist fabrici care au posibilitatea de a prelucra boabe din soia n Vaslui,
Slobozia (care acum apartine tot grupuilui Alimenta prin Alisa Trading) si Buzu.
Aceste societi nu sunt dotate insa cu instalatii de delecitinizare a uleiului brut, iar
capacitatea de producie cumulat reprezint aproximativ 50% din capacitatea societii
Ulerom.
Practic aceste societi nu constituie concurena amentitatoare atata vreme cat
capacitate de prelucrare a boabelor de soia pentru Ulerom este de 540t/24h (159.300 tone
boabe soia pe an la un fond de timp de 295 zile).
Privind piata din punct de vedere al grupului, principalii concurenti sunt Bunge
Romania, Cargil, Topway Industries Craiova, Argus Constanta.
Gigantii americani Bunge si Cargil intentioneaza sa detina in 2005 cel putin jumatate
din productia de ulei a Romaniei, iar pe termen mai lung, obiectivul este obtinerea unei
cote de 70%. Grupul Bunge detine deja cele mai importante trei fabrici de ulei Muntenia
Bucuresti, Unirea Iasi, si InterOil Oradea pe care le-a cumparat dupa ce initial au fost
supuse unor ample procese de modernizare tehnica si tehnologica. Analistii sustin ca la
aceasta data grupul Bunge detine 35% din cota de piata, iar prin investitiile pe care le
preconizeaza tinteste spre o cota de 45%.
Cargil, care a achizitionat anul trecut fabricile de la Podari si Craiova, deschide o
perspectiva capitalului american care, pe termen mediu, ar putea controla industria de ulei
romaneasca.

Argus Constanta este singura companie cu capital autohton care prin investitiile
proprii a reusit sa construiasca o rafinarie moderna, capabila sa faca fata puternicilor
investitori straini. Conform unui studiu efectuat de Gfk Romania in 2002, Argus
Constanta este pe locul al doilea, avand o cota de piata de aproximativ 19%.
S.C. Topway Industries S.A. detine marcile Untdelemn de la Bunica si Solio care are
o cota de piata de 17% si distributie bine pusa la punct reusind, datorita campaniei de
comunicare la Untedelemn de la Bunica sa ramana in mintea consumatorului cu
imaginea traditiei in arta gatitului.

2.3. Capacitatea de productie

Capacitatea de producie cumulat reprezint aproximativ 50% din capacitatea

societii Ulerom. Practic aceste societi nu constituie concurena amenintatoare atata vreme
cat capacitatea de prelucrare a boabelor de soia pentru Ulerom este de 540t/24h (159.300 tone
boabe soia pe an la un fond de timp de 295 zile).
Ulerom este liderul pietei romanesti in procesarea de seminte oleaginoase, avand:
-2 fabrici cu 3 linii de fabricatie, cu o capacitate anuala de 480.000 de tone pentru soia,
floarea soarelui si rapita
-1 linie de imbuteliere completa cu o capacitate de 4.000 de sticle pe ora
-5 silozuri cu o capacitate de stocare de 225.000 de tone
Materiile prime utilizate sunt: seminte de floarea soarelui, seminte de rapita si boabe
de soia.
Procesarea celor 1500 de tone pe zi de seminte oleaginoase este axata in Iasi pe
procesarea de boabe de soia si in Targul Frumos pe procesarea de floarea soarelui si rapita.
Pe parcursul celor zece ani, investitiile au depasit cifra de 38 milioane de euro, fiind
directionate spre cresterea capacitatilor de stocare, imbunatatirea calitatii si performantelor
fabricilor, dar tinand cont tototdata si de respectarea cerintelor Uniunii Europene referitoare la
protectia mediului.
In Targul Frumos-aceasta avand 2 linii de procesare:
-prima linie proceseaza in special floarea soarelui:430 tone/zi si aproximativ 150.000
tone/an , sau 325 tone/zi rapita sau 250 tone/zi soia
-a doua procezeaza in special rapita: 450 tone/zi si aproximativ 150.000 tone/an
Aceasta fabrica are o capacitate de stocare :
-seminte:44.000 tone;
-sroturi: 4000 tone;

-uleiuri: 13.000 tone in 26 tancuri.

Capacitatile tehnologice:
-

Degumare= 250 tone ulei brut/zi

Neutralizare=250 tone ulei brut/zi

Rafinare= 180 tone ulei brut/zi

Imbuteliere= 96.000 butelii 1L/zi

Departamentele implicate in activitatea de productie, evidenta si rapoarte:

-

Departamentul de productie

Departamentul financiar contabil

Departamentul comercial

Laborator

Management

In Iasi are o capacitate de procesare de 600 tone/zi si 180.000 tone/an, proceseaza in

special soia.
Aceasta fabrica are o capacitate de stocare de :
-boabe:10.000 tone;
-srot: 4500 tone;
-ulei: 2700 tone.

2.4 Productii realizate

Intre structura de productie si cea organizatorica trebuie sa existe relatii de legatura si
conditionare.Printr-o structura de productie eficienta, societatea devine competitiva pe piata.
Structura produselor care sunt obtinute la societatea SC Ulerom SA este una foarte
diversificata .Societatea are productie principala si secundara, produsele rezultate fiind
urmatoarele:
Productia principala

Ulei brut

Ulei brut mixat

Ulei degumat

Ulei degumat neutralizat

Ulei imbuteliat in butelii de diferite capacitate

Coaja

Srot

 Productia secundara

Nr crt

Acizi grasi

Zaturi de ulei

Plevuri

Structura de productie pentru fabrica din Targul Frumos:

Produsul

Cantitate
Tone/an

Ulei brut de floarea

11034

soarelui
Ulei rafinat de floarea

27312

soarelui
Srot floarea soarelui

18171

Ulei brut de rapita

7000

Ulei rafinat de rapita

16528

00
Srot de rapita 00

9020

Ulei brut de soia

3021

Ulei degumat de soia

1200

Ulei rafinat de soia

11095

10

Srot de soia

4000

11

Coaja de soia

6970

12

Uleiuri vegetale

2500

rafinate
13
Total

(amestecuri)
Produse secundare

%
9,088
22,496
14,967
5,765
13,613
7,429
2,488
0,988
9,138
3,294
5,741

2,059
3556
121407

2,929
100

Ulei brut de floarea soarelui

Ulei rafinat de floarea

soarelui

Srot floarea soarelui

Ulei brut de rapita

Ulei rafinat de rapita 00

Srot de rapita 00

Ulei brut de soia

Ulei degumat de soia

Ulei rafinat de soia

Srot de soia

Coaja de soia

Uleiuri vegetale rafinate

Produse secundare

2.4.1 Productii prognozate

Se prognozeaza o marire a capacitatii de productie in urmatorii ani cu cu un procent de
18% , ceea ce ii confera intreprinderii sa isi mareasca capacitatea de investitie .
In tabelul de mai jos avem detaliata prognoza capacitatii de productie.

Nr crt

Produsul

Cantitate
Tone/an

Ulei brut de floarea

13256

soarelui
Ulei rafinat de floarea

30025

soarelui
Srot floarea soarelui

20123

Ulei brut de rapita

7156

Ulei rafinat de rapita

25365

00
Srot de rapita 00

10025

%
11.3
22.1
15.4
6.1
15.3
8

Ulei brut de soia

3021

Ulei degumat de soia

2233

Ulei rafinat de soia

18652

10

Srot de soia

4000

11

Coaja de soia

6970

12

Uleiuri vegetale

3622

2.1
0.9
9,138
3,294
5.4

rafinate

2.0

(amestecuri)
Produse secundare

13
Total

4522

2.6

185246

100

2.4.2 Proiectarea costului de productie si a pretului de livrare

ACTIV

2012

2013

2014

Active

PASIV

2012

2013

2014

permanente

13580

89924

82276

Pasive

29533

58327

curente/temporale

636456

30891

65520

Pasive

permanente

573

6388

57685

Active
curente/temporale

308339

666815

662047

Active de

Pasive de

trezorerie

20490

TOTAL

308912

7627

655203

1704

700732

trezorerie

TOTAL

Indicatorii de echilibru:
Indicatori de echilibru

2012

2013

2014

FR

13007

83536

24591

ACN

13007

83536

24591

NFR

-7483

75909

22887

financiar:

700732

TN

20490

7627

1704

CF

-12863

-5923

AE

13580

89924

82276

D NFR

83392

-53022

Interpretarea valorilor indicatorilor de echilibru:

Fondul de rulment

FR = Pasive permanente Active permanente

Valoarea pozitiva a FR de-a lungul tuturor celor trei ani analizati este o situatie
favorabila, deoarece se respecta regula de finantare a nevoilor permanente din surse durabile,
ramanand o parte din aceste surse si pentru finantarea activelor circulante, contribuind astfel
si la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt in partea de jos a bilantului financiar.

Activul curent net (Activul circulant net)

ACN = Active curente Pasive curente

Cum ACN este egal cu FR inseamna ca inseamna ca in perioada 2012-2014 valoarea
ACN va fi pozitiva ilustrand o situatie favorabila a firmei.

Necesarul de fond de rulment:

NFR=(Active curenteActive de trezorerie)(Pasive curentePasive de trezorerie)

Indicatori
CA
Cheltuieli din exploatare (fara am si

2012
250716
228815

2013
409552
334862

2014
533015
522838

proviz)
Amortizari si provizioane
Dobanzi

1000
0

1000
0

1000
3027

Solduri intermediare de gestiune in varianta anglo-saxona:

INDICATORI
EBITDA
EBIT

2012
21901
20901

2013
74690
73690

2014
10177
9177

EBT
PN
Prag de rentabilitate
Imp/profit
CAF

Indicatori

20901
17557
229815
3344
18557

73690
61899
335862
11790
62899

2013

2014

-20493

59188

-14445

12814

6150
5166
523838
984
6166

CF
exploatare(metoda
indirecta)
CFD pt actionari

-3027
CFD pt creditori

CF total

-34938

68975

Se observa ca firma a inregistrat valori pozitive doar ale CF-ului de exploatare,in 2014
datorita CAF-ului mare(datorat profitului net inregistrat) si in 2013 datorita valorii negative si
foarte mari a variatiei fondului de rulment.CF-ul de finantare este negativ in 2013 datorita
dividendelor distribuite.CF-ul de investitii este negativ in 2013 deoarece firma a facut
investitii in imobilizari.
Diagnosticul rentabilitatii
Rentabilitatea financiara a unei firme poate fi diagnosticata prin calcularea ratelor de
rentabilitate aferente dobanzii,capitalului propriu si activului economic
Indicatori
PN
Kpr
ROE
Dobanda
Datorii financiare
Rdob

2012
17557
13580
129.28 %
0
0
0

2013
61899
89924
68.83 %
0
0
0

2014
5166
82276
6.27%
0
3027
0

AE
RAE

13580
129.28 %

89924
68.83 %

82276
6.27 %

PN
K pr

ROE=Rata rentabilitatii financiare =

dobanda
datorii. financiare

Rdob=

RAE=

PN dobanzi
AE

Rata rentabilitii economice msoar performanele resurselor angajate n procesul de

exploatare fr a lua n considerare mecanismul de finanare (proveniena surselor de
finanare), rezultatul excepional i incidena fiscal (impozitul pe profit).
Rata rentabilitii financiare msoar performanele resurselor proprii angajate n
procesul de exploatare, innd cont de influena politicii de finanare a firmei
Pentru a exprima ct mai exact dependena ntre rata de rentabilitate financiar i cea
economic, cea mai potrivit expresie pentru rata de rentabilitate financiar este cea care are
la numrtor profitul curent (varianta cu profitul brut are n vedere neglijarea cheltuielilor
excepionale, iar varianta cu profitul net face n plus abstracie de impozitul pe profit.).
Efect
Efort

* Rata de rentabilitate =

Indicatori
Rezultat (PN)
CA
Activ(A. Imobilizate)
Capital ( propriu)
Rata de marja
Viteza de rotatie
Rata de structura

Re zultat CA
Pasiv
Re zultat
*
*

CA
Activ Capital.investit Capital.investit

2012
17557
250716
573
13580
7.002%
437.54
129.28%

2013
61899
409552
6388
89924
15.11%
64.11
67.33%

2014
5166
533015
57685
82276
0.96 %
9.24
6.13%

Indicatori
CApre
CAprg
Pozitia relativa fata de pragul

2012
229815
233159
0.09

2013
335862
347652
0.21

2014
523838
524822
-0.009

de rentabilitate de exploatare
Pozitia relativa fata de pragul

0.07

0.17

-0.01

de rentabilitate global

Indicatorii de Lichiditate

a) Lichiditate curenta =

ActiveCurente
PasiveCurente

Acest indicator vizeaz capitalul circulant si ofer garania acoperirii datoriilor curente
din active curente. Valoarea recomandata pentru acest indicator este n jurul valorii de 2

b) Lichiditate imediata =

ActiveCurente Stocuri
PasiveCurente

Acest indicator se mai regsete sub denumirea de Testul acid si are aceeai semnificaie cu
indicatorul anterior, dar pe o arie mai restrnsa.

c) Lichiditate cash/instantanee =

ActiveCurente Stocuri Creante

PasiveCurente

d)

Indicatori
Lichiditate curenta
Active curente-Stocuri
Lichiditate imediata
AC-Stocuri-Creante
Lichiditate instantanee

2012
1.05
228860
0.77
20490
0.06

2013
1.14
328907
0.56
7627
0.01

2014
1.04
483393
0.75
2704
0.004

Indicatori de Solvabilitate

Indicatori
Kpr/Pasiv

2012
0.04

2013
0.13

2014
0.11

Datorii totale/Pasiv
Datorii fin/Pasiv
levier

0.99
0
0

0.98
0
0

0.91
0.004
0.036

2.5. Justificarea necesitatii si oportunitatii realizarii productiei proiectate

Analizand evolutia indicatorilor se constata urmatoarele:
-capacitatea societatii de a-si achita datoriile a avut o evolutie constanta in perioada analizata.
Avand in vedere faptul ca rata lichiditatii imediate trebuie sa tinda catre 1, in toti cei
trei ani, firma a avut o capacitate de a-si plati datoriiledin ce in ce mai slaba;
-rata lichiditatii curente, indicator ce ofera garantia acoperirii datoriilor curente din activele
curente, a oscilat de-a lungul anilor, cea mai mica valoare inregistrandu-se in anul 2012;
-rata datoriilor totale la total activ masoara procentajul, din totalul fondurilor, asigurat de
creditori;creditorii prefera rate ale obligatiilor mari, deoarece au o incredere mare in aceasta
societate ,data fiind dimensiunea sa, si sustinerea pe care o are;cea mai mare valoare a acestui
indicator s-a inregistrat in anul 2013;
-marja de profit, indicator ce arata profitabilitatea agentului economic, are cea mai mare
valoare in anul 2014, in anul 2013 fiind negativa, fapt datorat cheltuielilor foarte mari .
Fondul de rulment
-reprezinta marja de securitate ce masoara echilibrul financiar si se poate aprecia ca diferenta
intre capitalurile permanente si activul imobilizat.
Fondul de rulment poate avea valori pozitive sau negative. Se observa ca fondul de
rulment a crescut dealungul anilor,marja de securitate fiind mai mare, cea mai mare valoare
fiind de 124346473. Valorile ridicate constituie premisa unei capacitati sporite de plata.

capital propriu
datorii t.l.
capital permanent
Active imobilizate
fond de rulment

2012
307538153

2013
9633755

2014
35077835

293602318
601140471
571312432
29828039

149154354
158788109
59254417
99533692

180757196
215835031
91488558
124346473

Rotatia stocurilor
-se calculeaza ca raport intre stocuri inmultite cu 365 zile si cifra de afaceri.
Anul

2012

2013

2014

Stocuri

906614452

136331116

160506040

CA

2138443993

241484348

223308386

Viteza de rotatie a stocurilor(zile)

154

206

262

Analizand graficul de mai sus se observa o crestere continua a duratei in zile a unei rotatii
a stocurilor, dat fiind faptul ca stocurile au crescut de la un am la altul.
Rata disponibilitatilor
-se calculeaza ca raport dintre disponibilitatile banesti si total active.

Disponibilitati banesti
Total Activ
Rata disponibilitatilor

2012
2013
70453556
20621370
1674474308 24651080
4,2

2
8,3

2014
12498273
277144590
4,5

CAP. III - Stabilirea amplasamentului i dimensiunii unei intreprinderi

agroalimentare

3.1 Stabilirea dimensiunilor suprafeelor de producie i de depozitare

Procesarea celor 1500 de tone pe zi de seminte oleaginoase este axata in Iasi pe procesarea
de boabe de soia si in Targul Frumos pe procesarea de floarea soarelui si rapita.
Pe parcursul celor zece ani, investitiile au depasit cifra de 38 milioane de euro, fiind
directionate spre cresterea capacitatilor de stocare, imbunatatirea calitatii si performantelor
fabricilor, dar tinand cont totodata si de respectarea cerintelor Uniunii Europene referitoare la
protectia mediului.
Cele 2 fabrici sunt situate in :
Targul Frumos-aceasta avand 2 linii de procesare:
-prima linie proceseaza in special floarea soarelui:430 tone/zisi aproximativ 150.000
tone/an , sau 325 tone/zi rapita sau 250 tone/zi soia
-a doua procezeaza in special rapita: 450 tone/zi si aproximativ 150.000 tone/an
Aceasta fabrica are o capacitate de stocare :
-seminte:44.000 tone;
-sroturi: 4000 tone;
-uleiuri: 13.000 tone in 26 tancuri.
Capacitatea de rafinare a uleiului este de 180 tone pe zi si 54.000 tone pe an.
Aici se imbuteliaza 4000 recipiente PET 1L pe ora si 28.800.000 recipiente pe an.
Capacitatile tehnologice:
-

Degumare= 250 tone ulei brut/zi

Neutralizare=250 tone ulei brut/zi

Rafinare= 180 tone ulei brut/zi

Imbuteliere= 96.000 butelii 1L/zi

Departamentele implicate in activitatea de productie, evidenta si rapoarte:

-

Departamentul de productie

Departamentul financiar contabil

Departamentul comercial

Laborator

Management

Iasi are o capacitate de procesare de 600 tone/zi si 180.000 tone/an, proceseaza in

special soia.
Aceasta fabrica are o capacitate de stocare de :
-boabe:10.000 tone;
-srot: 4500 tone;
-ulei: 2700 tone.
Slilozurile sunt situate in:
Targul Frumos
-noul siloz are o capacitate de in magazinare vertical de 44.000 tone;
-silozul vechi are o capacitate de 44.000 tone depozitate vertical si 5000 de tone in
depozitul plan.
Letcani
-silozul are o capacitate de 44.000 tone depozitul fiind vertical.
Iasi
-silozul are o capacitate de 44.000 tone intr-un depozit vertical si 10.000 tone
depozitate intr-un depozit plan.

In fabrica din Iasi se pot procesa boabe de soia, din care se obtin srot de soia cu continut
inalt de proteine si ulei de soia crud sau degumat..
Uleiul brut de soia se foloseste ca: ulei rafinat pentru consumul uman, materie prima
pentru margarina si grasimi, supliment in alimentatia animalelor sau in aplicatii tehnice (ex.
biodiesel).
Produc srot de diferite calitati (cu concentratie puternica intre 43% si 46%) pentru a
satisface nevoile tuturor clientilor.
Cu o marja de productie de 80%, srotul de soia este principalul produs al procesarii
boabelor de soia. Srotul de soia constituie element proteic de baza in hrana animalelor, in
special pentru pasari si porcine dar si pentru vacile de lapte si carne.
Etapele procesului tehnologic in aceasta fabrica sunt:

Producere abur tehnologic

Decojirea

Presa+ Extractie

Mixarea srotului cu coaja-se face pentru a obtine un srot cu grad de proteina mai
scazut in functie de solicitarile pietei

In fabrica de la Targul Frumos se proceseaza seminte de floarea soarelui si rapita

rezultand sroturi si uleiuri crude, degumate, rafinate sau partial rafinate, in functie de cerintele
clientilor.
Srotul este un produs secundar al procesarii semintelor de floarea soarelui sau rapita.
Srotul de floarea soarelui reprezinta un element proteic de baza in hrana animalelor, in special
a porcinelor. Avand o calitate superioara, de 36% continut de proteina, satisface atat nevoile
clientilor locali cat si externi.
Uleiul de floarea soarelui este folosit aproape in exclusivitate in industria alimentara
ca ulei rafinat pentru consum uman. Ulerom vinde uleiul brut si rafinat de floarea soarelui,
vrac sau imbuteliat, atat pe piata interna cat si la export.
Rafinaria de ulei de la Targul Frumos rafineaza ulei crud de floarea soarelui, rapita
sau soia, sau mixturi ale acestora, in functie de solicitarile clientilor.
Uleiul rafinat se inbuteliaza in recipient PET de 1L, 5L sau 10L atat sub marcile
proprii cat si ale clientilor.
3.2. Metode de dimensionare a suprafetei necesare pentru productie

O problema care se cere rezolvata din punctul de vedere a organizarii suprafetelor

productiei o constituie tipul optim de amplasare a locurilor de munca pe suprafetele de
productie si modul in care se va face circulatia produselor si deplasarea personalului pentru
executarea operatiilor de prelucrare. Din acest punct de vedere pot fi adoptate trei solutii si
anume:

proiectarea pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat;

proiectare pe baza procesului tehnologic sau pe grupe omogene de masini;

proiectare in functie de produsul prelucrat sau pe linii tehnologice.

a)

Proiectarea pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat consta in aceea ca

produsul care trebuie prelucrat ocupa o pozitie fixa, iar muncitorii impreuna cu
echipamentele tehnologice se deplaseaza la acesta, in ordinea impusa de

succesiunea operatiilor tehnologice. Acest tip de organizare a procesului de

productie se recomanda a se folosi in acele unitati de productie care fabrica
produse grele si de dimensiuni mari, numarul produselor este mic, iar procesul
tehnologic este relativ simplu.
b)

Proiectarea pe baza procesului tehnologic presupune faptul ca utilajele au o pozitie

fixa; in acest caz deplasarea fiind efectuata de produsele care urmeaza a fi prelucrate.
Utilajele sunt grupate pe grupe omogene de masini asemanatoare din punctul de vedere al
tehnologiei de prelucrare. Va exista in acest caz grupa de masini: strunguri, freze, raboteze,
etc. Acest mod de amplasare a locurilor de munca este specific unitatilor de productie cu tip
de productie de serie mica sau unicate.
c)

Proiectarea in functie de produsul prelucrat se foloseste in unitatile de productie care

au un tip de productie de serie mare sau de masa. Amplasarea utilajelor se face in cadrul unor
linii tehnologice specializate in fabricarea unui produs sau a unor produse asemanatoare din
punct de vedere tehnologic, in succesiunea impusa de fluxul tehnologic al produselor.
In urma analizei modului de organizare a procesului de productie poate rezulta
necesitatea unor modificari de fluxuri tehnologice sau de amplasari sau reamplasari de utilaje.
In acest caz este nevoie sa se faca o dimensionare judicioasa a suprafetelor de productie.
Pentru aceasta se folosesc mai multe metode dintre care mai utilizate sunt urmatoarele:

metoda pe baza de calcul;

metoda prin elaborarea unui proiect sumar;

metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii.

a) Metoda pe baza de calcul consta in stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii si a

necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utilaj sau instalatie in parte. In final se
calculeaza suprafata pe total grupe de utilaje prin inmultirea normativului de suprafata si
numarul de utilaje de acelasi tip.
Tot pe baza normativelor de suprafata se stabilesc si suprafetele necesare deplasarii
muncitorilor, a mijloacelor de transport sau pentru depozitarea materiilor si materialelor sau a
echipamentelor tehnologice.
Suprafata totala de productie se obtine prin insumare la suprafata de productie
suprafetele necesare serviciilor auxiliare sau de deservire sau pentru administratia
intreprinderii.

Determinarea necesarului de masini, utilaje sau instalatii se poate face prin utilizarea
unor relatii de calcul specifice. Acestea sunt diferentiate dupa cum utilajele sunt de prelucrare
mecanica, elaboreaza sarje sau sunt folosite in turnatorii.
Pentru utilajele din prelucrari mecanice numarul acestora se determina cu ajutorul relatiei:

unde:
- Qj- cantitatea de produse de tipul j ;
- tnj- norma de timp pe unitatea de produs j;
- Knj- coeficientul de indeplinire a normelor pentru produsul j;
- Td- timpul disponibil al utilajului.
Pentru utilajele care elaboreaza sarje, necesarul acestora se stabileste cu ajutorul relatiei:

unde:
-Q- cantitatea de produse care trebuie fabricata;
-Gmp- greutatea materiei prime care intra o singura data in instalatie;
-Kp- coeficientul de transformare din materie prima in produs finit;
-Td- timpul disponibil al instalatiei;
-ds- durata de elaborare a unei sarje.
In turnatorii necesarul de instalatii de turnare se determina cu ajutorul relatiei:

unde:

Q- cantitatea de produse care va fi turnata in rame;

-Np/rama- numarul produselor care se formeaza pe o rama de turnare;
-Nrame/ora- numarul de rame realizate intr-o ora;
-Td- timpul disponibil al instalatiei de turnare.
Calculul necesarului de suprafata se face pornind de la fiecare utilaj in parte pentru care
se calculeaza suprafata totala de productie dupa relatia:
St = Ss + Sg + Se
unde:
-Ss- suprafata statica;
-Sg- suprafata de gravitatie;
-Se- suprafata de evolutie.
Suprafata statica reprezinta suprafata pe care se aseaza efectiv utilajul, putandu-se
determina in functie de dimensiunile acestuia.
Suprafata de gravitatie este necesara pentru deservirea de catre muncitor a locurilor de
munca, sau pentru depozitarea materialelor. Aceasta suprafata se determina dupa relatia:
unde:
-N- numarul laturilor din care poate fi deservit utilajul de catre muncitor
Suprafata de evolutie este necesara pentru deplasarea personalului din sectie si pentru
efectuarea diferitelor transporturi si se determina cu ajutorul urmatoarei relatii:
Se =(Ss + Sg)K unde:
-K este un coeficient de suprafata, ale carui valori sunt cuprinse intre 0,05 si 3 in functie de
specificul locului de munca.
b)

Metoda pe baza unui proiect sumar consta in aceea ca se elaboreaza un proiect de

detaliu care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare in functie de solutiile de
amplasare adoptate. Dimensionarea spatiilor pe baza normativelor de utilizare a spatiului se
foloseste in mod frecvent in cazul in care anumite tipuri de suprafete se repeta de la un proiect
la altul.

In concluzie, folosirea acestei metode se bazeaza pe normativele existente pentru diferitele

masini sau utilaje.
Astfel, pentru masinile mici este necesara o suprafata de 10-12 mp, pentru cele mijlocii
15-25 mp, iar pentru cele mari 30-45 mp.
La fel se stabileste suprafata de productie necesara pentru activitati de control tehnic de
calitate sau auxiliare.
c)

Metoda pe baza tendintei coeficientilor sau a extrapolarii . Pe baza acestei metode se

pot determina indicatori precum raportul dintre suprafata utila si suprafata totala, sau intre
suprafata construita si cea utila, etc
Suprafetele de productie se pot determina si prin extrapolare, adica tinandu-se seama de
tendinta acestor coeficienti si necesarul de suprafata estimat intr-o perioada viitoare.

3.3. Etapele procesului de amplasare

O

intreprindere

poate

prospera

in

cazul

unui

amplasament

favorabil.

La alegerea amplasamentului unei intreprinderi este necesar de luat in calcul urmatoarele

etape :

Numrul i structura populaiei i puterea de cumprare a acesteia;

Natura produsului i frecvena cumprrii diferitelor produse;

Intensitatea traficului pietonal;

Apropierea concurenilor;

Vecintatea cu alte afaceri;

Numrul locurilor de parcri;

Costul amplasrii;

Condiiile contractului de ncheiere;

Imaginea localului;

Reglementri i norme specifice;

Accesibilitatea pentru clieni;

Existena transportului public;

Existena unui numr suficient de locuri de parcare;

Posibilitatea extinderii ulterioare a afacerii;

Ct de uor i de repede pot gsi clienii afacerea;

Mrimea cheltuielilor suplimentare pentru promovarea amplasamentului respectiv, etc.

Disponibilitatea forelor de munc calificate - Se va avea n vedere reducerea

omajului din zon i evitarea fluctuaiilor de personal n uniti deja existente.
Apropierea de sursele de materie prim - Acest factor are o pondere nsemnat n situaia

n care procesul de producie necesit un volum mare de materiale, al cror transport este
costisitor;

Apropierea de pieele de desfacere pentru bunurile finite;

Accesul la cile de transport - Se urmrete amplasarea sistemului industrial ct mai

aproape de calea ferat, reeaua de transport auto sau transport pe ap.

Costul transportului;

Costul i calitatea utilitilor;

Prevederile legale referitoare la protecia mediului nconjurtor.

Metode de amplasare

Lucrarile de specialitate prezinta mai multe metode prin care decizia de amplasare poate
fi optimizata:
a) tabelul comparativ al principalilor factori de influenta

b) metoda utilitatilor aplicata analizei amplasarilor

c) analiza dimensionala a amplasarilor
d) metoda pragului de rentabilitate
e) metoda centrului de greutate
f) programarea liniara, algoritmul de transport.
a) Tabelul comparativ al principalilor factori de influenta
Tab 3.4.1

Principalii factori de influenta

Factorii de influenta
Stabilitate politica
Legislatie relevanta
Sindicate de munca
Climatul mediului industrial
Fezabilitatea ntreprinderilor
Restrictii de capital
Taxele pentru firmele straine
Restrictii curente
PIB, tendinta
Tendintele investitiilor straine
Restrictii pentru forta de munca
straina
Climat
Limbaj
Preferinte manageriale
Facilitati de localizare
Accesul la aria de distributie
Costul vietii
Standardul de viata
Localizarea pietei / clienti
Localizarea furnizorilor
Proximitatea colaboratorilor
Forta, abilitati si priceperi
somaj, absenteism
Nivel de salarizare
Restrictii de dezvoltare
Structura taxelor
Controlul mediului
Comunicatii internationale,
nationale
Transport (aerian, tren, sosele)

Internationali

Nationali

Regionali

?
?

Accesibilitatea teritoriului si
costuri

Costul terenului

Costul constructiei

nchirieri

Costul serviciilor

Zonarea si restrictii de plan

(urbanizare)

Accesul la utilitati

Accesul la achizitie si pregatire

Atitudinea si cultura comunitatii

Locali

Accesibilitatea energiei

Costul energiei

Impactul n mediu

Acces la subcontractari

Acces la amplasament

Caracteristicile locului

Acces spatii adiacente

Acces transport

Parcari

Transport local

Alte facilitati

b) Metoda utilitatilor

Utilitatea se exprima prin gradul de satisfactie pe care-l nregistreaza decidentul optnd

pentru o cale sau alta de rezolvare a problemei de conducere n raport cu interesele si
obiectivele sale si ale organizatiei . Teoria utilitatii a fost elaborata de John Newman si Oscar
Morgenstein n 1944, formulnd functiile, proprietatile si modul n care se poate aplica n
procesul decizional.
Utilitatea este un indicator adimensional si permite ca valorile diferitelor caracteristici ale
unei variante decizionale sa fie nsumate.
Att n cazul produselor, proceselor ct si n cel al amenajarilor utilitatea evalueaza gradul
de satisfactie dupa mai multe criterii sau caracteristici care au fiecare o pondere n definirea
utilitatii de ansamblu, pondere stabilita de un decident sau un grup de lucru dupa o serie de
metode care elimina subiectivismul sau partizanatul.
Teoria utilitatilor se dovedeste a fi deosebit de elastica pentru ca permite includerea n
analiza att a factorilor cantitativi, fiecare exprimat prin unitati de masura specifice, ct si a
factorilor calitativi exprimati prin valori relative apreciate n functie de un etalon prestabilit.
Etapele de lucru n metoda utilitatilor:
1. Se nominalizeaza variantele de amplasare Vi, i = (1..m).
2.

Se dezvolta lista factorilor relevanti Fj, j = (1..n) care reprezinta criteriile de apreciere a
variantelor de amplasare.

3.

Se aloca fiecarui factor un coeficient de importanta Kj n functie de obiectivele propuse.

Se prefera ca suma acestora sa fie egala cu 1; Kj = 1

4.

Se determina consecintele criteriilor de apreciere asupra fiecarei variante si se

construieste matricea consecintelor. (tab. 3.4.2) astfel nct pentru fiecare amplasare V j sunt
nominalizate consecintele aij n functie de fiecare criteriu Fj.
Tab.3.4.2

Amplasare
V1
...
Vi
...
Vm

F1
a11

Tabelul consecintelor n metoda utilitatilor

Factori
...
Fj
a1j

ai1

aij

am1

amj

...

Fn
a1n
ain

Se precizeaza ca n matricea consecintelor se regasesc valorile reale exprimate n

unitatile de masura caracteristice si cele calitative apreciate n valoarea lor relativa. Tabelul
centralizeaza consecintele fara a tine cont de unitatea de masura specifica fiecarui criteriu de
apreciere.
5. Se alege o scara de nivel pentru a transfera consecintele n utilitati, de obicei de la
1

la 10, pentru a aprecia adimensional consecintele detasndu-le de unitatile de masura.

6.

Se transforma consecintele n utilitati. Pentru fiecare factor de influenta se va

identifica consecinta cea mai nefavorabila careia i se va acorda nivelul de utilitate 1, iar pentru
cea mai favorabila nivelul de utilitate 10. Pentru valorile intermediare, utilitatile pot fi
determinate prin interpolare sau cu relatia:

Unde :
uij - reprezinta utilitatea corespunzatoare amplasamentului i n functie de factorul
j aij - consecinta corespunzatoare amplasamentului i n functie de factorul j
(aj)u=1 - consecinta cea mai nefavorabila la nivelul factorului j
(aj)u=10 - consecinta cea mai favorabila la nivelul factorului j

7. Se construieste matricea utilitatilor similara cu cea a consecintelor.

n tabelul 3.4.3 se vor nominaliza si valorile coeficientilor de importanta pentru fiecare
criteriu de apreciere Kj.

Tab.3.4.3

Tabelul utilitatilor
Amplasare
V1

Factori
F1

...

Fj

...

Fn

u11

u1j

u1n

ui1

Uij

uin

Vm

um1

umj

umn

Kj

K1

Utilitatea totala

...
Vi
...

...

Kj

...

Kn

8. Se calculeaza utilitatea totala aferenta fiecarei variante de amplasare cu formula:

adica pondernd utilitatile cu coeficientii de importanta alocati si n final efectund suma

utilitatilor ponderate pe fiecare varianta de amplasare.
9. Se face recomandarea de amplasare conform variantei cu utilitatea totala maxima.
Avantajele metodei:
-

n analiza pot lua n considerare att factori calitativi ct si factori cantitativi de care depinde
eficienta amplasarii;
-

metoda este logica si usor de aplicat si are un grad de generalizare remarcabil.

Dezavantajele metodei:

se induce un anumit grad de subiectivism n etapele de stabilire a factorilor si a importantei

acestora n functie de obiectivul sau obiectivele propuse;

varianta optima rezultata nu concorda ntotdeauna cu anumite considerente majore care nu au

fost luate n calcul si deci varianta optima nu poate fi aplicata datorita acestor restrictii
(securitatea oamenilor, riscuri etc.).
Managementul activitilor logistice presupune nu numai decizii referitoare la deplasarea
bunurilor ci i decizii despre:
unde, ce i ct s se produc,

 care s fie nivelul stocului n fiecare etap procesului de producie,

fluxul informaional ntre actorii implicai n lanul logistic i
locul de amplasare a uzinelor i centrelor de distribuie.
Deciziile referitoare la amplasare sunt cele mai dificile i critice n realizarea unui lan
logistic eficient. Fluxul informaional este i acesta relativ flexibil, putndu-se modifica n
funcie de strategiile corporatiste i diferitele aliane. Deci, transportul, stocul i informaia pot
fi reoptimizate rapid ca rspuns la modificrile aprute n lanul logistic.

O limitare important modelului de amplasare cu cerere fix este presupunerea cdere

la centrele de distribuie la clieni sunt trimise vehicule ncrcate la capacitatea maxim. n
majoritatea cazurilor, transporturile sunt efectuate la capaciti sub capacitatea maxima de
transport a vehiculelor i pe o rut cu opriri intermediare ntre faciliti i diveri clieni. n
cazul vehiculelor ncrcate la capacitate maxim, costul unei livrri este independent de
celelalte livrri efectuate, pe cnd, n cazul transporturilor incomplete, costul livrrilor
depinde de amplasarea celorlali clieni i de ordinea n care acetia sunt servii.
3.Analiza dimensionala n amplasarea ntreprinderilor

n general cnd avem de rezolvat o problema multidimensionala se poate utiliza

metoda elaborata de Bridgeman [4]. Sa presupunem ca avem de ales ntre mai multe variante
de amplasare i = (1..m) carora putem sa le asociem o serie de costuri de tip scor datorate unor
factori de influenta j = (1..n). Aceste costuri sunt echivalente cu Oi1, Oi2, ., Oij, ., Oin.
Fiecare factor are un coeficient de importanta de tipul W1, W2, ., Wj, Wn. Meritul,
sau valoarea, pentru fiecare varianta de localizare se obtine prin formula:

n aceste conditii se compara variantele doua cte doua:

Concluzia este stabilita de rezultatul raportului:

- daca MA/MB>1 se alege varianta B.
- daca MA/MB<1 se alege varianta A.

4.Metoda pragului de rentabilitate

Universalitatea pragului de rentabilitate face posibila utilizarea analizei cantitate - cost

si pentru a compara economic alternativele de amplasare.
Problema se poate rezolva grafic sau algebric si comporta etape bine precizate:
1. Se determina CF - costurile fixe si CV - costurile variabile pentru fiecare varianta de
amplasare. n faza initiala pentru fiecare varianta de amplasare se determina costurile fixe C Fi
care sunt independente de cantitatea executata si costurile variabile CV = cV x Ng dependente
de cantitatea executata Ng.
Apoi vom determina CT costurile totale pentru fiecare varianta i.

2.

Pe o diagrama cumulativa vor fi reprezentate variatiile cheltuielilor totale C Ti pentru

amplasamentele propuse.

3. Printr-o analiza a rezultatelor obtinute se selecteaza localizarile care au costurile totale cele
mai scazute asociate unei productii precizate. Se obtin mai multe variante fezabile n functie
de cantitatea de produse executate, rezultate care vor fi interpretate si valorificate dupa o
procedura logica.

5.Metoda centrului de greutate

. Metoda centrului de greutate

Metoda presupune alegerea poziiei de amplasare pe baza distanei medii fa de

beneficiari/furnizori, aceast distan calculndu-se n raport cu un punct de origine arbitrar
ales. Aceast distan se poate afla pentru situaii uni, bi sau tridimensionale. n caz
unidimensional se msoar distanele de-a lungul unei axe (est/vest). n cazul bidimensional
distantele se msoar pe dou axe N-S i E-V. Dac nu se dau i alte date privind tarifele sau
volumele de transportat, poziia de amplasare, denumit i centru de greutate, este dat de
distana medie a beneficiarilor/furnizorilor fa de origine. Dac ns volumele, tarifele
variaz ntre amplasamente, atunci se vor lua n calcul i factori precum volum - distan sau
tarif - greutate - distan.
Pentru exemplificare, s presupunem c se amplaseaz un depozit care va primi
produsele de la mai multe uzine i apoi le va distribui ctre mai muli beneficiari. Pentru
simplificare s presupunem c se consider trei firme A,B,C cu urmtoarele date:
A furnizeaz firmelor B i C 10 tone la un pre de 5 u.m./tkm;
B este aprovizionat cu 2 tone la un pre de 8 u.m./tkm;
C este aprovizionat cu 8 tone la un pre de 4 u.m./tkm.

Figura
Amplasarea pe baza metodei centrului de greutate
Coordonatele centrului de greutate se calculeaz pe baza formulei urmtoare:

Zi

Ti *Vi *
Ti *Vi

Zi

n care: T; reprezint tariful de transport pe ton i km pentru fiecare amplasament i; Vi

- cantitatea ce urmeaz a fi transportat de la sau pn la fiecare amplasament i;
Zi - distana n km, ntre o origine arbitrar aleas i fiecare punct i.
Rezolvare
Dac considerm doar distanele fa de origine i calculm distana medie, iar a ine seama
de diferenele de tarife i de volume de transportat, punctul va avea coordonatele W'(95,33 ; 49,00).
Aplicnd n schimb metoda centrului de greutate, pe baza datelor prezentate n tabelul 3.1,
punctul ales va avea urmtoarele coordonate:

X TA *VA * X A TB *VB * X B TC *VC * X C

TA *VA TB *VB TC *VC
5 *10 * 73 8 * 2 * 95 4 *8 *118 8946 91.29kmEst
5 *10 8 * 2 4 *8
98

T *V *Y T *V *Y T *V *Y
A

TB *VB TC *VC

TA *VA

8 * 2 *84 4 *8 * 41 38.33kmNord 5 *10

5 *10 * 22
8 * 2 4 *8
Tabelul
Problema centrului de greutate
B/F

Tarif de
Cant.
transport
v
Ttone
um/tkm

10

Dist.
Dist.fa de
fa de
origine pe axa
origine
Nord (Y)
pe axa Est

T VX

TVY

TU

73

22

3650

1100

50

95

84

1520

1344

16

118

41

3776

1312

32

8946

3756

98

Total
W
Coordonatele centrului de
greutate (W)

95,33

49,00

91,29

38,33

Se observ c punctul ales (W) este mai apropiat de firma A n comparaie cu W'. Dat fiind
faptul c firma A nregistreaz costuri ridicate de transport i cantitile transportate sunt mai mari, este
normal ca depozitul s fie amplasat mai aproape de aceast firm. Aadar depozitul va fi amplasat la
91,3 km distant spre Est i 38,3 km distan spre Nord n raport cu punctul de origine ales.
3. Metoda comparrii costurilor totale. n cazul acestui model de analiz, problema este
alegerea unui amplasament din mai multe predeterminate n funcie de costuri, dar nu de cele de
distribuie, ci n funcie de costurile fixe i variabile ale unit ii agro-alimentarei. Pot fi luate n calcul
i costurile de distributie, dar cestea constituie doar o parte a costurilor fixe i/sau variabile ale
ntreprinderii.
Costurile totale ale unei firme se mpart n costuri fixe i costuri variabile. Costurile fixe sunt
acele costuri independente de volumul produciei, respectiv de cererea de produse manifestat pe pia.
Se includ aici cheltuielile cu chiria cldirilor, a terenului ocupat, cheltuielile cu amortizarea, cu
nclzirea i iluminatul general al unitii, cheltuielile cu impozitele pe cldiri i pe proprietate etc.
Costurile variabile sunt dependente de volumul produciei, volum dimensionat i n funcie de
cererea pietei. n aceast categorie intr cheltuielile cu forta de munc (cu disponibilitate diferit de la
o zon la alta), cheltuielile cu materialele necesare pentru producie (mai mult sau mai putin
accesibile), cheltuielile de transport, care pot fi sensibil diferite de la un amplasament la altul. Paii
care se parcurg n rezolvarea acestui gen de probleme sunt urmtorii:
se stabilesc mai multe variante de amplasare;
se estimeaz costurile fixe i variabile pentru fiecare alteinativ la diferite niveluri ale cererii;
se reprezint grafic alternativele, trecnd pe abscis nivelurile cererii iar pe ordonat costurile
totale pentru fiecare alternativ;
se stabilete punctul de intersecie al graficelor corespunztor acelui nivel al cererii pentru
care costurile totale ale diferitelor variante de amplasament sunt egale;

3.5.

se identific valorile sau intervalele de valori ale cererii pentru care o variant este
preferat alteia.

Fundamentarea elaborrii planului general de organiazare a firmei

Odata stabilit locul de amplasarea al viitoarea intreprinderi, se trece la proiectarea

lucrarilor de contructii- montaj si de instralatii, precum si la proiectarea tehnologica si de
productie. In ambele cazuri se ridica probleme specificare care .de regula sunt rezolvate de
grupe diferite de specialisti dar intre aceste grupe se strabileste un flux permanent de relatii si
conditionari proprii tehnologiei de proiectare si de exceptie a viitoare intreprinderi.
Din ansamblul problemelor solutionate , in procesul de proiectare a viitoare
intreprinderi, cele privind organizarea si amenajarea spatiala a nivelului intreprinderii sunt
cuprinse si rezolvate in cadrul planului general de organizare a intreprinderii.
Planul general de organizare a intreprinderii este lucrarea de proiectare prin care se
stabileste desfasurarea spatiala a porcesului de productie, amplasarea caldirilor, constructiilor
si instalatiilor in stransa coordonare cu relieful, cu necesitatile de amenajare a terenului si cu
sistemul de transport intern ce vor fi lolosite intr-un tot unitar tehnic si arhitectural in vederea
functionarii eficiente a viitoarea intreprinderi.
Elaborarea

unui plan general de organizare a intreprinderii preiznta o importata

economica deosebita. Astfel, decalitatea solutiilor adoptate prin intermediul acestuia depinde
atat realizarea in bune conditii a activitatii de proiectare si constructie a intreprinderii
respective, cat si modul de desfasurare a proiectiei si eficienta economica a activitatii
productive a intreprinderii dupa punerea sa in functiune.
Planul general de organizarea a intreprinderii este format din planuri care solutineaza
mai multe grupe de probleme care privesc :

Incadrarea in zona sau platforma industriala

Zonificarea teritoriului intreprinderii

Asigurarea unei retele de transport adecvate

Lucrarile de terasament necesitate de intreprindere;

Instalatii sanitare, de alimentare cu apa, canalizare etc;

Instalatii energetice;

Instalatii electrice;

Instalatii si amenajari speciale;

Spatii verzi, plantatii, zone de protectie, locuri de odihna;

Organizarea lucrrilor de executie;

Amenajari privind protectia si tehnica securitatii muncii in interiorul

intreprinderii;

La elaborarea planului de organizare a intreprinderii trebuie avute in vedereanumite

difereniteri, cum sunt cele date de felul ramurii din care face parte intreprinderea, de gradul de
integrare al acesteia, de tipul de productie, de gradul de concentrare si specializare,cooperare
sau combinare, de natura proceselor tehnologice desfasurate.
De asemenea pentru elaborarea unui plan general eficient este necesar sa se tina seama
de o serie de elemente de baza, care pot fi grupate dupa continutul lor in urmatoarele categorii
care se refera la:

Procesul tehnologic .Prin proiectarea viitoare intreprinderi trebuie sa se prevada

folosirirea celor mai avansatesi eficiente procedee si echipamentte tehnologice si sa asigure
un grad ridicat de mecanizare, automatizare si robotizare a procesului de productie;

Circulatia materialelor si a oamneilor pe teritoriul intreprinderii. Este necesar ca

fluxul de materiale sa aiba un caracter continuu, sa fie cat mai scurte posibil si sa se evite
intoarcerile sau strangularile de flux. Fluxurile de oameni pe teritoriul intreprinderiitrebuie
sa fie cat mai scurte, fara a exista incrucisari ale acestora cu fluxurile de materiale.

Alimentarea cu diferite utilitati. Se impune stabilirea unei structuri si amplasari

rationale a instalatiilor si retetelor energetice necesare pentru asigurarea diferitelor forme de
energie (electrica, termica, abur etc) atat in afara cat si in interioru intreprinderii

Conditiile naturale, climatice, geologice, hidrologice si topografice.

Amplasarea constructiilor si caldirilor intreprinderii trebuie facuta tinand seama de pozitia

fata de punctele cardinale, asigurandu-se o iluminare naturala optima si de directia si
frecventa vanturilor dominante in regiunea reswpectiva, pentru a se evita imprastierea
diverselor degajari (fum, gaze etc)pe teritoriul intreprinderii.

Elementele de ordin arhitectonic, urbanistic si constructiv. Solutiile de proiectare

trebuie sa asigure incadrarea intreprinderii in stilul arhitectural al zonei, diferitele claddiri
sau constructii trebuind grupate in anumite zone in raport cu specificul productiei, cu
conditiile sanitare si cu gradul de nocivitate.

Protectia contra incendiilor. Aceasta cerinta impune respectarea unor distante minime
intre calridisi constructii i functie de gradul de pericol de incendiu al procesului tehnologic
care se desfasoara in interiorul acestora, amplasarea in zone izolate a subunitatilor care
prezinta un pericol ridicat de incendiu.

Conditiile tehnico-sanitare. In functie de natura procesului tehnologic care se

desfasoara in cadrul intreprinderii, prin planul general de organizare se prevad solutii de

amplasare care tin sema de cerintele de ordin tehnico-sanitar.

CAP. IV Alegerea i descrierea schemei adoptate i de analiz a factorilor de

producie
4.1 Schema tehnologica a uleiului
Prelucrarea si procesarea semintelor se va face prin metode fizice fara a afecta calitatea
productiei si fara a modifica continutul de elemente care constituie ingredientele ce trebuie sa

existe in produsul final obtinut.Prin implementarea proiectului, societatea urmrete

asigurarea unui nivel ridicat de calitate ale produselor obinute prin tehnologie modern , la
standardele impuse de UE, realiznd un control amnunit, bazat pe o aparatur
ultraperformant.
Obiectivul general al proiectului Asamblarea unei linii de procesare si prelucrare a
ssemintelor oleaginoase l constituie achiziionarea i montarea unei linii de productie a
uleiului in conformitate cu normativele de mediu ale Uniunii Europene.
Astfel, investiiile propuse a se realiza prin acest proiect vizeaz urmtoarele:

achiziionarea de instalaii performante la nivelul standardelor Uniunii Europene n

vederea prelucrarii semintelor oleaginoase ;

crearea condiiilor de desfurare n condiii optime a activitii i de protecie a

mediului nconjurtor.

Utilizarea utilajelor,instalatiilor si echipamentelor nou achizitionate in conditii

eficiente din punct de vedere tehnic si economic pentru a valorifica productia obtinuta
in cadrul plantatiei.

Uleiul se va produce dupa dup urmtoarea schem tehnologic:

SEMINTE OLEAGINOASE

RECEPTIE (cantitativa si calitativa)

DEPOZITARE

CURATIRE

USCARE

DECOJIRE

TRATAMENT HIDROTEHNIC (DECOJIRE)

PRESARE

TURTE

EXTRACTIE CU SOLVENTI

ULEI BRUT DE PRESA

MISCELA

SROT
DISTILARE

DESOLVENTIZARE

ULEI BRUT DE EXTRACTIE

RAFINARE
DESMUCILAGINARE
NEUTRALIZARE
SPALARE
USCARE
DECOLORARE
WINTERIZARE

DEZODORIZARE

ULEI RAFINAT
Fig.4.1 Schema tehnologica a obtinerii uleiului

4.2. Descrierea procesului de fabricaie

Curatirea semintelor are ca scop indepartarea impuritatilor organice, minerale si a
prafului.
Uleiurile vegetale se extrag din seminte, pulpa, sau miezul unor fructe, sau chiar din
samburii unor plante, denumite oleaginoase.
Compozitia chimica a semintelor oleaginoase variaza cu specia vegetala din care
provine. Se considera ca semintele au un cntinut de 0,5 g ulei/g proteina.
Compozitia chimica a semintelor si uleiurilor poate fi influentata de umiditate
solului, procedeele agrotehnice aplicate, temperatura mediului.
Precuratirea semintelor oleaginoase are ca scop prevenirea unor deprecieri ale materie
prime in timpul depozitarii.
Depozitarea semintelor oleaginoase. Depozitarea si reducerea umiditatii semintelor
oleagonoase creaza conditi necesare unei depozitari in care pericolul degradarii materiei prime
prin respiratie, incingere, degradare este micsorat.
Maturarea semintelor oleaginoase se poate continua si dupa recoltare.Stabilitatea este
influentata de trecerea enzimelor din starea lor activa in starea inactiva. Incheierea maturarii
imbunatateste randamentul de prelucreare a semintelor in uleiuri.
In timpul depozitarii se evita accesul luminii in silozuri, pentru a preveni autooxidarea
grasimilor.
Decojirea se realizeaza prin lovire , frecare, presare sau taiere; folosindu-se in acest
scop utilaje speciale. Este necesar de examinat materialul iesit de la decojire si procentul de
seminte nesparte. In materialul descojit se determina procentul de miez, continutul de ulei in
coaja si umiditate.

Macinarea are ca scop ruperea membranei celulare si destramarea stucturii

ectoplasmei, creandu-se conditii favorabile pentru extractia uleiului
Continutul de mic de ulei si mediul favorizeaza in general o buna macinare. In timpul
macinarii se creeaza conditi prielnice oxidarii uleiului.
Prajirea are ca scop modificarea proprietatilor fizice-chimice ale macinaturii pentru ca
la presare sa se obtina randamentul maxim in ulei.
Umectarea se realizeaza prin adaugarea de apa favorizand fenomenul de udare
selectiva, potrivit caruia fortele de suprafata care retin uleiu se satureaza cu apa eliminand
uleiul. Incalzirea macinaturii duce la scaderea tensiunii superficiale si vascozitatii uleiului.

Presarea macinaturii reprezinta una dintre cele doua operatii finale ale procesului
tehnologic de obtinere a uleiului brut. Pentru fabricatiile de ulei care nu au extractie, presarea
incheie procesul de obtinere a uleiului brut.
Prin presare, uleiul se separa din macinatura cu randament supus presararii.
Procesul de presare este infuentat de: tipul de presa, presiunea exercitata, durata
presarii, umiditatea macinaturi, temperatura macinaturii, grosimea stratului de material supus
presarii
Csterea presiunii trebuie sa se faca gradat, pentru a evita infundarea capilalelor si,
impiedicarea scurgerii uleiului.
Cresterea presiunii si durata de presare influenteaza asupra cantitati de ulei expulzat,
numai pana la o limita, dupa care randamentul nu mai este modificat .
Purificarea uleiului de presa are ca scop retinerea suspensilor mecanice si organice, cum
si a urmelor de apa. Acestea pot micsora conservabilitatea uleiului si ingreuna operatie de
rafinare.
Purificarea uleuiului brut cu presa se realizeaza prin trecerea uleiului pe sita vibratoare,
uscarea si filtrarea uleiului.
Factorii care influenteaza filtrarea sunt: presiunea si viteza de filtrare, structura sau
natura precipitatului depus, grosimea precipitatuluyi, vascozitarea lichidului cere se filtreaza,
si temperatuta lichidului care se filtreaza.

La uleiul brut se determina sedimetul si aciditatea iar la brochen umiditatea si continutul

de ulei.
Rezultatul purificarii se masoara prin continutul de impuritati si apa a uleiului rezultat.
In acelasi timp se verifica aciditatea libera, gustul, mirosul si culoarea.
Extractia cu dizolvanti prezinta avantajul ca asigura extragerea aproape integrala a
uleiului, mai ales atunci cand se practica o schema tehnologica moderna, care cuprinde si
presare anterioara.
In industrie extractia este influentata de sructura materialului supus extractiei,
proprietatile dizolvantului si regimul de extractie a macinaturii. Structura anterioara a
macinaturii permeabilitatea dizolvantulu, gradul de degresare al macinaturii.
Umiditatea optima a macinaturii este de 6-9 %.
Cresterea temperaturii dizolvantului favorizeaza procesul de extractie a uleiului.
Extractia macinaturii se poate realiza atat in baterii de extractie cat si in instalatii cu flux
continuu. La extractia in baterii, controlul de calitate va urmari respectatea normelor
tehnologice de incarcare a extractului cu macinatura si benzina.
Distilarea miscelei se refera la procesul de ulei dizolvat intr-o cantitate determinatade
dizolvant. Greutatea specifica este influentata de raportul cantitativ dintre ulei si dizolvant si
de temperatura.
Eliminarea dizolvantului din srot se realizeaza prin aburirea srotului urmata de
uscare, pana la o umiditate de 8-9 % pentru eliminarea dizolvantului..
Rafinarea uleiurilor vegetale are ce scop eliminarea unor substante de insotire din uleiul
brut(mucilagii, acizii grasi liberi, pigmenti vegetali),.
Prin rafinare se amelioreaza proprietatile uleiurilor cum sunt culoarea, aciditatea libera,
gustul si mirosul, transparenta, consevabilitatea.
Rafinarea trebuie astfel condusa incat sa se obtina minimim de pierderi de grasime.
Rafinarea se realizeaza in functie de impuritatile din uleiul brut prin:
metode fizice: sedimentare, centrifugare, filtrare, distilare;

 metode chimice: neutralizarea alcalina, rafinarea acida, decolorarea

chimica, neutralizarea prin esterificare;
metode fizico-chimice: hidratatea, decolorarea prin adsortie,
rafinarea cu dizolvanti selectivi;
Filtrarea este influentata de presiunea vascozitati uleiului si temperatura sa, grosimea
stratului de de separat.
Uscarea in industria uleiului se realizeaza utilizand, in general, actiunea caldurii.
La indicarea metodei de uscare si a regimului de uscare aplicat, controlul de calitate va
urmari:
-evitarea supraincalzirii semintelor, printr-o temperatura prea ridicata;
-mentinerea unei durate cat mai reduse de deshidratare pentru a evita , la
temperaturi ridicate, unele procese enzimetice;
Uscarea se poate realiza in uscatoare rotative, uscatoare tambur si in instalatii de
iradiere cu radiatii infrarosii.
Viteza de uscare depinde de umiditatea initiala si finala a semintelor oleaginoase,
de temperatura mediului in care are loc uscarea si de intensitatea de miscare a agentului.
Uscarea uleiurilor se realizeaza la o temperatura de 90-95oC, la o presiune de
reziduala de 100-160 mm Hg.
Decolorarea (albirea) are ca scop obtinerea unui ulei cu o coloratie cat mai
slaba.Decolorarea se face utizand absorbanti si este influentata de ai multi factori: natura
substantei absorbante, temperatura, timpul de contact dintre adsorbant si ulei, starea de
agitare.
Prezenta acizilor grasi liberi cum si a urmelor de sapun micsoreaza eficienta
docolorarii cu adsorbanti, datorita faptului ca sunt adsorbanti preferentiali.
Cantitatea de pamant decolorant pentru uleiul de dovleac este de 4-5%
Vintetizarea (deceruirea sau demargarinizarea) este o operatie prin care se elimina din
ulei cerurile si gliceridele care se solidifica la temperatura camerei.
Temperatura de cristalizare este de 5-7 oC, iar in vederea obtinerii de cristale cu
dimensiuni mari se introduc ce centre de cristalizare granule de kiselgur in proportie de 0,5%.

Filtrarea se face in filtre tip Seitz, iar pentru formarea stratului filtrant se aplica
dozele de 1 kg cristal
Dezodorizarea consta in indepartarea substantelor care confera uleiului gust si miros
strain.Dezodorizarea este obligatorie pentru uleiurile comestibile obtinute prin extractie.
Gustul si mirosul uleiurilor sunt provocate de unele componente naturale, de produsi
rezultati din alterarea materiei prime sau a uleiului in timpul depozitarii sau a operatiilor de
prelucrare.
Aceste substante sunt hidrocarburile nesaturate , compusi cu gust amar, aldehide sau
cetone, rezultate din degradarea grasimilor.
Prin dezodorizare se urmareste eliminarea mirositoare fara antrenarea gliceridelor.
Tensiunea de vapori fiin redusa la presiunea atmosferica, temperatura de fierbere
este de 193-263oC pentru eliminarea de metilului si cetonelor.
Pentru reducerea temperaturii de distilare se lucreaza fie sub vacuum, fie utilizanduse antrenarea cu gaz inert.
Pentru a evita hidroliza gliceridelor se va aplica, pentru uleiurile vegetale,
temperatura maxim de 185-200oC. Ca gaz inert se folosesc vaporii de apa.
In timpul dezodorizarii de pierde de la 0,2-0,8%ulei.
Conditiile de calitate ale uleiurilor comestibile sunt inscrise in STAS 12-62 si
ulterioare.
Uleiurile se pastreaza in rezervoare ferite de actiunea lumini si umiditatii care
favorizeaza producerea unor fenomene de degradare.
Rezervoarele trebuie sa fie etanse, pentru a impiedica patrunderea prafului si
mirosurilor straine.
In timpul depozitarii uleiul poate suferii procese de degradare (hidroliza enzimatica
absortia unor substante volatine, mirositoare,...)
Rancezirea hidrolitica se caracterizeaza prin cresterea aciditatii, in timp ce rancezirea
oxidativa duce fie la formarea metil-cetonelor puternic mirositoare (rancezirea cetonica), cum
si a unor peroxizi si in final la aldehide si acizi cu catena mijlocie.

4.3. Principalele caracteristici ale materiilor prime auxiliare i ale produslui finit
Produsul ulei comestibil este obtinut din seminte de floarea soarelui prin presare sau
extractie cu solvent si rafinare. Uleiul comestibil trebuie fabricat dupa instructiuni tehnologice
aprobate de catre organul central coordonator, cu respectarea dispozitiilor legale sanitare.
Materia prima si materialele auxiliare utilizate la fabricarea uleiului rafinat de floarea
soarelui trebuie sa corespunda documentelor tehnice normative de produs si dispozitiilor
legale sanitare.

Caracteristici organoleptice
Aspect la 600 C pt uleiul in ambalaje de

Condiii de admisibilitate
Limpede, fara suspensii sau sedimente

desfacere
culoarea

galben

rniros

placut, fara miros strin;

gust

plcut, fara gust strin;

Caracteristici fizico-chimice

Conditii de admisibilitate

Aciditate libera exprimata in acid oleic - % max

0,1

Culoare de iod, mg l/100 cm3, max

Apa si substante volatile, % max

0,06

Impuritati insolubile in eter etilic, % max

0,05

Sapun, % max

0,02

Substante organice nesaponificabile, % max

Indice de iod, g, l/100g

119.....135

Indice de saponificare, mg KOH/g

184.....198

indice de peroxids, meg/kg. max

12

Plumb, mg/kg, max

Cfm reglementarilor sanitare in vigoare

Cupru, mg/kg, max

Cfm reglementarilor sanitare in vigoare

Zinc, mg/kg, max

Cfm reglementarilor sanitare in vigoare

Arsen, mg/kg, max

Cfm reglementarilor sanitare in vigoare

CAP. V Optimizarea produciei cu ajutorul metodelor economice

5.1. Programare liniara
Programarea liniar este folosit n optimizarea alocrii resurselor si ine cont de dou
elemente: obiective i restricii.
Aceasta poate fi folosit n gestiunea produciei pentru rezolvarea unor probleme:

de repartizare a produciei pe diferite maini n condiiile maximizrii

profitului;

privind transportul produselor ntre locurile de munca i ntre acestea i

punctele de distribuie;

de determinare a cantitilor din diverse bunuri ce trebuie produse.

Programare liniar a aprut ca un model matematic dezvoltat n timpul celui deal

doilearzboi mondial pentru a planifica cheltuielile, a reduce costurile pentru armat i
marirea pierderilor in armata inamica.
Acesta a fost inut secret pn n 1947. n perioada postbelic,multe industrii au i-au gsit
utilitatea n planificarea productiei de zi cu zi.
Fondatorii acestei metode sunt Leonid Kantorovici, un matematician rus, care a dezvoltat
probleme de programare liniara in 1939, George B. Dantzig, care a publicat metoda simplex
in1947 si John Neumann, care dezvoltat teoria dualitatii in acelasi an.
Programarea liniar este operant mai ales n cazul deciziilor de rutina referitoare la
problemele structurate dar foarte complexe, cum ar fi programarea factorilor de fabricaie a
unui produs, alocarea raional a materiilor prime i utilajelor pe secii, ateliere etc.
Ea ajut manageriis determine cea mai bun alocare a resurselor (materiale, umane,
financiare, temporale) pentrurealizarea unui obiectiv cuantificabil..
Condiiile care stau la baza utilizrii acestui model sunt urmtoarele:
a) variabilele modelului trebuie s fie cuantificabile (n uniti naturale, valorice sau
temporale);
b) relaiile dintre variabile trebuie s fie liniare, adic o schimbare petrecut ntr-o
anumitvariabil provoac o modificare proporional n alt variabil;
c) relaiile dintre variabile trebuie exprimate sub form de ecuaii matematice;
d) ecuaiile sunt nsoite de restriciile pe care trebuie s le respecte variabilele decizionale;
e) variabilele i relaiile dintre ele sunt cunoscute i controlabile de ctre decident;
f) trebuie maximizat sau minimizat un singur obiectiv cuantificabil.
Programarea liniara este o tehnica matematica folosita in determinarea alocarii optime
a resurselor pentru activitati competitive. Urmatoarele cerinte trebuie indeplinite:

Stabilirea listei variabilelor si codificarea acestora;

Specificarea functiei obiectiv (ex. Min ori Max );

Identificarea diferitelor activitati (resurse de munca, pamant, limita imprumutului,

productii, vanzari, inchirieri etc.);

Stabilirea restrictiilor prin identificarea si cuantificarea diferitelor resurse constante

(reale, care limiteaza resursele fizice, institutionale si subiective si constante contabile);

Cunoasterea marimii inputurilor si outputurilor (analiza senzitiva) .

Stabilirea listei variabilelor si codificarea acestora. Lista variabilelor cuprinde culturile

care intrunesc conditii favorabile de dezvoltare in cele doua zone sau care au fost cultivate in
functie de nevoile familiale, cerintele pietei, nevoile membrilor asociati etc. Lista variabilelor
modelului economico-matematic de optimizare a culturilor si de stabilire a marimii optime a
societatilor agricole cu personalitate juridica cuprinde un numar de 10 sortimente care se
regasesc in cadrul celor 6 grupe de marime a societatilor agricole.
Specificarea functiei obiectiv. In vederea intocmirii modelelor de optimizare tehnicoeconomica a sistemului de cultura a plantelor se utilizeaza anumite functii-obiectiv cat mai
sintetice (maximizarea profitului brut, maximizarea productiei totale, maximizarea profitului,
maximizarea cantitatii de energie produsa, minimizarea consumului de energie, minimizarea
cheltuielilor de productie etc.), deoarece folosirea unor criterii cu sfera restransa de actiune
conduce la solutii partiale, care nu raspund tuturor aspectelor ce asigura functionalitatea
eficienta a sistemului..
Prin optimizare se incearca a se obtine o eficienta maxima prin minimizarea efortului (a
cheltuielilor totale) si maximizarea rezultatului (maximizarea cifrei de afaceri; maximizarea
veniturilor agricole; maximizarea profitului), iar conceptul de optim se defineste, in acest caz,
ca un program x .R n care minimizeaza sau maximizeaza o functie obiectiv si, in acelasi timp,
satisface toate restrictiile tehnico-economice.
Modelarea matematica a diferitelor aspecte concrete ce se refera la activitatea economica
si tehnica a exploatatiilor agricole, contribuind pe aceasta cale la ridicarea eficientei
economice. Rezolvarea problemelor economice cu ajutorul programarii liniare consta in
transpunerea problemelor economice si tehnice intr-o forma matematica de exprimare, de

redare a continutului problemelor in expresie matematica.

Adaptarea rapida la tehnici noi de productie in ultimii ani are rezultat cresterea continua
a marimii exploatatiilor agricole, care este asociata cu descresterea numarului acestora.
Exploatatia agricola trebuie sa fie suficient de mare pentru a prevedea nu numai operatii
eficiente, ci sa obtina un venit suficient pentru bunastarea acesteia. Intre marimea si
dimensiunea exploatatiilor agricole exista relatii de conditionare reciproca.
Marimea optima este data de capacitatea de productie a tuturor resurselor umane,
financiare, materiale care asigura venituri ridicate la costuri cat mai reduse
Problema care se pune este de a determina acea marime, respectiv dimensiunea
exploatatiei agricole profilate pe cultura plantelor de camp care determina viabilitatea
economica a exploatatiilor agricole in economia de piata. Optimizarea marimii medii a
exploatatiilor agricole are drept scop utilizarea cu maxima eficienta a conditiilor
pedoclimatice, economice si sociale de care dispune unitatea agricola pentru desfasurarea unei
activitati profitabile.
Realizarea acestui deziderat la intocmirea lucrarilor de optimizare presupune luarea in
considerare a unui sistem de criterii si premize, cele mai importante fiind: cunoasterea in
detaliu a potentialului productiv al pamantului; elaborarea unui program unitar pentru toate
culturile; obtinerea de produse agricole la nivelul cererii pietei; promovarea concentrarii si
specializarii productiei in exploatatiile agricole, indiferent de forma de proprietate asupra
pamantului si de organizare.
Precizarea metodelor si tehnicilor de calcul la intocmirea unui studiu de optimizare este
deosebit de importanta, deoarece da posibilitatea aprecierii masurii in care un fenomen
cercetat este cuprins si analizat. Intrucat dimensionarea teritoriala a societatilor agricole cu
personalitate juridica este determinata in mod obiectiv de nivelul dezvoltarii fortelor de
productie din agricultura si de gradul utilizarii lor, este necesar ca aceasta sa fie stabilita mai
intai pe baza analizelor statistice de eficienta economica a productiei pe grupe de exploatatii.
Pentru alocarea optima a resurselor in agricultura, care reprezinta probleme de programare
neliniara, se foloseste metoda punctajului sau se utilizeaza metode de transformare a
modelelor cu restrictii in modele fara restrictii, cele mai importante fiind: metoda

multiplicatorilor lui Langrange, metoda multiplicatorilor Khn si Tucker, metoda functiilor de

penalizare etc.
Activitatea moderna a productiei agricole din cadrul exploatatiilor agricole a devenit
tot mai complexa iar rezolvarea problemelor decizionale devine tot mai anevoioasa prin
metodele traditionale, ceea ce implica folosirea de metode moderne cum ar fi cele de
programare liniara. Aceasta metoda economico-matematica, prin care se adancesc studiile de
analiza, previziune sau optimizare si se inlocuieste sistemul real cu un model al acestuia, ofera
pentru problema cercetata un optim matematic si unul economic. Utilizarea programarii
liniare impune ca necesare transpunerea intr-o forma matematica de exprimare a problemelor
tehnice si economice, precizandu-se ce se urmareste sa se determine prin calcule matematice,
stabilindu-se elementele necunoscute ale modelului, conditiile in care se desfasoara activitatea
sub aspect cantitativ si calitativ al resurselor solicitate, precum si restrictiile ce se creeaza intre
diferitele elemente ale acestora care, exprimate matematic, devin restrictiile modelului; care
este functia obiectiv a modelului, in baza careia se realizeaza optimizarea .
Modelarea matematica a diferitelor aspecte concrete ce se refera la activitatea
economica si tehnica a exploatatiilor agricole, contribuind pe aceasta cale la ridicarea
eficientei economice. Rezolvarea problemelor economice cu ajutorul programarii liniare
consta in transpunerea problemelor economice si tehnice intr-o forma matematica de
exprimare, de redare a continutului problemelor in expresie matematica, pentru a putea fi
integrata intr-un anumit sistem de relatii .
In literatura de specialitate si in vorbirea curenta economica patrunde tot mai mult
notiunea de optim, ceea ce implica lamurirea notiunii de optim care este indisolubil legata de
cea de programare. In cazul in care dorim o combinare a factorilor de productie, se pot obtine
o multitudine de solutii. Problema care se pune este de a determina care din aceste solutii este
optima, sau care dintre acestea este mai putin acceptabila .
5.3 Metoda Just in Time (J.I.T)
Aceasta metod este considerat de specialiti ca o condiie important pentru
obinerea unei organizri superioare a produciei, iar aplicarea ei contribuie la reducerea
costurilor de producie aferente stocurilor de materii prime, materiale, piese i subansambluri.
Ea a aprut ca o replic la metodele clasice de organizare, care au la baz existena stocurilor
tampon, constituite n vederea contracarrii diferitelor evenimente cu caracter negativ care pot
s apra n derularea produciei (opriri accidentale ale utilajelor, absena personalului,

desincronizri ntre ateliere, defecte de calitate etc.)

La baza metodei J.I.T. st principiul reducerii la minimum sau eliminarea stocurilor de
materii prime, materiale, piese, subansamble i producie neterminat i implicit reducerea
global a costurilor aferente acestor stocuri, indiferent de volumul produciei. Minimizarea
tuturor categoriilor de stocuri se face concomitent cu creterea calitii produselor. Conform
acestei metode trebuie s se produc numai ce se vinde i exact la timp.

Implementarea metodei J.I.T. presupune realizarea a ase aciuni fundamentale:

amplasarea raional a verigilor organizatorice cu scopul de a reduce costurile

aferente operaiilor care nu creeaz valoarea ( n principal operaiile de transport);

reducerea timpilor de pregtire-ncheiere n scopul realizrii unui timp optim

de schimbare a seriei;

realizarea unei fiabiliti maxime a mainilor n scopul reducerii costurilor

aferente staionrii determinate de cderile accidentale ale acestora;

realizarea unei producii de calitate superioar; realizarea activitii de control

al calitii dup principiul control total n condiiile controlului selectiv

realizarea unei relaii de parteneriat cu furnizorii;

educarea i formarea forei de munc utiliznd cele mai eficiente metode.

Metoda J.I.T. se bazeaz pe principiul numit producia cu fluxuri trase conform

cruia toate comenzile de fabricaie trebuie transmise ultimului loc de munc al procesului
tehnologic (de regul montajul general), acesta transmind necesarul de piese i
subansambluri locului de munca precedent i aa mai departe. Prin acest mod de lucru,
metoda J.I.T. se deosebete de sistemele clasice de producie, care se bazeaz pe principiul
producia de fluxuri mpinse conform cruia piesele realizate la primele locuri de munc
sunt mpinse nainte, fr s intereseze daca ele vor intra imediat n fabricaie sau se vor stoca
n magazii intermediare.
Metoda J.I.T. ofer multiple avantaje, care pot fi grupate astfel:

reducerea costurilor prin reducerea stocurilor, reducerea rebuturilor,

reducerea timpului de munca i reducerea modificrilor fat de proiectul iniial;

creterea veniturilor prin mbuntirea calitii produselor i creterea

volumului vnzrilor.

reducerea investiiilor, att prin reducerea spaiilor de depozitat ct i

prin minimalizarea stocurilor;

mbuntirea activitii de personal; fora de munc este foarte bine pregtit,

motivat material, ataat firmei i responsabil fa de rezultatele muncii; toate aceste

trsturi determin creterea productivitii muncii.
5.4. Metoda PERT ((Program Evaluation and Review Technique Tehnica Evalurii
Repetate a Programului)

Se aplic n cazul produciei de unicate complexe i de mare importan, la care

operaiile succesive trebuie realizate prin respectarea restriciilor de prioritate i de termene.

Diagrama PERT conine informaii despre sarcinile dintr-un proiect, perioadele de timp
pe care se ntind, i dependenele dintre ele. Forma grafic este o reea de noduri conectate de
linii direcionale (numit i reeaua activitilor). Nodurile sunt cercuri sau patrulatere i
reprezint evenimente sau borne (milestones) din proiect. Fiecare nod este identificat de un
numr. Liniile direcionale, sau vectorii care leag nodurile reprezint sarcinile proiectului, iar
direcia vectorului arat ordinea de desfurare a sarcinilor. Fiecare sarcin este identificat
printr-un nume sau printr-un indice, are reprezentat durata necesar pentru finalizare, i, n
unele cazuri, chiar numrul de persoane responsabile i numele lor
(figura5.2.1).

Fig.5.2.1- Reprezentare a diagramei PERT

Modul de folosire al analizei PERT:

Cel mai important concept al analizei PERT este drumul critic.
Drumul critic = acel drum de la nceputul la sfritul reelei, a crui activitate
nsumeaz un total de timp mai mare dect orice alt drum din reea.
Drumul critic este o baz pentru stabilirea calendarului unui proiect, deoarece durata
total a unui proiect nu poate s fie mai mic dect timpul total al drumului critic.
Totodat ntrzierile n activitile componente ale drumului critic pot pune n pericol

ntregul proiect. De aceea este necesar ca acestor activiti s li se acorde o atenie mult mai
mare.
Etapele n analiza PERT:
1. Planificarea:
-

identificarea sarcinilor i estimarea necesarului de timp pentru acestea

aranjarea sarcinilor i a evenimentelor ntr-o secven fezabil

desenarea diagramei
2. ncadrarea n timp:

stabilirea, acolo unde este posibil, a datelor de nceput i de sfrit

3. Analiza:
- calcularea datelor minime posibile, a datelor maxime permise i a marjelor de timp pentru
fiecare eveniment. Acest lucru se face lucrnd de la stnga la dreapta i apoi de la dreapta la
stnga diagramei ;
- evaluarea oportunitii planificrii propuse i, dac este necesar, revizuirea ei;

5.5 Metoda CPM (metoda drumului critic)

Principiul analizei drumului critic const n divizarea unui proiect (aciuni complexe)
n pri componente, la un nivel care s permit corelarea logic i tehnologic a acestora,
adic s fac posibil stabilirea interaciunilor ntre prile componente. Aceste pri
componente sunt activitile unor aciuni complexe.
La definirea listei de activiti specialistul care particip la aceast operaie folosete
experiena sa pentru a rspunde, pentru fiecare activitate la ntrebrile:
ce alte activiti succed sau preced n mod necesar aceast activitate ?;
care este durata activitii ?.
Ia natere n acest fel un tabel care conine activitile proiectului,
intercondiionrile ntre activiti i duratele acestora.
Un astfel de tabel trebuie s conin cel puin urmtoarele elemente:
activiti: n aceast coloan se enumer activitile proiectului, fiind puse n eviden
printr-o denumire sau printr-un simbol (codul activitii);
condiionri: se precizeaz, pentru fiecare activitate, activitile imediat precedente,

prin simbolurile lor; activitile de start nu au activiti precedente, n csu fiind

trecut o liniu;
durata: pentru fiecare activitate se precizeaz durata de execuie, ntr-o anumit unitate
de msur. Durata unei activiti este o constant.

Modelele de analiz a drumului critic se bazeaz pe reprezentarea proiectului printr-un

graf, elementele tabelului asociat acestuia fiind suficiente pentru a construi graful
corespunztor.
n tabelul 5.3 este prezentat un proiect, activitile fiind notate prin litere mari A, B, C,
. Activitile A i B sunt activitile de nceput ale proiectului. Activitatea A este direct
precedent activitii C. De asemenea, activitatea C este direct precedent activitilor E i F.
Tab.5.3
Nr.crt

Activitatile proiectului

Activitatile direct
precedente
(conditionari)
-

C,D,E

Durate
3

Printre avantajele metodei CPM (i n general ale analizei drumului critic) evideniem:

determinarea cu anticipaie a duratei de execuie a proiectelor complexe;

pe timpul desfurrii proiectului permite un control permanent al execuiei

acestuia;

explicitarea legturilor logice i tehnologice dintre activiti;

evidenierea activitilor critice;

evidenierea activitilor necritice, care dispun de rezerve de timp;

permite efectuarea de actualizri periodice fr a reface graful;

ofer posibilitatea de a efectua calcule de optimizare a duratei unui proiect,

dup criteriul costului;

 reprezint o metod operativ i raional care permite programarea n timp a

activitilor innd seama de resurse.

Dezavantajele acestei metode sunt n principal:

greutatea desenrii grafului, fiind foarte greu de reprezentat exact toate

condiionrile din proiect, n condiiile n care acestea sunt foarte complicate
iar desenul trebuie s fie destul de simplu i clar nct s fie inteligibil i deci
util;

chiar dac se respect toate regulile de construire a grafului, rmn nc

destule variante de desenare astfel nct dou reprezentri ale aceluiai
proiect fcute de doi indivizi pot s nu semene aproape deloc.

din cele de mai sus se vede c reprezentarea este greoaie chiar dac toate
condiionrile ar fi de tipul "terminare nceput" cu preceden direct,
ncercarea de a forma graful n condiiile existenei i a celorlalte tipuri de
interdependene ducnd foarte repede la un desen extrem de ncrcat i greu
de folosit.

5.3 Metoda Just in Time (J.I.T)

5.5 Arborele de decizie

Arborii de decizie sunt instrumente utile pentru reprezentarea problemelor decizionale

cu mai multe stadii. Aciunile posibile din orice moment sunt prezentate ca ramuri care pornesc
dintr-un punct decizional, reprezentat de un ptrat mic. Diversele rezultate posibile ale unei
aciuni apar ca ramuri ce pornesc dintr-un punct ans, marcat printr-un nod sub forma unui cerc,
la captul ramurii corespunztoare unei aciuni. Fiecrei ramuri i este asociat o probabilitate de
la un punct ans spre un rezultat. Valorile asociate fiecrui rezultat sunt reprezentate la captul
ramurilor corespunztoare.

Fig.5.5 Structura generala a agborelui de decizie

Dup construirea arborelui, se poate identifica derularea aciunii prescris de criteriul

valorii ateptate, prin folosirea metodelor de nfurare napoi i retezare (elagaj). nfurarea
napoi const n calcularea valorii ateptate pentru fiecare nod. Se ncepe cu nodurile care nu au
succesori, cele mai ndeprtate n viitor. Pentru un nod decizional fr niciun succesor de tip
ans nu exist incertitudine la alegerea aciunii. Valoarea nodului decizional reprezint profitul
aciunii respective. Unui nod ans fr niciun succesor de tip decizional i se atribuie valoarea
ateptat a profiturilor asociate ramurilor care ies din el.
Pentru un nod decizional ai crui succesori ans au fost evaluai, se alege aciunea care
conduce ctre nodul ans cu cel mai mare profit. Toate celelalte aciuni posibil asociate
respectivului nod decizional nu mai sunt luate n considerare, ramurile fiind retezate. Nodului
decizional i se atribuie valoarea pe care o are nodul ans aflat la captul aciunii selectate.
Pentru un nod ans ai crui succesori decizionali au fost evaluai, se calculeaz valoarea

ateptat a tuturor nodurilor decizionale succesoare.

Acest proces se repet n mod sistematic pn cnd se evalueaz nodul decizional aflat
n rdcina arborelui, ce reprezint decizia care se va lua. Acele pri ale arborelui de decizie
care pot fi atinse pornind din rdcin i urmnd ramurile care nu au fost retezate ofer o
soluie complet a problemei multi-decizionale.

CONCLUZII
Ideea de baza a acestui proiect consta in faptul ca uleiul reprezinta unul din produsele
alimentare indispensabile vietii. Nu exista cineva care sa nu fi folosit uleiul vreodata si tocmai
de aceea, de-a lungul timpului, au iesit pe piata numeroase firme care comercializeaza si produc
bunuri de acest gen .Oferta de marfuri este axata pe calitate premium, dar si pe una accesibila
consumatorilor.
Pentru a satisface cerintele diversificate ale clienilor, S.C. ULEROM S.A..va obine, prin
tehnologia implementat produse de calitate, fr conservani, la preuri mai mici n comparaie
cu a principalilor concureni.
Productivitatea actual a muncii este de 7,2, iar prin implementarea proiectului, creterea
capacitii de producie i a numrului de angajai se va ajunge la o productivitate a muncii de
21,12.
Prin prezentul proiect s-a urmrit

observarea schimbrilor ce au loc la nivelul

ntreprinderii S.C. ULEROM S.A. n urma implementrii unui proiect de investitii.

Au fost analizati principalii indicatori economici pentru a se putea observa rentabilitatea
capitalului si durata n care se va recupera investitia.

Prin implementarea proiectului capacitatea total de producie a firmei va crete de la 434

tone pe an, la 868 tone pe an, realizndu-se un plus de 434 tone pe an. Se va obine o cretere cu
50 % a capacitii de procesare a semintelor oleaginoase.
De asemenea n urma achizitiilor efectuate de ctre societate aceasta si va spori
profiturile, astfel societatea va nregistra n anul 2015 un profit de 114715.69 lei, n 2016 un
profit de 122215.21 si n 2017 un profit de 128181.22 lei
Pe lnga acest profit va mai nregistra un profit net de 472083,37 lei de pe urma cultivrii
solului.
Toate aceste rezultate se datoreaz unui management eficient si a unui personal calificat
care d dovad de miestrie si pricepere n tot ceea ce face.
Firma va avea o mai mare influen asupra pieei, oferind produse de calitate, la preuri
mai mici dect ale concurenei, mrindu-i veniturile i n final profitul.

Propuneri
Indeplinirea politicii si a obiectivelor intreprinderii;
- imbunatatirea performantelor si cresterea eficacitatii managementului organizational prin
aplicarea principiilor managementului calitatii;
imbunatatirea continua a calitatii serviciilor/produselor prin identificarea si corectia
neconformitatilor constatate in desfasurarea implementarii planului calitatii;
- sustinerea angajatilor in a intelege rolul lor in cadrul organizatiei, aceasta oferindu-le o mai
buna intelegere a scopului si importantei muncii lor;
- cresterea gradului de satisfactie a clientilor prin analiza cerintelor acestora si definirea
proceselor care contribuie la realizarea de produse pentru satisfactia clientilor;
- castigarea increderii clientilor companiei, furnizand produse care indeplinesc in mod
consecvent cerintele unui standard inalt si eficient;
- dobandirea de catre persoanele din managementul calitatii a abilitatilor si tehnicilor de
auditori interni de calitate prin cursuri in domeniu;
-

adaptarea rapida si sistematica la modificarile conditiilor pietei;

transparenta si eficienta proceselor interne ale companiei;

evitarea erorilor in locul corectarii lor;

economisire de timp si bani.

Bibliografie

http://facultate.regielive.ro/cursuri/marketing/analiza-diagnostic-143242.html
http://www.referat.ro/referate/Analiza_dignostic_strategica_a_organizatiei_in_mediul_sau_de_re
ferinta_47e65.html
http://es.scribd.com/doc/55121087/Carte-Management-Strategic
http://www.referat.ro/referate_despre/profilarea_si_specializarea_intreprinderilor_agricole.html
http://www.scritube.com/economie/Modelul-lui-Michael-Porter-de-15163217.php
http://biblioteca.regielive.ro/seminarii/management/exemplu-matricea-bcg-146819.html
http://biblioteca.regielive.ro/seminarii/economie/modelul-bcg-22998.html
http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/studiu-de-fezabilitate-sc-ulerom-sa-113164.html
http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/prezentarea-sc-ulerom-sa-90928.html