Sunteți pe pagina 1din 144

Prof. univ. dr.

Vasile V~NTU

ECOLOGIE
{I
PROTEC}IA MEDIULUI
SUPORT DE STUDIU I.D.
Fac. AGRICULTUR|

-2003Universitatea Agronomic\ [i de Medicin\ Veterinar\ Ia[i

Facultatea - Agricultur\
Disciplina - Ecologie [i protec]ia mediului

PROGRAMA ANALITIC|
pe anul universitar 2003/2004
I. CURS sem. V , 7 s\pt\mni, 28 ore
Cap.
Con]inutul
I ECOLOGIA {I ECOLOGIA AGRICOL|
1.1. Ecologia ca [tiin]\ biologic\ - defini]ie, obiect de studiu, istoric
1.2. Ecologia agricol\ - defini]ie; istoric; con]inut
1.2.1. Agricultura ecologic\; biologic\; biodinamic\
1.2.2. Agricultura durabil\
1.2.3. Agricultura modern\
II ECOSISTEMUL
2.1. Teoria general\ a sistemelor
2.2. Caracteristicile sistemelor biologice
2.3. Conceptul de ecosistem
2.4. Biotopul
2.5. Biocenoza
2.6. Structura ecosistemului
2.7. Func]iile ecosistemului
2.8. Dinamica ecosistemului
2.9. Tipuri de ecosisteme naturale
III ORGANISMELE {I MEDIUL DE VIA}|
3.1. Ni[a ecologic\
3.2. Factorii de mediu
3.3. Principalii factori abiotici [i biotici
IV ECOSISTEMUL AGRICOL
4.1. Defini]ie
4.2. Biotopul agricol
4.3. Biocenoza agricol\
4.4. Func]iile ecosistemului agricol
4.5. Originea [i evolu]ia ecosistemului agricol
4.6. Clasificarea ecosistemelor agricole
4.7. Productivitatea ecosistemelor agricole
V ECOSISTEMUL AGRICOL {I ALIMENTA}IA OMULUI
5.1. Necesit\]ile alimentare actuale ale omului
5.2. Resursele alimentare ale omenirii [i producerea de bunuri alimentare
5.3. Cerin]e [i posibilit\]i de `mbun\t\]ire a nivelului de alimenta]ie a
omului.
VI
AC}IUNEA NEGATIV| A OMULUI ~N ECOSISTEME
6.1. Distrugerea fitocenozei
6.2. Degradarea solului [i reducerea fertilit\]ii sale
6.3. Distrugerea zoocenozei
6.4. Introducerea d\un\torilor
6.5. Poluarea mediului ambiant
6.6. Mediile de poluare
6.7. Principalii poluan]i ai mediului
6.8. Prevenirea [i combaterea polu\rii `n ecosisteme

VII GOSPOD|RIREA RESURSELOR NATURALE


7.1. Principii ecologice de gospod\rire a resurselor naturale [i de
protec]ie a mediului ambiant
7.2. Utilizarea optim\ a resurselor naturale din ecosisteme
7.3. Conservarea resurselor genetice
VIII PROTEC}IA MEDIULUI
8.1. Protec]ia mediului ambiant `n lume
8.2. Protec]ia mediului ambiant `n ]ara noastr\
1
2-3
4-5
6
7
8-9
10
11
12
13-14

II LUCR|RI PRACTICE
Analiza componentelor ecosistemului
Analiza cantitativ\ [i calitativ\ a factorilor de biotop
Metode de analiz\ [i de cercetare a biocenozelor: densitatea indivizilor,
spectrul ecologic
Comportarea unor specii din flora spontan\ [i cultivat\ `n diferite
condi]ii ecologice
Determinarea structurii [i rela]iilor trofice `n ecosisteme agricole
Determinarea indicilor de fertilitate `n agroecosisteme
Protec]ia mediului ambiant: sta]iile de epurare a apelor uzate [i rolul lor
Aspecte privind calitatea aerului, apei [i solului
Aspecte privind efectele unor poluan]i asupra mediului [i s\n\t\]ii
oamenilor
Conservarea resurselor genetice: banca de gene de la S.C.A. Suceava

Obiectivele disciplinei:
Disciplina Ecologie [i protec]ia mediului, `n conformitate cu
programa analitic\, `[i propune:
- s\ `nzestreze viitorii speciali[ti cu un bagaj de cuno[tin]e de
ecologie general\ care s\ le permit\ `n]elegerea corect\ [i `nsu[irea
legit\]ilor ecologice, a modului de structurare [i func]ionare a
ecosistemelor, precum [i cunoa[terea modalit\]ilor de organizare [i de
exploatare a ecosistemelor naturale [i antropogene;
- s\ `nzestreze viitorii speciali[ti cu cuno[tin]ele necesare pentru
practicarea unei agriculturi ecologice, durabile, `nct echilibrul ecologic [i
calitatea mediului ambiant s\ fie ct mai pu]in afectate, iar produsele realizate
s\ fie de calitate superioar\ pentru a nu afecta s\n\tatea popula]iei;
- s\ formeze studen]ilor o con[tiin]\ ecologic\ solid\ care s\ le
permit\ s\ gndeasc\ [i s\ ac]ioneze `n spirit ecologic, `n sensul de a milita
pentru o folosire chibzuit\ a resurselor naturale regenerabile [i neregenerabile,
de a exploata ecosistemele f\r\ a dep\[i pragul de toleran]\ a mediului
`nconjur\tor, de a [ti s\ evite poluarea mediului [i s\ stopeze diminuarea
genofondului spontan [i cultivat;
- s\ formeze studen]ilor deprinderi [i convingeri juste cu privire
la protec]ia [i conservarea mediului ambiant.
Titularul disciplinei,
Prof. dr. V`ntu Vasile

MODULUL I
ECOLOGIA
{I ECOLOGIA AGRICOL|

1.1 Ecologia
1.1.1 Concepte [i defini]ii
Ecologia este o ramur\ a biologiei care s-a dezvoltat ca [tiin]\ a
vie]ii, studiind structura, rela]iile [i legile func]ion\rii `nveli[ului viu al
P\mntului.
Cuvtul ecologie deriv\ de la cuvintele grece[ti "oikos", "oikia" =
cas\, gospod\rie [i "logos" = [tiin]\, vorbire, studiu.
Etimologic ecologia este [tiin]a care se ocup\ cu studiul
mediului [i a modului `n care vie]uitoarele tr\iesc `n el.
Ecologia

este

[tiin]a

care

studiaz\

legile

interac]iunii

organismelor cu mediul lor de via]\.


Ecologia presupune:
-

studierea condi]iilor de via]\ ale plantelor [i animalelor;

a rela]iilor dintre vie]uitoare, dintre acestea [i mediu;

a rela]iilor dintre om [i natur\.

Charles Darwin existen]a principiului interac]iunii `n lumea vie


`n lucrarea "Originea speciilor" din 1859 introduce [i explic\
conceptul de "lupt\ pentru existen]\".
Aceasta nu este altceva dect totalitatea rela]iilor intraspecifice [i
interspecifice.
Exemplul clasic folosit de Ch. Darwin se refer\ la trifoiul ro[u
pentru s\mn]\ din Anglia.

trifoi ro[u bondari [oareci pisici.


Obiectul de studiu al ecologiei `l formeaz\ deci interrela]iile dintre
organisme [i dintre acestea [i mediul lor fizic.

Interac]iunile dintre organisme [i dintre acestea cu materia nevie


sunt consecin]ele unei legit\]i generale a materiei interac]iunea
permanent\ [i universal\ a sistemelor [i proceselor materiale.
Aceast\

interac]iune

`ntre

mediul

viu

[i

neviu

nu

este

`ntmpl\toare, ea persist\ [i se dezvolt\ de cnd exist\ materia vie,


determinnd apari]ia unei legi generale a rela]iilor organismelor: legea
unit\]ii organismelor cu mediul lor.
materia care alc\tuie[te att substan]a vie ct [i nevie este
format\ din acelea[i elemente chimice.
Interac]iunea organism-mediu genereaz\ o palet\ larg\ de
probleme;
schimb\rile numerice `n materia vie;
schimb\rile productivit\]ii biologice;
schimb\ri ale calit\]ii, s\n\t\]ii mediului.
Datorit\ acestor implica]ii, obiectivele ecologiei s-au l\rgit, fiind o
[tiin]\ a vie]ii, [tiin]\ care interpreteaz\ biosfera, [tiin]\ a supravie]uirii.
~n esen]\, interac]iunile dintre organisme [i dintre acestea [i
mediul lor condi]ioneaz\ supravie]uirea organismelor, printre care se
afl\ [i omul, ca parte integrant\ a materiei vii.
Omul este angrenat permanent `ntr-un proces de interac]iune cu
materia vie [i nevie, ac]ionnd ca un factor ce modific\ puternic
leg\turile dintre organisme [i mediul lor.
~n ultimul timp, datorit\ administr\rii gre[ite a mediului de c\tre
om, precum [i datorit\ cre[terii popula]iei umane, productivitatea
biologic\ a globului este `n pericol de a nu realiza un standard de via]\
adecvat `ntregii popula]ii. Astfel, omul este pus `n fa]a unei crize
ecologice.
Din aceste motive ecologiei `i revine [i rolul de a combate
ignoran]a ecologic\, de a-l `nv\]a pe om regulile dup\ care trebuie s\
se desf\[oare rela]iile lui cu natura vie [i nevie [i de a-l orienta spre
cunoa[terea factorilor de care depinde refacerea resurselor naturale.
De[i cercet\rile de ecologie au r\d\cini mai vechi, cuvntul
ecologie a fost introdus prima dat\ de biologul german Ernst Haeckel
(1866), care a `n]eles prin el "studiul tuturor rela]iilor dintre animale [i
mediul lor organic [i anorganic". Mai trziu, `n aceast\ defini]ie s-au
`nglobat [i rela]iile plantelor.

De la Haeckel [i pn\ `n prezent, defini]ia ecologiei a cunoscut o


anumit\ evolu]ie, `ns\ se pot distinge dou\ categorii de defini]ii:
una referitoare la rela]iile organismelor cu mediul lor;
alta, la rela]iile sistemelor supraindividuale cu mediul lor
ambiant.
Din prima categorie fac parte defini]iile date de: Ch. Elton (1927),
Nikolski (1955), Mac Fadyen (1957), Lamotte (1971), Krebs (1972), R.
Dajoz (1970); iar din a II-a, defini]iile elaborate de: E. Odum (1966,
1971), M. Ghiliarov (1973), B. Stugren (1975), N. Botnariuc [i V.
V\dineanu (1982).

1.1.2 Istoric
De[i `ntemeiat\ de un zoolog, `n primele decenii ale existen]ei
sale ecologia a fost dezvoltat\ `n special de botani[ti.
~n 1877 K. Mbius introduce no]iunea de biocenoz\, pe baza
studiilor asupra unui banc de stridii, apoi Schrter pe cele de
autecologie (1896) [i sinecologie (1902).
~n 1896, botanistul danez E. Warming a reintrodus termenul de
ecologie, care aproape fusese uitat.
~n 1905, F.E. Clements fundamenteaz\ din punct de vedere
teoretic [i practic unele metode de cercetare cantitativ\ `n ecologia
vegetal\.
F. Dahl introduce `n 1908 no]iunea de habitat, studiind condi]iile
de via]\ ale unui grup de arahnide.
~n 1910, Johnson descrie no]iunea de ni[\ ecologic\, iar `n 1911
V.

Shelford

introduce

metode

fiziologice

de

cercetare

pentru

fundamentarea reparti]iei geografice a animalelor [i formuleaz\ "Legea


toleran]ei".
~n 1916, apoi `n 1930, F.E. Clements a introdus conceptele de
climax [i specie indicatoare, descifrnd `n parte mecanismele
succesiunii ecosistemelor din stadiul de pionierat pn\ la stadiul de
maturitate ecologic\.
~n 1927 Ch. Elton, prin lucrarea "Ecologia animal\" pune bazele
ecologiei trofice, descrind `n termeni cantitativi piramida trofic\, iar `n
1928 R. Chapman formuleaz\ conceptul de rezisten]\ a mediului.

~n 1935 A.G. Tansley elaboreaz\ [i introduce `n ecologie


conceptul de ecosistem.
~n 1940 Ch. Juday cerceteaz\ bugetul energetic al lacului
Mendota (S.U.A.), fundamentnd conceptul de structurare energetic\ a
ecosistemului.
~n 1942 R.L. Lindeman public\ lucrarea "Aspectul trofo-dinamic al
ecologiei" `n care sintetizeaz\ cercet\rile sale cu privire la fluxul de
energie `n lacul Cedar-Bog (S.U.A.) [i raporturile energetice `ntre
nivelurile trofice, fundamentnd concep]ia trofo-energetic\ `n ecologie.
Dup\ 1964, odat\ cu Programul Biologic Interna]ional, ini]iat de
UNESCO, ecologia a p\[it `n etapa integr\rii [i model\rii pe calculator.
Se folosesc frecvent programele de prognoz\ [i avertizare mai ales
pentru evolu]ia d\un\torilor [i parazi]ilor, pentru rezolvarea unor
probleme trofo-energetice sau demografice etc.
Studiile globale [i regionale din ultimul timp au dus la conturarea a
dou\ idei de baz\ ale ecologiei:
a. - P\mntul este un sistem cu dimensiuni [i resurse materiale
limitate [i de aceea fiecare ]ar\ sau regiune de pe glob depinde de
celelalte printr-un sistem integrator de interac]iuni;
b. - Cu toat\ emanciparea sa material\ [i spiritual\, omul r\mne,
din punct de vedere biologic, un component al biosferei [i nu un
st\pn al acesteia.
Avnd `n vedere aceste probleme, numeroase organisme [i
organiza]ii regionale sau mondiale au elaborat programe concrete
privind gospod\rirea resurselor mediului [i protec]ia acestuia.

Dezvoltarea ecologiei `n ]ara noastr\


Cercetarea ecologic\ organizat\ `n ]ara noastr\ `ncepe cu Grigore
Antipa (1867-1944), fost elev [i asistent al lui E. Haeckel la
Universitatea din Jena. El a studiat Delta Dun\rii, lunca inundabil\ [i
sectorul nord-vestic al M\rii Negre sub aspect ecologic, identificnd
principalii factori care pot influen]a pozitiv sau negativ produc]ia de
pe[te. ~n acest fel, Gr. Antipa a realizat o leg\tur\ strns\ `ntre
cercetarea fundamental\ [i cea aplicativ\, contribuind la conturarea
teoriei productivit\]ii biologice. Pe baza studiilor sale, la vremea

respectiv\ s-au stabilit m\surile concrete de exploatare ra]ional\ a


Deltei Dun\rii.
Lui Grigore Antipa `i revine [i meritul de a fi organizat pe principii
ecologice Muzeul de Istorie Natural\ din Bucure[ti care-i poart\
numele. Toate vie]uitoarele sunt prezentate `n diorame, adic\ `n
biotopul [i biocenoza de care apar]in.
~n aceea[i perioad\ Ion Borcea ini]iaz\ studiul ecologic al
litoralului romnesc al M\rii Neagre.
Tradi]ia ecologic\ fondat\ de Gr. Antipa este continuat\ de M.
B\cescu, pentru ecologia M\rii Negre [i N. Botnariuc, pentru ecologia
unor b\l]i, lacuri din lunca inundabil\ a Dun\rii inferioare.
Emil Racovi]\ `mbog\]e[te cuno[tin]ele ecologice prin contribu]iile
sale la cunoa[terea condi]iilor de via]\ din Antarctica (1900-1903) [i din
mediul subteran (1907-1929). El `ntemeiaz\ o nou\ ramur\ a ecologiei,
biospeologia, care a fost continuat\ de elevii s\i C. Mota[ [i Tr.
Orghidan.
~n perioada interbelic\ se pun bazele dezvolt\rii cercet\rilor de
ecologie vegetal\. Astfel, ecologia plantelor a fost ini]iat\ de I. Prodan [i
Al. Borza, creatori ai [colii romne[ti de geobotanic\, iar ultimul [i
fondator al Gr\dinii Botanice din Cluj-Napoca.
La Bucure[ti, Tr. S\vulescu [i P. Enculescu au abordat unele
aspecte privind interac]iunile dintre plantele terestre [i ciuperci (fungi).
Primele cercet\ri privind ecologia animalelor terestre la noi `n ]ar\
au fost f\cute de A. Popovici-B`zno[anu, cel care introduce `n ecologie
no]iunea de biosken\.
Gh. Ionescu-Si[e[ti a studiat rela]ia dintre buruieni [i plantele
cultivate, a pledat pentru echilibrul dintre ecosistemele naturale
forestiere [i cele agricole, `n scopul conserv\rii solului [i vegeta]iei.
Ulterior cercet\rile au continuat pentru abordarea unor teme
interdisciplinare de mare anvergur\ pentru economia na]ional\, ca:
zonarea ecologic\ a plantelor (1960), vegeta]ia paji[tilor din ]ara
noastr\, resursele funciare praticole [.a.

1.1.3 Rela]iile ecologiei cu alte [tiin]e

Ecologia, ca disciplin\ de sintez\, face parte din ramurile


fundamentale ale biologiei, avnd multe leg\turi interdisciplinare `n
cadrul [tiin]elor biologice (taxonomia, morfologia, fiziologia plantelor
etc.). Rezolvnd problemele ei, ecologia a contribuit [i contribuie la o
dezvoltare calitativ superioar\ a acestor [tiin]e, facilitnd o mai bun\
`n]elegere a diverselor probleme ale acestora.
De asemenea, ecologia are leg\turi strnse cu fitotehnia, cultura
paji[tilor, pedologia, zootehnia, silvicultura, geografia etc., discipline ce[i dezvolt\ problematica pe baza principiilor generale ale ecologiei.
~n rezolvarea problematicii ei variate, ecologia apeleaz\ la unele
legi sau metode ale altor discipline, nebiologice, cum ar fi: matematica,
statistica, fizica, chimia, informatica etc.
~n etapa actual\ asist\m la ecologizarea multor [tiin]e biologice de
baz\, dar numai ecologia a devenit baza teoretic\ a atitudinii [i a
activit\]ii omului `n natur\.

1.2 Ecologia agricol\


1.2.1 Concept, defini]ie, con]inut, istoric
Ecologia agricol\ este una din ramurile tinere ale ecologiei
contemporane [i cea mai important\ pentru omenire.
Ca disciplin\ [tiin]ific\, Ecologia agricol\ a fost `ntemeiat\ de
italianul Girolamo Azzi, care `n 1920 `n raportul Comisiei de Cercet\ri
prezentat la Academia Italiei, spunea c\: Aceast\ ramur\ a [tiin]ei
(n.n. ecologia) care poate pretinde s\ aib\ o existen]\ proprie `n
domeniul biologiei, prezint\ un caracter [i scopuri pur [tiin]ifice,
deoarece studiaz\ planta ca un organism ce cre[te `n mediul ce-l
`nconjoar\. Aceast\ ramur\ a [tiin]ei poate avea o importan]\
practic\ mare cnd studiaz\ plantele cultivate de om pentru
trebuin]ele sale. ~n acest caz ea devine Ecologia agricol\".
A[adar, anul 1920 este considerat anul de na[tere al Ecologiei
agricole".
~n 1929 G. Azzi `nfiin]eaz\ `n Argentina prima catedr\ de
"Ecologie agricol\" la Facultatea din Buenos Aires. Ulterior a fost invitat
s\ ]in\ conferin]e sau cursuri `n diverse ]\ri, printre care [i Romnia.
Wolfgang Tischler (1985), arat\ c\ Ecologia agricol\ este "partea
ecologiei care se ocup\ cu cercetarea corela]iilor din terenurile agricole.

Ea cerceteaz\, `nainte de toate, repercusiunile biologice ale activit\]ii


oamenilor [i conduce, prin aceasta, la o sintez\ a aspectelor botanice,
zoologice [i fitopatologice". ~n lucr\rile sale, W. Tischler prezint\
structura [i dinamica vie]uitoarelor dintr-un teren agricol [i influen]a lor
asupra productivit\]ii plantelor de cultur\.
~n 1987, I. Puia [i V. Soran definesc Ecologia agricol\ ca ramura
ecologiei generale care se ocup\ cu studiul multilateral, `ndeosebi
din punct de vedere productiv, al influen]elor exercitate de factorii
de mediu asupra plantelor de cultur\ [i animalelor domestice,
precum [i de cercetarea ecosistemelor agricole".
~n ultimul timp Ecologia agricol\ [i-a l\rgit foarte mult aria de
cuprindere, fiind necesar\ examinarea con]inutului no]iunilor de
agricultur\ [i agronomie.
Agricultura deriv\ de la cuvintele latine[ti ager, agri - p\mnt,
ogor [i cultura, culturae - cultur\, cultivare [i poate fi definit\ ca o
`ndeletnicire de baz\ a omenirii pentru cultivarea p\mntului. O
tr\s\tur\ important\ a agriculturii const\ `n faptul c\ produc]ia agricol\
este legat\ nu numai de procese economice, ci [i de procese naturale,
`nct `n dezvoltarea ei trebuie s\ se ]in\ cont [i de legile naturii.
Agricultura ocup\ [i `n prezent un loc aparte `n produc]ia
mondial\. Dac\ ne referim la resursele funciare, sesiz\m c\ pe glob din
13,6 miliarde ha, 8,6 miliarde ha (62 %) sunt terenuri agricole, iar din
acestea circa 1,3 miliarde ha (15 %) utilizate ca arabil.
~n ]ara noastr\ din circa 23,8 milioane ha, 14,8 mil. ha sunt
terenuri agricole (62 %), din care 9,4 mil ha (63 %) folosite ca arabil.
Agricultura constituie o activitate social\ fundamental\ de care
depinde satisfacerea cerin]elor alimentare ale omenirii, mereu `n
cre[tere.
Agronomia deriv\ de la cuvintele grece[ti agros ogor; nomos
lege [i cuprinde un complex de [tiin]e pe care se bazeaz\ produc]ia
agricol\. Cu alte cuvinte agronomia este [tiin]a care sintetizeaz\
cuno[tin]ele [tiin]ifice despre cultivarea plantelor, cre[terea animalelor
[i gospod\rirea agroecosistemelor (I. Puia, V. Soran 1987). Ea s-a
constituit ca sistem [tiin]ific dup\ consolidarea [tiin]elor fundamentale
ale naturii: chimia, biologia, fizica etc.
Agronomia cuprinde mai multe grupe de [tiin]e:

- [tiin]e biologice: pedologia, botanica, fiziologia, biochimia,


agrotehnica, fitotehnia, legumicultura, pomicultura, viticultura etc.;
- [tiin]e mecanico-tehnice: ma[ini agricole, construc]ii [i instala]ii
agricole, motoare;
- [tiin]e ce se ocup\ de `mbun\t\]irea solurilor: iriga]ii, desec\ri,
drenaje, combaterea eroziunii etc.;
-

[tiin]e

economico-organizatorice:

organizarea

teritoriului,

planificarea, economia agrar\, statistica, management, marketing,


consultan]a agricol\;
- [tiin]e care se ocup\ cu: prelucrarea, p\strarea [i conservarea
produselor agricole.
~ntemeietorul agronomiei `n ]ara noastr\ este socotit Ion Ionescu
de la Brad, iar contribu]ii `nsemnate la dezvoltarea ei [i-au adus
ulterior, numero[i oameni de [tiin]\.

Tem\ :
1.

Care este obiectul de studiu [i care este istoricul


dezvolt\rii Ecologiei ca [tiin]\ ?

1.3 Agricultura ecologic\


Conceptul de agricultur\ ecologic\ nu este suficient de bine
conturat [i nu exist\ `n lume o defini]ie unanim acceptat\. ~n literatura
de specialitate se `ntlnesc [i alte no]iuni cu con]inut mai mult sau mai
pu]in asem\n\tor, cum ar fi: agricultur\ biologic\ (C. Tilbert 1977, P.
Papacostea 1981); agricultur\ biodinamic\ (H. Koepf 1981);
agricultur\ durabil\ (Rap. Mendow, 1972) etc.
Agricultura ecologic\ poate fi definit\ ca fiind sistemul agricol `n
care se promoveaz\ o cultivare a p\mntului prin mijloace
capabile s\ men]in\ un echilibru `ntre agroecosisteme [i mediul
ambiant.
Agricultura ecologic\, spre deosebire de cea industrializat\ se
bazeaz\ pe o stimulare a proceselor naturale ciclice, care:

s\ men]in\ sau s\ m\reasc\ fertilitatea solului [i s\ asigure


un control corespunz\tor al bolilor [i d\un\torilor, cu cheltuieli
minime de energie [i resurse, dar cu men]inerea produc]iei la un
nivel optim.
Agricultura ecologic\ este cea `n care se va identifica cu mare
precizie voca]ia fiec\rui teritoriu [i va avea, `n acest fel, posibilitatea de
a-l gospod\ri cu maxim\ eficien]\.
Agricultura ecologic\ presupune:
o folosire mai intens\ a rela]iilor din natur\
o utilizare ra]ional\ [i inteligent\ a tuturor mijloacelor de
produc]ie de la terenul agricol, ma[ini, , la soiuri, hibrizi, rase, `nct
s\ se asigure conservarea integrit\]ii biosferei [i realizarea de produse
nepoluate (ecologice).
Agricultura ecologic\ se bazeaz\ pe multiple coordonate, dintre
care amintim:
- executarea de lucr\ri de `mbun\t\]iri funciare pentru ob]inerea
fertilit\]ii maxime a solului;
- utilizarea `n propor]ii corespunz\toare a `ngr\[\mintelor chimice
(cu macro [i microelemente) [i a celor organice;
- refacerea ciclurilor biogeochimice a principalelor elemente
nutritive;
- exportul masiv de substan]\ organic\ este echilibrat `n mare
parte sub form\ de fertilizan]i organici;
- utilizarea de fertilizan]i chimici, de regul\ greu solubili, numai `n
cantit\]i necesare pentru completarea celor organici;
- cultivarea acelor plante pentru care voca]ia teritoriului este
dovedit\;
- `mbinarea echilibrat\ a ecosistemelor agricole cu cele naturale;
- folosirea rota]iei culturilor (asolamente de 4-8 ani);
- combaterea bolilor [i d\un\torilor prin lupta integrat\ (rela]ii de
concuren]\, pr\d\torism sau parazitism, interac]iuni hormonale etc);
- stabilitatea ramurilor de produc]ie rezultat\ din diversificarea [i
necesitatea real\ de aprovizionare;
- `nglobarea solelor `n agroecosisteme ierarhizate, care s\ permit\
produc]ia `n flux continuu;

- cre[terea simultan\, `n cadrul aceluia[i ecosistem, a plantelor [i


a animalelor;
- organizarea de unit\]i zootehnice de dimensiuni optime, care s\
utilizeze furajele produse pe suprafe]ele proprii;
- consum ct mai redus de energie tehnologic\ provenit\ din
combustibili fosili;
- utilizarea mecanismelor biologice [i a interrela]iilor dintre speciile
din ecosistemele agricole `n stimularea productivit\]ii (culturi mixte,
asociate, rota]ii etc.);
- folosirea de soiuri, hibrizi, rase cu stabilitate ecologic\ mare,
provenite din genofondul local;
- efecte negative de durat\ asupra mediului, reduse la minimum
(poluare chimic\ foarte mic\, conservarea fertilit\]ii, protec]ia contra
eroziunii, protejarea genofondului spontan);
- utilizarea tehnicii [i [tiin]ei dintre cele mai noi `n sporirea
productivit\]ii, `n asigurarea unei calit\]i optime produselor realizate
[i `n protec]ia mediului;
- utilizarea maxim\ a for]ei de munc\ uman\;
- promovarea concep]iei integratoare despre rela]ia om-natur\.

1.4 Agricultura biologic\


Este un mod de produc]ie bazat pe activitatea biologic\ din
sol, `n care nu se utilizeaz\ produ[i chimici de sintez\. Este o
interven]ie global\ care implic\ nu numai produc]ia vegetal\ [i animal\,
ci ferma `n ansamblu ca organism viu, avnd multiple interac]iuni cu
mediul s\u natural [i socio-economic.
A produce `n agricultura biologic\, este de asemenea modalitatea
de a ac]iona ra]ional `n perspectiva de a administra ecosistemul `n
mod autonom [i durabil" (Tom Harding vicepre[edinte IFOAM
Conferin]a de la Rio de Janeiro, 1992).
Agrobiologi[tii acord\ `ntre]inerii solului o aten]ie cu totul
particular\ deoarece ei consider\ c\ de echilibrul acestui mediu viu [i
complex depind plantele, animalele [i oamenii. Deviza lor este de a
cultiva p\mntul [i nu de a-l exploata.

Ca [i medicii naturali[ti, ei preconizeaz\ terapii preventive [i deci


o bun\ stare fiziologic\ a organismelor vii care `nt\re[te capacitatea lor
de rezisten]\ contra agresorilor externi.
Planta [i animalul, ca [i omul, sunt `n contact permanent cu
agen]ii patogeni, dar boala se declan[eaz\ mai u[or dac\ organismul
este pu]in rezistent. Este deci primordial de a dezvolta vitalitatea [i
rezisten]a natural\ a plantelor [i animalelor. Dac\ m\surile de prevenire
nu sunt suficiente, se recurge la tratamente cu produse naturale.
Federa]ia interna]ional\ a mi[c\rilor de agricultur\ biologic\
(IFOAM) a precizat `ntr-un program-cadru principalele obiective ale
agriculturii biologice:
- de a produce produse agricole de `nalt\ calitate nutritiv\ `n
cantit\]i suficiente;
- de a lucra `n acord cu ecosistemele naturale mai curnd dect a
c\uta s\ le domine;
- de a promova [i diversifica ciclurile biologice `n interiorul
sistemelor agrare, respectnd microorganismele, flora [i fauna din
soluri, din culturi [i sisteme de cre[tere a animalelor;
- de a men]ine [i ameliora fertilitatea solurilor pe termen lung;
- de a utiliza pe ct posibil resursele naturale [i neregenerabile de
la nivel local;
- de a organiza sisteme agricole `n concordan]\ cu materia
organic\ [i elementele nutritive din sol;
- de a oferi condi]ii de via]\ animalelor din cresc\torii care s\ le
permit\ s\-[i exteriorizeze comportamentul specific;
- de a evita toate formele de poluare ce ar putea rezulta din
practicarea agriculturii;
- de a men]ine diversitatea genetic\ din sistemele agrare [i din
mediul lor ambiant, `n]elegnd protejarea plantelor [i animalelor
s\lbatice (genofondul spontan);
- de a permite agricultorilor o just\ remunera]ie [i o satisfac]ie a
muncii lor [i de a le da un mediu de munc\ sigur [i s\n\tos;
- de a ]ine cont de impactul tehnicilor de cultur\ asupra mediului [i
asupra societ\]ii.

Metodele de agricultur\ biologic\ sunt fondate pe `ntre]inerea


vie]uitoarelor din sol, cu prec\dere microflora [i microfauna, datorit\
unor rota]ii culturale lungi [i variate, tehnicilor adaptate, precum [i pe
men]inerea unui con]inut `n materie organic\ ridicat.
O bun\ cunoa[tere a solului prin observa]ii [i analize este
indispensabil\. Agricultorul trebuie s\ dispun\ de indica]ii precise
asupra bog\]iei lui `n elemente fertilizante [i asupra st\rii biologice
pentru a putea efectua corec]iile necesare.
~n agricultura biologic\ sunt privilegiate sistemele de produc]ie
diversificate, fondate de preferin]\ pe policultur\-cre[terea animalelor,
utilizarea de rase locale [i de variet\]i rezistente la boli [i d\un\tori.
Culturile furajere destinate alimenta]iei animalelor se introduc `n rota]ii
echilibrate, iar dejec]iile animalelor sunt necesare elabor\rii unei
fertiliz\ri economice [i de calitate.
Aceste metode de cultur\ sunt mai complexe dect cele din
agricultura clasic\, deoarece nu exist\ un r\spuns simplu [i unic la
fiecare problem\ exact\.
Fiecare exploata]ie agricol\ constituie un sistem complex care
cere solu]ii adaptate.
~n cadrul acestei agriculturi deosebim diverse curente dintre care
unele au tent\ mai mult filosofic\ dect biologic\, cum ar fi: agricultura
biodinamic\;

agricultura

macrobiotic\,

organic\,

regenerativ\,

naturalist\ etc.
Agricultura biodinamic\ se bazeaz\ pe teoria antroposofiei.
Lucr\rile agricole sunt realizate ]innd cont de pozi]iile planetelor [i ale
constela]iilor astronomice, unele fa]\ de altele.
De exemplu, dac\ se fac sem\n\turi `n timpul unei eclipse, se
constat\ de cele mai multe ori modific\ri profunde `n talia plantelor,
ritmul de cre[tere, calitate slab\ a materialului semincer.
Pentru compostarea `ngr\[\mintelor de ferm\ se utilizeaz\
preparate din diferite plante (coada [oricelului, mu[e]el, p\p\die, urzic\
vie, valerian\ etc.). Exemplu: plantele de mu[e]el introduse `n intestin
sub]ire de bovin\, se `ngroap\ `n sol [i se ]in pn\ prim\vara.
Preparatul d\ solului s\n\tate, iar `ngr\[\mntului `i confer\ o
stabilitate mai mare pentru azot. ~n lupta antiparazitar\ se folosesc

decocturi de plante [i chiar (la arborii fructiferi) preparate pe baz\ de


argile.

1.5 Agricultura durabil\


Acest concept a fost introdus `n ultimele dou\ decenii ale
Mileniului II, `n paralel cu no]iunea mai larg\ de dezvoltare durabil\,
cunoscnd `n acest interval o dezvoltare lent\.
O agricultur\ durabil\ este aceea care, pe termen lung,
amelioreaz\ calitatea mediului [i protejeaz\ baza de resurse de care
ea depinde (sol, ap\, atmosfer\, organisme vii), furnizndu-i omului
alimentele [i unele materii prime necesare; este cea viabil\ din punct
de vedere economic [i care spore[te calitatea vie]ii pentru agricultor [i
pentru societate `n ansamblul s\u.
Comparativ cu alte forme ale agriculturii moderne, agricultura
durabil\ este mai pu]in bazat\ pe practici energo-intensive, utilizeaz\
mai pu]ine pesticide [i `ngr\[\minte chimice, este o agricultur\ mai
pu]in generatoare de de[euri nereciclabile prin activit\]ile sale. Ea
implic\ pentru agricultori o educa]ie ecologic\ solid\ [i o bun\
cunoa[tere a metodelor de conservare a mediului.
Agricultura durabil\ trebuie s\ asigure `n acela[i timp un rezultat
economic care s\-l mul]umeasc\ pe agricultor [i o ameliorare a
mediului. Ea vrea s\ genereze men]inerea sau cre[terea poten]ialului
de produc]ie a terenului pentru genera]iile viitoare.
Agricultura

biologic\

sub

diversele

sale

forme

(organic\,

biodinamic\, naturalist\, regenerativ\ etc.) poate fi considerat\ ca


apar]innd agriculturii durabile.
Principalele componente ale sistemelor de agricultur\ durabil\
sunt:
- rota]ia [i asocierile plantelor cultivate;
- lucrarea normal\ a solului (lucr\ri superficiale numai la unele
culturi din rota]ii);
- reducerea utiliz\rii erbicidelor;
- fertilizarea: cu `ngr\[\minte organice; `ngr\[\minte chimice
func]ie de necesit\]ile culturii, pe fenofaze; `ngr\[\minte verzi;
- protec]ia plantelor: prin rota]ie, lucr\rile solului, soiuri rezistente,
culturi asociate etc;

- folosirea ra]ional\ a resurselor materiale disponibile etc.


1.6 Agricultura modern\ sau intensiv-industrial\
Aceasta, prin utilizarea pe scar\ larg\ a mecaniz\rii [i chimiz\rii,
prin introducerea `n cultur\ a noi genotipuri, prin concentrarea [i
specializarea produc]iei a adus contribu]ii `nsemnate la rezolvarea
problemei productivit\]ii.
Dar, `n acela[i timp, agricultura modern\ pune `n fa]a societ\]ii [i
unele probleme deosebit de grave, unele neajunsuri care au fost
sesizate [i `n agricultura tradi]ional\, ca: defri[area p\durilor, eroziunea
solului, irigarea ne[tiin]ific\, p\[unatul nera]ional, care `n anumite
regiuni ale globului s-au accentuat. La acestea s-au ad\ugat [i alte
fenomene nedorite, cum ar fi: acidifierea solurilor prin folosirea anumitor
tipuri de `ngr\[\minte cu azot, poluarea apelor subterane cu nitra]i,
poluarea solului [i a alimentelor prin utilizarea `n exces a pesticidelor,
sc\derea fertilit\]ii solurilor datorit\ activit\]ii biologice reduse a
microflorei acestora, salinizarea secundar\ a unor `ntinse suprafe]e de
teren. De asemenea, trebuie subliniat\ aici separarea ce a fost impus\
de acest tip de agricultur\ dintre terenul arabil, p\[une [i cre[terea
animalelor. Chiar dac\ aceast\ separare a avut multe efecte pozitive `n
privin]a cre[terii produc]iei [i productivit\]ii, `n marile complexe
zootehnice s-au constatat [i numeroase consecin]e negative, cum ar fi:
poluarea datorit\ cantit\]ilor mari de dejec]ii, declan[area de epidemii [i
boli specifice cresc\toriilor industriale, dar mai ales mari dezechilibre
`ntre resursele proprii de furaje [i necesarul de animale ce poate fi
crescut, cu consecin]e negative asupra mediului [i infrastructurilor
economice.
~n sintez\, principalele aspecte ale agriculturii moderne, intensivindustrial\, se prezint\ astfel:
-

specializarea,

dezvoltarea

unilateral\

unor

anumite

ecosisteme agricole, `n func]ie de rentabilitatea economic\ imediat\


[i numai pentru producerea de alimente;
-

fluctua]ia ramurilor de produc]ie;

aportul redus al ciclurilor biogeochimice `n asigurarea fertilit\]ii

solului;

export masiv de substan]\ organic\, f\r\ import de fertilizan]i

organici;
-

utilizarea de fertilizan]i chimici u[or solubili `n cantit\]i mari;

organizarea de unit\]i zootehnice mari, ce import\ furaje [i

elibereaz\ mari cantit\]i de de[euri poluante;


-

consum mare de energie tehnologic\ provenit\ din combustibili

fosili;
-

utilizarea unor mijloace tehnologice din afara ecosistemelor

agricole pentru stimularea productivit\]ii;


-

soiuri, hibrizi, rase cu productivitate momentan\ maxim\, dar

cu rezisten]\ ecologic\ redus\;


-

sc\derea performan]elor biologice prin nutri]ie dezechilibrat\;

neglijarea rela]iilor alelopatice;

combaterea bolilor [i d\un\torilor prin tratamente chimice

excesive;
-

efecte negative de durat\ asupra mediului ambiant: poluare

chimic\ accentuat\, sc\derea fertilit\]ii solurilor, eroziune frecvent\;


-

diminuarea genofondului spontan;

deteriorarea peisajului prin uniformizare;

produc]ii pu]in diversificate la nivel regional; rela]ii slabe

consumator-produc\tor; calitate inferioar\ a alimentelor;


-

utilizarea sub optim a for]ei de munc\ uman\;

promovarea unei concep]ii `nguste, injuste despre natur\,

primnd interesele economice momentane.


Se poate sesiza c\ `n agricultura industrial\ unele procese
biologice sunt `nlocuite prin procese nebiologice (antropice) totdeauna
`ns\ `nso]ite de un consum de energie fosil\ foarte ridicat.
Substituirea proceselor biologice este un fenomen `ntlnit [i `n
agricultura incipient\, dar care s-a amplificat odat\ cu dezvoltarea
agriculturii.
~n momentul de fa]\ se pune problema c\ilor prin care omul
intervine `n agroecosisteme [i ce amploare trebuie s\ aib\ interven]ia
sa.
Acestea se reg\sesc `n principiile, coordonatele agriculturii
ecologice, care coroborate cu principiile economice, conduc la sinteza

unor sisteme de agricultur\ ecologic\ integrat\ (I. Puia, V. Soran


1987).
Agricultura ecologic\ integrat\ militeaz\ pentru combinarea
avantajelor agriculturii industrializate cu cele ale agriculturii tradi]ionale
[i cu cele ale agriculturii biologice, punnd pe primul plan produc]ia
agricol\

[i

productivitatea

muncii,

atenuarea

impactului

dintre

agricultur\ [i mediul ambiant [i diminuarea presiunii exercitat\ asupra


resurselor neregenerabile ce intr\ `n procesul de produc]ie agricol\.
~n realizarea acestor obiective o importan]\ major\ poate avea
dimensionarea optim\ a exploata]iilor agricole, `nct s\ se poat\
asigura un circuit de substan]\ echilibrat [i un flux de energie pe baza
c\ruia s\ se realizeze un bilan] energetic acceptabil `ntre produc]ia
ob]inut\ [i resursele utilizate `n realizarea ei.
Agricultura ecologic\ integrat\ are ca sarcin\ fundamental\
asigurarea integral\ a hranei, a unor materii prime [i a unei cantit\]i din
necesarul de energie pentru o popula]ie a globului mereu `n cre[tere.

Tem\:
1. Care sunt caracteristicile principalelor sisteme de
agricultur\?

MODULUL II
ECOSISTEMUL
2.1 Teoria general\ a sistemelor
Concep]ia sistemic\ a fost introdus\ `n biologie de c\tre Ludwig
von Bertalanffy, care `n lucrarea sa "Biologia teoretic\" (1942)
subliniaz\ ideea c\ `ntreaga materie (vie [i nevie) se bazeaz\ pe
structuri aflate `n interac]iune.
Sistemele biologice se constituie din unul sau mai multe
organisme, `mpreun\ cu componentele mediului lor fizic [i chimic, cu
care individul sau gruparea se afl\ `n leg\turi func]ionale.

~n general sistemul poate fi definit ca un ansamblu de elemente


unite prin conexiuni `ntr-un `ntreg. Fiecare element la rndul s\u poate
fi considerat un sistem, compus din elemente proprii mai mici, `nct `n
natur\ se pot delimita foarte multe sisteme de dimensiuni [i grade
diferite de cuprindere.
Din punct de vedere al organiz\rii, sistemul se caracterizeaz\ prin
structur\ [i prin func]ii [i se clasific\, dup\ rela]iile cu mediul
`nconjur\tor (schimb de materie [i energie), `n sisteme izolate, `nchise
[i deschise.
Sistemele biologice fac parte din categoria sistemelor deschise,
avnd schimburi energetice [i materiale cu natura `nconjur\toare.
Leg\turile dintre elementele componente ale unui sistem,
precum [i dintre acesta [i celelalte sisteme `nconjur\toare, sunt de
natur\ material\, energetic\ [i informa]ional\.
Sistemele biologice au o serie de `nsu[iri generale, structurale [i
func]ionale prin care se deosebesc de cele nebiologice.
1. Au un caracter istoric, adic\ sunt rezultatul unei evolu]ii `n
timp.
2. Au un caracter informa]ional, care const\ `n capacitatea de a
primi [i da informa]ii din [i `n mediul `nconjur\tor, de a le prelucra sau
de a le stoca `n vederea integr\rii ct mai depline a ecosistemului `n
cadrul naturii. Informa]ia este alc\tuit\ dintr-o sucesiune de semnale
de naturi diferite, ce circul\ pe c\i fizice (sunete, culori etc.), chimice
(diferite substan]e chimice din sol, ap\ sau elemente `n mediu) sau
fiziologice (diferite comportamente, gesturi etc.).
Fiecare sistem `[i codific\ informa]ia `n mod original, codul fiind
specific fiec\rei categorii de sisteme. Pentru indivizii biologici,
modalitatea de transmitere a informa]iei ereditare este codul genetic,
ce rezult\ din succesiunea specific\ a nucleotidelor din moleculele
acizilor nucleici.
Transmiterea [i recep]ionarea informa]iei trebuie s\ se realizeze
cu cea mai mare fidelitate. Mijlocul frecvent utilizat `n acest sens este
repetarea informa]iei, fenomen ce poart\ denumirea de redundan]\.
3. Integralitatea sistemelor biologice este o `nsu[ire deosebit
de important\ pentru ecologie, ea reprezentnd calitatea sistemului de
a reuni `ntr-un tot unitar componentele sale, subordonate func]iei

`ntregului. Datorit\ acestei `nsu[iri, sistemul integrator posed\ `nsu[iri


noi, proprii, pe care nu le reg\sim `n componentele sale luate separat.
De exemplu, o popula]ie are `nsu[iri noi, diferite de ale organismelor
componente: longevitate nedefinit\, structur\ genetic\, structur\ pe
vrst\ [i sexe, densitate, dinamic\ energetic\ etc. Cu ct p\r]ile
componente sunt mai diferen]iate, mai specializate `n `ndeplinirea unor
func]ii din via]a `ntregului, cu att interdependen]a va fi mai mare,
organizarea sistemului mai complex\, iar integralitatea mai pronun]at\.
4. Echilibrul dinamic este acea stare a sistemului care se
caracterizeaz\ printr-un flux permanent de materie [i energie prin
sistem, dar cu p\strarea integralit\]ii lui, cu men]inerea unei st\ri
sta]ionare. Ca urmare a echilibrului dinamic, un sistem biologic (individ,
popula]ie, biocenoz\, ecosistem) se men]ine cu aproxima]ie `ntre
acele[i limite, cu mici fluctua]ii `n timp [i spa]iu.
5. Autoreglarea const\ `n proprietatea oric\rui sistem biologic de
a-[i controla [i corecta activitatea proprie `n sensul men]inerii existen]ei
sale `n timp [i spa]iu. Autoreglarea este posibil\ datorit\ unei anumite
organiz\ri

sistemelor

biologice

care

permite

recep]ionarea

informa]iilor din mediu, prelucrarea lor, elaborarea de r\spunsuri la


stimulii primi]i, `n a[a fel `nct s\-[i asigure autoconservarea `ntr-un
mediu care tinde mereu s\ dezorganizeze sistemul.
Asemenea r\spunsuri adecvate devin posibile datorit\ conexiunii
inverse (feed-back), prin care r\spunsul sistemului este comunicat
centrului de comand\ [i comparat cu ordinul emis (fig. 2.1.).

Schema autocontrolului
Conexiunea invers\ realizeaz\ stabilitatea sistemelor biologice,
permi]nd anihilarea influen]elor `ntmpl\toare a diferi]ilor factori.
Numero[i parametri fiziologici [i ecologici sunt controla]i pe
aceast\ cale: temperatura corpului la homeoterme, presiunea sngelui,

procesul respirator, concentra]ia de glucoz\ `n snge, con]inul de ap\


din ]esuturi, num\rul indivizilor `ntr-o popula]ie etc.
6. Heterogenitatea ne arat\ c\ toate sistemele biologice sunt
alc\tuite din elemente ce prezint\ deosebiri fie `n compozi]ia lor, fie `n
modul de func]ionare, deci se refer\ la diversitatea elementelor lor
componente.
Datorit\ heterogenit\]ii se stabilesc mai u[or corela]ii care permit
cre[terea eficien]ei autocontrolului sistemului. Cu ct heterogenitatea
este mai mare, cu att ecosistemul este mai complicat [i mai stabil.
Se cunoa[te faptul c\ agroecosistemele, alc\tuite dintr-o singur\
cultur\ sunt instabile, u[or de distrus de invaziile unor boli sau
d\un\tori, `n timp ce p\durile tropicale, foarte heterogene au o
stabilitate ridicat\.
Din aceste `nsu[iri rezult\ c\ ecosistemele ca sisteme biologice,
au un caracter istoric-informa]ional, o anumit\ stare de heterogenitate
care permit prin autocontrol un echilibru dinamic [i prin diferite
programe, manifestarea unei integralit\]i specifice.
Sistemele biologice cuprind 4 niveluri de organizare, [i anume:
nivelul individual, popula]ional, biocenotic [i biosferic. La baza fiec\rui
nivel de organizare se g\sesc legi [i principii definitorii.
la nivel individual legea specific\ este metabolismul,
la nivel popula]ional factorul esen]ial este reproducerea,
la nivel biocenotic sunt procesele care reglementeaz\ rela]iile
speciei (rela]ii trofice, de competi]ie etc.), rela]ii care men]in
integralitatea biocenozei (rela]ii interspecifice).

Biosfera

(ecosfera)

cuprinde

ansamblul

nivelurilor

de

organizare a materiei vii, fiind reprezentat\ prin `nveli[ul viu [i spa]iile


vitalizate ale scoar]ei.

2.2 Conceptul de ecosistem


Conceptul de ecosistem a fost introdus `n [tiin]\ `n 1935 de
botanistul englez A.G. Tansley, care l-a definit ca unitate de baz\ a
naturii ce integreaz\ comunitatea vie (biocenoza) cu mediul fizic

sau locul de trai (biotop). ~n concep]ia lui Tansley ecosistemul se


`ntemeiaz\ pe conexiunea func]ional\, `n special trofic\, a vie]ii [i
mediului, ca factor unificator al biotopului [i biocenozei.
O defini]ie mai ampl\ a ecosistemului natural a fost formulat\ de
E.P. Odum (1971), fiind considerat orice unitate care include toate
organismele de pe un teritoriu dat [i care interac]ioneaz\ cu mediul fizic
`n a[a fel `nct curentul de energie s\ conduc\ la o anumit\ structur\
trofic\, o diversitate de specii [i un circuit de substan]e (adic\ un
schimb de substan]e dintre partea biotic\ [i abiotic\) `n interiorul
sistemului".
~n mod curent ecosistemul se define[te ca sistemul format din
totalitatea organismelor care locuiesc un anume mediu abiotic, omogen
din punct de vedere topografic, climatic [i biochimic, numit biotop.
Din defini]iile prezentate rezult\ c\ ecosistemul natural este un
sistem complex alc\tuit dintr-o parte nevie (abiota, biotopul) [i una
vie (biota, biocenoza) constituind unitatea de baz\, elementar\, de
organizare [i func]ionare a ecosferei (biosferei).
Ca unitate func]ional\ ecosistemul se poate realiza la orice
dimensiuni (ex.: o p\dure, o planta]ie pomicol\ sau viticol\, o gr\din\
de legume, o sol\ de gru, o paji[te, un lac, un ocean etc.).
Studiul

ecosistemului

cuprinde

cunoa[terea

am\nun]it\

biotopului, adic\ a factorilor abiotici ce-l caracterizeaz\ [i-l compun, a


componentelor [i rela]iilor existente `n biocenoz\, a fluxului de energie
[i materie care str\bate ecosistemul.
Orice ecosistem se `ntemeiaz\ pe desf\[urarea simultan\ a trei
fluxuri fundamentale:
1. fluxul energetic (de provenien]\ extern\ - soarele);
2. fluxul substan]ial (schimbul de substan]\ dintre sistemele
vii [i mediu);
3. fluxul informa]ional (de provenien]\ att intern\ ct [i
extern\).
Dup\ concep]ia lui V. S\hleanu (1971), aceste trei fluxuri
formeaz\ "triada biologic\", care determin\ activitatea sistemelor vii `n
sens cibernetic.

Transferul de energie [i schimbul de substan]\ `n sistemele vii se


realizeaz\ dup\ un program extrem de precis, coordonat prin fluxul
informa]ional.

2.3 Biotopul
Cuvntul biotop deriv\ de la cuvintele grece[ti "bios" = via]\ [i
"tipos" = loc, mediu delimitat [i este definit ca un complex de factori
abiotici care influen]eaz\ organismele vii. Termenul a fost introdus `n
[tiin]\ de F. Dahl (1908).
~n 1971 E.P. Odum define[te biotopul ca locul de trai al unui
organism sau al unei comunit\]i.
~n 1973 R.H. Whittaker [i colab. consider\ c\ biotopul constituie
mediul fizic [i chimic al unei comunit\]i. El este constituit din elemente
ale litosferei (solul, materialul geologic parental), hidrosferei (apa),
atmosferei (CO2, O2, N etc.) la care se adaug\ radia]ia solar\ (lumina,
temperatura) [i substan]ele ce rezult\ prin interac]iunea dintre substrat
[i comunitate.
Dup\ dic]ionarul ecologic, biotopul este "locul ocupat de
biocenoz\, cuprinznd mediul abiotic (sol, ap\, aer, factori climatici
etc.) [i toate elementele necesare apari]iei [i dezvolt\rii organismelor".
Biotopul dispune de un fond de elemente chimice [i energie, pe
baza c\ruia se realizeaz\ un schimb permanent cu biocenoza [i are ca
rezultat influen]area reciproc\ a celor dou\ sisteme.
Cele mai importante `nsu[iri ale biotopurilor terestre sunt legate de
climat, geografie [i sol.
Solul apar]ine biotopului prin componenta sa mineral\, prin
materia organic\ moart\, prin valorile specifice ale factorilor c\ldur\,
ap\, aer, pH, prin `nsu[irile sale fizice (structur\, textur\, greutate
volumetric\, porozitate etc.), dar `n acela[i timp constituie [i o
important\ component\ a biocenozei prin organismele vii din sol
(bacterii, ciuperci, actinomicete, protozoare etc.).
Datorit\ existen]ei acestor microorganisme, unii pedologi, cum ar fi
C.D. Chiri]\ (1974), au afirmat c\ solul poate constitui singur un
ecosistem. Dar cum solul nu poate fi separat de plantele [i animalele
ce-l populeaz\, aceast\ concep]ie nu poate fi acceptat\.

Biotopul, prin componentele sale, constituie unul din elementele


esen]iale ale structurii [i existen]ei ecosistemelor.
~n cadrul ecosistemelor se stabilesc anumite rela]ii ale plantelor [i
animalelor att cu factorii mediului abiotic, ct [i cu aceia ai mediului
biotic. Aceste rela]ii pot `mbr\ca forme foarte diferite, adesea foarte
complexe, ce pot fi `ncadrate `n no]iunea de "lupt\ pentru existen]\" sau
de "rela]ii cu mediul".
Rela]iile organismelor cu mediul (abiotic [i biotic) reprezint\ unul
din factorii esen]iali, primordiali ai evolu]iei, determinnd desf\[urarea
selec]iei naturale, a transform\rii, a evolu]iei speciilor.
Orict de variate [i complexe ar fi aceste rela]ii cu mediul, ele se
`mpart `n trei categorii:
- rela]ii cu factorii mediului abiotic;
- rela]ii dintre indivizii aceleia[i specii (intraspecifice);
- rela]ii `ntre specii diferite (interspecifice).

2.4 Biocenoza
Termenul de biocenoz\ a fost introdus `n [tiin]\ de c\tre Karl
Mbius `n 1877 [i deriv\ de la cuvintele grece[ti "bios" = via]\ [i
"koinos" = comun, desemnnd totalitatea organismelor vegetale [i
animale care populeaz\ un anumit biotop, cu condi]ii de existen]\ mai
mult sau mai pu]in uniforme, create `n mod natural sau artificial (pe cale
antropic\).
De la Mbius [i pn\ `n prezent au fost formulate numeroase [i
diferite defini]ii ale biocenozei (Mbius 1877, V.N. Sukacev 1961, B.
Stugren - 1965, E. Odum 1971, R. Dajos 1971, P. Duvigneaud
1974, N. Botnariuc [i V. V\dineanu 1982 etc.), fiecare autor
eviden]iind unul sau altul din aspecte, dar majoritatea recunosc
biocenoza ca unitate supraindividual\ de integrare a organismelor vii.
Mbius define[te biocenoza ca fiind o "comunitate de organisme,
ocupnd un anumit teritoriu, adaptate la mediu, unite prin dependen]e
reciproce, legate `ntr-un `ntreg care se schimb\ odat\ cu schimbarea
condi]iilor de mediu [i cu schimbarea num\rului unora dintre ele".
Rezult\ c\ `ntre vie]uitoarele ce alc\tuiesc o biocenoz\, precum [i `ntre
acestea [i mediul lor de trai exist\ rela]ii de interac]iune bine statornicite
care asigur\ func]iile `ntregului (biocenozei).

Deci, biocenoza este influen]at\ de biotop, dar `n acela[i timp ea


exercit\ o activitate permanent\ de transformare a biotopului prin
activitatea sa metabolic\. Membrii biocenozei sunt lega]i `ntre ei prin
rela]ii foarte strnse (cele mai importante fiind cele de nutri]ie), formnd
cu mediul lor un tot unitar, numit ecosistem.
Problema alc\tuirii biocenozei a fost mult discutat\, iar din aceste
dispute au rezultat dou\ orient\ri diferite.
prima orientare este cea `n care se sus]ine existen]a obiectiv\
ca sisteme, a unor combina]ii de specii ce apar]in la acela[i grup
sistematic. Se remarc\ aici concep]ia lui V.N. Sukacev (1961) care
consider\ biocenoza ca fiind constituit\ din: fitocenoz\, zoocenoz\ [i
microbocenoz\.
Fitocenoza - cuprinde totalitatea plantelor superioare, deci
produc\torii primari, zoocenoza cuprinde totalitatea speciilor de
animale consumatoare de substan]\ organic\, microbocenoza
cuprinde microflora [i microfauna solului, microorganismele stratului de
aer care ]ine de biogeocenoz\ (ecosistemul terestru).
a doua orientare (punctul de vedere sinecologic) sus]ine c\
biocenoza nu se mai subdivide `n alte cenoze, c\ animalele [i plantele
alc\tuiesc biocenoza prin rela]iile lor reciproce, iar no]iunile de
fitocenoz\ [i zoocenoz\ sunt utile `n cercetare pentru ordonarea
datelor, dar nu sunt sisteme de sine st\t\toare.
B. Stugren (1965) arat\ c\ fitocenoza [i zoocenoza reflect\
compozi]ia sistematic\ a biocenozei, [i nu grupuri ecologice.
Studiul biocenozei prezint\ importan]\ pentru:
cunoa[terea diversit\]ii ecologice,
descoperirea unor plante [i animale de interes economic,
pentru aclimatizarea lor,
elaborarea unor m\suri profilactice bazate pe rela]iile
intraspecifice [i interspecifice.
Pentru studiul diversit\]ii ecologice a biocenozei, intereseaz\
urm\toarele aspecte:
- stabilirea num\rului de specii care alc\tuiesc prin popula]iile lor o
biocenoz\ dat\;
- stabilirea num\rului total de indivizi, respectiv biomasa total\ din
biocenoz\, precum [i reparti]ia lor pe specii;

- rela]iile dintre num\rul de indivizi [i num\rul de specii din


biocenoz\, pentru a se ob]ine o imagine clar\ a diversit\]ii structurale a
biocenozei studiate.
Studiul biocenozelor prin estim\ri ale num\rului de specii [i de
indivizi a condus, `nc\ din primele decenii ale secolului al XX-lea, la
elaborarea a trei principii biocenotice fundamentale despre diversitatea
ecologic\. Dou\ din aceste principii apar]in lui A. Thienemann (1926) [i
au fost formulate pe baza studiului cantitativ [i calitativ a vie]uitoarelor
din lacurile de cmpie din nordul Germaniei.
Constatarea de baz\ a fost aceea c\ la un num\r egal de indivizi,
unele biocenoze sunt alc\tuite dintr-un num\r mare de specii, altele
dintr-un num\r mic de specii. Generaliznd aceste aspecte a formulat
principiile:
1. Cu ct sunt mai variate condi]iile de existen]\ dintr-un biotop, cu
att va fi mai mare num\rul de specii al biocenozei ata[at\ de acest
biotop.
2. Cu ct sunt mai uniforme condi]iile de existen]\ dintr-un biotop,
cu att va fi [i biocenoza mai s\rac\ `n specii, dar acestea vor fi
reprezentate prin efective mari de indivizi.
Un al treilea principiu a fost formulat de Frnz (W. Tischler,
1975):
3. Cu ct condi]iile de mediu dintr-un biotop au avut continuitate
mai mare `n dezvoltarea lor, cu ct au fost mai mult timp omogene, cu
att comunitatea de specii este mai stabil\ [i mai omogen\.
Din aceste principii rezult\ c\ mul]imea de specii [i mul]imea de
indivizi dintr-o biocenoz\ se afl\ `n raport de invers\ propor]ionalitate
`ntre ele. Cnd num\rul de specii este mai mare, num\rul de indivizi
este mic [i invers. Situa]ia se explic\ prin faptul c\ `ntr-un biotop cu
condi]ii optimale sau cel pu]in normale de existen]\, g\sesc posibilit\]i
de vie]uire multe specii. Num\rul redus de indivizi se datore[te luptei
interspecifice ridicate, a luptei pentru existen]\ `ntre specii. Nici una
dintre specii nu poate realiza efective popula]ionale excesiv de mari,
fiind inhibat\ de toate celelalte specii. ~n biotopuri neuniforme, cu
condi]ii extreme de existen]\, nu pot vie]ui dect speciile capabile s\
suporte asemenea condi]ii. Num\rul lor nu este [i nu poate fi prea
mare. Fiind pu]ine la num\r, speciile se influen]eaz\ slab reciproc, lupta

pentru existen]\ este redus\ [i astfel se pot realiza efective


popula]ionale mari.
Pentru primul principiu poate servi ca exemplu compozi]ia floristic\
foarte diversificat\ a biocenozelor `n regiuni cu condi]ii foarte variate de
existen]\, cum sunt regiunile montane, fa]\ de cele uniforme din
cmpie. Astfel, `n regiunile carstice ale mun]ilor Apuseni, varietatea
formelor de relief creaz\ posibilit\]i variate de existen]\ [i de aceea
vom g\si un num\r mare de specii de plante ierboase [i lemnoase [i nu
`ntinderi imense, ocupate de una sau dou\ specii, ca `n step\.
Pentru al doilea principiu se poate da ca exemplu un teren
s\r\turat pe care cresc numai specii halofile. Pe solurile poluate se
poate `ntlni aceea[i situa]ie.
~n sfr[it, pentru principiul formulat de Frnz se poate ar\ta c\ pe
terenurile `n pant\, supuse eroziunii, vegeta]ia se modific\ `n func]ie de
gradul de eroziune, `n timp ce pe suprafe]ele nesupuse eroziunii,
comunitatea de specii se men]ine nemodificat\. Pe terenurile agricole
pe care se aplic\ erbicide, spectrul de `mburuienare se modific\, este
mai pu]in stabil [i mai neomogen. ~n situa]ia `n care s-a aplicat timp de
mai mul]i ani acela[i erbicid, deci condi]iile de mediu au continuitate mai
mare, comunitatea de specii este mai stabil\, r\mn numai speciile
rezistente la acel erbicid, adic\ mai pu]ine, dar reprezentate de un
num\r mare de indivizi. De fapt acest exemplu ilustreaz\, `n acela[i
timp [i principiul al doilea al lui Thienemann (D. {chiopu, 1997).
Diversitatea ecologic\, pentru covorul vegetal, se poate exprima
prin constan]a [i prin dominan]a speciilor.
Rela]iile

interspecifice

reprezint\

una

din

tr\s\turile

fundamentale, caracteristice ale biocenozei.


Dup\ N. Butnariuc (1989), rela]iile dintre popula]iile biocenozei
asigur\:

integralitatea

biocenozei

([i

`ntregului

ecosistem);

organizarea biocenozei (ca num\r [i structur\ a nivelurilor trofice);


lan]uri [i re]ele trofice (precum [i func]ionarea lor); circuitul substan]elor;
fluxul de energie prin ecosistem; transferul de informa]ie; autocontrolul
ecosistemului (stabilitatea, rezisten]a la perturb\ri); evolu]ia speciilor;
cantitatea [i calitatea productivit\]ii biologice a ecosistemului.
Deoarece diversitatea [i complexitatea acestor rela]ii face ca nici o
clasificare s\ nu fie satisf\c\toare, se va prezenta una bazat\ pe

efectul direct al rela]iilor asupra indivizilor respectivi. Astfel, ac]iunile


pozitive se vor nota cu +, cele negatice cu -, iar cele neutre cu 0.
Neutralismul (0,0) se refer\ la faptul c\ popula]iile luate `n
considerare sunt independente, nu se influen]eaz\ direct `n mod
reciproc. De exemplu, popula]ia de rme [i popula]ia de sfredelitorul
porumbului dintr-o sol\ de porumb.
Competi]ia sau concuren]a (-,-) arat\ c\ dou\ popula]ii au
acelea[i cerin]e fa]\ de hran\, lumin\, ad\post etc. ~n cazul acesta
ambele popula]ii pot fi afectate, iar uneori una dintre ele, mai pu]in
adaptat\ condi]iilor ecologice existente, poate s\ fie eliminat\.
Mutualismul sau simbioza (+,+) este acea rela]ie `n care ambele
popula]ii profit\ de pe urma convie]uirii `n comun [i sunt obligatoriu
dependente una de alta. Ca exemple se pot da: simbioza dintre
leguminoase [i bacteriile genului Rhizobium, convie]uirea permanent\
dintre unele alge unicelulare [i unele ciuperci, formnd lichenii.
Protocooperarea (+,+) const\ `n asocierea a dou\ sau mai multe
specii. Ca [i `n cazul precedent, cele dou\ specii sunt avantajate de
convie]uire, dar ea nu este obligatorie. ~n pratologie se citeaz\ cultura
`n amestec a gramineelor [i leguminoaselor.
Comensalismul (+,0) este o rela]ie obligatorie pentru una din
specii care ob]ine un beneficiu, `n timp ce specia cealalt\ nu are nici un
avantaj, nu este afectat\ de aceast\ convie]uire. Organismele
comensale se tolereaz\ reciproc. De exemplu, forezia adic\
transportul unor organisme mai mici de c\tre altele mai mari.
Antibioza (0,-) este acea rela]ie `n care una dintre popula]ii,
datorit\ secre]iilor sale toxice, face imposibil\ dezvoltarea celeilalte
popula]ii.
Parazitismul (+,-) este o rela]ie obligatorie pentru parazit, care
este avantajat [i are efect negativ asupra gazdei. ~n mod obi[nuit
individul parazit nu-[i omoar\ gazda, pentru c\ [i-ar distruge baza
trofic\.
Pr\d\torismul (+,-) se refer\ la faptul c\ rela]ia este pozitiv\ [i
obligatorie pentru pr\d\tor [i negativ\ pentru prad\ (gazd\). ~n acest
caz pr\d\torul `[i omoar\ prada pentru a o consuma.
Rela]iile prad\-pr\d\tor au un rol `n selec]ia [i `n refacerea
densit\]ii popula]iilor.

2.6 Structura ecosistemului


Orice ecosistem se caracterizeaz\ printr-o structur\ spa]ial\,
dictat\ de caracteristicile biotopului [i concretizat\ prin modul
repartiz\rii organismelor `n spa]iul adecvat acestora [i o structur\
trofic\, dat\ de componentele biocenotice [i exprimat\ prin rela]iile lor
trofice, prin care acestea `[i `ndeplinesc rolul lor de vehiculator
(transportor) al substan]ei [i energiei `n ecosistem. De asemenea, se
poate spune c\ ecosistemul are [i o structur\ biochimic\, produs\ de
metabolismul biocenozei.

2.6.1 Structura spa]ial\ a ecosistemului


Privit `n general, ecosistemul este destul de omogen, dar `n
interiorul s\u se distinge un grad de neuniformitate, datorat
configura]iilor variate ale substratului [i elementelor factorilor climatici,
numite microhabitate, ce vor fi populate de anumite specii de plante [i
animale. ~n acest fel, ecosistemul apare `mp\r]it `n unit\]i mai mari sau
mai mici de ac]iune, alc\tuind o structur\ orizontal\ [i una vertical\
(configura]ie orizontal\ [i vertical\).
A. Structura orizontal\ - permite delimitarea a trei categorii
structurale: bioskena, consor]iul [i sinuzia.
1. Bioskena este cel mai mic spa]iu cu condi]ii uniforme de
existen]\ [i un fond propriu de plante [i animale. Termenul a fost
introdus pentru prima dat\ de zoologul romn A. Popovici-Bzno[anu
(1937).
Bioskena este recunoscut\ ca fiind cea mai mic\ subdiviziune
spa]ial\ a ecosistemului, reprezentnd o unitate structural\ elementar\.
Exemple: fa]a superioar\ a unei frunze, fructul unei plante, trunchiul
unui copac, suprafa]a exterioar\ a unui mu[uroi, a unei c\pi]e, a unei
pietre, o bucat\ de lemn putred dintr-o balt\, suprafa]a unei dune de
nisip etc.
2. Consor]iul este o grupare de indivizi din specii diferite `n jurul
unui organism individual cu rol de nucleu central, de care ace[tia
depind att trofoecologic ct [i topografic. Termenul a fost introdus de
Beklemi[ev (1951) [i adaptat de botanistul Ramennski (1952). ~n

1955, Tischler introduce termenul de biocorion, care ulterior a fost


considerat sinonim cu cel de consor]iu.
Nucleul central al consor]iului poate fi un organism individual
vegetal sau animal, material organic mort, `n care caz totalitatea
indivizilor din speciile asociate `l folosesc ca baz\ trofic\, direct sau
indirect. Exemple: un stejar grupeaz\ `n jurul lui un inel de consumatori
primari (fitofagii), care sunt `nconjura]i de inelul consumatorilor acestora
[i de cel al r\pitorilor mari; un molid constituie nucleul unui consor]iu
diversificat: cu molidul sunt asocia]i lichenii [i mu[chii de pe scoar]a sa,
ciupercile ce `nvelesc r\d\cinile, bacteriile [i micromicetele parazite,
insectele de sub scoar]\, p\ianjenii [i unele specii de p\s\ri.
Consor]iul nu este un sistem de popula]ii, ci un sistem de indivizi
ce apar]in la diverse popula]ii, reprezentnd specii diferite. Cu alte
cuvinte consor]iul este un complex de bioskene format din indivizi de la
diverse specii, asocia]i `n baza rela]iilor trofice.
Cnd nucleul central este un animal, cu el se pot asocia un
complex de ectoparazi]i, endoparazi]i [i simbionte (saprofagi), formnd
un consor]iu.
3.

Sinuzia

reprezint\

partea

structural\

[i

func]ional\

ecosistemului, alc\tuit\ dintr-o popula]ie cu func]ie de nucleu central, `n


jurul c\reia sunt grupate mai multe organisme sau popula]ii.
Sinuziile apar ca microbiocenoze legate de por]iuni elementare
de biotop cu grad ridicat de omogenitate, dar nu perfect omogen.
Termenul de sinuzie a fost introdus `n [tiin]\ de H. Gams (1918),
provine din limba greac\ [i are semnifica]ia de asocia]ie.
Sinuzia poate fi privit\ ca o unitate structural\ de nivel superior,
format\ din mai multe consor]ii grupate `n jurul unei popula]ii. La rndul
lor sinuziile se asambleaz\ `ntr-un mozaic ce reprezint\ ecosistemul.
Sinuziile se diferen]iaz\ `ntre ele, att ca unit\]i morfologice,
structurale, ct [i ca unit\]i ecologice, corespunznd diferitelor tipuri de
ni[e ecologice. Ele se delimiteaz\ topografic [i se denumesc pe baza
spa]iului ocupat de specia dominant\, care este de regul\ un
produc\tor primar. Exemplu: `ntr-o cultur\ de porumb, locurile mai
joase, depresionare, cu umiditate mai ridicat\ dect a biotopului din jur,
sunt ocupate de regul\ de plcuri de costrei (Echinochloa crus-galli) [i
alte plante higrofile, reprezentnd sinuzii ale ecosistemului respectiv.

Apoi, p\[unile cu Festuca rupicola dintr-o p\dure de gorun (Quercus


petraea), difer\ prin fizionomie [i fondul de specii, de restul p\durii,
reprezentnd sinuzii ale acelui ecosistem.
Sinuziile nu pot fi confundate cu ecosistemul, deoarece
dimensiunile [i complexitatea lor relativ redus\ nu fac posibil\ instituirea
de func]ii biogeochimice [i energetice proprii.
B. Structura vertical\
~n ecosistemele terestre, p\r]ile structurale dispuse `n raport cu
axa vertical\ (pe `n\l]ime) prezint\ o clar\ stratificare, etajare. Aceasta
se observ\ mai ales `n configura]ia vegeta]iei, motiv pentru care
denumirea straturilor din ecosistemele terestre este de provenien]\
botanic\.
Un strat (Hult, 1881) este o grupare de sinuzii cu aproximativ
aceea[i `n\l]ime deasupra solului sau o grupare de componente ale
solului situate la aproximativ aceea[i adncime.
Stratificarea pe vertical\ rezult\ `n urma varia]iei factorilor fizici
(temperatur\, umiditate, lumin\) [i a competi]iei interspecifice pentru
lumin\, ap\ [i hran\. Stratificarea este prezent\ att `n ecosistemele
terestre ct [i cele acvatice.
Un ecosistem terestru are minimum trei straturi:
- I stratul mineral (bogat `n substan]e minerale);
- II stratul organic (bogat `n substan]e de natur\ organic\), `n care
asocierea dintre organismele existente [i particulele de sol poart\
denumirea de edafon;
- III patoma, pelicula sub]ire de la suprafa]a solului cu organisme
vii [i moarte, a[a numitul plan[eu al ecosistemului.
~ntr-o p\dure de foioase, pe lng\ aceste trei straturi de baz\ mai
`ntlnim: un strat ierbaceu (IV), un strat de arbu[ti (V) [i un strat de
arbori (VI, VII), fiecare cu fauna caracteristic\.

Stratificarea vertical\ `ntr-o p\dure din Europa:


I-stratul mineral al solului; II-stratul organic al solului; 1o larv\ de insecte; 2-ciuperci; 3-bacteriofagi, 4-bacterii;
5-nematod; 6-ameb\; 7-rm\ (Lumbricus);8-un
Geophilus;III-patoma:
A-pern\
de
mu[chi
cu
colembole; B-frunzar cu izopode; IV-strat ierbaceu cu
c\prior (Capreolus capreolus); V-strat de arbu[ti [i tufe
cu Lytta vesicatoria; VI-strat de tulpini (arboret); aomid\; b-tuneluri ale ipidelor `n interiorul tulpinii; ccojoaic\ (Certhia familiaris);
d- p\ianjen; VIIcoronament: e-buh\ (Buho buho); f-veveri]\ (Sciurus
vulgaris); g-[oim (Falco sp.)
~ntre straturile ecosistemului se realizeaz\ permanent schimburi
de substan]\ [i energie.
~n p\durile tropicale, aparent stratificarea este mult diferen]iat\,
datorit\ num\rului mare de specii, fiecare cu un nivel diferit de cre[tere.
Aici se `ntlnesc mai multe straturi de arbori dect `n p\durea
temperat\. O analiz\ mai riguroas\ arat\ c\, adeseori, `n p\durile
tropicale pluviale stratificarea pe vertical\ este greu de detectat, datorit\
biomasei extrem de bogate, a num\rului mare de liane ce [terg limitele
`ntre straturi, dar se constat\ o puternic\ diferen]iere pe orizontal\, la
diverse `n\l]imi. Sunt prezente a[a numitele "soluri suspendate", acele
aglomer\ri de material organic la baza frunzelor, pe ramurile groase,
unde se dezvolt\ sinuzii de plante epifite [i o faun\ specific\.

Structura unei p\duri tropicale


~n mediul acvatic stratificarea pe vertical\ a organismelor apare `n
mod similar, datorit\ varia]iei `n concentra]ie a factorilor fizici [i chimici
(temperatur\, O2, presiune, lumin\, salinitate etc.).
Structura orizontal\ [i vertical\ a ecosistemului creaz\ o mare
diversitate ecologic\, care a dus la o specializare trofic\ [i la o
diversificare a ni[elor ecologice, ceea ce atenueaz\ concuren]a `n
rela]iile interspecifice [i contribuie la stabilitatea ecosistemului.
Un alt aspect important legat de structura spa]ial\ a ecosistemului
const\ `n repartizarea inegal\ pe vertical\ a proceselor energetice, prin
intermediul stratific\rii. Astfel, `n straturile superioare predomin\
procesele de asimilare a energiei, iar `n cele inferioare, fenomenul de
degradare final\ a acesteia.

2.6.2 Structura trofic\ a ecosistemului


Este dat\ de componen]a biocenozei [i se exprim\ prin rela]iile
trofice, ce asigur\ circula]ia substan]ei [i transferul energiei `n
ecosistem.
Structura trofic\ reprezint\ ansamblul rela]iilor trofice care leag\
speciile dintr-o biocenoz\ [i are la baz\ trei componente structurale:
1. produc\torii primari reprezenta]i prin plantele autotrofe [i
bacteriile chimiosintetizante, care prin intermediul fotosintezei produc
substan]e organice complexe (glucide, lipide, protide);
2. consumatorii reprezenta]i prin animale, care se hr\nesc cu
substan]e organice complexe deja elaborate. ~n func]ie de hrana

consumat\ se disting: consumatori de ordinul I (fitofagi, consumatori


primari) care se hr\nesc cu produc\tori primari (plante); consumatori de
ordinul II, (consumatori secundari), care se hr\nesc cu consumatori de
ordinul I; consumatori de ordinul III (consumatori ter]iari), se hr\nesc cu
consumatori de ordinul II etc.
Un loc aparte `n categoria consumatorilor `l de]in organismele
detritivore

care

se

hr\nesc

cu

materie

organic\

moart\

`n

descompunere ("detritus" vegetal sau animal). Din acest\ grup\ fac


parte: viermi, miriapode, insecte, acarieni, molu[te.
3. descompun\torii reprezenta]i prin bacterii, ciuperci, levuri,
care descompun substan]ele organice moarte pn\ la substan]e
anorganice (elemente minerale), f\cnd posibil\ reutilizarea lor de c\tre
plantele autotrofe.
Din analiza rela]iilor trofice dintr-un ecosistem se eviden]iaz\
faptul c\ fiecare specie se hr\ne[te pe seama altei specii, consumndo direct sau folosind compu[ii ei metabolici, dar `n acela[i timp specia
respectiv\ devine surs\ de hran\ pentru alte specii. Acest transfer de
energie [i substan]\ ce se realizeaz\ prin consumarea unor organisme
de c\tre altele poart\ denumirea de circuit alimentar (circuit trofic).
Circuitele

alimentare

fac

ca

produc\torii,

consumatorii

[i

descompun\torii s\ se g\seasc\ `ntr-o leg\tur\ organic\ permanent\.


Transferul de energie `n circuitele trofice nu poate fi sesizat dect
prin intermediul circuitului de substan]\. Metabolismul substan]ei se
manifest\ `n procesul de hr\nire, ceea ce face ca materia s\ circule de
la o specie la alta ca `ntr-un lan] alimentar.
~nl\n]uirea dintre organisme, `n care hrana circul\ de la un cap\t
la altul, respectiv de la baza trofic\ spre ultimul consumator, se
nume[te lan] trofic (Elton, 1927).
I. Puia [i V. Soran (1978), definesc lan]ul trofic ca "modalitatea
de transfer a energiei chimice poten]iale, inclus\ `n substan]ele
organice sintetizate de plantele verzi, grupelor de organisme heterotrofe
prin consum\ri succesive".
Fiecare specie face parte dintr-una din verigile lan]ului trofic.
Num\rul verigilor nu poate cre[te la infinit, fiind limitat `n primul rnd de
volumul redus al bazei trofice, adic\ de cantitatea de substan]\ care
intr\ `n veriga ini]ial\ a consumatorilor [i `n al doilea rnd, de faptul c\,

la fiecare transfer, o mare parte din energia poten]ial\ se pierde,


trecnd `n c\ldur\.

Schema cea mai simpl\ a unui lan] trofic complet (E.P.


Odum, 1975)
Se limiteaz\ astfel num\rul posibil de verigi ale lan]ului trofic, de
obicei la 4-5. Cu ct lan]ul trofic este mai scurt, cu att cantitatea de
energie accesibil\ este mai mare (organismul respectiv este mai
apropiat de baza trofic\).
~n func]ie de specificul hr\nirii speciilor `nl\n]uite [i a modului cum
este transferat\ substan]a de la o verig\ la alta, distingem

tipuri de lan]uri trofice:


1. lan]ul trofic de tip erbivor (prad\-pr\d\tor);
2. lan]ul trofic de tip parazitar;
3. lan]ul trofic de tip saprofag.
1. Lan]ul trofic de tip erbivor are ca prim\ verig\ plantele
autotrofe produc\torii primari care sintetizeaz\ substan]ele
organice, constituind rezervorul de substan]\ [i energie pentru `ntreaga
biocenoz\. A doua verig\ este reprezentat\ de animalele fitofage, `n
calitate de consumatori primari (ordinul I) (insecte fitofage, mamifere
ierbivore, unele crustacee [i molu[te `n mediul acvatic), care se
hr\nesc direct cu plante [i preg\tesc hrana verigilor urm\toare, fiind
considerate o adev\rat\ "industrie cheie". A treia verig\ o reprezint\
animalele zoofage, care se hr\nesc cu consumatori primari, purtnd
denumirea [i de consumatori secundari (ordinul II) (p\s\ri insectivore,
coleoptere, carabide, multe mamifere).

Ultima verig\ este format\ din specii de animale cu regim carnivor,


care regleaz\ prin consumare efectivele consumatorilor secundari,
denumite consumatori ter]iari (ordinul III).
~n acest tip de lan], cu ct ne dep\rt\m de prima verig\ talia
animalelor cre[te, iar num\rul lor descre[te (sunt [i excep]ii).
Exemple:
a) iarb\ iepure vulpe;
b) Pinus silvestris afide coccinelide p\ianjeni p\s\ri

insectivore p\s\ri r\pitoare;


c) iarb\ l\custe p\s\ri insectivore p\s\ri r\pitoare;

d) fitoplancton zooplancton (crustacee) puiet de crap pe[ti


r\pitori
O alt\ caracteristic\ a acestui tip de lan] trofic este c\ att
produc\torii primari ct [i consumatorii nu pun `n circula]ie toat\
biomasa produs\, respectiv pe baza c\reia se hr\nesc, o parte uneori
apreciabil\ devenind mas\ organic\ moart\ (necromas\) care este
angrenat\ `n lan]uri trofice saprofage.
~n condi]ii naturale, plantele verzi fixeaz\ sub form\ de substan]\
organic\, `n medie, 1% din energia solar\ fotosintetic activ\, din care
circa se pierde sub form\ de c\ldur\ `n timpul respira]iei plantelor,
diferen]a constituind hrana poten]ial\ a consumatorilor primari din
lan]urile trofice ale ecosistemelor naturale.
~n agroecosisteme lan]urile trofice sunt dintre cele mai scurte,
pentru ca productivitatea s\ fie ct mai mare.
Exemple:

gru om;
porumb suine om.

2. Lan]ul trofic parazitar func]ioneaz\ prin parazitarea


sucesiv\ a unei specii de c\tre alta [i este format din parazi]i vegetali
sau animali care consum\ substan]\ vie din corpul plantelor [i
animalelor. Veriga ini]ial\ este tot planta [i apoi un fitofag sau zoofag pe
care tr\ie[te parazitul sau cteva verigi de parazi]i, lega]i prin
fenomenul de hiperparazitism.
Exemple:
a) planta]ie pomicol\ omida fluturelui Euproctis chrysorhaea
viespea braconid\ Meteorus (coconii) viespea pteromelid\
Eupteromalus nidulans;

b) spic

gru

ciuperca

Puccinia

graminis

bacteria

Xanthomonas uredovorus bacteriofag;


c) cartof mana cartofului (Phytophtora infestans).
~n acest tip de lan] trofic talia organismelor descre[te progresiv, de
la baz\ spre vrf, iar num\rul de indivizi cre[te.
3. Lan]ul trofic saprofag se bazeaz\ pe consumatori de diferite
ordine ce se hr\nesc pe seama necromasei (materie organic\ moart\,
vegetal\ sau animal\), formnd circuite detritice.
Deci, veriga `nti este reprezentat\ de materia organic\ moart\
(detritus), a doua de organismele detritivore, iar urm\toarea de r\pitorii
acestora.
Exemplu: `ntr-un lac:
- n\mol cu detritus larve de chironomide pl\tica pe[ti
r\pitori.
Lan]urile trofice de tip saprofag, de regul\ sunt scurte [i se
grefeaz\ la fiecare nivel al lan]ului trofic erbivor [i are ca finalitate
descompunerea par]ial\ a substan]elor organice, pn\ la mineralizare.
Ac]iunea de degradare a materiei organice moarte pe care o `ncep
saprofagii este continuat\ de descompun\tori.
Prin activitatea lor saprofagii [i descompun\torii refac resursele
produc\torilor, constituind o a doua "industrie cheie" `n ecosistem.
Totalitatea organismelor care apar]in la una din verigile lan]ului
trofic [i care-[i ob]in hrana de la plante prin acela[i num\r de trepte
constituie un nivel trofic.
Exist\ 4 niveluri trofice:
-

nivelul produc\torilor,

nivelul consumatorilor primari,

nivelul consumatorilor secundari,

nivelul consumatorilor ter]iari.

Descompun\torii nu formeaz\ un nivel trofic separat, deoarece se


grefeaz\ pe fiecare din nivelurile amintite.
Omul este [i el angrenat `n circuitul alimentar, ocupnd `n general
o pozi]ie intermediar\ `ntre consumatorii primari [i cei secundari, `n
ra]ia lui intrnd att hrana vegetal\ ct [i cea animal\. Cu ct omul se
situeaz\ la cap\tul lan]ului alimentar (ultimul nivel trofic), cu att
prime[te mai pu]in\ energie `n ra]ia sa.

Plasarea omului `n diagrama nivelurilor trofice


(dup\ Sutton [i Harmon, 1973)
Lan]urile trofice liniare sunt numai `n biocenozele cu structur\
simpl\, cu pu]ine specii. ~n restul biocenozelor lan]urile trofice sunt
ramificate [i legate `ntre ele, deoarece acela[i organism poate apar]ine
`n acela[i timp la mai multe niveluri trofice (omnivorele, unele carnivore
ce atac\ att zoofage ct [i erbivore). Rezult\ astfel o `mpletire
complicat\ a lan]urilor trofice, legate prin specii cu valoare de "noduri",
care se nume[te re]ea trofic\.

Re]ea trofic\ `ntr-o p\dure mixt\


1-nurc\; 2-iepure; 3-gndacul molidului; 4-cinteza; 5forfecu]\; 6-veveri]\;7-[oarece de p\dure; 8-c\prioar\;
9-cerb; 10-vulpe; 11-salamandr\; 12-carabid; 13-buhai
de balt\; 14-[oprl\ comun\; 15-[arpe de alun; 16sturz gulerat; 17-cioc\nitoare neagr\; 18-viper\; 19lup; 20-rs; 21-pisic\ s\lbatic\; 22-urs

Ecosistemele structurate pe scheletul unor lan]uri trofice complexe


care includ produc\tori [i consumatori de diferite ordine poart\
denumirea de ecosisteme majore sau autotrofe. Ele au o baz\ trofic\
proprie care le asigur\ func]ionarea: p\durile, paji[tile, culturile agricole,
lacurile sunt ecosisteme majore.
~n natur\ sunt [i ecosisteme din a c\ror lan]uri trofice lipsesc
produc\torii primari [i din aceast\ cauz\ baza lor trofic\ se afl\ `n afara
ecosistemelor, astfel c\ lan]urile trofice se realizeaz\ printr-un aport de
substan]e

organice

din

alte

ecosisteme.

Acestea

se

numesc

ecosisteme minore sau heterotrofe. Ele sunt reprezentate prin


ecosisteme de pe[teri, abisuri oceanice, complexe de cre[tere a
animalelor etc.
Structura trofic\ se poate exprima grafic sub forma unei piramide
ecologice, avnd `n vedere c\ `n general num\rul indivizilor se reduce
de la nivelul consumatorilor primari spre cei ter]iari. Baza acestor
piramide este reprezentat\ de produc\tori sub form\ de num\r,
biomas\ sau flux de energie, peste care se suprapune ponderea
indivizilor din celelalte niveluri trofice, determinnd `n\l]imea piramidei.
Se pot concepe trei tipuri de piramide ecologice:
a) piramida numerelor;
b) piramida biomasei;
c) piramida energiei.
~n fiecare din cele trei posibilit\]i de exprimare, baza existen]ei
ecosistemului o constituie plantele verzi, adic\ produc\torii primari.
Propor]ia produc\torilor primari `n biomasa ecosistemului este
variabil\, fiind de 90% la exprimarea pe baz\ energetic\ [i de 98% la
cea pe baza biomasei acumulate sau a num\rului de indivizi existen]i.
~n compara]ie cu produc\torii primari, propor]ia consumatorilor primari
`n ecosistem este mic\, fiind cuprins\ `ntre

1-9%, numai `n cazul unor

dezechilibre ecologice se poate ajunge la o cre[tere masiv\ a


efectivelor popula]iilor de consumatori primari. ~n acest caz asist\m la
`nmul]irea neobi[nuit\ a unei specii, pe care o consider\m d\un\toare.

Num\rul de indivizi, biomasa [i cantitatea de energie


din diverse niveluri trofice ale unui ecosistem natural
teoretic, de tipul unei p\duri tropicale C1 erbivore; C2
carnivore de ordinul I; C3 carnivore de ordinul II.
~n ecosistemele cu o diversitate pronun]at\ (num\r mare de specii
componente) [i o mare stabilitate, probabilitatea ca o singur\ specie din
lan]urile trofice s\ devin\ d\un\toare, perturbnd structura [i func]iile
unui ecosistem natural, este foarte redus\. Acest fapt este datorat
func]ion\rii prompte a mecanismelor de retroac]iune negativ\, care
pondereaz\ ne`ncetat dimensiunile popula]iilor tuturor speciilor ce
coabiteaz\ `ntr-un ecosistem natural.
~n agroecosisteme, probabilitatea transform\rii unei specii `ntr-un
flagel este mare, din cauza reducerii diversit\]ii [i mic[or\rii
posibilit\]ilor de realizare a retroac]iunilor negative.
Consumatorii secundari, constitui]i din animalele carnivore [i
entomofage, se g\sesc `ntr-o propor]ie redus\ `ntr-un ecosistem
natural, de regul\ sub 1%. ~n schimb, prin activitatea lor, prin controlul
ce-l exercit\ asupra consumatorilor primari, ei joac\ un rol pozitiv `n
men]inerea structurii [i func]iilor unui ecosistem.
a) Piramida numerelor reflect\ num\rul indivizilor tuturor speciilor
din nivelurile trofice `nl\n]uite, pe o unitate de suprafa]\ sau volum.

Piramida numerelor acord\ importan]\ egal\ tuturor indivizilor unui


nivel, indiferent de greutatea lor, de aceea se consider\ c\ nu este
edificatoare ca metod\ de reflectare a legit\]ilor sub care se desf\[oar\
rela]iile trofice `n ecosistem.
Primul care a semnalat existen]a de deosebiri mari `n efectivul
speciilor ce apar]in la diferite niveluri [i lan]uri trofice, a fost Ch. Elton
(1927). El a folosit ca exemplu vegeta]ia unei p\duri de stejar (frunze
stejar insecte fitofage afide p\ianjeni [i insecte r\pitoare
p\s\ri insectivore uli). Forma piramidei numerelor `nregistreaz\
unele varia]ii `n func]ie de talia produc\torilor.
b) Piramida biomasei reflect\ raporturile privind greutatea
organismelor tuturor speciilor din nivelurile trofice ale unui ecosistem,
pe unitatea de suprafa]\ sau volum. Se ob]in astfel piramide `n form\
de trepte. Piramida biomasei prezint\ dezavantajul c\ exagereaz\ rolul
organismelor mari, nu ]ine cont de compozi]ia chimic\ a ]esuturilor [i de
factorul timp.

Piramida teoretic\ a rela]iilor cantitative dintr-o p\dure


de foioase (dup\ Elton, 1927)
c) Piramida energiei reflect\ viteza de producere a hranei `n
nivelurile trofice, fiind denumit\ [i piramida productivit\]ii. ~n
reprezentarea grafic\, nivelurile trofice sunt exprimate prin calorii/ha
(kg), `n unitatea de timp. Forma piramidei este conic\ datorit\
pierderilor de energie ce au loc de la un nivel trofic la altul.

Piramida teoretic\ a energiei (dup\ Taylor [i Fichter,


1973)

Rezult\ c\ fluxul de energie este cel mai potrivit indicator pentru


compararea

componentelor

biocenotice

`ntre

ele,

permi]nd

[i

compararea diferitelor tipuri de ecosisteme din diferite zone geografice.


Piramida eltonian\
Componentele re]elei trofice dintr-o biocenoz\ pot fi delimitate ca
grup\ri func]ionale ale acesteia, grup\ri ce poart\ denumirea de
niveluri trofice. Nivelurile trofice se stabilesc `n raport cu produc\torii,
considera]i ca baz\ a re]elei trofice [i indic\ pozi]ia consumatorilor fa]\
de ace[tia, adic\ num\rul de transform\ri pe care le sufer\ resursele de
hran\ pn\ la nivelul considerat. Cu ct nivelul trofic este mai
`ndep\rtat de produc\tori, cu att biomasa [i energia `nglobate `n
speciile componente sunt mai reduse, astfel c\ structura trofic\ a unei
biocenoze se poate reprezenta sub forma unei piramide. ~n aceast\
piramid\, straturile orizontale cu o m\rime descrescnd\ de la baz\
spre vrf reprezint\ nivelurile trofice.
Reprezentarea succesiv\ a nivelurilor trofice sub forma unei
piramide se nume[te `n ecologie piramid\ trofic\ sau piramid\
eltonian\, de la ecologul englez Ch. Elton (1927), care a descris pentru
prima dat\, cantitativ, structura trofic\ a ecosistemelor.
Cercet\rile efectuate `n ecosistemele naturale au stabilit c\
piramidele trofice sunt alc\tuite din mai multe niveluri trofice legate `ntre
ele prin mai multe lan]uri trofice care formeaz\ re]ele trofice complexe.
Analiza structurii trofice a ecosistemelor ne arat\ c\ un animal
carnivor sau omnivor, care se afl\ `n vrful piramidei trofice, pentru a
tr\i `n bune condi]ii trebuie s\ exploreze un spa]iu de circa o mie pn\
la un milion de ori mai mare, dect un produc\tor primar. Din aceast\
cauz\, num\rul de indivizi vegetali pe unitate de suprafa]\ este
covr[itor fa]\ de num\rul animalelor care se pot hr\ni pe seama
vegeta]iei.

Piramida trofic\ eltonian\ a unui ecosistem natural [i a unui


agroecosistem `n echilibru [i dezechilibru cu popula]ia uman\ pe care
trebuie s\ o sus]in\ (par]ial dup\ E. Odum, 1971; P. Duvingneaud,
1967 [i C. Borgstrom, 1972)
De aici se poate trage concluzia c\ orice cre[tere a popula]iilor de
erbivore peste propor]ia logic\ admis\ de piramida trofic\ duce la
deteriorarea ecosistemelor prin distrugerea vegeta]iei.
~n ecosistemele naturale nu este posibil un astfel de proces,
deoarece efectivele popula]iilor de erbivore sunt supuse mai multor
controale ecologice, `ntre care controlul prin carnivore joac\ un rol
important. De asemenea, nici num\rul carnivorelor nu poate cre[te
peste m\sur\, fiindc\ s-ar afla `n situa]ia de a-[i distruge propria
resurs\ alimentar\, controlul carnivorelor se realizeaz\ prin sc\derea
na[terilor [i prin epidemii care elimin\ indivizii subalimenta]i.
Erbivorele domestice `ns\ sunt scoase de sub controlul exercitat
de re]eaua trofic\ a ecosistemelor naturale. ~nmul]irea lor excesiv\
poate conduce, prin suprap\[unat, la distrugerea ecosistemelor
seminaturale (a paji[tilor), ceea ce are ca rezultat degradarea
biotopurilor respective prin fenomenul de eroziune.
Piramida invers\ de biotop
Organismele de la nivelurile superioare ale piramidei eltoniene se
deplaseaz\ pentru procurarea hranei pe suprafe]e cu att mai mari
(deci biotopuri cu att mai numeroase), cu ct se apropie mai mult de
vrful piramidei. Astfel, uliul (consumator ter]iar) `[i procur\ hrana din
p\[uni, fne]e, terenuri arabile, p\duri sau chiar din intravilan. P\s\rile
insectivore (consumatori secundari) vnate de uliu precum [i erbivorele

de dimensiuni mici (iepurii) se deplaseaz\ pentru a se hr\ni pe distan]e


mai mici, pe p\[uni, terenuri cultivate etc.
Reprezentate grafic, nivelurile trofice [i ecosistemele din care
organismele `[i procur\ hrana, rezult\ o piramid\ cu vrful `n jos.

p\[une fnea]\

arabil

p\dure intravilan

fnea]\

arabil

p\dure

fnea]\
sau
arabil
Piramid\ invers\ de biotop
Aceast\ piramid\ ne determin\ s\ constat\m c\ rezerva]iile
naturale destinate pentru a ocroti unele specii de plante pot avea
suprafe]e mai reduse `n compara]ie cu suprafa]a rezerva]iilor pentru
ocrotirea consumatorilor (`n special a carnivorelor de vrf) care
exploreaz\ suprafe]e foarte mari pentru procurarea hranei.

2.6.3 Structura biochimic\


Sub aspect biochimic, biocenoza se prezint\ ca un sistem de
canale prin care circul\ metaboli]i de la un organism la altul, de la
biocenoz\ la biotop. Cea mai mare parte din produ[ii metabolici circul\
prin re]eaua trofic\, iar o frac]iune redus\ este eliminat\ `n biotop, de
unde este recep]ionat\ selectiv de c\tre popula]iile biocenozei.
Ace[ti metaboli]i care `n biosfer\ joac\ rolul de "semnal" se
numesc ecomoni, ergoni sau substan]e ectocrine. Cnd sunt
secreta]i de plante poart\ denumirea de substan]e alelopatice, iar
cnd sunt secreta]i de animale, se numesc feromoni sau alomoni.
Fiziologul german H. Molisch (1939) denumea alelopatia ca
fenomenul de influen]are biochimic\ `ntre organisme. Cuvntul
alelopatie deriv\ de la cuvintele grece[ti "alelos" = reciproc, mutual [i
"pathe" = influen]\, ac]iune.

Organismele ce sintetizeaz\ [i elimin\ substan]e alelopatice se


numesc emi]\toare sau donatoare, iar cele care intercepteaz\ ace[ti
metaboli]i se numesc receptoare sau acceptoare.

Efectul chimic al unei plante supra altei plante


(dup\ Grodzinschi, 1973)
Tipuri de substan]e alelopatice:
1) colinele (G. Grmmer 1955) sunt substan]e secretate de
plante superioare (eliminate prin r\d\cini, frunze sau alte organe) care
inhib\ sau `ntrzie dezvoltarea altor plante superioare (bioinhibitori).
Unii autori consider\ c\ fanerogamele (plante cu flori [i semin]e)
elimin\ `n mediu [i diverse substan]e nutritive sau cu efect
biostimulator.
2) fitoncidele (S.K. Waksmann 1943, B.T. Tokim 1951) sunt
substan]e produse de plante superioare care anihileaz\ sau inhib\
dezvoltarea unor microorganisme. Sunt bine cunoscute fitoncidele din
ceap\, usturoi [i hrean. Plantele superioare elimin\ `n sol [i unele
substan]e cu rol pozitiv asupra unor microorganisme (substan]e
nutritive; substan]e stimulatoare - auxine , vitamine).
3) marasminele [i toxinele bacteriene sunt substan]e produse
de microorganisme cu rol negativ asupra dezvolt\rii plantelor
superioare. Dar, unele microorganisme sintetizeaz\ [i substan]e cu rol
pozitiv asupra plantelor superioare (auxine, gibereline, vitamine etc.).

4) antibioticele (A. Fleming 1929) sunt substan]e secretate de


unele microorganisme cu rol `n inhibarea `nmul]irii, cre[terii [i dezvolt\rii
altor microorganisme. Uneori prin antibiotice se poate provoca moartea
microorganismului concurent (penicilina este sintetizat\ de diferite
mucegaiuri [i distruge un num\r mare de specii de bacterii).
5) alcaloizii [i glicozizii sunt produ[i vegetali toxici pentru
animale (fitofagi). Alcaloizii sunt compu[i organici, cu caracter bazic
datorit\ azotului `n molecula lor (sunt prezen]i la mai mult de 1200
specii de plante). Unii consider\ alcaloizii ca fiind de[euri ale
metabolismului protidelor, al]ii ca fiind substan]e cu rol protector
`mpotriva unor d\un\tori.
Plante ce con]in alcaloizi: Conium maculatum (coniina, coniceina,
conhidrina); Equisetum arvense (nicotina, palustrina); Atropa beladona
(nicotina, atropina, beladonina, apoatropina, hiosciamina, scopolamina);
Ricinus

communis

protoveratridina,

(ricinina);

protoveratrina,

Veratrum
veratridina);

album

(germenina,

Aconitum

napellus

(napelina, aconina, aconitina, neolina); Galega officinalis (galegina,


guanidina); Colchicum autumnale (colchicina, colchiceina).
Glicozizii sunt substan]e complexe care prin hidroliz\ disociaz\ `n
una sau mai multe oze [i o substan]\ neglucidic\ numit\ aglicon sau
genin\. ~n func]ie de natura agliconului, glicozizii pot fi: cianogenici
(agliconul este o cianhidrin\), prezen]i la cca. 1 000 de specii (Glyceria
maxima, Sorghum bicolor, Vicia angustifolia, Sambucus nigra); cu sulf
(pun `n libertate substan]e sulfurate, iritante sevenoli), prezen]i `n
plante din fam. Cruciferae (sinigrina, sinalbina); cardiotonici; lactonici;
antracenici; saponine; glucoalcaloizi.
Omul, prin activitatea sa, poate interveni `n structura biochimic\ a
ecosistemelor, producnd uneori grave perturb\ri, prin `mpr\[tierea
unor substan]e poluante `n biotop.
Principalele interac]iuni biochimice care ar putea reprezenta
baza unor interven]ii utile `n scopul m\ririi recoltei `n ecosisteme sunt:
interac]iuni `ntre plante superioare; interac]iuni `ntre plante superioare [i
plante inferioare, bacterii sau ciuperci; interac]iuni biochimice la
animale; interac]iuni biochimice plante-animale fitofage.
a) Interac]iuni biochimice `n lumea plantelor superioare

Antagonismele se manifest\ cnd colinele secretate de unele


plante superioare inhib\ dezvoltarea altor plante superioare (susaiul,
Sonchus arvensis inhib\ cre[terea [i dezvoltarea normal\ a sfeclei
pentru zah\r, porumbului, florii soarelui etc.; odosul, Avena fatua inhib\
dezvoltarea cerealelor p\ioase, `n special a ov\zului; nucul, Juglans
nigra inhib\ dezvoltarea multor plante cartofi, tomate, lucern\ etc.;
pirul, Agropyron repens inhib\ dezvoltarea multor culturi; floarea
soarelui, Helianthus annuus inhib\ dezvoltarea multor plante etc.
Natura chimic\ a colinelor este foarte variat\, fiind identificate
multe substan]e volatile (acizi organici, uleiuri eterice, fenoli, terpene
etc.).
Aprofundarea cercet\rilor asupra colinelor plantelor ar putea
conduce la extragerea [i sinteza pe scar\ l\rgit\ a unor erbicide de
origine vegetal\ sau la crearea de soiuri de plante cultivate care s\
elimine `n mediu coline `mpotriva buruienilor.
Sinergismele reprezint\ o stimulare reciproc\ a dou\ specii ce
cresc `mpreun\. Colinele secretate de unele plante au efect pozitiv,
stimulator asupra altora, cu care convie]uiesc (neghina, Agrostemma
githago, alb\strelele, Centaurea cyanus, cresc mai bine `n cultura de
cereale p\ioase; varza, Brassica oleracea cre[te mai bine `n amestec
cu tomatele; gramineele cresc mai bine `n amestec cu leguminoasele
etc.
Ac]iunea sinergic\ se manifest\ [i prin profilaxia unilateral\ sau
reciproc\ fa]\ de boli [i d\un\tori. Astfel, `n cultura intercalat\ de
morcov cu praz se `mpiedic\ depunerea ou\lor att de musculi]a
morcovului (Psilla rosea) ct [i a mu[tei cepei (Hylemia antiqua); `n
cultura de varz\, cnepa limiteaz\ atacul fluturelui Pieris brassicae; `n
cultura de cartof cnepa reduce atacul de man\ (Phytophtora
infestans).
b) Interac]iuni biochimice `n lumea plantelor inferioare [i
bacteriilor
Num\rul de metaboli]i produ[i de alge, ciuperci, bacterii este
foarte mare [i variat. Analiznd rela]iile dintre ciuperci [i bacterii se
constat\ mai multe tipuri de interac]iuni biochimice: stimulare
reciproc\, inhibi]ie reciproc\, indiferen]\, inhibi]ie unilateral\ (lichenii

stimulare reciproc\; unele cianoficee produc terpene care inhib\


cre[terea speciilor concurente).
c) Interac]iuni biochimice ale plantelor superioare cu plante
inferioare [i cu bacterii, ciuperci
Interac]iunile dintre briofite [i licheni pe de o parte [i
gimnosperme pe de alt\ parte, confer\ stabilitate biocenozei `n
p\durile de conifere. Colinele produse de briofite (Polytrichum
commune, Sphagnum) [i licheni (Cladonia rangiferina) au efect
stimulator asupra pinului [i molidului.
Interac]iunile plantelor superioare cu bacteriile [i micromicetele se
desf\[oar\ mai ales `n sol, prin intermediul rizosferei (stratul de sol
ocupat de r\d\cini bogat `n materie organic\ [i microorganisme). Multe
bacterii elaboreaz\ `n sol substan]e biotice active, cum ar fi vitaminele
din grupul B (B1, B2, B6, B12, biotina etc.) ce au o ac]iune stimulatoare
asupra plantelor superioare.
O interac]iune pozitiv\ strns\ `ntre unele plante superioare [i
unele ciuperci, la nivelul sistemului radicular formeaz\ micoriza.
Micoriza favorizeaz\ metabolismul natural al plantelor, mai ales
absorb]ia fosforului [i furnizeaz\ r\d\cinilor auxine. Se consider\ c\
r\d\cinile exercit\ o ac]iune trofo-fizic\ asupra ciupercii [i nu
alelopatic\ (prime[te glucidele necesare vie]ii).
Astfel, micoriza este o simbioz\ `ntre plante superioare [i ciuperci,
determinnd formarea la suprafa]a r\d\cinilor a unei zone (mediu) ce
joac\ un rol de tampon fa]\ de concentra]iile nefavorabile ale unor
factori ecologici, m\rind toleran]a speciei respective fa]\ de ace[ti
factori (Nardus stricta rezisten]\ la aciditate ridicat\; arborii de p\dure
rezisten]i pe solurile cu materie organic\ nedescompus\ etc.).
Simbioza reprezint\ o convie]uire reciproc avantajoas\ ce se
stabile[te la nivelul sistemului radicular al plantelor cu flori [i implic\
rela]ii biochimice de natur\ trofic\ [i profilactic\.
Simbioza dintre r\d\cinile plantelor [i bacterii se nume[te
bacteriofism. Astfel, bacteria Rhyzobium leguminosarum tr\ie[te `n
simbioz\ cu r\d\cinile leguminoaselor formnd nodozit\]i. ~n acest caz
simbioza este specific\, adic\ fiecare specie de plant\ leguminoas\
accept\ ca simbiont\ o anumit\ specie de Rhyzobium. Recunoa[terea
se realizeaz\ prin intermediul unei proteine specifice produs\ de plant\

(ex: trifolin la trifoi) care permite p\trunderea numai a bacteriei


respective. P\trunderea altei bacterii `n rizoderm\ va fi patogen\ pentru
planta respectiv\.
Exist\ numeroase angiosperme care formeaz\ simbioz\ cu
bacterii, ciuperci, num\rul lor fiind de circa 160 (specii din genurile:
Alnus, Dryas, Elaeagnus, Rubus, Hippopha).
d) Interac]iuni biochimice la animale
La animale, substan]ele metabolice secundare elaborate cu rol `n
rela]iile intraspecifice se numesc feromoni, iar `n rela]iile interspecifice,
alomoni. Att feromonii ct [i alomonii `ndeplinesc func]ii foarte variate:
de atrac]ie a sexelor, de marcare, de agregare, de alarm\, de
comunicare etc.
Feromonii de atrac]ie a sexelor sunt bine studia]i la insecte,
asigurnd `ntlnirea celor dou\ sexe `n vederea reproducerii.
Fenomenul este utilizat `n lupta integrat\ (capcane cu fermoni sexuali).
Feromonii

de

marcare

sunt

utiliza]i

pentru

`nsemnarea

partenerului, a puilor, a teritoriului, a surselor de hran\ (ex.: la albine,


furnici, asigurnd accesul rapid al `ntregii colonii la aceste resurse).
Feromonii de agregare sunt specifici unor insecte (l\custe,
gndaci de scoar]\), determinnd formarea de colonii cu dimensiuni
optime pentru reproducere [i pentru folosirea hranei.
Feromonii de alarm\ determin\ reac]ii de ap\rare la ceilal]i
semeni din popula]ia sa.
Alomonii sunt produ[i metabolici cu rol de ap\rare sau de atac
`mpotriva altor specii. Ace[ti metaboli]i provin din secre]ii proprii (albine,
viespi, [erpi etc.) sau sunt integra]i `n corpul emi]\torului odat\ cu hrana
(gndacul de Colorado - Leptinotarsa decemlineata).
2. Interac]iuni biochimice plante animale fitofage
~ntre plante (produc\tori primari) [i animalele fitofage exist\ att
interrela]ii trofice, ct [i biochimice. Acestea sunt de dou\ tipuri: toxin\antitoxin\ [i de tip hormonal.
Plantele elaboreaz\ `n procesul metabolic un num\r apreciabil de
compu[i toxici (alcaloizi, glicozizi, saponine, taninuri etc.) cu rol `n
limitarea atacului fitofagilor. Aceste toxine au impus fitofagilor reac]ia de
elaborare a unor produ[i cu rol de neutralizare antitoxine, care au

determinat la rndul lor noi strategii de ap\rare din partea plantelor [i


eliminarea de noi toxine.
Pe aceast\ cale insectele fitofage au acumulat gene care le fac
rezistente fa]\ de toxinele vegetale. Astfel, unele specii de insecte nu
sunt distruse complet de produsele chimice industriale.
~n acela[i areal, `n timp, s-a stabilit o stare de echilibru `ntre plant\
[i fitofag, coexistnd `n ecosisteme. Contactul unei plante cu un fitofag
nou fa]\ de care nu are mijloace de ap\rare poate duce la dispari]ia sa
(ex:vi]a de vie european\ cu filoxera Phyloxera vastatrix).
Interac]iunile de tip hormonal au eficien]\ mare, deoarece cantit\]i
mici de anumite substan]e produse de plante, pot ac]iona `n mod similar
cu hormonii, determinnd perturba]ii catastrofale `n dezvoltarea
ontogenetic\ a unor insecte.

2.7 Func]iile ecosistemului


Func]ionarea unui ecosistem se bazeaz\ pe interac]iunile ce se
stabilesc `ntre speciile biocenotice [i `ntre acestea [i biotop.
Desf\[urarea acestor rela]ii face ca fiecare organism s\
primeasc\ cantitatea necesar\ de substan]\ [i energie. De aici rezult\
primele dou\ func]ii ale ecosistemului: func]ia energetic\ [i func]ia de
circula]ie a materiei prin ecosistem. Pentru ca aceste dou\ func]ii s\ se
poat\ realiza normal, ecosistemul trebuie s\ prezinte o anumit\
stabilitate `n timp [i spa]iu (homeostazie), care este rezultatul func]iei
de autoreglare a st\rilor sale. Aceste trei func]ii sunt indisolubil legate
`ntre ele.
2.7.1 Energetica ecosistemului
Energia este acea form\ de manifestare a materiei care are
capacitatea de a efectua un lucru mecanic. Via]a este posibil\ pe Terra
datorit\ faptului c\ un flux continuu de energie solar\ intr\ zilnic `n
ecosistem, iar `n acela[i timp, cantit\]i mari de energie termic\ (de pe
P\mnt) intr\ `n cosmos.
Ecosistemele `[i men]in stabilitatea numai prin echilibrarea
aportului continuu de energie radiant\ cu cel al elimin\rii continuu de
c\ldur\.
Transform\rile energetice din ecosistem se desf\[oar\ conform
principiilor

termodinamicii.

Primul

principiu

al

termodinamicii

stabile[te c\ energia unui sistem poate trece dintr-o form\ `n alta, dar
nu se creeaz\ din nou [i nu dispare, acesta se nume[te principiul
conserv\rii energiei. Astfel, energia radiant\ care ajunge la plante
este transformat\, `n prezen]a clorofilei, `n energie chimic\ pe care
plantele o depoziteaz\ `n molecule de glucide, lipide, protide etc., iar
prin consumarea lor de c\tre animale energia trece `n corpul acestora
din urm\. Att `n plante ct [i `n animale energia chimic\ con]inut\ `n
molecule este eliberat\ `n procesul respira]iei [i utilizat\ `n toate
procesele vitale. O parte din aceast\ energie se transform\ `n c\ldur\,
iar `n final, dup\ moartea organismelor, toat\ energia chimic\ a
moleculelor organice este transformat\ de c\tre descompun\tori `n
energie caloric\.
Din primul principiu al termodinamicii reiese faptul c\ intr\rile de
energie `ntr-un sistem trebuie s\ fie egalate de ie[iri, deci printr-un
ecosistem energia se scurge `ntr-un flux continuu.
Al doilea principiu al termodinamicii este acela al degrad\rii
energiei, care arat\ c\ `n orice proces de transformare a energiei, o
parte din energia poten]ial\ se degradeaz\ sub form\ de c\ldur\ [i
este dispersat\. De aici rezult\ c\ randamentul transform\rii este <1.
Energia degradat\ sub form\ de c\ldur\ nu mai poate fi reutilizat\ de
c\tre ecosistem, ceea ce impune intrarea de noi cantit\]i de energie
poten]ial\ - deci fluxul de energie ce se scurge prin ecosistem este
unidirec]ional.
Din energia radiant\ absorbit\ de plante 7/8 sunt eliberate sub
form\ de c\ldur\ `n timpul fotosintezei [i numai 1/8 este `ncorporat\ `n
energia poten]ial\ a alimentelor. Tot restul lumii prime[te energie
chimic\ poten]ial\ de la plante, de aceea, din punct de vedere energetic
plantele sunt denumite organisme fixatoare de energie, iar
descompun\torii, eliberatori de energie.

Transferul de energie `ntr-un ecosistem


Schema ilustreaz\ ambele principii ale termodinamicii energia
se transform\ dintr-o form\ `n alta, dar nu dispare, intrnd din nou `n
cosmos sub form\ de c\ldur\ [i c\ energia fixat\ de plante scade
continuu de-a lungul lan]urilor trofice.
Sursa principal\ de energie pentru ecosisteme este radia]ia
solar\, la care se adaug\ `ntr-o propor]ie foarte mic\, energia chimic\ a
unor substan]e abiotice utilizat\ de c\tre microorganismele capabile de
chemosintez\.
Energia radiant\ emis\ de Soare, ajuns\ `n straturile superioare
ale atmosferei (incident\ pe Terra), este de

1,98 cal/cm2/min.,

cantitate de energie cunoscut\ sub numele de constant\ solar\.


Componen]a spectral\ a acestei energii radiante este urm\toarea:
-

10% radia]ii ultraviolete (cu lungimea de und\ 0,1-0,4 );

45% radia]ii din spectrul vizibil ( = 0,4-0,7 );

45% radia]ii infraro[ii ( = 0,7-10 ).

Un rol esen]ial pentru fotosintez\ `l au radia]iile albastre ( = 0,40,5 ) [i ro[ii ( = 0,4-0,7 ) din spectrul vizual, care sunt absorbite u[or
de clorofil\. ~ns\, nu toat\ cantitatea de energie ce reprezint\ constanta
solar\ ajunge pn\ la sol.
Din totalul energiei incidente pe terra, circa 42% (radia]ii infraro[ii
[i ultraviolete) este absorbit\ de ozon, vaporii de ap\, particulele de praf

etc. [i apoi radiat\ `n spa]iu sub form\ de c\ldur\, iar 58% ajunge la
suprafa]a solului.
Din aceasta 80% este reflectat\ `n spa]iu [i numai 20% este
absorbit\ `n sol, ap\, vegeta]ie. Vegeta]ia absoarbe circa 1300
kcal/m2/zi. Din aceast\ cantitate se utilizeaz\ `n sinteza substan]elor
organice doar 1-5%, iar restul 95-99% se pierde prin procesele de
transpira]ie [i respira]ie. Circa din energia fixat\ se pierde sub form\
de c\ldur\ `n timpul respira]iei, `nct eficien]a fotosintetic\ pentru
ansamblul biosferei este 0,1% (Duvigneaud).
Se consider\ c\ 80-90% din energia primit\ de organismele unui
nivel trofic este folosit\ `nainte de a fi transferat\ la nivelul trofic
urm\tor. Deci, con]inutul energetic al unui nivel trofic dat reprezint\ 1/10
din con]inutul energetic al nivelului trofic precedent.
Aceasta este a[a numita lege a celor zece procente, care arat\ c\
doar 10% din energia unui nivel trofic poate fi captat\ de organismele
nivelului trofic imediat superior.
2.7.2 Circula]ia materiei `n ecosisteme
Biocenoza, `n baza structurii ei trofice, `n procesul de hr\nire,
realizeaz\ circula]ia materiei `n ecosistem.
Circula]ia substan]ei se face `ntr-un permanent circuit, `n care
diversele elemente chimice sunt constant reciclate. Substan]a p\trunde
`n biocenoz\ din biotop sub forma unor combina]ii de atomi ai
elementelor chimice.

Circula]ia substan]ei din mediul abiotic `n plante

Plantele folosesc aceste combina]ii sub form\ de solu]ii apoase,


iar cu ajutorul energiei solare atomii asimila]i sunt inclu[i `n structurile
substan]ei organice prin procesul de fotosintez\. Deci, plantele asigur\
intrarea selectiv\ a elementelor din biotop `n biocenoz\. Elementele mai
pot p\trunde `n bicenoz\, dar `n propor]ie redus\ [i prin integrarea sau
absorb]ia lor direct\ de c\tre consumatori. Att propor]ia ct [i viteza de
absorb]ie a elementelor de c\tre biocenoz\, constituie o caracteristic\ a
fiec\rui ecosistem.
De la produc\torii primari atomii elementelor respective trec la
consumatori prin re]eaua trofic\, spre nivelurile superioare. Ajunse `n
organismul consumatorilor, elementele sunt scindate `n radicali mai
simpli, dintre care unii sunt elimina]i sub form\ de de[euri metabolice,
al]ii sunt re]inu]i pentru a fi utiliza]i `n noi sinteze, iar al]ii sunt depozita]i
f\r\ a putea fi elimina]i. ~n procesul de eliminare-re]inere, unele
elemente realizeaz\ concentra]ii crescnde spre nivelurile superioare
ale piramidei trofice. Acest proces poart\ denumirea de concentrareacumulare sau amplificare biologic\.
De exemplu: `ntr-un lan] alimentar acvatic cu cinci verigi,
concentra]ia de DDT cre[te de aproximativ de 10 milioane de ori,
acumulndu-se `n special `n ]esuturile grase ale organismelor (de la 0,
000003 ppm DDT `n ap\, la 25 ppm `n ]esuturile p\s\rilor
consumatoare de pe[ti carnivori).

Bioamplificarea DDT (dup\ G. Tyler Miller, 1994)

Cunoa[terea acestui proces are o importan]\ deosebit\ pentru c\


unele substan]e toxice ce au `n biotop concentra]ii reduse (pesticide,
metale grele etc.) pot ajunge la unii consumatori din vrful piramidei
trofice (r\pitoare, om) la concentra]ii foarte mari ce pot deveni letale.
Descompun\torii grefa]i la fiecare nivel trofic, mineralizeaz\
substan]ele organice din organismele moarte [i asigur\ astfel transferul
elementelor din biocenoz\ `n biotop.
Acest ciclu trofic poate fi prezentat astfel:

O caraceristic\ important\ a circula]iei substan]elor `n ecosistem


este viteza de desf\[urare a procesului. Astfel, `n ecosistemele p\durii
ecuatoriale umede, materia organic\ lipsit\ de via]\ este rapid
descompus\ [i reabsorbit\, `n timp ce `n ecosistemele naturale din
zonele temperate se acumuleaz\ o mare cantitate de materie moart\ la
suprafa]a solului (litier\, mulci, turb\) sau `n sol (humus). Formarea
humusului determin\ o `ncetinire a ciclurilor biogeochimice [i asigur\
eliminarea lent\ a elementelor repuse la dispozi]ia plantelor. ~n acest
fel, ecosistemele capabile de o mai rapid\ reciclare a elementelor [i
substan]elor au o productivitate sporit\ pe unitatea de suprafa]\ [i timp.
Circula]ia substan]elor la nivelul biosferei formeaz\ cicluri sau
circuite biogeochimice globale. Ele se pot `mp\r]i `n dou\ tipuri
fundamentale: tipul sedimentar (fosfor, sulf) [i tipul gazos (azot, oxigen,
carbon). De asemenea, un rol major la nivelul biosferei `l reprezint\
circuitul apei.

Circuitul global al fosforului

Circuitul global al azotului

Circuitul global al carbonului

Circuitul global al apei


~n ecosistemele naturale se stabile[te `n cursul evolu]iei lor spre
starea de climax, un echilibru `ntre elementele intrate `n biocenoz\ [i
cele eliberate `n biotop, bugetul biochimic r\mnnd relativ constant.
Pierderile de elemente produse prin levigare de c\tre apele de
infiltra]ie, migrarea unor consumatori dintr-un ecosistem `n altul sau
exploatarea de c\tre om sunt compensate la nivelul ecosistemelor
terestre naturale printr-un aport suplimentar datorat ploilor, curen]ilor de
aer sau degrad\rii rocii parentale a solului.
~n ecosistemele agricole exportul de elemente este att de intens,
`nct func]ionarea acestora nu este posibil\ dect printr-o aprovizionare
extern\ continu\, de c\tre om, cu elemente nutritive, pe ct posibil de
natur\ organic\.
~n contextul rela]iilor trofice este necesar s\ se precizeze
conceptul de ni[\ ecologic\, care de la introducerea sa `n [tiin]\ a
cunoscut mai multe `n]elesuri. Acest termen a fost introdus `n ecologie
de Johnson (1910) [i indic\ func]ia unei specii, cmpul ei de activitate,
rela]iile sale cu comunitatea de specii `n care se afl\, cum se hr\ne[te
[i cu ce anume [i `n sfr[it cui serve[te ca hran\.
~n func]ie de oamenii de [tiin]\ care au abordat aceast\ no]iune,
exist\ mai multe `n]elesuri (sensuri).
Astfel, J. Grinnell (1917) arat\ c\ ni[a ecologic\ este un concept
care define[te spa]iul de trai al speciilor, adic\ spa]iul geografic [i
factorii ce ac]ioneaz\ `n acest spa]iu. Dac\ acesta este sensul spa]ial
al conceptului de ni[\ ecologic\, Ch. Elton (1927) este adeptul

sensului func]ional, considernd ni[a ecologic\ ca ansamblul de


rela]ii trofice ale unei specii cu biocenoza.
Mai trziu, E. P. Odum (1953) reia formularea lui Elton [i o
`mbog\]e[te, definind ni[a ecologic\ ca fiind pozi]ia sau stratul unui
organism `n interiorul comunit\]ii [i ecosistemului. ~n acest mod de
abordare se consider\ c\ aceea[i specie, dac\ face parte din
ecosisteme diferite ocup\ accea[i ni[\ ecologic\; specii diferite, ajunse
`n ecosisteme deosebite, pot ocupa aceea[i ni[\ ecologic\.
G.E. Hutchinson (1958) arat\ c\ fiecare specie `[i are propria sa
ni[\ ecologic\ numit\ ni[\ fundamental\. Aceasta este constituit\ din
factorii biotici [i abiotici ai ambian]ei `n interiorul c\reia poate s\
supravie]uiasc\ o specie. Al]i ecologi[ti, prelund conceptul de ni[\
fundamental\, au lansat ideea ca variabilele ce influen]eaz\ o specie s\
fie exprimate printr-un num\r oarecare de coordonate, fiecare
coordonat\ avnd valori limit\, `n afara lor nefiind posibil\ existen]a
unei specii. Aceasta a fost definit\ ca ni[\ pluridimensional\.
~n 1977, ecologistul H.W. Kroes consider\ ni[a ecologic\

ca

unitate structural\ [i func]ional\ a ecosistemelor, plecnd de la cele trei


aspecte principale ale acestui concept: ni[a trofic\ a lui Ch. Elton, ni[a
spa]ial\ a lui J. Grinnell [i ni[a pluridimensional\ a lui G.E. Hutchinson.
Mai multe ni[e ale speciilor, prin asociere [i integrare, formeaz\
ni[a primar\, care este o parte din structura unui ecosistem [i
`ndepline[te o singur\ func]ie. Astfel, to]i produc\torii primari apar]in la
aceea[i ni[\ primar\, ni[a produc\torilor de substan]\ organic\. De
asemenea, exist\ ni[e primare pentru erbivore, fitofage, carnivore,
detritivore etc.
Din aceast\ concep]ie a ni[ei primare rezult\ c\ dou\ specii
concurente pentru acelea[i resurse materiale [i energetice nu pot
coexista; acesta este principiul excluderii concuren]ilor.
Acest principiu opereaz\ mai puternic `n nivelul trofic al plantelor
superioare dect `n nivelurile trofice alc\tuite din animale.
Astfel, suprapunerea a dou\ ni[e fundamentale pe o resurs\
comun\ de hran\, atrage dup\ sine `ndep\rtarea concurentului.
Organismul care are capacitatea de a folosi o resurs\ limitat\ mai
repede [i mai eficient, este cel mai bine adaptat competi]iei. Prin
schimbarea desimii, plantele reu[esc s\-[i schimbe ni[a ecologic\ sau

s\-[i construiasc\ una cu limite foarte largi; astfel procedeaz\ speciile


dominante dintr-o fitocenoz\.
~n func]ie de dimensiunile lor [i de modul de procurare a hranei de
c\tre diferite specii, ni[ele pot fi: largi [i `nguste.
Ni[ele largi sunt ocupate de p\s\rile r\pitoare, care `[i procur\
hrana din mai multe biotopuri. Astfel, ele controleaz\ efectivele speciilor
prad\ pe suprafe]e mari, ocupate de biotopuri diferite.
Ni[ele `nguste sunt ocupate de specii care `[i procur\ hrana
numai dintr-un singur biotop. De exemplu Tylenchus tritici activeaz\
numai `n lanurile de gru.
Structura ni[ei poate fi supus\ modific\rilor datorate ritmului
circadian (alternan]a zi-noapte), astfel c\ aceea[i func]ie este `ndeplint\
ziua de c\tre o specie, iar noaptea de c\tre alt\ specie. Astfel ziua,
roz\toarele mici ([oarecii) sunt vnate de uliul porumbar (Accipiter
gentilis), iar noaptea, de c\tre cucuveaua comun\ (Athene noctua) sau
de c\tre strig\ (Tyto alba).
De aici se poate trage concluzia c\ dou\ sau mai multe specii pot
coexista pe aceea[i baz\ trofic\, numai dac\ ele sunt segregate
ecologic (unele activeaz\ `n acest caz ziua, iar altele noaptea).
De asemenea, dac\ mai multe specii apropiate, care difer\ `ntre
ele printr-o serie de particularit\]i, g\sesc `ntr-un anumit mediu condi]ii
ecologice care ofer\ posibilit\]i optime de via]\ pentru mai multe dintre
ele, acestea vor convie]ui atta timp ct se vor men]ine condi]iile
ecologice. Cnd condi]iile ecologice devin limitate ca posibilit\]i de
satisfacere `n egal\ m\sur\ a mai multora sau chiar a dou\ dintre ele,
specia sau speciile mai bine adaptate acestor condi]ii ecologice vor
tinde s\ `nlocuiasc\, dintre speciile convie]uitoare, pe cele mai pu]in
adaptate. Astfel, specia neadaptat\ nu este alungat\, ci dispare datorit\
frigului, secetei sau altor condi]ii nefavorabile de mediu.

2.7.3 Men]inerea stabilit\]ii ecosistemului (homeostazia)


Stabilitatea ecosistemului const\ `n capacitatea acestuia de a-[i men]ine
relativ constant\ structura [i func]iile.
Dup\ G.H. Oriens (1975) stabilitatea se caracterizeaz\ prin:

a. Constan]\, lipsa unor modific\ri ale unuia sau mai multor


parametri ai ecosistemului;
b. Persisten]\, supravie]uirea ecosistemului `n timp, cu toate
componentele sale;
c. Iner]ie, capacitatea ecosistemului de a rezista perturb\rilor din
exterior;
d. Elasticitate, viteza de revenire a ecosistemului la starea
dinaintea perturb\rii;
e. Amplitudine, considerat\ drept m\sur\ a `ndep\rt\rii de starea
ini]ial\ pn\ la punctul de unde mai este permis\ revenirea la starea
stabil\;
f. Invaria]ie ciclic\, proprietatea ecosistemului de a oscila, odat\
cu trecerea timpului, `n jurul unei st\ri de echilibru;
g. Invaria]ia traiectoriei, `nsu[irea ecosistemelor de a se orienta,
`ndrepta [i evolua `n timp spre o stare de "climax climatic";
Men]inerea stabilit\]ii ecosistemului se realizeaz\ prin autoreglare.
Rolul acesteia este de a p\stra o stare de echilibru `ntre popula]iile
componente ale ecosistemului, de a nu permite oscila]ii numerice prea
mari a popula]iilor, determinnd o anumit\ stabilitate `n structura [i
func]ionarea ecosistemului.
Stabilitatea este cunoscut\ `n ecologie prin conceptul de
homeostazie. Acesta deriv\ de la cuvintele grece[ti "homoios" =
asem\n\tor [i "stasis" = stare.
A.A. Loginov (1979) afirma c\ homeostazia ecologic\ trebuie
`n]eleas\ ca rezultanta conlucr\rii tuturor mecanismelor, mai ales a
celor interne, ce se manifest\ `n men]inerea stabilit\]ii ecosistemelor.
~n ecosisteme, homeostazia ecologic\ se prezint\ ca un proces
complex, cu mai multe laturi, dintre care se remarc\: diversitatea,
complexitatea [i stabilitatea.
Diversitatea reprezint\ num\rul de elemente componente, `n
special vii (specii) [i de procese diferite calitativ care caracterizeaz\ un
ecosistem pe unitate de spa]iu [i timp.
Complexitatea ecosistemelor reprezint\ num\rul de leg\turi ce se
pot stabili `ntre diferite elemente ale unui ecosistem.
Aceste dou\ propriet\]i fundamentale, influen]eaz\ [i determin\
stabilitatea ecosistemului.

Dup\ G.H. Oriens (1975) stabilitatea `n ecologie este o tendin]\


a ecosistemului de a r\mne `n apropierea unui punct de echilibru dup\
ce a suferit o perturbare. Deci, sunt stabile acele ecosisteme care au o
capacitate mare de rezisten]\ la factorii perturbabili (inclusiv omul) [i se
men]in invariate un timp `ndelungat.
Se poate conchide c\ stabilitatea este una din propriet\]ile
esen]iale ale unui ecosistem, prin care acesta `[i men]ine `n anumite
limite, integralitatea structural\ [i func]ional\, revenind `n urma oric\ror
perturb\ri, cu cea mai mare probabilitate la una din st\rile ini]iale
posibile.
Legate de no]iunea de stabilitate sunt dou\ concepte apropiate
prin con]inut: rezilien]a [i robuste]ea (vigoarea), considerate de unii
ecologi sinonime.
Rezilien]a (C.S. Holling,1973) reprezint\ capacitatea unui sistem
de a reveni, `ntr-o perioad\ relativ scurt\ de timp, la starea de echilibru
anterioar\ datorit\ posibilit\]ilor sale de a absorbi schimb\rile [i
perturb\rile [i de a men]ine raporturi constante `ntre elementele
constitutive sau `ntre st\rile variabile.
Robuste]ea (P.F. Larsen, 1974) este conceptul ce se refer\ la
descrierea persisten]ei unor ecosisteme tinere.

2.8 Productivitatea biologic\


2.8.1 Definirea no]iunilor utilizate
~n orice ecosistem, rezultatul func]iei energetice [i a celei de
circula]ie a materiei `l reprezint\ productivitatea (produc]ia) biologic\. ~n
acest sens B. Stugren (1994) propune un model tehnologic al
ecosistemului.
Ramura ecologiei care se ocup\ cu studiul form\rii [i reparti]iei
biomasei `n biosfer\ poart\ denumirea de biologia productivit\]ii (B.
Stugren 1982, 1994). De la introducerea `n [tiin]\ a acestei expresii
(Palmgren, 1928) [i pn\ `n prezent s-au elaborat [i definit mai multe
concepte, ce nu sunt `ns\ unanim acceptate. Exist\ `n literatura de
specialitate numeroase discu]ii cu privire la semnifica]ia [i delimitarea
conceptelor de biomas\, produc]ie [i productivitate.

Model tehnologic al ecosistemului


P produc\tori; C1 consumatori primari; C2
consumatori

secundari;

C3

consumatori

ter]iari

(consumatori de vrf); 0, 1, 2, 3, arat\ produc]iile


nivelurilor trofice P, C1, C2, C3. S\ge]i negre
transportul materiei organice spre locul de acumulare;
s\ge]i punctate pierderi de materie prin respira]ie;
s\ge]i albe cedare de materie la alte ecosisteme;
s\ge]i ha[urate repartizarea materiei `n interiorul
ecosistemului (dup\ B. Stugren, 1994).

Biomasa reprezint\ cantitatea de substan]\ vie sau moart\


existent\ la un moment dat `ntr-un ecosistem sau pe un nivel trofic al
acestuia. Ea se poate exprima prin greutatea total\ sau masa
componentelor biocenotice raportat\ la unitatea de suprafa]\ (g/m2,
kg/ha etc.), ori prin cantitatea de energie inclus\ `n substan]a vie
(kcal/m2, Mj/ha etc.).
Produc]ia biologic\ este cantitatea de substan]\ organic\
realizat\ de un sistem biologic (individ, popula]ie, biocenoz\) `ntr-un
interval de timp, adic\ volumul, cantitatea de recolt\ la un moment dat.
Productivitatea poate fi:
- primar\, cnd este realizat\ de plantele autotrofe;
- secundar\, cnd este realizat\ de consumatori.

Productivitatea biologic\ reprezint\ cantitatea de substan]\ vie


produs\ `ntr-o unitate de timp, la unitatea de suprafa]\ sau volum, de
c\tre un nivel trofic dat sau de componen]ii s\i (g/m2/an, t/ha/an etc).
Cu alte cuvinte, reprezint\ viteza de acumulare a biomasei [i se poate
referi la productivitatea substan]ei (cantitatea de substan]\ organic\
produs\ de un sistem viu `n unitatea de timp), sau de productivitatea
energiei (cantitatea de energie `nglobat\ `n moleculele organice proprii).
Produc]ia de energie se refer\ la cuantumul de energie
depozitat\ `n moleculele organice proprii de c\tre un organism, o
popula]ie sau o biocenoz\.
Recolta reprezint\ cantitatea de substan]\ organic\ preluat\ `ntro unitate de timp din biocenoz\ de c\tre for]e externe (pr\d\tori,
consumatori umani etc.).
Rata productivit\]ii unui nivel trofic arat\ eficien]a acestuia `n
raport cu nivelul trofic anterior, precum [i eficien]a economic\ `n cadrul
nivelului respectiv, adic\ rata gradului de producere a materiei organice
fa]\ de gradul de absorb]ie, fiind numit\ [i randamentul ecologic de
cre[tere.
Dac\ ne referim la rata substan]ei, rezult\ rela]ia:
B + Q > B + B (B. Stugren, 1975), `n care:
- B este cantitatea de biomas\ pe un anumit nivel trofic, `n
momentul t0;
- Q este cantitatea de hran\ acceptat\ de la nivelul trofic inferior `n
momentul t0
- B este sporul de biomas\ realizat dup\ timpul dt;
Rela]ia de mai sus se explic\ prin aceea c\ o parte din cantitatea
de hran\ a fost folosit\ pentru desf\[urarea proceselor fiziologice ale
organismului.
De obicei se calculeaz\ randamentul energetic, exprimndu-se
prin kcal fixate `n biomasa produs\ pe unitatea de suprafa]\.
2.8.2 Categorii de productivitate
~n func]ie de cele dou\ categorii de organisme, autotrofe [i
heterotrofe, productivitatea poate fi: primar\ [i secundar\.
1. Productivitatea primar\ a unei biocenoze sau a unei
componente a acesteia se refer\ la cantitatea de substan]\ organic\

produs\ prin fotosintez\ de c\tre plantele autotrofe la unitate de


suprafa]\ sau volum [i `n unitate de timp. Cu alte cuvinte,
productivitatea primar\ exprim\ randamentul fotosintetic (rata gradului
de producere a materiei organice fa]\ de gradul de absorb]ie a radia]iei
solare).
~ntruct o parte din energia fixat\ este consumat\ chiar de c\tre
produc\torii primari (prin respira]ie [i alte procese ulterioare), se
distinge o productivitate primar\ brut\ (PPB) [i o productivitate
primar\ net\ (PPN).
Productivitatea primar\ brut\ (PPB) reprezint\ cantitatea total\
de energie pe care plantele verzi o fixeaz\ `n compu[i organici `n
unitate de timp, pe unitatea de suprafa]\ sau volum.
La nivelul biosferei s-au identificat patru zone distincte din punct
de vedere al indicilor productivit\]ii primare brute:
1. largul m\rilor [i terenurile aride, de[erturile, cu o productivitate
foarte sc\zut\, <0,5 g/m2/zi (0,1-0,5 106 cal/m2/an);
2. lacurile adnci, p\durile de la altitudini mari, zonele cu
vegeta]ie semiarid\ (preerii, stepe), cele cu agricultur\ sporadic\, zona
litoral\ a m\rilor, a c\ror productivitate variaz\ `ntre 0,5-3 g/m2/zi, `n
medie 1 g/m2/zi (0,5-4106 cal/m2/an);
3. lacurile pu]in adnci, p\durile [i paji[tile mezofile, zonele cu
agricultur\ permanent\, cu 3-10 g/m2/zi (4-10106 cal/m2/an);
4. p\durile ecuatoriale umede, culturile intensive tropicale,
estuarele [i recifele de corali, cu productivitate mare, >10 g/m2/zi, care
`n condi]ii favorabile poate ajunge la

20-25 g/m2/zi (1030106

cal/m2/an).
Productivitatea maxim\ nu poate dep\[i 30-40106 cal/m2/an,
datorit\ ac]iunii factorilor limitan]i ai fotosintezei.
Randamentul fotosintezei, raportat la energia solar\ incident\ `n
cursul unui an, are valori medii foarte reduse: 1,2% `n p\duri; 0,66% `n
culturile agricole [i paji[ti; 0,13% `n tundr\; 0,12% `n ocean [i 0,06% `n
de[ert.

Reparti]ia productivit\]ii primare brute (g/m2/zi)


Avnd `n vedere c\ zonele Terrei cu productivitate ridicat\ sunt
limitate ca `ntindere, c\ o mare parte a globului este ocupat\ de oceane
[i de[erturi, se pune problema cre[terii productivit\]ii primare a biosferei
pentru ameliorarea bilan]ului energetic al planetei [i implicit rezolvarea
problemei alimenta]iei omenirii. Aceasta s-ar putea realiza pe mai multe
c\i, unele foarte costisitoare pentru economia mondial\ `n prezent, cum
ar fi:
- irigarea [i punerea `n cultur\ a de[erturilor;
- cre[terea productivit\]ii m\rilor [i oceanelor (g\sirea de metode
de exploatare a fundului marin);
- cre[terea randamentului culturilor agricole.
Productivitatea primar\ net\ (PPN) se refer\ la frac]iunea ce a
r\mas dup\ ce o parte din substan]a organic\ rezultat\ `n urma
fotosintezei a fost consumat\ de produc\torii primari prin respira]ie `n
perioada studiat\.
Ea variaz\ `n limite foarte largi `n func]ie de factorii abiotici
(lumin\, temperatur\, ap\ etc.) [i caracteristicile biologice ale
produc\torilor, fiind neuniform distribuit\ pe glob.

Produc]ia primar\ net\ `n unele ecosisteme terestre


(dup\ Lieth H. [i Whittaker R.H., 1975)
Nr.

Tipul de ecosistem

crt.

PPN
(g/m2/an SU)

P\dure tropical\ pluvial\

2.000

P\dure pururea verde

1.500

P\dure verde vara

1.000

Chaparral

P\dure mixt\ `n climat cald-temperat

P\dure boreal\ de conifere

520

Tundr\

140

Desi[ de arbu[ti `n de[ert cald

70

Paji[te tropical\

700

10

Paji[te temperat\

560

11

De[ert cald

12

De[ert de ghia]\

13

Land[aft agrar

800
1.000

650

2. Productivitatea secundar\
Energia stocat\ `n biomasa produc\torilor primari este transferat\
odat\ cu hrana la organismele heterotrofe, prin intermediul rela]iei
trofice a ecosistemului.
Viteza

de

acumulare

substan]ei [i energiei la nivelul

consumatorilor reprezint\ productivitatea secundar\, care poate fi


brut\ [i net\.
Productivitatea secundar\ brut\ (PSB) se refer\ la toat\
energia asimilat\ de c\tre consumatorii unui nivel trofic `n unitate de
timp [i la unitate de suprafa]\ sau volum.
Productivitatea secundar\ net\ (PSN) reprezint\ energia
acumulat\ `n biomasa consumatorilor unui nivel trofic, adic\ sporul `n
greutate dup\ eliminarea din organism a substan]elor neasimilabile, a
cataboli]ilor etc.
Din totalul produc]iei primare doar o parte relativ redus\ este
consumat\ de animale. Un ecosistem cu o productivitate primar\
ridicat\ devine cu att mai nerentabil cu ct num\rul consumatorilor

este mic, iar o mare parte din produc]ia primar\ net\ r\mne
neconsumat\.
Acumularea substan]ei [i energiei la nivelul consumatorilor
depinde de frecven]a schimb\rii genera]iilor [i de longevitatea
individual\. De asemenea, productivitatea secundar\ este influen]at\ [i
de natura ecosistemului. ~n ecosistemele terestre productivitatea
secundar\ este mai ridicat\ dect `n cele acvatice. De exemplu, cu
produc]ia de pe un hectar de teren arabil se poate ob]ine o cantitate de
100-1000 kg carne de porc, `n timp ce la un hectar luciu ap\ marin\ se
produc `n medie anual doar 0,82 kg carne de hering (B. Stugren, 1975).
Randamentul cu care se realizeaz\ asimilarea hranei de c\tre
consumatori difer\ de la o specie la alta, `n func]ie de calitatea
acesteia.
Astfel, `n ecosistemele naturale erbivorele folosesc cca 10% din
energia acumulat\, iar carnivorele de ordinul I, 10-20% din energia
con]inut\ `n erbivorele cu care se hr\nesc. Rezult\ c\ randamentul de
transformare realizat de carnivorele de ordinul I, raportat la energia
con]inut\ `n plante, este de 1-2%, iar raportat la energia solar\
incident\, este de numai 0,003-0,005%. Randamentul lan]ului trofic este
cu att mai redus cu ct este mai lung.
Omul folose[te att resursele productivit\]ii primare ct [i a celei
secundare, `ns\ produc]ia primar\ constituie nu numai premiza
dezvolt\rii produc]iei secundare ci [i baza alimenta]iei pentru om.
2.8.3 Factorii ecologici de care depinde productivitatea
Dintre factorii esen]iali ce influen]eaz\ productivitatea enumer\m:
fluxul de energie solar\, fondul de substan]e abiotice din mediu,
condi]iile de clim\, coeficientul de descompunere, varia]ia biomasei
produc\torilor, migra]iile, acumularea sau levigarea substan]elor
nutritive, activitatea economic\ a omului etc.
Fluxul de energie solar\ reprezint\ condi]ia esen]ial\ pentru
realizarea productivit\]ii primare brute pe Terra, de care depinde
productivitatea primar\ net\ [i cea secundar\.
Frac]ia radia]iei solare cu rol `n procesul de fotosintez\ este
reprezentat\ de lumina direct\ [i cea difuz\. Lumina direct\ este
componenta de baz\ `n complexul proces fotosintetic.

~n ecosistemele terestre intensitatea capt\rii luminii directe


depinde de propriet\]ile vegeta]iei, cum ar fi: aria foliar\, gradul de
`nclinare al frunzelor fa]\ de planul orizontal, reflec]ia frunzelor [i
orientarea acestora.
Exist\ o leg\tur\ foarte strns\ `ntre rata productivit\]ii, aria
foliar\ [i gradul de `nclinare al frunzelor.
Astfel, la plantele cu grad ridicat de `nclinare a frunzelor produc]ia
cre[te odat\ cu cre[terea suprafe]ei foliare, deoarece p\trunde
suficient\ lumin\ `n `ntregul strat al vegeta]iei, ceea ce permite o
productivitate crescut\ pe ansamblu. La plantele cu o dispunere
orizontal\ a frunzelor se va `nregistra o productivitate maxim\ la
periferia stratului vegetal, `n timp ce `n profunzime frunzele sunt
umbrite, ducnd la sc\derea productivit\]ii pe ansamblu.
Reflec]ia frunzelor duce la `mpr\[tierea luminii [i s-a constatat c\
un coeficient `nalt de `mpr\[tiere poate avea un efect pozitiv asupra
productivit\]ii primare la intensit\]i luminoase `nalte [i la o suprafa]\
foliar\ ridicat\ [i un efect negativ la intensit\]i luminoase slabe [i
suprafa]\ foliar\ redus\.
~mb\trnirea frunzelor are un efect negativ asupra randamentului
fotosintetic [i este mai accentuat cu ct suprafa]a foliar\ este mai
mare.
Lumina difuz\ are un rol major asupra productivit\]ii primare,
`ntruct contribuie la cre[terea ilumin\rii frunzelor din profunzimea
stratului vegetal [i implicit m\re[te randamentul fotosintetic.
Fondul de substan]e abiotice din mediu are influen]\ asupra
productivit\]ii primare `n egal\ m\sur\ cu radia]ia solar\. Lipsa sau
insuficien]a unui element indispensabil cre[terii, dup\ legea minimului,
poate fi un factor limitant [i pentru productivitatea plantelor.
Productivitatea va cre[te `n m\sura `n care factorii ecologici se
g\sesc `n cantit\]i [i propor]ii optimizate.
Condi]iile de clim\ influen]eaz\ productivitatea prin multiplele
sale caracteristici (fotoperioad\, temperatur\, precipita]ii, umiditate
etc.). Astfel, productivitatea este mai ridicat\ `n regiunile cu zile mai
lungi, cu climat cald [i umed, fa]\ de cele cu zile scurte, cu climat cald
[i uscat, unde consumul de energie prin transpira]ie este mai mare.

Coeficientul de descompunere este dat de raportul dintre


biosintez\ [i descompunere. ~ntre aceste dou\ procese trebuie s\ se
men]in\ un anumit echilibru, care s\ asigure o bun\ circula]ie a
substan]elor, pentru a garanta o eficien]\ maxim\ a productivit\]ii.
Acest coeficient depinde de temperatur\, umiditate etc. Astfel,
descompunerea se realizeaz\ cu greutate `n condi]ii de temperaturi
sc\zute [i deficit de precipita]ii, ori la exces de umiditate [i temperaturi
sc\zute, `n timp ce odat\ cu cre[terea temperaturii, dac\ celelalte
condi]ii sunt optime, viteza de descompunere se m\re[te. Pentru o
cre[tere a temperaturii cu 100C, coeficientul de descompunere cre[te
de 2-3 ori. A[a se explic\ descompunerea foarte rapid\ a materiei
organice `n zonele tropicale.
Varia]ia

biomasei

produc\torilor

influen]eaz\

asupra

productivit\]ii prin faptul c\ randamentul productivit\]ii este sc\zut cnd


biomasa produc\torilor nu este constant\, att cantitativ ct [i calitativ.
Cnd plantele nu produc suficient\ hran\, scade productivitatea `ntregii
biocenoze. Aceste varia]ii sunt evidente sezonier `n zonele cu climat
temperat.
Prim\vara [i `n prima parte a verii condi]iile climatice favorizeaz\
o intens\ activitate fotosintetic\ a plantelor, determinnd o cre[tere a
produc]iei de fitomas\, ce permite `nmul]irea fitofagilor, a pr\d\torilor
etc. ~n timpul iernii aceste procese sunt reduse considerabil, principala
cauz\ fiind volumul mic de hran\ de provenien]\ vegetal\.
Migra]iile dintr-o biocenoz\ `n alta (p\s\ri, mamifere) pot fi
considerate transfer de biomas\, uneori cu influen]e majore asupra
productivit\]ii.
Acumularea substan]elor nutritive `n volumul edafic explorat
de r\d\cini sau levigarea acestora sub nivelul accesibil r\d\cinilor
influen]eaz\ direct productivitatea primar\ [i cu consecin]e asupra
productivit\]ii secundare.
De exemplu, `n zonele ecuatoriale descompunerea materiei
organice este rapid\, iar levigarea este foarte accentuat\ sub ac]iunea
cantit\]ilor mari de precipita]ii, `nct fertilitatea solurilor este destul de
sc\zut\.

Activitatea economic\ a omului (antropizarea) se r\sfrnge


asupra productivit\]ii biologice din ecosistemele agricole, silvice [i, din
ce `n ce mai mult, asupra biocenozelor din toate celelalte ecosisteme

Schema ac]iunilor omului asupra ecosistemelor agricole


(dup\ D. {chiopu, 1997)

2.9 Dinamica [i dezvoltarea ecosistemului


2.9.1 Dinamica ecosistemului
Cu toat\ stabilitatea lor, ecosistemele sunt subsisteme dinamice,
`n permanent\ schimbare datorit\ interac]iunii dintre biocenoz\ [i biotop
[i, de asemenea, datorit\ echilibrului dinamic existent `n biocenoz\.
Varia]ia factorilor ecologici din biotop determin\ modific\ri `n structura [i
func]ionarea biocenozei.
Totalitatea acestor modific\ri sunt `nglobate `n termenul de
dinamica ecosistemului. Aceste modific\ri pot fi: accidentale sau
ritmice.
Modific\rile accidentale se manifest\ prin mici fluctua]ii ale
fluxului energetic, datorit\ schimb\rilor aritmice ale factorilor fizici (un
vnt puternic, o zi ploioas\, o cre[tere brusc\ a umidit\]ii atmosferice)
ce influen]eaz\ comportamentul obi[nuit, f\cnd ca unele func]ii s\
scad\ `n intensitate, unele animale s\ se retrag\ `n ad\posturi, iar altele
s\ devin\ mai active.
Modific\rile ritmice se datoresc repartiz\rii inegale `n timp a
factorilor ecologici (lumin\, temperatur\, umiditate etc.). Speciile
componente ale ecosistemului sunt adaptate la aceste modific\ri, pe

care le integreaz\ `n genotipurile lor ca modele proprii de activitate


ritmic\.
~n ecosistemele terestre din zona temperat\ se disting dou\
manifest\ri ritmice esen]iale: ritmul circadian [i ritmul sezonier.
Ritmul circadian (diurn), al c\rui denumire deriv\ de la cuvintele
latine[ti "circa diem" = `n jur de o zi, este determinat de alternan]a zinoapte, `nct `n activitatea biocenozei se deosebe[te o faz\ de lumin\
[i o faz\ de `ntuneric. ~n cadrul fiec\rei faze biocenoza are o
component\ activ\ [i una pasiv\.
Astfel, `n faza de lumin\ are loc intrarea energiei `n ecosistem datorit\
activit\]ii fotosintetice a produc\torilor primari. O parte din energie este
stocat\ `n biomas\, deoarece cantitatea de energie fixat\ dep\[e[te consumul.
~n faza de `ntuneric procesul de fotosintez\ `nceteaz\, `ns\
continu\ procesele consumatoare de energie (respira]ie, cre[tere,
`nflorire etc.), `nct stocul de energie din ecosistem se reduce.
Ritmul sezonier este determinat de schimb\rile sezoniere ale
macroclimei care determin\ ciclul anotimpurilor din regiunile temperate.
Astfel, fluxul energetic este maxim `n timpul verii [i apoi scade treptat
pn\ `n iarn\, cnd se `nregistreaz\ [i reducerea considerabil\ a
fotosintezei, deci a fix\rii energiei `n biocenoz\. ~n acest timp
numeroase specii de plante [i animale `[i reduc activitatea metabolic\
[i trec peste aceast\ perioad\ nefavorabil\ prin diverse forme de
rezisten]\ (semin]e, spori, ou\, pupe etc.) sau prin fenomene de
hibernare.
Activitatea biocenozei nu se `ntrerupe complet, o serie de plante
`[i continu\ activitatea fotosintetic\, dar cu intensitate mai mic\, iar
unele mamifere [i p\s\ri desf\[oar\ o activitate normal\. De la un
sezon la altul, odat\ cu clima, se modific\ [i compozi]ia biocenozei.
2.9.2 Dezvoltarea ecosistemului (succesiunea ecologic\)
~n afara schimb\rilor zilnice [i sezoniere care sunt reversibile,
oricare ecosistem trece printr-o serie de schimb\ri ireversibile, devenind
din simplu complex, `nregistrnd astfel o anumit\ dezvoltare. Aceast\
transformare lent\ dar permanent\ a ecosistemelor se nume[te
succesiune ecologic\. ~n acest proces complex [i de durat\,
ecosistemul parcurge mai multe etape de dezvoltare, numite stadii, de

la cel juvenil (de pionierat) pn\ la cel de maturitate sau de climax, cu o


stabilitate ridicat\ (celelalte stadii, faze sunt: colonizarea, competi]ia,
reac]ia).
Succesiunea ecologic\ poate fi: primar\ sau secundar\.
Succesiunea primar\ se realizeaz\ atunci cnd specii din
ecosistemele vecine colonizeaz\ un biotop ce nu a mai fost populat
(biotop nud): surp\ri, stnc\rii gola[e, erup]ii vulcanice, dune de nisip
adunate de valuri sau vnt. Asemenea susccesiuni au reprezentat un
fenomen frecvent `n trecutul geologic (retragerea ghe]arilor, regresiuni
marine, vulcanisme etc.).
Succesiunea secundar\ are loc cnd un biotop ce a fost ocupat
de o biocenoz\ este colonizat de specii din ecosistemele vecine.
Vechea biocenoz\ a disp\rut total sau par]ial datorit\ unor modific\ri
climatice, fenomene naturale, interven]ii antropice (defri[area unei
p\duri, colmatarea unei b\l]i etc.).
Cu ct un ecosistem este mai aproape de faza de maturitate
ecologic\ (climax), cu att productivitatea net\ scade (energia
acumulat\ `n ecosistem este din ce `n ce mai mic\), deoarece cre[te
propor]ia consumatorilor, iar pierderile prin respira]ie sunt mai mari.
Productivitatea maxim\ [i produc]ia cea mai mare disponibil\
pentru om se realizeaz\ `n ecosistemele tinere.
~ntruct ecosistemele mature constituie factori esen]iali `n
stabilitatea naturii vii [i a condi]iilor abiotice, se impune conservarea lor
pe suprafe]e apreciabile.
2.10 Tipuri de ecosisteme naturale (biomuri)
Ecosistemele biosferei prezint\ o varietate extrem de mare
determinat\ de diversitatea biotopurilor, distribu]ia neuniform\ a
speciilor [i interven]ia direct\ sau indirect\ a omului.
Dup\ originea lor ecosistemele pot fi: naturale (spontane) [i
antropogene.
Ecosistemele naturale, dup\ natura biotopului, pot fi: ecosisteme
terestre, marine [i de ape dulci, interioare.
~n biosfer\, ecosistemele nu sunt izolate `ntre ele, iar pentru
realizarea unor studii de ansamblu sunt grupate `n complexe de
ecosisteme numite biomuri.

Biomul este o grupare de ecosisteme cu fizionomie [i func]ii


asem\n\toare, independent de compozi]ia lor specific\, care se `ntinde
pe suprafe]e mari, fiind determinat mai ales de macroclimat.
Principalele biomuri sunt definite dup\ vegeta]ia dominant\ care
imprim\ caracteristicile principale ale ecosistemelor.
I. Ecosisteme terestre
1. P\durile ecuatoriale umede ocup\ mari suprafe]e `n regiunea
ecuatorial\, cu un climat umed [i cald, precipita]ii medii anuale de 35004000 mm, temperatura medie anual\ 25-260C. Solurile sunt brunro[cate, f\r\ orizonturi, litiera se descompune rapid, iar elementele
nutritive sunt absorbite imediat sau levigate. Biocenozele sunt foarte
bogate `n specii, au o structur\ complex\ [i o stabilitate mare.
Produc]ia primar\ net\ este 25-28 t/ha/an, iar cea secundar\
redus\, `ntruct cei mai mul]i consumatori sunt nevertebra]i [i plante
inferioare saprofite.
Func]iile acestor ecosisteme sunt multiple [i foarte importante:
controleaz\ regimul hidric al unei regiuni foarte intinse cu implica]ii
asupra circula]iei apei `n atmosfer\; asigur\ o mare parte din circuitul
oxigenului [i carbonului; protejeaz\ solurile `mpotriva eroziunii pluviale
etc.
Exploatarea

ra]ional\

acestor

ecosisteme

presupune

restrngerea defri[\rilor [i asigurarea posibilit\]ilor de regenerare


natural\.
2. P\durile de foioase cu frunze c\z\toare se `ntind `n zonele cu
climat temperat [i precipita]ii moderate. Solurile sunt brun-ro[cate, cu
litier\, biocenozele bogate `n specii, cu o mare stabilitate [i cu o
activitate ce prezint\ o peridiocitate sezonier\.
Produc]ia primar\ net\ variaz\ `n func]ie de speciile dominante [i
vrsta lor, fiind de 13-15 t/ha/an. Productivitatea secundar\ este de
asemenea mic\.
Func]iile acestor ecosisteme se refer\ la: controlul regimului
hidrologic, atenuarea amplitudinii macroclimatului, protec]ia solului etc.
~n aceste ecosisteme se impune o exploatare ra]ional\ a masei
lemnoase, asigurndu-se regenerarea p\durilor. Defri[area lor `n
vederea extinderii suprafe]ei arabile nu este recomandat\.

3. P\durile de conifere ocup\ suprafe]e mari `n partea nordic\ a


Europei [i Americii sau formeaz\ etaje de vegeta]ie `n regiunile
montane din zona temperat\. Climatul este rece, cu veri scurte, solurile
sunt acide, cu litier\ bogat\ [i diferite grade de podzolire. Biocenozele
sunt s\race `n specii; produc]ia primar\ net\ variaz\ cu latitudinea [i
solul (4,5-8,5 t/ha/an).
Aceste

ecosisteme

sunt

cele

mai

bine

adaptate

pentru

valorificarea resurselor mediului aspru din regiunile nordice [i cele


montane, furniznd importante cantit\]i de mas\ lemnoas\ [i vnat.
4. Stepele se g\sesc `n zone cu climat temperat continental,
caracterizat printr-un anotimp rece [i umed [i altul cald [i uscat; soluri
cernoziomice [i brune. Biocenozele sunt alc\tuite din plante ierboase
cu compozi]ie floristic\ variat\.
Productivitatea primar\ net\ depinde de cantitatea de precipita]ii.
5. Savanele cuprind zona ierboas\ dintre tropice, ce se
caracterizeaz\ prin temperaturi ridicate [i alternan]a anotimpului ploios
cu cel secetos. ~n func]ie de precipita]ii se deosebesc: savane mezofile
[i umede, savane de tip stepic, savane aride (la limita de[erturilor).
Productivitatea primar\ net\ difer\ `n func]ie de tipul savanei (13-24
t/ha/an `n cele umede, cu arbori), iar cea secundar\ este realizat\ de o
faun\ abundent\ [i variat\ (erbivore mari).
Stepele [i savanele pot constitui rezerve pentru agroecosisteme `n
Africa, Australia, America Latin\ [i America de Sud.
6. Tundra este reprezentat\ de ecosisteme ierboase ce se `ntind
pe suprafe]e mari la nord de cercul polar, cu climat rece [i veri scurte.
Aici cresc turme de reni, reprezentnd principalele erbivore mari.
II. Ecosistemele marine ocup\ circa 70 % din suprafa]a Terrei,
iar productivitatea lor este mai mic\ dect a celor terestre. ~n Marea
Nordului productivitatea primar\ net\ este 0,5-0,8 t/ha/an, `n oceane, `n
medie 0,25 t/ha/an. Au rol important `n circula]ia oxigenului, carbonului
[i a apei.
III. Ecosistemele lacustre au un caracter fragmentar, deoarece
fiecare lac are condi]ii specifice (clim\, pH, elemente nutritive, con]inut
`n s\ruri etc.). Productivitatea primar\ net\ a lacurilor eutrofe (lunca
Dun\rii) este de 6 t/ha/an, iar produc]ia secundar\ ridicat\.
2.11 Clasificarea ecosistemelor dup\ sursa

[i cantitatea de energie utilizat\


E.P. Odum (1975) a clasificat ecosistemele dup\ sursa [i cantitatea de
energie, `n 4 grupe:
1. Ecosisteme naturale `n care unica surs\ de energie este cea
solar\. Cantitatea de energie este de circa 2.000 kcal/m2/an (1.00010.000 kcal/m2/an) (oceane, p\duri din zonele montane, tundr\). Aceste
ecosisteme constituie suportul vie]ii pe Terra.
2. Ecosisteme naturale `n care pe lng\ energia solar\ este
implicat\ [i o surs\ natural\ suplimentar\ de energie. Fluxul de energie
este de 10.000-40.000 kcal/m2/an (`n medie 20.000 kcal/m2/an)
(estuare, maree, p\duri tropicale umede). Acestea sunt sisteme
capabile de o mare productivitate.
3. Ecosisteme naturale `n care pe lng\ energia solar\ este
implicat\ o surs\ suplimentar\ adus\ de om. Fluxul de energie este de
10.000-40.000 kcal/m2/an (`n medie 20.000 kcal/m2/an) (agricultura,
acvacultura). Sunt sisteme `n care se produce hrana omenirii [i o parte
din materiile prime.
4. Ecosisteme urbane industrializate ce sunt aprovizionate cu
energie furnizat\ de combustibilii fosili. Fluxul energetic este de
100.000-3.000.000 kcal/m2/an (2.000.000 kcal/m2/an, `n medie) (ora[e,
suburbii, zone industriale). Sunt generatoare ale bun\st\rii omenirii, dar
[i surse de poluare. Depind de ecosistemele din primele trei categorii
privind hrana [i combustibilii.
Teme:
1.
2.
3.
4.

Care sunt par]ile ecosistemului [i ce caracteristici prezint\?


Care sunt elementele structurii spa]iale? Dar a celei trofice?
Caracteriza]i structura biochimic\.
Care sunt rela]iile intraspecifice [i interspecifice [i ce
importan]\ au pentru mediul agricol?

MODULUL III

ECOSISTEMUL AGRICOL
3.1 Concept, defini]ii
Conceptul de ecosistem agricol sau agroecosistem, a fost elaborat
acum patru decenii (dup\ 1965), ca urmare a aplic\rii studiului sistemic
din ecologie `n fenomenele din agricultur\ (W. Tischler, 1965; E.P.
Odum, 1971; M.J. Mller, 1976; I. Puia, V. Soran, 1987).
Ecosistemele agricole, ca [i cele naturale, constituie unit\]i
func]ionale ale biosferei, constructive sub raport dinamic [i structural,
create de om cu scopul ob]inerii de produc]ii agricole. ~ntruct, `n
majoritatea ecosistemelor agricole, productivitatea se realizeaz\ printrun cadru natural, `n interdependen]\ cu factorii de mediu, se poate
afirma c\ sistemele biologice ce au ca scop realizarea de produse
agricole se numesc sisteme agricole sau ecosisteme agricole.
Acestea au cteva `nsu[iri specifice:
1. sunt create de om [i existen]a lor depinde de acesta;
2. structura [i func]iile ecosistemelor agricole sunt dirijate de om
pentru ob]inerea unei cantit\]i maxime de biomas\ necesar\ societ\]ii
umane;
3. omul imprim\ agroecosistemului o structur\ trofic\ de o
diversitate mai mic\ [i un circuit de substan]\ [i energie schimbat sub
aspectul intensific\rii sau al inhib\rii unor procese;
4. analiza sistemic\ a ecosistemelor eviden]iaz\ faptul c\ cele
naturale sunt autoreglabile, iar cele agricole sunt reglate antropic.

3.2. Biotopul [i biocenoza agricol\


Biotopul agricol este reprezentat de totalitatea terenurilor
cultivate [i a paji[tilor create de om sau ap\rute `n urma activit\]ilor
sale, care corespund `ntr-o m\sur\ ct mai mare cerin]elor biologice
ale plantelor de cultur\ sau animalelor domestice. Biotopul agricol
ocup\ cele mai bune terenuri, extinzndu-se pe cca 30% din suprafa]a
uscatului, din care 1/3 revine culturilor agricole [i circa 2/3 paji[tilor.
Se apreciaz\ c\ numai 7% din biotopurile terestre au toate
caracteristicile potrivite pentru agricultur\ (G.W. Cox [i M.D. Atkins,

1979). Rezult\ c\ agricultura folose[te `n prezent cele mai potrivite


biotopuri dezvolt\rii sale.
Biocenoza agricol\ este alc\tuit\ din totalitatea organismelor vii
dintr-un ecosistem agricol [i este impus\ `n cea mai mare parte de om
`n func]ie de scopul pe care-l urm\re[te.
~ntr-un biotop agricol omul cultiv\ o anumit\ specie de plante sau
cre[te o anumit\ specie de animale domestice.
~n activitatea sa practic\, omul `ncearc\ s\ elimine din biocenoza
agricol\ acei componen]i ce nu sunt dori]i, care ar putea concura sau
chiar consuma plantele sau animalele utile lui. Astfel, structura [i
compozi]ia biocenozelor agricole este mai simpl\ dect `n biocenozele
naturale.
Spre deosebire de ecosistemele naturale, cele agricole sunt mai
u[or de delimitat topografic.
Biocenozele ecosistemelor agricole se deosebesc de cele ale
ecosistemelor naturale `n primul rnd prin originea speciilor ce le
compun.
Ecosistemele naturale sunt alc\tuite din specii autohtone, proprii
zonei biogeografice respective, `n timp ce cele agricole sunt formate de
regul\ dintr-o singur\ specie, care este str\in\ de acea zon\.
Datorit\ reducerii num\rului de specii [i a originii lor (de multe ori
din regiunile mai calde dect `n care se cultiv\) este necesar\ crearea
unor biotopuri agricole specifice.
Prin aplicarea diverselor tehnologii, biotopul agricol este men]inut
`ntr-o stare asem\n\toare cu aceea a stadiului de pionierat, ce se
caracterizeaz\ printr-un num\r redus de specii colonizatoare, produc]ia
relativ redus\ de substan]\ organic\, lan]uri trofice scurte [i num\r
redus de organisme detritivore.
Astfel, exist\ tendin]a de cre[tere a vitezei schimb\rilor spre o
stare de echilibru (maturitate), ceea ce `nseamn\ o instabilitate a
stadiului de pionierat. Deci, biocenozele agricole sunt mai u[or supuse
invaziilor, mai u[or distruse dect biocenozele naturale. Pe de alt\
parte, constituirea biocenozelor agricole este determinat\ mai mult de
cerin]ele economice [i mai pu]in de normele ecologice, avnd ca
rezultat scindarea biocenozei `n niveluri trofice independente, cu

intreruperea ciclurilor biogeochimice ce trebuie men]inute artificial de


om, cu cheltuieli ridicate de energie.
~n ecosistemele agricole, ca [i `n cele naturale, func]ioneaz\ cele
3 fluxuri fundamentale: de energie, de substan]\ [i de informa]ie, dar
mult influen]ate de c\tre om.
Fluxul de energie a fost intensificat prin introducerea energiei
combustibililor fosili, a celei nucleare [i a electricit\]ii, m\rind
considerabil productivitatea, dar [i emisiile de poluan]i.
Fluxul

de

substan]\

fost

amplificat

prin

utilizarea

de

`ngr\[\minte [i pesticide;
Fluxul informa]ional a fost `mbun\t\]it prin cantitatea de informa]ii
datorat\ progresului [tiin]ei [i tehnicii actuale.
Comparnd ecosistemele agricole cu cele naturale mature se
sesizeaz\ cteva deosebiri esen]iale:
- lan]urile trofice sunt scurte `n ecosistemele agricole [i lungi,
complexe `n ecosistemele naturale;
- stratificarea este slab\ `n ecosistemele agricole [i pronun]at\ `n
ecosistemele naturale;
- diversitatea de specii este foarte mic\ `n ecosistemele agricole [i
foarte mare `n ecosistemele naturale;
- mecanismele de reglare a popula]iilor sunt antropice `n
ecosistemele agricole [i biologice `n ecosistemele naturale;
- stabilitatea `n ecosistemele agricole este controlat\ de om, iar `n
ecosistemele naturale este homeostat\;
- recolta poten]ial\ pentru om `n ecosistemele agricole este
ridicat\, iar `n ecosistemele naturale este sc\zut\;
- raportul productivitate primar\ brut\/respira]ie este >1 `n
ecosistemele agricole [i 1 `n ecosistemele naturale.
Dac\ am compara ecosistemele agricole cu cele naturale tinere,
aceste deosebiri s-ar diminua considerabil, eviden]iindu-se asem\narea
dintre acestea.
Rezult\ de aici necesitatea `ndep\rt\rii posibilit\]ilor de instaurare
`n ecosistemele agricole a stadiului final, de maturitate [i men]inerea
unor condi]ii optime pentru dezvoltarea unor ecosisteme tinere cu ni[e
nesaturate [i cu o productivitate net\ ridicat\.

Studiul ecosistemelor agricole ridic\ problema echilibrului ecologic


din

interiorul

lor.

Instaurarea

acestuia

presupune

conservarea

habitatelor, men]inerea viabilit\]ii lor `n condi]iile ob]inerii de produc]ii


agricole maxime.
3.3 Originea [i evolu]ia ecosistemelor agricole
~nainte de a cunoa[te agricultura, omul era o fiin]\ total
dependent\ de lan]urile trofice ale ecosistemelor naturale.
La `nceput, `n paleolitic, acum circa 600 mii de ani, omul `[i
asigura hrana numai cu produse de origine vegetal\ (frunze, fructe,
r\d\cini etc.). Ulterior, odat\ cu practicarea vn\toarei [i pescuitului
(apari]ia [i confec]ionarea uneltelor, folosirea focului) alimenta]ia omului
s-a `mbog\]it cu proteine [i gr\simi de origine animal\, `ns\ depindea
de bioproductivitatea ecosistemelor naturale.
Se apreciaz\ (E.P. Odum, 1971) c\ `n acea perioad\ omul putea
spera la ob]inerea a 10 kcal/m2/an, ceea ce `nseamn\ c\ pentru a-[i
asigura necesarul zilnic de hran\ trebuia s\ exploreze prin cules, vnat
sau pescuit o suprafa]\ de cel pu]in 10 ha.
Odat\ cu descoperirea [i folosirea focului, cu identificarea
plantelor [i animalelor utile s-a trecut la practicarea agriculturii primitive
[i a p\storitului nomad, dublnd cantitatea de energie ce putea fi
utilizat\, circa 20 kcal/m2/an.
Aceasta a redus suprafa]a de nutri]ie la jum\tate [i a permis
cre[terea popula]iei.
Se consider\ c\ agricultura, ca `ndeletnicire de sine st\t\toare, nu
a fost posibil\ dect dup\ apari]ia limbajului [i a ceramicii, aceasta din
urm\ favoriznd confec]ionarea uneltelor, a vaselor pentru depozitarea
semin]elor etc.
Cele dou\ forme principale de cultur\ a plantelor granocultura
[i vegecultura au ap\rut aproape simultan [i independent `n mai
multe regiuni ale lumii.
Granocultura cuprinde sistemele de agricultur\ ce se bazeaz\ pe
cultivarea plantelor produc\toare de semin]e comestibile. A ap\rut `n
mai multe centre din regiunile temperate [i subtropicale.
Vegecultura cuprinde sisteme de agricultur\ ce se bazeaz\ pe
cultivarea de plante ale c\ror organe comestibile sunt cele vegetative

(r\d\cini, tuberculi, tulpini, frunze etc.). Aceasta a ap\rut `n cteva


centre din zona tropical\.
Primele sisteme de cultivare a plantelor se bazau pe defri[area
p\durilor prin incendiere (zona tropical\), cultivarea terenului 1-2 ani,
apoi era l\sat s\ se re`mp\duresc\, revenind pe aceea[i sol\ dup\
circa 10-20 ani. ~n acest timp erau defri[ate alte suprafe]e.
Odat\ cu defri[area [i luarea `n cultur\ a noi suprafe]e, avea loc [i
deplasarea grupului uman cultivator. Acest sistem poart\ denumirea de
agricultur\ itinerant\.
~n zonele temperate primele terenuri luate `n cultur\ au fost luncile
[i stepele, cu durata de cultivare 1 an, revenirea pe aceea[i suprafa]\
fiind mai scurt\, dup\ 3-6 ani.
Confec]ionarea uneltelor, domesticirea animalelor au dus la
cre[terea productivit\]ii ecosistemelor agricole, crendu-se surplusuri
de produc]ie. Astfel au ap\rut sistemele de agricultur\ tradi]ional\ ce
se caracterizeaz\ prin: extinderea suprafe]elor cultivate, introducerea
rota]iei [i apoi a asolamentelor, selectarea empiric\ a unor soiuri de
plante [i rase de animale, folosirea animalelor domestice pentru
efectuarea lucr\rilor agricole, a uneltelor din lemn [i apoi metal,
utilizarea dejec]iilor de la animale ca `ngr\[\mnt organic etc.
~n agricultura tradi]ional\ s-a `nregistrat o permanent\ reciclare a
substan]elor [i o integrare a proceselor de produc]ie agricol\ `n ciclurile
biogeochimice ale biosferei. ~n acest fel, agricultura tradi]ional\ poate fi
considerat\ ca fiind o `ndeletnicire uman\ cu pronun]at caracter
ecologic.
Agricultura tradi]ional\ a putut asigura omului o cantitate de hran\
de circa 100-200 kcal/m2/an, reducndu-se aria de alimentare la 0,5-1,5
ha/individ/an. Se consider\ c\ din antichitate [i pn\ la revolu]ia
industrial\, sistemele de cultivare a p\mntului au apar]inut agriculturii
tradi]ionale.
Revolu]ia industrial\, tehnic\ [i [tiin]ific\ a produs, mai ales `n a
doua jum\tate a secolului XX, profunde schimb\ri `n agricultur\
(folosirea combustibililor fosili pe scar\ larg\, mecanizarea, chimizarea)
care au determinat cre[teri substan]iale ale produc]iilor agricole, dar [i
efecte negative asupra mediului.

Aceste noi sisteme de cultur\ a plantelor apar]in agriculturii


moderne, industrializate, `n care recoltele medii sunt `ntre 600-4000
kcal/m2/an (800 kcal/m2/an = o recolt\ 2000 kg/ha cereale boabe), iar
suprafa]a arabil\ de alimenta]ie se reduce la 0,2-0,6 ha/individ/an.
Dezvoltarea agriculturii a adus cu ea schimb\ri esen]iale asupra
popula]iei umane, vie]ii sociale [i asupra biosferei.
Cre[terea productivit\]ii p\mntului a permis cre[terea popula]iei
[i prima explozie demografic\ a omenirii, apari]ia a[ez\rilor umane
stabile, a cet\]ilor, ora[elor, dezvoltarea inegal\ a zonelor geografice [i
crearea condi]iilor de expansiune a unor imperii.
Apari]ia agriculturii a determinat o divizare a muncii [i gruparea
indivizilor `n clase sociale.
Dezvoltarea agriculturii a avut [i efecte negative asupra mediului,
prin accentuarea fenomenelor de eroziune, alunec\ri, aridizare etc.
Originea plantelor cultivate [i a animalelor domestice
Unul dintre primii cercet\tori care s-au ocupat de originea plantelor
cultivate a fost botanistul elve]ian A. de Candolle (1909). Dup\ opinia sa
nu exist\ centre de origine a plantelor cultivate, ci arii relativ `ntinse `n
care o specie sau alta a fost introdus\ `n cultur\.
De asemenea, dup\ observa]iile sale se eviden]iaz\ faptul c\
diversitatea genetic\ a multor plante cultivate este, uneori, mai mare `n
afara ariilor de origine.
~n opozi]ie cu concep]ia lui A. de Candolle, geneticianul rus N.I.
Vavilov (1926, 1951), a lansat ipoteza existen]ei a urm\toarelor 8 centre
de origine a plantelor cultivate:
1. Centrul chinezesc (de unde provin cteva specii de legume [i
fructe, ca [i speciile de ceai);
2. Centrul indian (aici `[i au originea cteva specii de legume,
piperul, iar `n zona indo-malaiesian\ - citricele);
3. Centrul din Asia Central\ (`n care `[i au originea unele
graminee, fructe [i nuci);
4. Centrul din Orientul Apropiat (de unde provin mai multe cereale,
cteva specii de legume, fructe [i nuci);
5. Centrul mediteranean (`n care `[i au originea unele specii de
legume, precum [i m\slinul);
6. Centrul abisinian (de unde provin unele cereale [i legume);

7. Centrul din America Central\ (aici `[i au originea porumbul,


fasolea, ardeiul etc.);
8. Centrul din America de Sud (`n care au fost cultivate cartoful,
tomatele, papaia, tutunul, maniocul, arahidele, arborele de cacao [i
ananasul).
~n 1964, P.M. Jukovski, discipolul [i urma[ul lui N.I. Vavilov, a
descris 12 centre de origine a plantelor cultivate [i a agriculturii.
Ulterior, unii autori (J.H. Harlan, 1971; C.W. Cox [i M.D. Atkins,
1979), invocnd datele geneticii popula]iilor, nu sprijin\ `n totalitate
ipoteza lui N.I. Vavilov, considernd c\ ea se fundamenteaz\ pe
presupunerea c\ centrul de mare diversitate genetic\ al unei specii ar
corespunde cu centrul ei de origine. Dar, `nc\ din 1909 A. de Candolle
a ar\tat c\ cele mai multe variet\]i ale unei specii se afl\ `n afara
limitelor distribu]iei sale geografice naturale.
J.R. Harlan (1971), simplificnd ipoteza centrelor genetice a lui
N.I. Vavilov [i punnd-o de acord cu constat\rile de genetic\ a
popula]iilor, a emis ipoteza centrelor restrnse [i a zonelor extinse de
origine a plantelor cultivate. Dup\ ipoteza sa, pe glob exist\ numai 3
centre restrnse (Orientul Apropiat, Nordul Chinei [i America Central\)
[i 3 zone `ntinse (Africa tropical\, Asia de sud-est [i America de Sud),
din care provin majoritatea plantelor de cultur\.
Dup\ C.W. Cox [i M.D. Atkins (1979), principalele zone ale
globului [i speciile de plante cultivate, originare din acestea sunt
urm\toarele:
Europa: ov\zul (Avena sativa), secara (Secale cereale), coac\zul
(Ribes sp.), zmeurul (Rubus idaeus), prunul (Prunus domestica) [i
gutuiul (Cydonia oblonga).
Regiunea mediteranean\: bobul (Vicia faba), varza (Brasica
oleracea), m\slinul (Olea europaea), ceapa (Allium cepa), usturoiul (A.
sativum), prazul (A. porrum), salata (Lactuca sativa), sfecla (Beta
vulgaris), p\strnacul (Pastinaca sativa), hameiul (Humulus lupulus),
ridichea (Raphanus sativus).
Orientul Apropiat: alacul (Triticum dicoccum), grul tare (Tr.
durum), grul (Tr. aestivum), orzul (Hordeum vulgare), lintea (Lens
esculenta), maz\rea (Pisum sativum), macul (Papaver somniferum),
pepenele galben (Cucumis melo), morcovul (Daucus carota), smochinul

(Ficus carica), rodia (Punica granatum), cire[ul (Prunus avium),


migdalul (P. amygdalus), caisul (P. armeniaca), p\rul (Pirus comunis),
m\rul (Malus pumila), vi]a de vie (Vitis vinifera), curmalul (Phoenix
dactylifera), [ofranul (Crocus sativus), inul (Linum usitatissimum), nucul
(Juglans regia).
Regiunea indo-birman\: orezul (Oryza sativa), p\tl\geaua
vn\t\ (Solanum melongena), castravetele (Cucumis sativus), mango
(Mangifera indica), piperul (Piper nigrum), meiul (Panicum milliaceum),
guma arabica (Acacia arabica), bumbacul arborescent (Gossypium
arboreum).
Asia sud-estic\: gingerul (Zingiber sp.), citricele l\miul,
portocalul, grepfruitul, mandarinul (Citrus sp.), bananierul (Musa sp.),
nuca de cocos (Cocos nucifera), trestia de zah\r (Saccharum
officinarum).
China: ov\zul gola[ (Avena nuda), soia (Glycine max), secara
manciurian\ (Zizania latifolia), varza chinezeasc\ (Brassica chinensis),
ceapa chinezeasc\ (Allium fistulosum), piersicul (Prunus persica),
specii de citrice (Citrus sp.), dudul (Morus alba), ceaiul (Thea sinensis),
hri[ca (Fagopyrum esculentum).
Africa de Vest: orezul african (Oryza glaberrima), meiul african
(Brachieria deflexa), palmierul de ulei (Elaesis guineensis).
Africa central\: sorgul (Sorghum bicolor), nuca de cola (Cola
acuminata), sesamul (Sesamum indicus), pepenele verde (Citrullus
colocynthis).
Regiunea etiopian\: meiul etiopian (Elensine caracana), ricinul
(Ricinus communis), arborele de cafea (Coffea arabica), bananierul
african (Musa ensete).
America de Nord [i Central\: porumbul (Zea mays), batatul
(Ipomea batatas), fasolea (Phaseolus vulgaris), ardeiul (Capsicum
annuum), bumbacul (Gossypium hirsutum), agave (Agave sisalana),
floarea soarelui (Helianthus annuus), topinamburul (H. tuberosus),
bostanul

(Cucurbita

sp.),

vanilia

(Vanilla

planifolia),

tomata

(Licopersicum esculentum), avocado (Persea americana).


Regiunea peruvian\: cartoful (Solanum tuberosum), tutunul
(Nicotiana tabacum), papaia (Carica papaya), bumbacul sud-american
(Gossypium barbadense).

Brazilia: maniocul (Manihot esculenta), arborele de cacao


(Theobroma cacao), ananasul (Ananas comosus), pasiflora (Passiflora
edulis), arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis).
Principalele regiuni de domesticire a unor specii de animale sunt
urm\toarele:
Regiunea arctic\ euroasiatic\: renul (Rangifer tarandus).
Europa: iepurele (Oryctolagus cunuculus).
Regiunea mediteranean\: gsca (Anser anser), porumbelul
(Colomba livis).
Orientul Apropiat: oaia (Ovis aries), capra (Capra hircus), porcul
(Sus domestica), vaca (Bos taurus), cinele (Canis familiaris), c\mila
(Camelus dromaderius), ra]a (Anas platyrhyncha).
Asia Central\: calul (Equus caballus), c\mila cu dou\ cocoa[e
(Camelus bactrianus), iacul (Bos grunniensis).
India [i Asia sud-estic\: bivolul (Bubalus bubalus), g\ina (Gallus
gallus).
China:

fazanul

(Phasianus

colchicus),

gsca

chinezeasc\

(Cygonopsis cygnoides), crapul (Cyprinus carpio), fluturele de m\tase


(Bombyx mori).
Africa: asinul (Equus asinus), albina (Apis mellifera).
America Central\: curcanul (Meleagris gallopavo).
America de Sud: lama (Lama glama).

3.4 Clasificarea ecosistemelor agricole


Din studiile efectuate la nivel mondial rezult\ c\ majoritatea
ecosistemelor agricole au o bun\ eficien]\ `n exploatare, numai `n
zonele temperate [i subtropicale de joas\ altitudine, cu precipita]ii
moderate [i temperaturi medii anuale cuprinse `ntre 6-120C (140C).
Pentru aceste zone climatice se disting 3 categorii de ecosisteme
agricole:
1. ecosisteme agricole extensive;
2. ecosisteme agricole intensive;
3. ecosisteme agricole industriale sau industrializate.

3.4.1 Ecosistemele agricole extensive


Se caracterizeaz\ printr-un raport energetic ie[ire (output)-intrare
(input) ridicat (>1). ~n medie, o calorie de energie cultural\ produce >10
calorii, exprimate `n recolt\ util\. Uneori eficien]a energetic\ ajunge la
40-50 calorii recolt\ util\ (orez\rii).
Chiar dac\ randamentul este ridicat, recolta util\ este sc\zut\,
deoarece tehnologiile aplicate sunt rudimentare, soiurile cultivate au o
productivitate mic\, controlul asupra bolilor [i d\un\torilor este slab sau
inexistent etc.
~n aceste ecosisteme se pot include sisteme ale agriculturii
tradi]ionale, livezile [i gr\dinile din interiorul sau apropierea a[ez\rilor
rurale, p\[unile [i fne]ele. ~n acestea se asigur\ recircularea [i
regenerarea resurselor naturale terestre (substan]e minerale, substan]e
organice, CO2, O2, H2O etc.).
3.4.2 Ecosistemele agricole intensive
Se

caracterizeaz\

printr-un

raport

energetic

ie[ire-intrare

aproximativ egal cu 1. Productivitatea acestora este mare o calorie


de energie biologic\ produce pn\ la 6000 calorii sub form\ de recolt\
util\.
Utilizarea de energie suplimentar\ (mecanizare + chimizare)
determin\ `n ecosistemele agricole intensive o majorare substan]ial\ a
productivit\]ii fa]\ de agricultura tradi]ional\.
Atta timp ct resursele de energie tehnologic\ vor fi acceptabile,
se recomand\ producerea de alimente prin intermediul ecosistemelor
agricole intensive.
~n aceste sisteme reciclarea natural\ a substan]elor minerale [i
organice trebuie suplinit\ prin `ngr\[\minte chimice [i alte substan]e,
care m\resc consumul de energie. Nerealizarea recicl\rii naturale duce
la sc\derea con]inutului solului `n substan]e u[or solubile, deci la
sc\derea fertilit\]ii naturale a solului.
Din aceast\ categorie de ecosisteme agricole fac parte fermele ce
practic\ tehnologii complet mecanizate [i chimizate, planta]iile pomicole
[i podgoriile intensive etc.

3.4.3 Ecosistemele agricole industriale (industrializate


Se caracterizeaz\ printr-un raport energetic ie[ire-intrare <1.
Pentru a se putea ob]ine o calorie de produs alimentar se consum\ 220 calorii de energie cultural\, `n special tehnologic\. ~n compara]ie cu
ecosistemele agricole tradi]ionale, omul introduce `n aceste ecosisteme
de zeci de ori mai mult\ energie.
Structura [i productivitatea ecosistemelor agricole industrializate
sunt total dependente de resursele energetice de care dispune
omenirea.
De[i au o productivitate ridicat\, iar ac]iunea factorilor externi este
bine controlat\, aceste ecosisteme agricole sunt instabile din cauza
sensibilit\]ii fa]\ de aprovizionarea `n flux cu resurse minerale, organice
[i energetice.
Din aceast\ grup\ fac parte: complexele de cre[tere a p\s\rilor,
suinelor, taurinelor, complexele piscicole [i serele.
3.5. Productivitatea ecosistemelor agricole
~n ecosistemele agricole omul este interesat de ob]inerea de
biomas\ utilizat\ direct `n hrana proprie sau a animalelor, precum [i `n
alte scopuri economice (fibre, energie etc.). Aceasta constituie
produsul agricol principal sau recolta agricol\ [i se exprim\ `n
procente (%), ca indici de recolt\. Restul biomasei reprezint\ produsele
secundare utilizate de c\tre om `n zootehnie sau descompuse `n cadrul
lan]urilor trofice respective.
Produc]ia agricol\ principal\ reprezint\ o frac]iune din produc]ia
biologic\ primar\ net\ (biomasa vegetal\) sau o frac]iune din produc]ia
biologic\ secundar\ net\ (biomasa animal\), care este denumit\ [i
produc]ia zootehnic\.
La plantele cultivate, produc]ia agricol\ principal\ (recolta agricol\)
variaz\ de la o specie la alta, fiind cuprins\ `ntre 17-50% din biomasa
aerian\ la plantele cultivate pentru semin]e [i `ntre 70-77% din biomasa
total\, la r\d\cinoase [i tuberculifere.
Astfel: la gru, indicele de recolt\ este de 23-46%; la ov\z 4357%; la porumb 38-47%; la soia 29-36%; la fasole boabe - 5367%; la floarea soarelui - 17-20%; la cartof - 70%; la sfecla pentru
zah\r - 77%, iar la lucern\ - 90%.

Aceast\ exprimare nu este concludent\ pentru stabilirea eficien]ei


ecosistemelor agricole, de aceea valoarea produsului agricol se
apreciaz\ prin con]inutul s\u energetic sau de protein\.
Din punct de vedere al con]inutului energetic, N. Zamfirescu
(1977) `mparte plantele cultivate `n trei grupe:
1. plante cu semin]e bogate `n gr\simi cu valoare energetic\
de >5000 kcal/kg produs (floarea soarelui, rapi]\, soia);
2. plante cu semin]e bogate `n proteine sau amidon cu o
valoare energetic\ de 3700-4000 kcal/kg produs (cereale, maz\re,
fasole);
3. plante cu organe vegetative ca produs agricol principal cu o
valoare energetic\ de 900-1300 kcal/kg produs (cartof, sfecl\ pentru
zah\r, lucern\, porumb mas\ verde etc.).
Din punct de vedere al con]inutului de protein\, plantele se pot
`mp\r]i tot `n trei grupe:
1. plante cu semin]e ce au un con]inut ridicat `n protein\ de
calitate superioar\ - circa 130-300 g/kg produs (leguminoase pentru
boabe, oleaginoase);
2. plante cu semin]e ce au un con]inut mediu de protein\ - circa
60-90 g/kg produs, bogate `n amidon (cereale);
3. plante cu organe vegetative s\race `n protein\ - circa 10 g/kg
produs (sfecl\, cartof).
Un loc aparte `l ocup\ leguminoasele furajere (lucern\, trifoi,
m\z\riche) care con]in `n organele vegetative aeriene cantit\]i relativ
mari de protein\ (25-40 g/kg produs).
Dup\ produc]ia total\ de energie [i protein\, principalele plante de
cultur\ din ]ara noastr\ se pot `mp\r]i `n 4 grupe:
1. plante cu produc]ie mare de energie (20-32106 kcal/ha) [i
produc]ie mare de protein\ de calitate mijlocie (300-400 kg/ha): cereale,
sfecl\;
2. culturi cu produc]ie mic\ de energie (5-9106 kcal/ha) [i
produc]ie mare de protein\ de calitate superioar\ (300-400 kg/ha):
leguminoase pentru boabe;
3. culturi cu produc]ie mijlocie de energie (12-14106 kcal/ha) [i
produc]ie relativ mic\ de protein\ (200-300 kg/ha), dar furnizoare de
acizi gra[i industriali: oleaginoase;

4. culturi cu produc]ie ridicat\ de energie (15-28106 kcal/ha) [i


foarte

mari

de

protein\

de

calitate

medie

(450-1000

kg/ha):

leguminoase furajere.
~n afara acestor grupe se situeaz\ culturile de orez, cartof, porumb
mas\ verde cu caracteristici intermediare.
Pe baza datelor privind produc]ia `n principalele ecosisteme
agricole [i a celor referitoare la necesarul de energie [i protein\, se
poate stabili ponderea optim\ a diferitelor ecosisteme agricole.

3.6. Autecologia agricol\


Prin autecologie agricol\ se `n]elege studiul rela]iilor dintre plant\
[i mediul abiotic [i biotic.
Cunoa[terea acestor rela]ii este de maxim\ importan]\ pentru c\
permite omului o interven]ie corect\ [i oportun\ `n ecosisteme, `n
vederea ob]inerii unui randament ct mai ridicat, cu un consum ct mai
redus de energie.
3.6.1 Factorii abiotici se refer\ la: lumin\, temperatur\, ap\,
aer, sol, orografia terenului.
1. Lumina constituie sursa de energie pentru sinteza substan]elor
organice [i influen]eaz\ asimila]ia, forma, structura [i dimensiunea
organelor vegetative, precum [i parcurgerea diverselor stadii de
dezvoltare a plantei. ~n lipsa luminii plantele se alungesc, sunt fragile,
au pu]in\ clorofil\, fenomen denumit etiolare.
~n m\sura `n care lumina variaz\ cu latitudinea, altitudinea,
expozi]ia [i felul fitocenozei, ea devine un factor ecologic foarte
complex.
Interceptarea energiei solare depinde de: propriet\]ile optice ale
covorului vegetal (determinate de `nsu[irile structurale ale organelor
plantei), precum [i suprafa]a [i arhitectura acestuia.
Propriet\]ile optice ale frunzelor [i ale altor p\r]i ale vegeta]iei
sunt caracterizate prin coeficien]ii proprii de reflec]ie, transmisie [i
absorb]ie.

Suprafa]a foliar\ a unei culturi anuale `nregistreaz\ o cre[tere


continu\ pn\ la `nflorire, cnd dep\[e[te de cteva ori suprafa]a
terenului pe care o ocup\.
Raportul dintre suprafa]a foliar\ [i suprafa]a biotopului ocupat se
nume[te indice foliar sau indicele suprafe]ei foliare. Acesta depinde de
specie, de calitatea biotopului, aprovizionarea cu elemente nutritive,
ap\, tehnologia aplicat\ etc. Astfel, `n condi]ii de irigare indicele foliar
poate fi mai mare cu 15%. De asemenea, azotul are un rol deosebit `n
cre[terea suprafe]ei foliare.
Cre[terea indicelui foliar se coreleaz\ direct cu cre[terea
capacit\]ii fotosintetice a ecosistemului agricol [i a produc]iei agricole,
dar pn\ la o anumit\ valoare. ~n acest fel, desimea plantelor este un
indicator esen]ial al tehnologiilor de cultur\.
Arhitectura covorului vegetal. P\trunderea radia]iilor solare prin
covorul vegetal depinde nu numai de indicele foliar al acestuia, ci [i de
repartizarea frunzelor pe etaje, de pozi]ia [i orientarea lor una fa]\ de
alta [i fa]\ de fluxul luminos. Arhitectura foliar\ a indivizilor din
biocenoze difer\ de cea a indivizilor solitari. Caracteristicile arhitecturale
ale covorului vegetal se exprim\ cu ajutorul unghiului foliar [i al
distribu]iei foliare a plantei pe vertical\.
Unghiul foliar exprim\ pozi]ia limbului frunzei `n raport cu
orizontala.
Distribu]ia suprafe]ei foliare se refer\ fie la suprafa]a frunzelor
de la un anumit nivel, fie la suprafa]a foliar\ cumulat\ `n raport cu
volumul frunzi[ului de la suprafa]a biotopului pn\ la nivelul respectiv.
Unghiul foliar [i distribu]ia suprafe]ei foliare a plantelor de cultur\
reprezint\ o `nsu[ire genetic\, eviden]iat\ `n anumite condi]ii de
densitate.
La graminee unghiul foliar cre[te [i este mai mare pe m\sura
apropierii de vrful tulpinii, concomitent cu sc\derea suprafe]ei foliare.
La gru unghiul foliar este de 40-800, la porumb de 30-600, iar la
floarea soarelui este 00. Unghiul foliar redus are avantajul c\ plantele
acoper\ solul mai repede, `n timp ce unghiul foliar mai mare al frunzelor
din vrful tulpinii asigur\ p\trunderea luminii spre frunzele inferioare.
Plantele cu unghiul foliar mai mare permit o desime mai ridicat\ la
unitatea de suprafa]\.

Energia folosit\ `n transpira]ie variaz\ cu suprafa]a foliar\ [i cu


indicii hidrici ai mediului. Eficien]a energetic\ depinde nu numai de
cantitatea consumat\ `n procesele fiziologice ci [i de natura
substan]elor prin care ea este depozitat\.
Astfel, pentru a realiza 1g de protein\ plantele cheltuiesc 1,68g
glucoz\, pentru 1g gr\simi, 2,8g glucoz\, iar pentru 1g celuloz\, 1,14g
glucoz\.
Compu[ii organici cu structur\ complex\ con]in `n molecula lor
cantit\]i mari de energie (N. Zamfirescu, 1977):1g glucoz\ con]ine 3744
cal., 1g zaharoz\ 3945 cal., 1g amidon 4182 cal., 1g celuloz\ 4185 cal.,
1g proteine 5500-5700 cal., iar 1g gr\simi tot 5500-5700 cal.
Dup\ exigen]a fa]\ de lumin\, plantele se `mpart `n trei categorii:
plante heliofile, sciofile (umbrofile), helio-sciofile.
Heliofitele sunt plante iubitoare de lumin\. Acestea domin\ `n
savane, preerii, stepe, pe vrful mun]ilor, pe versan]ii sudici `nsori]i (ex.
Artemisia austriaca, Agropyron pectiniforme, Festuca valesiaca, Stipa
sp.). ~n aceast\ grup\ `ntr\ [i majoritatea plantelor cultivate.
Sciofitele (umbrofitele) prezint\ adapt\ri morfologice, anatomice [i
ecologice pentru un regim sc\zut de lumin\ (frunze sub]iri, cuticul\ slab
dezvoltat\, frunze mate, perozitate slab\, stomate pu]ine etc.). Aceste
plante se `ntlnesc prin v\i umbroase, p\duri [i nu suport\ lumina
direct\ (ex.: Asarum europeum, Asperula odorata, ferigele, mu[chii).
Unele dintre ele au cerin]e mai mari de lumin\ `n timpul `nfloririi, motiv
pentru care aceast\ fenofaz\ se realizeaz\ prim\vara devreme
(Pulmonaria sp., Anemone sp., Convallaria majalis etc.).
Helio-sciofitele sunt plante care se dezvolt\ bine `n condi]ii de
lumin\, dar suport\ [i umbrirea (ex.: Cynodon dactylon, Echinochloa
crus-galli etc.).
Pentru ajungerea plantei la `nflorire-fructificare este necesar s\ se
str\bat\ o etap\ calitativ\, numit\ stadiul de lumin\, iar reac]ia specific\
a organismelor se nume[te fotoperiodism. Aceasta `nseamn\ c\
declan[area stadiilor de dezvoltare a plantelor are loc `n func]ie de
durata ilumin\rii diurne. Astfel, faza de `nflorire-fructificare, la unele
specii se produce numai `n perioadele anului cu zi scurt\ (<12 ore), meiul, soia, bumbacul, floarea soarelui, porumbul, iar altele `n cele cu zi
lung\ (>12 ore) secara, grul, inul, cartoful, sfecla etc.

Lumina influen]eaz\ planta `n tot cursul dezvolt\rii sale, exercitnd


un efect profund asupra formei [i structurii ei caracteristice.
2. Temperatura reprezint\ un alt factor ecologic foarte important
pentru via]a plantelor. Sursa de c\ldur\ este tot soarele. Prezint\
importan]\ att cantitatea de c\ldur\ absorbit\ [i reparti]ia ei `n spa]iu,
ct [i repartizarea ei `n timp.
Cantitatea de c\ldur\ ajuns\ pe p\mnt scade de la ecuator spre
poli, avnd un rol deosebit `n r\spndirea vegeta]iei pe glob.
Toate procesele vitale ale plantelor (germinare, cre[tere, `nflorire,
fructificare, fotosintez\, respira]ie) nu se pot desf\[ura dect `ntre
limitele unor anumite temperaturi (t0 max. [i t0 min.). Dep\[irea
acestora provoac\ moartea organismelor. ~ntre aceste limite exist\
temperatura optim\.
~n func]ie de adaptarea la anumite regimuri termice, plantele au
fost `mp\r]ite `n 4 grupe: (A. de Candolle 1909):
- megatermele plante adaptate la o temperatur\ a mediului mai
mare de 200C (palmierii, bananierii, curmalii etc.);
- mezotermele necesit\ pentru dezvoltare o temperatur\ de 150

20 C [i o umiditate bun\ iarna (m\slinul, oleandrul);


- microtermele sunt plante adaptate la oscila]ii mari de
temperatur\, cuprinse `ntre 0-150C [i o umiditate uniform repartizat\;
- hechistotermele sunt plante iubitoare de frig; prefer\
temperaturi constante `n jur de 00C (plantele regiunilor polare [i arctice
macul arctic, garofi]a alpin\).
Regimul termic influen]eaz\ puternic `nveli[ul vegetal al unor
`ntinse zone climatice sau de altitudine.
Cu fiecare grad al latitudinii (N, S) temperatura medie anual\
scade cu 0,50C, iar odat\ cu cre[terea altitudinii temperatura scade cu
0,5-0,60C la fiecare 100 m, dnd na[tere unei zonalit\]i termice care
determin\ zonarea vegeta]iei.
Rezisten]a plantelor la temperaturi sc\zute se bazeaz\ pa
concentra]ia de zaharuri din sucul celular care m\re[te presiunea
osmotic\ [i diminueaz\ mult cedarea apei c\tre spa]iile intercelulare.
Complexul de procese ce duce la sporirea gradului de rezisten]\ a
plantelor la frig se nume[te c\lire (cereale de toamn\).

Regimul termic al solului are o importan]\ major\ `n via]a


plantelor, deoarece de el depinde accesul apei `n r\d\cini, nutri]ia
mineral\,

cre[terea

[i

respira]ia

r\d\cinilor,

activitatea

microorganismelor din sol, procesele de transformare a resturilor


organice etc. Regimul termic al solului depinde de temperatura aerului,
propriet\]ile solului, `nsu[irile lui fizice, de umiditate, relief, vegeta]ie
(ex.: solurile argiloase sunt mai reci dect cele nisipoase).
Ca [i `n cazul luminii exist\ o fluctua]ie zilnic\ [i anual\ a
temperaturii (minima la r\s\ritul soarelui, maxima la orele 1400-1500,
respectiv minima `n lunile ianuarie-februarie [i maxima `n iulie-august),
precum [i varia]ii mari `n func]ie de latitudine [i altitudine. O influen]\
remarcabil\ asupra temperaturii o exercit\ norii [i vntul.
3. Apa este factorul ecologic indispensabil `n via]a plantelor [i a
vie]ii `n general f\r\ ap\ nu exist\ via]\.
Apa particip\ activ `n toate procesele vitale. Con]inutul de ap\ `n
plante variaz\ `ntre 50-98%, `n func]ie de mediul `n care tr\iesc [i
vrst\.
Apa joac\ rolul de vehiculator al substan]elor nutritive, de
termoregulator, ca mediu de trai [i agent de r\spndire a organismelor
acvatice.
De[i plantele consum\ apa mai ales `n stare lichid\, toate
celelalte st\ri ale ei prezint\ importan]\ ecologic\.
Odat\ cu apele din ploi intr\ `n sol 10-11 kg/ha/an compu[i
azota]i.
Umiditatea aerului prezint\ o mare importan]\ ecologic\ deoarece
influen]eaz\ transpira]ia plantelor [i evaporarea apei din sol (uneori
efecte negative boli criptogamice). ~n culturile de cmp umiditatea
relativ\ a aerului este cu 15-30 % mai mare dect deasupra terenurilor
ne`ns\mn]ate.
Formele de ap\:
- ap\ legat\ chimic,
- ap\ legat\ fizic (apa de higroscopicitate [i apa pelicular\),
- apa liber\ (gravita]ional\ [i capilar\),
- apa sub form\ de vapori, care prin condensare formeaz\ roua
intern\.

Din acestea, apa legat\ chimic [i cea de higroscopicitate nu sunt


folosite de plante.
Cele mai multe plante terestre verzi iau apa din sol prin r\d\cini,
`ns\ lichenii [i mu[chii absorb apa [i vaporii din atmosfer\ prin toat\
suprafa]a lor.
~n ceea ce prive[te regimul apei `n plantele terestre, trebuie
remarcat faptul c\ numai 0,5% se utilizeaz\ `n sinteza masei vegetale,
diferen]a, 99,5%, `nlocuie[te apa transpirat\ [i se men]ine astfel
turgescen]a plantei.
Necesarul de ap\ difer\ de la plant\ la plant\, de la o fenofaz\ la
alta, de la un anotimp la altul [i chiar `n cadrul aceleia[i zile, depinznd
de c\ldur\, lumin\, umiditatea aerului [i cantitatea de ap\ din sol. Lipsa
apei produce seceta atmosferic\ [i de sol.
~n func]ie de comportarea fa]\ de regimul apei, plantele au fost
`mp\r]ite `n 4 grupe: hidrofite, higrofite, mezofite, xerofite.
1. Hidrofitele se `mpart `n mai multe subgrupe:
- plante planctonice, de dimensiuni mici (unele alge);
- plante plutitoare, de dimensiuni mai mari (Salvinia, Lemna,
Azola);
-

plante

cufundate

`n

ap\

[i

plutitoare

(Helodea,

Myriophyllum);
- plante `nr\d\cinate sub ap\, cu flori [i frunze la suprafa]a
apei (Nuphar, Nimphaea).
2. Higrofitele sunt plante ce tr\iesc `n condi]ii de umezeal\
excesiv\ fie din p\mnt, fie din atmosfer\ [i sunt foarte pu]in rezistente
la secet\ (Equisetum sp., Juncus effusus, Caltha palustris).
3. Mezofitele sunt plante cu cerin]e intermediare `ntre higrofite [i
xerofite. Sunt r\spndite mai mult `n zona temperat\ [i au nevoie de o
umiditate suficient\ `n sol [i aer (majoritatea plantelor cultivate, plante
din p\duri, lunci).
4. Xerofitele sunt plante capabile de a suporta o secet\
`ndelungat\ a aerului [i solului (sunt termofile). Predomin\ `n stepe,
de[erturi, litoralul M\rii Mediterane. Se deosebesc dou\ tipuri de
xerofite: suculente [i sclerofite.
Suculentele (c\milele regnului vegetal) sunt plante c\rnoase, cu
]esutul parenchimatic al frunzelor [i tulpinilor bine dezvoltat [i bogat `n

ap\ (fam. Cactaceae, Amarylidaceae, unele Euphorbiaceae, Liliaceae,


Agave, Alo, Sempervirum). Suculentele p\streaz\ foarte bine apa [i o
consum\ cu mare economie.
Sclerofitele sunt plante cu frunze tari, dure, bogate `n ]esuturi
mecanice (Xanthium spinosum, Olea europaea, Quercus sp. etc.).
Masa r\d\cinilor este `n multe cazuri mai mare dect a organelor
aeriene.
4. Aerul. Ca factor ecologic influen]eaz\ via]a plantelor prin
compozi]ia chimic\ [i prin mi[c\rile sale.
Din punct de vedere chimic este alc\tuit din: 78,2% N, 20,8% O2,
0,03% CO2, 0,94% argon, heliu, neon, cripton etc. Deci, con]ine 4/5 N [i
1/5 O2. Oxigenul este folosit `n respira]ie, bioxidul de carbon `n
fotosintez\. Spre deosebire de ceilal]i factori, aerul variaz\ foarte pu]in
`n func]ie de zona geografic\ (latitudine). Sunt deosebiri mai mari `n
privin]a umidit\]ii aerului.
Bioxidul de carbon are o mare importan]\ ecologic\, fiind utilizat
de plante `n asimila]ia clorofilian\. Cantitatea foarte mic\, de 0,03% ar fi
fost de mult epuizat\ dac\ n-ar exista procesul de refacere: arderi,
respira]ia plantelor [i animalelor, erup]iile vulcanice, dar principala surs\
o

constituie

respira]ia

r\d\cinilor

plantelor

[i

activitatea

microorganismelor din sol respira]ia solului.


Vntul are o importan]\ ecologic\ major\ prin mi[carea pe
vertical\ (polenizarea `n p\durile de brad) [i pe orizontal\, influen]nd
direct

(transportul

fructelor,

semin]elor,

polenului,

eroziunea,

accelerarea transpira]iei, ruperea arborilor etc.) sau indirect (clima)


via]a plantelor.
5. Solul reprezint\ stratul superficial, afnat de la suprafa]a
litosferei, rezultat `n urma dezagreg\rii [i alter\rii rocilor sub influen]a
factorilor climatici [i biotici, acumulnd `nsu[irea de fertilitate [i
capacitatea de a produce recolta la plante.
Vegeta]ia [i fauna din sol constituie principala surs\ de substan]e
organice ale c\ror resturi sunt descompuse de microorganisme pn\ la
stadiul de humus.
Solul, ca factor ecologic important, influen]eaz\ prin con]inutul `n
aer, compozi]ia aerului (0,1-10% CO2; 10-20% O2; 70-80% N), regimul
termic (influen]eaz\ germina]ia, absorb]ia), factorii biologici (bacterii,

ciuperci, actinomicete, alge etc.), compozi]ia sa chimic\ (N, P, K, Mg,


Ca), valorile pH, gradul de satura]ie `n baze etc.
~n func]ie de cerin]ele fa]\ de gradul de aprovizionare cu elemente
nutritive plantele se `mpart `n 3 grupe:
- eutrofe cresc pe soluri fertile (Dactylis glomerata, Lolium
perenne);
- mezotrofe cresc pe soluri cu fertilitate mijlocie (Festuca rubra,
Agrostis tenuis);
- oligotrofe cresc pe soluri s\race (Nardus stricta, Anthoxanthum
odoratum).
~n func]ie de pH-ul solului plantele pot fi grupate tot `n 3 grupe:
- acidofile se dezvolt\ bine pe soluri acide (Nardus stricta,
Deschampsia caespitosa, Viola tricolor, Vaccinium sp.);
- neutrofile Trifolium pratense, Medicago sativa, Festuca
pratensis, multe plante de cultur\;
-

bazifile

Trifolium

fragiferum,

Beckmannia

eruciformis,

Puccinellia distans.
6. Factorii orografici se refer\ la orografia terenului: relief,
altitudine, expozi]ie, grad de `nclinare. Ei contribuie la distribu]ia diferit\
a apei pe suprafa]a solului, influen]eaz\ gradul de insola]ie,
evapotranspira]ie, etc., determinnd un anumit tip de vegeta]ie. Astfel,
se disting zone [i subzone, etaje [i subetaje de vegeta]ie.
Relieful influen]eaz\ dezvoltarea [i r\spndirea biocenozelor.
Dup\

form\

[i

m\rime

se

disting: megarelieful, macrorelieful,

mezorelieful, microrelieful [i nanorelieful.


Altitudinea

influen]eaz\

tipul

biocenozelor

prin

valorile

temperaturilor, precipita]iilor, vntului, umidit\]ii, intensit\]ii luminii etc.


Expozi]ia reprezint\ modul de orientare a versan]ilor fa]\ de
punctele cardinale [i influen]eaz\ cantitatea de lumin\, c\ldur\,
precipita]ii [i intensitatea vntului.
~nclinarea versan]ilor determin\ `n mare m\sur\ tipul biocenozei,
deoarece `n func]ie de m\rimea pantei variaz\ cantitatea de precipita]ii
infiltrat\ `n sol, fenomenul de eroziune, gradul de fertilitate etc.

3.6.2 Factorii biotici


Prin factori biotici se `n]elege totalitatea ac]iunilor pe care
organismele le exercit\ direct unele asupra altora.
O importan]\ ecologic\ major\ asupra plantelor superioare o au
animalele nevertebrate [i vertebrate, prin influen]ele lor directe (hran\,
polenizare, r\spndirea semin]elor [i fructelor etc.) [i indirecte
(schimbarea condi]iilor pedologice, distrugerea unor d\un\tori, animale
folositoare plantelor).
Num\rul animalelor nevertebrate `n sol este foarte mare
(70.000/m2 `n solele cu gru, 200.000/m2 `ntr-un teren necultivat), fiind
distribuit `n cea mai mare parte `n primii 20 cm, unde condi]iile de via]\
sunt mai bune. Datorit\ ac]iunii lor asupra r\d\cinilor, a resturilor
organice, datorit\ migr\rii lor pe vertical\ (func]ie de umiditate) solul se
afneaz\. Cel mai mare rol `n acest sens `l au rmele, care trec prin
tubul digestiv o cantitate foarte mare de p\mnt.
Furnicile au rol d\un\tor prin mu[uroaiele lor, deoarece acoper\
din vegeta]ia valoroas\ a paji[tilor [i se `n]elenesc cu specii
nevaloroase. Un oarecare rol pozitiv `l au `n r\spndirea unor semin]e
de plante (Glechoma hederacea, Veronica chamaedrys, Stipa pennata).
Vertebratele roz\toare din p\mnt (crti]a, popnd\ul etc.)
modific\ regimul aero-hidric al solului prin galeriile lor. Mu[uroaiele de
la crti]e sunt mult mai d\un\toare dect ale furnicilor deoarece sunt
mai mari [i mai frecvente.
Insectele au un rol deosebit de important `n via]a [i dezvoltarea
unor componente ale biocenozei. Este cunoscut rolul `n polenizare a
albinelor, bondarilor [i a altor insecte sau p\s\ri (colibri). Exist\ `n multe
situa]ii o specializare a insectelor pentru anumite plante o adaptare
reciproc\. Dar, exist\ [i un num\r mare de specii de insecte d\un\toare
plantelor (ex. l\custele, gndacul din Colorado etc.).
P\s\rile au o importan]\ ecologic\ major\ prin r\spndirea
fructelor [i semin]elor, prin limitarea `nmul]irii unor insecte (ex.: pas\rea
Nucifraga caryostactes contribuie la r\spndirea natural\ a cedrului `n
Siberia).
~n afara acestor efecte pozitive, unele specii de p\s\ri [i animale
au anumite efecte negative `n biocenoz\, cum ar fi: consumul mugurilor
de foioase de c\tre g\inu[a de munte, a tinerilor l\stari de molid de

c\tre veveri]\; distrugerea unor mari suprafe]e de culturi [i paji[ti de


c\tre porci mistre]i etc.
P\[unatul nera]ional, prin supra`nc\rcarea cu animale, duce la
tasarea solului, distrugerea ]elinii, `nr\ut\]irea regimului aero-hidric din
sol, modificarea compozi]iei floristice (`nr\ut\]irea ei) [i sc\derea
productivit\]ii fitocenozei respective. Spre deosebire de animale, omul
are o influen]\ major\ [i de obicei con[tient\ asupra biocenozei, cu
multe efecte pozitive, dar [i unele negative.
Teme :
1.

Care sunt asem\n\rile [i deosebirile dintre ecosistemul


natural si cel agricol?

2.

Ce este autecologia [i ce importan]\ prezint\ factorii


abiotici?

MODULUL IV
ECOSISTEMUL AGRICOL
{I ALIMENTA}IA OMULUI
4.1 Necesit\]ile alimentare actuale ale omului
Omul introduce `n organism odat\ cu hrana, substan]e nutritive ce
cuprind compu[i energetici ce se exprim\ prin num\rul de calorii pe
care-l con]in. El are nevoie de substan]e care s\-i asigure necesarul
constituirii organismului [i energia indispensabil\ activit\]ilor fiziologice,
fizice [i intelectuale.
Exist\, astfel, un necesar energetic strict care sus]ine activitatea
vital\ a protoplasmei celulelor ce alc\tuiesc organismul uman, activitate
care se nume[te metabolism bazal. Acesta se refer\ deci, la
intensitatea proceselor metabolice care se petrec `n condi]ii ,,bazale
(repaus muscular, digestiv, intelectual), reprezentnd nivelul minim al
cheltuielilor energetice necesare asigur\rii func]iilor indispensabile vie]ii
(circula]ia, respira]ia etc.).

Valoarea energetic\ a metabolismului bazal este considerat\


echivalent\ cu 1700-2000 kcal/24 ore la omul adult. La aceasta se
adaug\ energia necesar\ pentru `ncorporarea hranei, pentru activitatea
fizic\ [i intelectual\, ajungndu-se la un total de

3000-7000

kcal/24 ore. Acesta este numit metabolism de efort, iar cunoa[terea


lui permite stabilirea nevoilor `n diferite condi]ii de munc\.
Nevoile energetice cresc pn\ la vrsta de circa 20 ani, dup\ care
scad treptat. Astfel, la vrsta de 1 an un copil are nevoie de 1300
kcal/zi, la 19-20 ani

3600 kcal/zi, iar la b\trne]e de 2100-2400

kcal/zi.
Pentru calcularea global\ a necesarului de alimente se ia `n calcul
pentru b\rba]i, individul de 25 ani, cu o greutate de 65 kg, din zona
temperat\, ce execut\ o munc\ medie, pentru care are nevoie de 3200
kcal/zi. Pentru femei se consider\ elocvent\ greutatea de 55 kg, cu un
necesar de 2500 kcal/zi la o munc\ u[oar\.
Se consider\ c\, `n medie pe glob, necesarul zilnic trebuie s\ fie
de 2250-2750 kcal/zi (2400 kcal/zi), reprezentnd minimul necesar
pentru un randament fizic [i intelectual normal [i eficient (P.
Duvigneaud, 1974).
Nerealizarea necesarului de energie `n regimul alimentar se
nume[te subnutri]ie, care poate fi cauzat\ fie de deregl\ri patologice
ale metabolismului compu[ilor vegetali, fie de insuficien]a lor din ra]ia
alimentar\.
Ra]ia alimentar\ normal\ este determinat\ nu numai de con]inutul
s\u energetic ci [i de con]inutul `n diferi]i compu[i. Se consider\ c\
pentru desf\[urarea vie]ii `n condi]ii de s\n\tate sunt necesari circa 4550 compu[i [i elemente. Extrem de importan]i sunt 9 aminoacizi:
leucina, valina, fenilalanina, treonina, izoleucina, lizina, methionina,
cisteina [i triptofanul. Prezen]a lor simultan\ [i permanent\ `n celule
este obligatorie `n vederea sintezei de proteine specifice organismului.
Valoarea biologic\ a alimentelor este dat\ de con]inutul lor `n
aminoacizi esen]iali, raportul dintre ei [i concentra]ia celui cu valoarea
cea mai mic\ `n raport cu necesit\]ile.
Cele mai valoroase sunt proteinele animale din carne, lapte [i ou\,
bogate `n aminoacizi esen]iali `n propor]ii echilibrate, `n timp ce
alimentele proteice vegetale con]in aminoacizi `n propor]ii neechilibrate

(ex. grul [i porumbul sunt deficitare `n lizin\, orzul [i sorgul `n


triptofan, leguminoasele `n cistein\, methionin\, cu excep]ia f\inii de
soia care este echilibrat\ `n aminoacizi esen]iali, conferindu-i o valoare
alimentar\ deosebit\).
De[i proteinele animale au un con]inut complet [i echilibrat de
aminoacizi esen]iali, se apreciaz\ c\ ra]ia alimentar\ optim\ trebuie s\
con]in\ [i protein\ vegetal\.
~n afar\ de aminoacizi esen]iali, organismul uman are nevoie [i de
al]i compu[i pe care nu-i poate sintetiza [i care nu trebuie s\ lipseasc\
din ra]ia alimentar\: lipoizi, vitamine, fier, calciu, iod etc. Acestea se
g\sesc `n alimente de origine vegetal\ `n stare proasp\t\.
~n absen]a unuia sau mai multor compu[i indispensabili
organismului uman, chiar la un regim alimentar bogat `n calorii, apare
starea de malnutri]ie, ce poate fi determinat\ de acelea[i cauze ca [i
subnutri]ia.
~n unele zone ale globului apare a[a numita ,,supranutri]ie
cauzat\ de un regim foarte bogat `n calorii, dep\[ind cu mult
necesit\]ile, cu efecte negative asupra s\n\t\]ii (supraponderalitate,
boli cardio-vasculare, diabet etc.).
Omul, hr\nindu-se cu resursele alimentare produse `n ecosisteme
agricole, influen]eaz\ re]elele trofice `n direc]ia satisfacerii nevoilor sale
elementare.
Astfel, omul, ca beneficiar al unor lan]uri trofice, le poate modifica
`n folosul s\u, dar se integreaz\ `ntr-o re]ea trofic\ specific\ fiec\rei ]\ri
sau regiuni, alc\tuind sistemul agroalimentar na]ional sau regional, iar
schimburile interna]ionale, la nivel mondial, au condus la constituirea
unui sistem agroalimentar mondial, coordonat de FAO (Organiza]ia
Mondial\ pentru Alimenta]ie [i Agricultur\).
~n func]ie de propor]ia dintre alimentele de origine vegetal\ [i cele
de origine animal\ din diet\ [i modul `n care ele sunt produse,
regimurile alimentare la nivel mondial pot fi raportate la 4 lan]uri trofice
dominante, ce nu pot fi `ns\ independente unul fa]\ de altul.
1. Regimul trofic vegetarian corespunde la o diet\ uman\
alc\tuit\ aproape `n totalitate de alimente de origine vegetal\, cum ar fi:
cereale, tuberculifere, legume, fructe, zah\r, uleiuri vegetale etc. ~n
acest caz lan]urile trofice sunt mai simple, omul fiind pe nivelul

consumatorilor primari. Acest regim trofic a caracterizat popula]iile de


culeg\tori [i apoi p\turile s\race ale societ\]ii agricole. Ast\zi se
`ntlne[te `n multe ]\ri s\race din Asia [i Africa unde resursele
alimentare vegetale sunt att de reduse `nct trebuie consumate direct
de om.
Datorit\ lan]urilor trofice scurte, `n acest regim alimentar eficien]a
energetic\ este ridicat\. Bazndu-se pe acest fapt, unii teoreticieni ai
alimenta]iei recomand\ adaptarea omului la o hran\ vegetal\,
`nl\turnd concuren]a animalelor domestice pentru resursele vegetale
[i m\rirea lan]urilor trofice umane. Dar, dieta vegetarian\ tradi]ional\
are dezavantajul c\ nu asigur\ o aprovizionare echilibrat\ a
organismului cu aminoacizi esen]iali, lipoizi [i vitamine, ducnd la
malnutri]ie.
Odat\ cu punerea la punct a tehnologiilor de preparare a c\rnii,
laptelui din diferite produse de origine vegetal\ (soia, lucern\) va fi
posibil\

preg\tirea

unor

ra]ii

alimentare

vegetariene

complete,

echilibrate.
2. Regimul trofic carnivor extensiv corespunde la o diet\ uman\
alc\tuit\ `n cea mai mare parte din produse de origine animal\ ob]inute
prin p\[unat (carne, lapte), vn\toare [i pescuit. Astfel, omul ocup\
pozi]ia de consumator secundar sau ter]iar, transferul energetic
realizndu-se `n 2 sau 3 etape, cu un randament de transformare mai
redus dect `n regimul vegetarian. Acest neajuns este compensat
deoarece consumatorii primari (erbivore taurine, ovine, caprine etc.)
care asigur\ produc]ia de alimente sunt animale ierbivore ce consum\
biomas\ vegetal\ ce nu poate fi folosit\ direct `n hrana omului. Aceste
lan]uri trofice prezente `n ecosistemele naturale [i seminaturale au
sus]inut via]a uman\ de-a lungul istoriei, `n multe regiuni improprii
culturilor agricole (de[erturi, zone montane), fiind un model de
exploatare eficient\ a productivit\]ii primare din regiunile respective.
Deoarece suprafa]a ocupat\ cu paji[ti este de peste

3,1

miliarde hectare, regimul trofic carnivor extensiv, de[i slab productiv [i


mai pu]in eficient energetic, va fi important pentru alimenta]ia omenirii [i
`n viitor.
3. Regimul trofic carnivor intensiv se bazeaz\ pe un consum
preponderent de carne (mai ales de porc [i pas\re) [i ou\. {i `n acest

caz omul ocup\ pozi]ia de consumator secundar, iar lan]urile trofice


sunt cu un randament energetic redus. Principalul neajuns `l constituie
concuren]a dintre om [i animalele domestice pentru rursele vegetale
produse pe terenurile cultivate.
Acest regim alimentar s-a extins mult `n ]\rile dezvoltate, odat\ cu
`nfiin]area de complexe zootehnice. Consumul de cereale este, `n
acestea, de 3-10 ori mai mare dect consumul uman direct.
Avnd `n vedere con]inutul echilibrat `n aminoacizi esen]iali [i al]i
compu[i ai principalelor alimente ob]inute `n complexele zootehnice,
acestea vor fi solicitate [i `n viitor.
4. Regimul trofic mixt se bazeaz\ pe produc]ia [i consumul de
produse vegetale, completate cu produse animale variate. ~n acest caz
omul ocup\ pozi]ia de consumator primar [i secundar. Randamentul de
conversie energetic\ a biomasei vegetale `n alimente difer\ `n func]ie
de ponderea `n care cele trei regimuri trofice descrise anterior se
reg\sesc aici [i de modul `n care aceast\ biomas\ este gospod\rit\ de
om.
Acest regim trofic este mai echilibrat, corespunde optimului
biologic uman [i permite practicarea unei agriculturi armonioase, bazat\
pe folosirea complet\, eficient\ a biomasei vegetale din ecosistemele
agricole.

4.2 Resursele alimentare ale omenirii


[i producerea de bunuri alimentare
Primele considera]ii cu referire la popula]ia Terrei [i resursele sale
alimentare au fost f\cute de pastorul englez Th. Malthus `n 1798.
Conform teoriei sale popula]ia se `nmul]e[te `n progresie geometric\,
iar resursele alimentare cresc `n progresie aritmetic\, rezultnd mari
decalaje [i astfel, explicarea s\r\ciei din diferite zone ale globului.
Ulterior, aceast\ concep]ie a fost `ns\ criticat\ de anali[ti
deoarece se aprecia c\ [i resursele alimentare pot s\ `nregistreze
cre[teri similare popula]iei umane. Mai mult dect att, cercet\rile
demografice [i realit\]ile deceniilor 7-8 au ar\tat c\ la un anumit grad
de cultur\, de civiliza]ie [i de dezvoltare economic\ cre[terea popula]iei
`nregistreaz\ valori foarte mici sau sta]ionare, `n timp ce resursele
alimentare cresc continuu, `ns\ cu diferen]e foarte mari de la o regiune
la alta sau de la o ]ar\ la alta.

Se apreciaz\ c\ omenirea parcurge o etap\ nou\, `n care


dezvoltarea produc]iei alimentare este cu mult mai dificil\ dect `n
ultimele 3-4 decenii.
Dac\ `ntre 1950-1984 produc]ia mondial\ de cereale a crescut de
2,6 ori (3%/an), dep\[ind cre[terea demografic\ [i m\rind cantitatea
medie de cereale pe cap de locuitor cu 40% (de la 247 la 346 kg), `n
perioada 1984-1993, cre[terea produc]iei cerealiere abia a atins 1%
anual, `nct produc]ia de cereale pe cap de locuitor a sc\zut cu 12 %
(ajungnd la 307 kg).

Produc]ia mondial\ de cereale pe persoan\, 1950-1993


(Worldwatch Institute-Probleme globale ale omenirii, Casa
Plin\, 1996)
Consumul de cereale pe cap de locuitor difer\ mult de la o ]ar\ la
alta.
Consumul de cereale pe cap de locuitor `n diverse ]\ri, `n 1990
(Worldwatch Institute-Probleme globale ale omenirii, 1994)
}ara
Canada
Statele Unite
Uniunea Sovietic\ (C.S.I.)
Australia
Fran]a
Turcia
Mexic
Japonia

Consumul de cereale pe
locuitor (kg)
974
860
843
503
465
419
309
297

China
Brazilia

292
277

India
Bangladesh
Kenya
Tanzania
Haiti

186
176
145
145
100

Media mondial\

323

Cantitatea de pe[te a `nregistrat o cre[tere mai spectaculoas\


`ntre 1950-1988(1989), de 4,6% anual, ceea ce a dus la cre[terea cu
126% a cantit\]ii de pe[te pe cap de locuitor.
Dup\ 1988(1989), cnd cantitatea recoltat\, 100 mil. tone, a atins
limita natural\, biologic\ maxim\, cantitatea de pe[te prins a oscilat
`ntre 94-98 mil. tone, reducndu-se cu 9% cantitatea pe cap de locuitor
fa]\ de 1988.
O reducere cu 13% s-a `nregistrat [i la carnea de vit\ [i oaie `n
perioada 1972-1993, dup\ ce `ntre 1950-1972 cre[terile de produc]ie au
determinat majorarea cu 36% a acestor alimente pe cap de locuitor.
Produc]ia de cereale, hran\ oceanic\, carne de oaie [i de vit\ pe
persoan\, 1950 1993
(Worldwatch Institute-Probl. globale ale omenirii, Casa Plin\, 1996)
Categoria Perioada de Cre[terea Perioada de
alimentar\
cre[tere
(%)
declin
Cereale
1950-1984
1984-1993
+40
Hran\
marin\
Carne de
vit\ [i oaie

Declinul
(%)
-12

1950-1988

+126

1988-1993

-9

1950-1972

+36

1972-1993

-13

Dat fiind faptul c\ att bazinele oceanice ct [i p\[unile sunt


exploatate aproape de capacitatea de sus]inere a acestora, o poten]ial\
cerere a cre[terii de produse alimentare va putea fi satisf\cut\ numai
pe baza extinderii produc]iei terenurilor cu poten]ial agricol.
Dac\

`n

ultimele

patru-cinci

decenii

ale

secolului

XX,

`mbun\t\]irea tehnologiilor de cultur\ au dus la cre[teri spectaculoase


ale produc]iilor, `n prezent, de[i nout\]ile tehnologice continu\ s\ apar\,
nici una nu poate garanta salturi mari `n produc]ia alimentar\ mondial\

(ex. `n Japonia produc]ia de orez de 4,7 t/ha nu a mai fost dep\[it\ din
1984, `n Coreea de Sud din 1988).
Legat de cercetarea [tiin]ific\ [i crearea de noi tehnologii se spune
c\, de[i conducta nu a secat `nc\, torentul s-a transformat `ntr-un
pru.
~n prezent se caut\ noi solu]ii, mai ales `n domeniul biotehnologiei,
`ns\ rezultatele de pn\ acum nu au determinat salturi notabile ale
randamentului agricol.
~n afar\ de poten]ialul biologic limitat al sistemelor naturale,
sporurile mici datorate noilor tehnologii, exist\ [i al]i factori restrictivi ai
productivit\]ii cum ar fi: consumul de ap\, capacitatea limitat\ a soiurilor
de cereale de a reac]iona la cantit\]i sporite de `ngr\[\minte,
diminuarea suprafe]ei de teren fertil (`n Japonia a sc\zut cu 52%, `n
Coreea de Sud cu 42%, `n Taiwan cu 35%), precum [i dezintegrarea
social\ [i degradarea mediului care se manifest\ `n multe regiuni ale
planetei. Toate aceste aspecte complic\ din ce `n ce mai mult eforturile
omenirii de realizare a unui echilibru acceptabil `ntre alimenta]ie [i
popula]ie.
Astfel, la `nceputul anului 1992 Academia American\ de {tiin]e [i
Societatea Regal\ din Londra au publicat un raport cu privire la
resursele alimentare, mediu [i cre[terea popula]iei, `n care se preciza:
dac\ previziunile curente privind cre[terea popula]iei se dovedesc
corecte [i activit\]ile umane pe aceast\ planet\ r\mn neschimbate,
[tiin]a [i tehnologia ar putea s\ nu aib\ poten]ialul necesar pentru a
preveni fie degradarea ireversibil\ a mediului, fie perpetuarea st\rii
de s\r\cie a unei bune p\r]i a popula]iei planetei.
Dac\ `ntre 1950-1990 popula]ia planetei a crescut cu peste 2,8
miliarde locuitori, cu o medie de peste 70 mil/an, `ntre 1990-2030 se
prevede o cre[tere de 3,6 miliarde, adic\ cu 90 mil/an.
Cre[terea popula]iei de pe glob, 1950-1990,
cu estim\ri pn\ `n 2030
(Worldwatch Institute-Probl. globale ale omenirii, Casa Plin\, 1996)
Anul

Popula]ia
(miliarde
locuitori)

Cre[terea
popula]iei
(miliarde
locuitori)

Cre[terea
medie anual\
(mil. locuitori)

1950

2,5

1990

5,3

2,8

70

2030

8,9

3,6

90

Alarmant este aspectul c\ aproape toat\ aceast\ cre[tere a


popula]iei este prezent\ `n ]\rile `n curs de dezvoltare, unde sistemele
de suport social sunt deja `n curs de deteriorare. O asemenea cre[tere
`ntr-un ecosistem finit ridic\ probleme asupra capacit\]ii de sus]inere a
planetei.
Cre[teri ale popula]iei `n cele mai populate state ale lumii
Perioada 1950-1990. Previziuni pn\ `n 2030
(Worldwatch Institute-Prob. globale ale omenirii, Casa Plin\, 1996)
Cre[terea
1950 1990 2030
195019901990
2030
(milioane locuitori)
}\ri cu o dinamic\ lent\

}ara

Fran]a

42

57

62

15

Germania

68

80

81

12

Italia

47

58

56

11

-2

Japonia

84

124

123

40

-1

Rusia

114

148

161

34

13

Regatul Unit

50

58

60

S.U.A.

152

250

345

98

95

}\ri cu o dinamic\ rapid\


Bangladesh

46

114

243

68

129

Brazilia

53

153

252

100

99

China

563

1134

1624

571

490

Egipt

21

54

111

33

57

Etiopia & Eritreea

21

51

157

30

106

India

369

853

1443

484

590

Indonezia

83

189

307

106

118

Iran

16

57

183

41

126

Mexic

28

85

150

57

65

Nigeria

32

87

278

55

191

Pakistan

39

115

312

76

197

Asigurarea resurselor alimentare presupune redefinirea no]iunii de


securitate prin recunoa[terea faptului c\ penuria alimentar\ [i nu
agresiunea armat\ este principala amenin]are a omenirii, care ar duce
la reorientarea priorit\]ilor la nivel mondial.
Pe primul loc urmeaz\ a se afla planificarea familial\, prin
eradicarea analfabetismului [i s\r\ciei, apoi protejarea resurselor de sol
[i ap\ [i m\rirea volumului de investi]ii `n agricultur\.
Producerea alimentelor este legat\ exclusiv de exploatarea unor
suprafe]e de teren uscat sau submers, pe care plantele verzi fixeaz\
prin fotosintez\ o parte din energia solar\ incident\. Suprafa]a ocupat\
de ecosistemele agricole [i cele naturale de unde omul `[i procur\
hrana zilnic\ reprezint\ suprafa]a de nutri]ie, care raportat\ la
efectivul popula]iei reprezint\ suprafa]a de nutri]ie a unei persoane. Din
aceasta, suprafa]a ocupat\ numai de ecosistemele agricole se nume[te
suprafa]\ agricol\ care cuprinde terenurile arabile, planta]iile vitipomicole [i paji[tile. Uneori `n suprafa]a de nutri]ie sunt incluse [i
suprafe]ele marine sau de p\duri pe care se practic\ pescuitul [i
vn\toarea.
Suprafa]a agricol\ mondial\ este de circa 4,56 miliarde ha (34,9%
din suprafa]a uscatului), din care arabil 1,37 miliarde ha (10,14% din
suprafa]a uscatului), paji[tile 3,17 miliarde ha (24,1%), 0,02 miliarde ha
planta]ii viti-pomicole.
Sistemul agroalimentar mondial se bazeaz\ `n primul rnd pe
produc]ia de pe terenurile arabile [i din planta]ii, utilizate direct `n
alimenta]ie prin lan]ul trofic vegetarian. ~n privin]a paji[tilor, acestea
completeaz\ balan]a alimentar\ (variabil de la zon\ la zon\), pe baza
regimului trofic carnivor extensiv.
Din datele prezentate se poate deduce c\ att suprafa]a agricol\
ct [i cea cultivat\, respectiv cea de nutri]ie sunt finite, ca urmare a
dimensiunilor finite ale planetei. Prin urmare, valoarea lor pe individ se
reduce treptat odat\ cu cre[terea popula]iei globului.
Datele FAO din 1981 arat\ c\ suprafa]a agricol\ `n medie pe
Terra era de 0,325 ha/individ, cu diferen]ieri mari `ntre ]\ri [i continente
(Asia 0,18 ha, Australia 3,01 ha).

~ntr-o viziune ecologic\ mai larg\, problema asigur\rii resurselor


alimentare presupune, dup\ I. Puia [i V. Soran (1981), luarea `n
discu]ie a doi termeni noi: aria cultivat\ minim\, care reprezint\
suprafa]a cultivat\ necesar\ ob]inerii cantit\]ii de alimente pentru
`ntre]inerea unei fiin]e umane pe timp de un an [i aria agricol\ minim\
(suprafa]a agricol\ necesar\ ob]inerii cantit\]ii de alimente pentru
`ntre]inerea unei fiin]e umane pe timp de un an).
Aceasta variaz\ de la ]ar\ la ]ar\ sau de la zon\ la zon\ `n func]ie
de structura regimului alimentar. Analiznd situa]ia din S.U.A. [i
Japonia (1981) se constat\ c\ suprafa]a cultivat\ era de 0,83 ha/individ
`n S.U.A. [i 0,04 ha/individ `n Japonia, suprafa]a de teren arabil de 1,87
ha/individ `n S.U.A. [i 0,046 ha/individ `n Japonia, iar suprafa]a de
mediu ambiant de 3,08 ha/individ `n S.U.A. [i numai 0,31 ha/individ `n
Japonia.
~n func]ie de nivelul mediu actual al bioproductivit\]ii ecosistemelor
agricole (N. Duckhman, 1971), aria minim\ cultivat\ pentru asigurarea
hranei unui om de 65 kg, `n func]ie de diet\, cunoa[te 4 situa]ii:
1. diet\ auster\ (regim trofic vegetarian, f\r\ proteine, gr\simi
animale); aria minim\ cultivat\ 0,09 ha;
2. diet\ mai pu]in auster\ (regim trofic vegetarian combinat cu
regim trofic carnivor extensiv; proteine din lapte, gr\simi animale
pu]ine); aria minim\ cultivat\ 0,19 ha;
3. diet\ mixt\ (regim trofic mixt; con]inut echilibrat `n proteine [i
gr\simi animale); aria minim\ cultivat\ 0,32 ha;
4. diet\ bogat\ (regim trofic bazat pe lan]ul trofic carnivor intensiv,
cu multe produse de origine animal\, prelucrate industrial, dep\[ind
necesarul organismului); aria minim\ cultivat\ 0,62 ha.
~n ]ara noastr\ suprafa]a agricol\ este de circa 14,8 mil. ha (62%
din suprafa]a total\), din care 9,4 mil. ha teren arabil (63%), 4,8 mil.
ha paji[ti (33%), 0,6 mil. ha vii + livezi (4%).
Rezult\ c\ suprafa]a cultivat\ ce revine unui locuitor este de 0,41
ha, iar cea agricol\ de 0,64 ha, sitund Romnia `ntr-o pozi]ie
favorabil\ fa]\ de media mondial\.
~n func]ie de specificul fiec\rei ]\ri, `mbun\t\]irea nivelului de
alimenta]ie a omului se poate realiza pe mai multe c\i:

- extinderea suprafe]elor cultivate (mai ales `n America Latin\ [i


de Sud, Africa, Australia);
- cre[terea productivit\]ii ecosistemelor agricole;
- reducerea pierderilor de alimente din cmp (cca 20%) [i
depozite(cca 10%);
- folosirea tuturor resurselor alimentare provenite din ecosistemele
naturale ;
- folosirea mijloacelor neconven]ionale de producere a hranei
(culturi de alge, microorganisme; cultivarea plantelor pe pelicule
nutritive etc.);
- ingineria genetic\ (ob]inerea de hibrizi interspecifici, transferul de
gene, protoplasm\);
- accesul `ntregii popula]ii la resursele alimentare;
- corelarea cre[terii demografice cu posibilitatea producerii de
alimente.
Teme :
1. Care este necesarul caloric zilnic [i ce situa]ii pot ap\rea?
2. Care sunt tipurile regimuri trofice [i de diet\ [i ce caracteristici
prezint\?

MODULUL V
AC}IUNEA NEGATIV|
A OMULUI ~N ECOSISTEME
5.1 Distrugerea fitocenozei
Structura

[i

compozi]ia

fitocenozelor

sunt

influen]ate

de

caracteristicile biotopului, dar [i de ac]iunile antropogene.


Principalele cauze ale degrad\rii fitocenozelor sunt: t\ierile
excesive, des]elenirea izlazurilor, p\[unatul nera]ional [i incendiile.
Toate acestea au implica]ii majore asupra productivit\]ii ecosistemelor
[i asupra echilibrului ecologic `n biosfer\.

T\ierile excesive reprezint\ prima mare interven]ie a omului `n


natur\. Fa]\ de peste 50-60% din suprafa]a uscatului ct reprezentau
p\durile la `nceputul istoriei omenirii, ast\zi reprezint\ numai 29,4%
(aproape 1/3 din `ntinderea uscatului de 11,63 miliarde ha).
Se [tie c\ p\durea a constituit `ntotdeauna un regulator al
precipita]iilor, cel mai puternic sistem de epurare a atmosferei, un
sistem eficient `n prevenirea [i combaterea eroziunii solului.
~n timpul ploilor coronamentul arborilor re]ine cca 70% din
cantitatea de ap\ c\zut\, diferen]a de 30% cade pe litier\ sau pe stratul
de mu[chi. Litiera re]ine de 4-5 ori mai mult\ ap\ dect greutatea ei, iar
un strat de mu[chi de 10 cm grosime poate re]ine 45 l/m2.
Prin t\ierea p\durilor se mic[oreaz\ gradul de stabilitate a solului
men]inut de r\d\cinile arborilor, scade activitatea microbiologic\ care
este intens\ `n solurile de p\dure. De asemenea, se diminueaz\
num\rul p\s\rilor ce-[i g\sesc habitatul `n coronamentul arborilor [i
care au rolul lor `n lan]urile trofice (ex.: distrugerea unor insecte
d\un\toare).

~n ]ara noastr\ numai `n perioada 1920-1921 a fost defri[at\ o


suprafa]\ de un milion ha, ce s-a degradat ulterior datorit\ fenomenului
de eroziune.
Legat de rolul p\durii `n men]inerea purit\]ii aerului, se poate
preciza c\ fiecare arbore este o mic\ fabric\ de oxigen, dar `n acela[i
timp un excelent filtru, re]innd mari cantit\]i de praf [i impurit\]i (un
stejar matur elimin\ 1,7kg O2/or\, necesar pentru un om timp de 3 zile
[i consum\ 2,4 kg CO2/or\). De asemenea, `n aerul de p\dure
ionizarea este de 2-3 ori mai mare dect deasupra m\rii [i de 5-10 ori
mai mare dect `n aerul din centrele urbane (ionii u[ori, cu sarcini
negative influen]eaz\ pozitiv starea de dispozi]ie a omului).

Des]elenirea

izlazurilor

determinat

`n

multe

regiuni

declan[area fenomenului de eroziune a solului cu degradarea


ireversibil\ a fertilit\]ii [i pretabilit\]ii pentru anumite folosin]e. Se
cunoa[te rolul deosebit al vegeta]iei ierboase `n prevenirea scurgerilor
[i a eroziunii, `n re]inerea [i infiltrarea unor cantit\]i mari de ap\ datorit\
]elinii [i sistemului radicular. De asemenea, ierburile perene au un rol
deosebit `n `mbun\t\]irea `nsu[irilor fizice ale solului, `n cre[terea
fertilit\]ii, favoriznd o activitate biologic\ intens\ `n sol.
P\[unatul nera]ional, prin supra`nc\rcarea cu animale, prin
nerespectarea perioadelor de p\[unat [i a celor de refacere, duce la
degradarea covorului vegetal.
Incendiile au fost utilizate de primii cultivatori `n scopul extinderii
suprafe]elor cultivate, iar ulterior pentru ob]inerea de cenu[\ utilizat\
sau comercializat\ ca `ngr\[\mnt. De multe ori incendiile apar datorit\
unor fenomene naturale (fulgere, ar[i]\ puternic\), alteori din neglijen]a
omului [i cu att mai grav cnd sunt provocate cu bun\ [tiin]\. Efectul
acestora este deosebit de negativ asupra calit\]ii mediului.

5.2 Degradarea solului [i reducerea fertilit\]ii sale


Principalii factori care duc la degradarea solului [i implicit la
reducerea fertilit\]ii sale sunt: eroziunea, acidifierea, salinizarea
secundar\,

excesul

de

umiditate,

suprap\[unatul,

desp\duririle,

tehnologiile agricole necorespunz\toare, poluarea, etc.


Se apreciaz\ c\ pe plan mondial eroziunea afecteaz\

5-7 mil.

ha/an, salinizarea secundar\ 150-250 mil. ha/an (din circa 2 miliarde


hectare cultivate), iar acidifierea 20% din soluri.
~n ]ara noastr\ eroziunea afecteaz\ circa 4,45 mil. ha, la care se
adaug\ 700 mii ha afectate de alunec\ri de teren, 25 mii ha de
salinizare secundar\ [i pericol de `nml\[tinire pe 1,2 mil. ha. Se
apreciaz\ c\ pierderile de sol sunt de circa 150 mil. t/an `n care se
includ 1,5 mil. tone humus, 0,4-0,5 mil. tone azot [i cantit\]i mari de
fosfor, potasiu [i alte elemente.
Se estimeaz\ c\, `n func]ie de condi]iile mediului, cantitatea de sol
nou format este de 2-10 t/ha/an, cantitate care ar compensa pierderile
prin eroziune [i s-ar men]ine un echilibru relativ stabil `ntre cele dou\
procese (I.A. Neyroud [i G. Christinet, 1986), dar anumite activit\]i

umane sunt capabile s\ rup\ acest echilibru, cu consecin]e dintre cele


mai negative.
O problem\ deosebit de grav\ o reprezint\ tendin]a de sc\dere a
con]inutului solului `n humus pe suprafe]e foarte mari, datorit\
tehnologiilor [i utilajelor agricole necorespunz\toare care au afectat
negativ activitatea biologic\ din sol.

Degradarea solului cauzat\ de activit\]ile umane `n lume

Milioane hectare
Asia

197

298

204

47

746

20

Africa

243

67

121

63

494

22

America de Sud

68

100

64

12

244

14

Europa

50

84

64

22

220

23

38

18

91

11

158

Oceania

83

12

103

13

~n lume

679

579

552

155

1965

17

America de Nord
[i Central\

1)

suprafa]\

`ntreaga

cot\ din

degradat\,

Total

Altele1)

improprii

cultivare

Desp\duriri

Suprap\[unat

Regiunea

(1945 1993)

- Include exploatarea vegeta]iei pentru uz domestic (133 milioane


hectare) [i activit\]i bioindustriale, precum poluarea (22 milioane
hectare).

5.3 Distrugerea zoocenozei [i introducerea d\un\torilor


Odat\ cu interven]ia omului `n natur\ au fost semnalate efecte
negative [i asupra regnului animal.
~n ultimele secole au disp\rut `n lume aproape 300 specii de
animale, iar altele sunt pe cale de dispari]ie (bizonul american, zimbrul,

capra neagr\, muflonul, lynxul, vidra, foca etc.). Aceea[i situa]ie se


`ntlne[te [i `n rndul p\s\rilor (pe cale de dispari]ie: vulturul ple[uv,
vulturul mieilor, [oimul etc.).
Odat\ cu dezvoltarea agriculturii, a schimburilor comerciale,
con[tient sau incon[tient, omul a realizat [i introducerea de noi
d\un\tori pentru anumite regiuni, care au perturbat de cele mai multe
ori echilibrele biologice din natur\ (gndacul din Colorado
Leptinotarsa decemlineata, filoxera Phyloxera vastatrix, pentru
Europa; iepurele (Oryctogalus cuniculus) adus `n Noua Zeeland\).

5.4. Poluarea mediului ambiant


5.4.1 Cre[terea demografic\ [i poluarea mediului
Degradarea mediului este o problem\ ce a ap\rut [i s-a accentuat
odat\ cu accelerarea cre[terii demografice, care a determinat
"antropizarea" unor zone din ce `n ce mai `ntinse de pe planeta
noastr\.
Se estimeaz\ c\ popula]ia globului era de circa 10 mii oameni, cu
aproximativ 240.000 ani `n urm\ (A. Vasiliu, 1974); de 30 milioane `n
anul 4.000 `.Ch.; de 210 milioane la `nceputul mileniului `nti; nu cu
mult peste 1 miliard la mijlocul sec. XVIII; 2,5 miliarde `n anul 1950; 5,3
miliarde `n 1990 [i se prevede o popula]ie de circa 8,9 miliarde locuitori
`n 2030, dac\ se men]ine cre[terea demografic\ medie anual\
`nregistrat\ `n 1995, de 90 milioane locuitori.
Aceasta `nseamn\ c\ `n numai dou\ secole (1825-2030)
popula]ia globului va realiza o cre[tere demografic\ de circa 8 ori.
Milioane locuitori

Cre[terea anual\ a popula]iei, 1950-1993

Aceast\ explozie demografic\ f\r\ precedent se repercuteaz\ `n


degradarea `n mod continuu a unor ecosisteme cu implica]ii majore `n
produc]ia agricol\, reducnd standardul de via]\ pentru o bun\ parte
din locuitorii planetei noastre.
Pentru a-[i satisface nevoile de trai mereu crescnde [i mai
complexe, omul a cules, a vnat, a pescuit, a crescut animale, a
cultivat p\mntul, a extras minereuri [i le-a prelucrat, producnd bunuri
materiale din ce `n ce mai diversificate, dar `n acela[i timp [i de[euri.
De-a lungul timpului, omul a considerat natura ca surs\
inepuizabil\ de resurse, dar [i ca receptor nelimitat al de[eurilor de
toate tipurile. Drept urmare, `n paralel cu progresele tehnice [i cu
modific\rile antropice cu rol pozitiv au avut loc [i fenomene negative:
degradarea solului de pe suprafe]e `ntinse, dispari]ia unor specii de
plante [i animale, epuizarea unor z\c\minte minerale, [i nu `n ultimul
rnd, apari]ia [i accentuarea fenomenului de poluare.
Protec]ia mediului se refer\ la:
-

gospod\rirea ra]ional\ a resurselor;

evitarea dezechilibrelor prin conservarea naturii;

prevenirea polu\rii mediului;

reconstruc]ia ecologic\ a mediului.

La nivel mondial, protec]iei mediului i se acord\ o importan]\


crescnd\, mai ales dup\ Conferin]a O.N.U. din 1972 de la Stockholm
dedicat\ polu\rii, existnd organisme na]ionale [i interna]ionale
specializate [i o legisla]ie adecvat\.

5.4.2 Poluare, poluant concepte, defini]ii


Termenul de poluare are un sens larg [i deriv\ din latinescul
polluo(-ere), care `nseamn\ a murd\ri, a degrada, a profana, ceea
ce `n vorbirea curent\ denume[te orice ac]iune de degradare a
mediului normal de via]\ a omului.
De[i de-a lungul timpului s-au emis mai multe defini]ii, nu se
poate spune c\ exist\ una atotcuprinz\toare, `ns\ cea mai complex\
pare a fi cea formulat\ la Conferin]a Mondial\ O.N.U. asupra mediului
(1972), prin care poluarea semnific\: modificarea componentelor
naturale sau prezen]a unor componente str\ine, ca urmare a activit\]ii

omului [i care provoac\ prin natura lor, prin concentra]ia `n care se


g\sesc [i prin timpul ct ac]ioneaz\, efecte nocive asupra s\n\t\]ii,
creaz\ disconfort sau `mpieteaz\ asupra diferitelor utiliz\ri ale mediului
la care acesta putea servi `n forma sa anterioar\. Din aceast\ defini]ie
se poate constata c\ cea mai mare responsabilitate pentru poluarea
mediului o poart\ omul, poluarea fiind `n cea mai mare parte
consecin]a activit\]ii umane.
Nu se poate neglija totu[i faptul c\ `n mediul `nconjur\tor are loc [i
o autopoluare, datorat\ prezen]ei unor elemente naturale care-l
degradeaz\.
De asemenea, trebuie s\ se fac\ o delimitare clar\ `ntre poluarea
mediului [i impurificarea acestuia.
Poluantul nu este altceva dect factorul care produce fenomenul
de poluare, cel care genereaz\ disconfort sau are ac]iune toxic\ asupra
organismelor, care degradeaz\ componentele biotopului, provocnd
dezechilibre ecologice.
Conform legii toleran]ei, orice factor util cnd dep\[e[te pragurile
de toleran]\ devine toxic, letal, deci devine poluant.
Fenomenul de poluare a `nceput odat\ cu apari]ia omului pe
p\mnt, `nso]ind orice activitate uman\. Ini]ial produsele poluante erau
pu]ine, de natur\ organic\ [i u[or degradabile de c\tre microorganisme,
`ns\ odat\ cu cre[terea popula]iei umane [i dezvoltarea societ\]ii
num\rul [i diversitatea poluan]ilor a crescut considerabil.
~n perioada actual\ se r\spndesc `n biosfer\ un num\r imens de
de[euri, unele foarte greu sau chiar nebiodegradabile (detergen]i,
pesticide de sintez\, mase plastice, de[euri radioactive etc.). Mult timp
s-a crezut c\ mediul are capacit\]i nelimitate de absorb]ie [i de
neutralizare a efectelor polu\rii, dar cnd cantitatea de poluan]i
dep\[e[te capacitatea de neutralizare a mediului, ecosistemele sufer\
un proces de alterare. Aceste modific\ri pot fi att de accentuate `nct
s\ se ajung\ la distrugerea total\ sau par]ial\ a ecosistemelor
respective [i apari]ia unor zone lipsite de via]\ (ruri [i soluri foarte
puternic poluate etc.).
5.4.3 Factorii poluan]i [i tipurile de poluare

Factorii poluan]i sunt elemente ale mediului `nconjur\tor, existente


`n mod natural sau introduse de c\tre om `n timpul activit\]ii sale [i se
pot clasifica astfel:
A. dup\ originea (provenien]a) lor:
- naturali;
- antropogeni (artificiali);
B. dup\ natura lor:
- fizici (particule solide, radia]ii ionizante, emisii masive de
energie, zgomote etc.);
- chimici (deriva]i ai multor elemente chimice, diverse
substan]e chimice de sintez\);
- biologici (anumite specii de plante, animale [i mai ales
microorganisme);
C. dup\ starea de agregare:
- lichizi;
- gazo[i;
- solizi.
~n func]ie de aceast\ grupare a factorilor poluan]i, distingem mai
multe tipuri de poluare:
A. Dup\ originea poluan]ilor:
1. Poluare natural\ - provocat\ de diverse cauze naturale:
- incendiile naturale din p\duri [i savane, `n urma c\rora rezult\
cantit\]i mari de fum, cenu[\ [i hidrocarburi;
- furtunile de praf [i nisip prin care cantit\]i mari de praf [i nisip,
datorit\ eroziunii eoliene, sunt desprinse din unele zone, apoi
transportate [i depuse `n altele (extinderea de[erturilor);
- vulcanii activi, care eman\ `n atmosfer\ lav\, pulberi [i gaze,
afectnd mediul din `mprejurimi, dar [i la distan]e mai mari;
- cutremurele de p\mnt de o magnitudine ridicat\ pot provoca
degrad\ri ale solului prin fisurarea [i fracturarea lui, prin perturb\ri ale
echilibrului hidrologic, prin deranjarea cursului apelor etc.;
- apele subterane saline sau acide ce ies la suprafa]\ `ntmpl\tor
sau `n urma activit\]ii omului;
- polenul diverselor plante produce st\ri alergice la diferite
categorii de oameni [i animale;

- deregl\rile meteorologice produc pagube mari vegeta]iei


spontane [i cultivate, faunei, dar [i afec]iuni ale s\n\t\]ii omului.
- emisiile masive de energie.
2. Poluare antropogen\ - determinat\ de om ca rezultat al
activit\]ilor industriale, agricole sau gospod\re[ti:
a - poluare industrial\;
b - poluare agricol\;
c - poluare menajer\.
d- poluare estetic\ prin degradarea peisajelor, ca urmare a
urbaniz\rii [i sistematiz\rii eronate, a interven]iilor nechibzuite asupra
mediului.
a. Industria este principala surs\ antropogen\ de poluare datorit\
num\rului mare de poluan]i pe care-i produce, printr-o multitudine de
activit\]i.
- ~ntreprinderile termoenergetice, datorit\ arderii combustibililor,
produc cantit\]i mari de cenu[\, oxizi de sulf, de azot [i de carbon,
precum [i metale grele pe care le elimin\ `n atmosfer\ (ex. o central\
electric\ pe c\rbune, de 2000 MW elimin\ anual `n atmosfer\ 42.000 t
particule solide, `mpreun\ cu gazele aferente, chiar dac\ se re]in 95-99
% din pulberi).
- Siderurgia determin\ poluarea puternic\ a atmosferei prin pulberi
[i coloizi, prin cantit\]i mari de CO2, SO2 [i al]i compu[i gazo[i.
- Metalurgia neferoas\ produce o poluare deosebit de grav\
datorit\ plumbului, zincului, cadmiului, arseniului, fierului, mercurului
etc. ce se elimin\ `n mediu (ex. Zlatna, Cop[a Mic\, Baia Mare).
- Industria chimic\ intervine `n poluarea intensiv\ a atmosferei [i a
apelor printr-un num\r foarte mare de poluan]i (SO2, acid sulfuric,
hidrogen sulfurat, NO, amoniac, clor, acid clorhidric etc.);
- Fabricile de ciment polueaz\ mediul ambiant datorit\ prafului ce
se degaj\ [i care este `mpr\[tiat `n atmosfer\ la distan]e apreciabile.
- Industria nuclear\ creaz\ probleme deosebit de grave datorit\
polu\rii radioactive produs\ att de depozitarea de[eurilor, ct [i a unor
deregl\ri `n func]ionarea lor (unele accidente).
Transporturile sunt o surs\ important\ de poluare datorit\
emana]iilor de gaze (cu CO, NO, hidrocarburi nearse [i metale grele) [i

datorit\ zgomotelor. Se estimeaz\ c\ anual se elimin\ `n atmosfer\


circa 1000 t mercur, iar o ma[in\ emite anual 1 kg de plumb.
b. Agricultura constituie o important\ surs\ de poluare a mediului
datorit\ `ngr\[\mintelor chimice [i pesticidelor utilizate ne[tiin]ific,
exploat\rii nera]ionale a unor mari suprafe]e de teren, declan[nd
fenomene de eroziune [i alunec\ri (defri[\ri, des]eleniri, incendieri,
p\[unat nera]ional, folosirea de utilaje necorespunz\toare etc.), precum
[i datorit\ func]ion\rii necorespunz\toare a fermelor zootehnice mari
etc.
Pesticidele reprezint\ cea mai periculoas\ surs\ de impurificare [i
poluare a mediului prin suprafe]ele `ntinse pe care se folosesc [i prin
toxicitatea lor ridicat\. Natura substan]elor chimice poten]ial poluante
pentru terenurile agricole este foarte divers\, fiind `mp\r]ite dup\ acest
criteriu `n 26 grupe.
Din categoria pesticidelor, cele mai folosite `n agricultur\ sunt:
insecticidele, erbicidele, rodenticidele, nematocidele, moluscidele,
fungicidele.
Insecticidele de contact sunt cele mai numeroase [i mai
periculoase, au o remanen]\ ridicat\ [i posed\ proprietatea de a se
acumula [i de a se concentra `n lan]urile trofice.
O alt\ surs\ de poluare `n agricultur\ o constituie excesul de
`ngr\[\minte chimice [i aplicarea lor nera]ional\, att a celor cu
macroelemente ct [i a celor cu microelemente.
Excesul de azota]i [i fosfa]i are o ac]iune toxic\ asupra microflorei
din sol, eutrofiaz\ apele [i duce la acumularea `n vegeta]ie a acestor
elemente peste limitele tolerabile. Levigarea elementelor fertilizante `n
sol depinde de mobilitatea acestora, de compozi]ia chimic\ a solului [i
de procesele complexe care se produc la nivelul acestuia. ~n general,
limita `ntre deficitul [i excesul unui element este deosebit de strns\,
totul depinde de natura plantelor [i a mediului.
Pentru o corect\ aplicare a `ngr\[\mintelor este necesar\ o bun\
cunoa[tere a proceselor fiziologice, a structurii, texturii [i chimismului
solului, a cerin]elor plantelor pe diferite fenofaze, `n corela]ie cu evolu]ia
factorilor climatici.
Reziduurile de la complexele de cre[tere a animalelor ac]ioneaz\
ca poluan]i ai apelor utilizate pentru `ndep\rtarea lor.

Efectul nociv al acestor reziduuri `n ap\ apare `n urma procesului


de putrefac]ie, prin epuizarea oxigenului din ap\ [i apari]ia unor
compu[i toxici de descompunere (H2S, NH3, metale grele etc.).
Descompunerea materiei organice este asigurat\ de microorganismele
aerobe prin oxidare biochimic\. Epuizarea oxigenului din apele puternic
poluate cu substan]e organice are drept consecin]\ dispari]ia
organismelor aerobe [i `nmul]irea celor anaerobe, saprobionte.
De asemenea, trebuie men]ionat mirosul intolerabil pentru
locuin]ele omene[ti, gustul nepl\cut pe care `l dau furajului `n cazul
utiliz\rii acestor reziduuri `n stare nefermentat\ [i `n cantit\]i mari, la
fertilizarea paji[tilor.
Se mai pot cita ca poluan]i: abatoarele, t\b\c\riile, fabricile de
brnzeturi, amidon, zah\r, bere, vin, distil\riile.
c. Nu sunt de neglijat nici reziduurile rezultate din activitatea
uman\ casnic\, apele [i gunoaiele menajere.
B. - Dup\ natura poluan]ilor:
1. Poluare fizic\: - termic\, fonic\, luminoas\, radioactiv\ etc.
2. Poluare chimic\, cu:
- deriva]i ai C, S, N, F, O, Cl etc.;
- deriva]i ai metalelor grele (Pb, Cr, Co etc.);
- mase plastice;
- pesticide;
- materii organice fermentescibile etc.
3. Poluare biologic\:
-contaminarea microbiologic\ a mediilor inhalate, ingerate [i
a solului;
- modific\ri ale biocenozelor, invazii de specii vegetale [i
animale.
C. Dup\ starea de agregare a poluan]ilor:
1. Poluare cu lichide;
2. Poluare cu gaze [i vapori;
3. Poluare cu substan]e solide.

5.4.4 Circula]ia, dispersia [i concentrarea poluan]ilor


`n biosfer\
Poluan]ii, dup\ ce au fost emana]i `n mediu, sufer\ ac]iuni de
transport (migrare) pe diverse c\i: curen]i de aer, ap\, particule de sol,
organisme vii, inclusiv omul.

Dac\ urm\rim factorii poluan]i pe circuitul organismelor vii trebuie


s\ `ncepem cu produc\torii primari.
Plantele pot prelua poluan]ii din cele trei medii: aer, ap\ sau sol [i
prin procesul de fotosintez\ `i includ `n structurile substan]elor organice.
De la produc\torii primari poluan]ii trec la consumatori de diferite ordine
prin re]eaua trofic\, spre nivelurile superioare, realizndu-se deplasarea
[i dispersia, conform piramidei inverse de biotop.
Ca urmare, pot s\ apar\ reziduuri de pesticide `n anumite produse
de ser\, f\r\ ca `n acel mediu s\ se fi f\cut tratamente, datorit\ folosirii
gunoiului de grajd de la animale hr\nite cu furaje contaminate.
Urm\rind transferul poluan]ilor de-a lungul lan]ului trofic vom
sesiza un fenomen deosebit de important prin consecin]ele sale, numit
,,amplificare biologic\ sau ,,concentrare acumulare.
Unii poluan]i pe parcursul lan]ului trofic nu sunt elimina]i sub form\
de de[euri metabolice, ci sunt re]inu]i [i utiliza]i `n noi sinteze sau
depozita]i `n organismele consumatorilor, realizndu-se concentra]ii
crescnde spre nivelurile superioare ale piramidei trofice.
Conform acesteia, biomasa organismelor scade de la produc\tori
spre consumatorii de vrf, realizndu-se fenomenul de amplificare
biologic\. Cunoa[terea acestui fenomen are o mare importan]\,
deoarece unele substan]e, ce au `n biotop concentra]ii reduse, pot
ajunge la unii consumatori din vrful piramidei trofice la concentra]ii
foarte mari, ce pot deveni letale

Amplificarea biologic\
~ntruct omul se hr\ne[te cu produse de origine vegetal\ [i
animal\ (consumatori de diferite ordine), preia [i el `n mod similar
eventuali poluan]i din acel lan] trofic.

Deosebit de toxic [i bioacumulativ s-a dovedit a fi insecticidul


D.T.T., motiv pentru care de mai mul]i ani este interzis\ producerea [i
folosirea lui.
Un fenomen sesizat la unele din insecticidele folosite `n prezent
(de exemplu Furadan) este diluarea biologic\.
Furadanul este un insecticid foarte toxic, sistemic, `nct plantula
rezultat\ din s\mn]a tratat\ va con]ine pesticidul, deci va fi toxic\.
Odat\ cu cre[terea fitomasei, concentra]ia pesticidului va sc\dea sub
limite letale, deoarece cantitatea sa va r\mne aproximativ aceea[i sau
uneori se diminuiaz\ ca urmare a metaboliz\rii acestuia de c\tre plant\.

- masa poluantului (M)


F fitomasa
C concentra]ia poluantului
M1 M2 M3 Mn; F1< F2< F3< Fn, deci:

M1 M 2 M 3 M n
; C1>C2>C3>Cn

F1 F2 F3 Fn

Diluarea biologic\ (dup\ D. {chiopu, 1997)


5.4.5 Mediile de poluare [i principalii poluan]i
Aerul, apa [i solul, constituien]i ai biosferei, cunoscu]i sub
denumirea de factori de mediu, sunt [i principalele medii de poluare.
1. Atmosfera are o grosime de circa 3000 km [i este `mp\r]it\ pe
vertical\ `n 5 zone: troposfera (0-8 km), stratosfera (8-35 km),
mezosfera (35-90 km), termosfera (90-500 km) [i ecosfera (>500 km).
Sub aspectul polu\rii intereseaz\ `n special troposfera [i
stratosfera, iar din aceasta din urm\ ozonosfera (`ncepe la circa 25 km
[i se termin\ la

50 km), unde o parte din oxigen (O2) se

transform\ `n ozon (O3), constituind ecranul protector `mpotriva


radia]iilor ultraviolete, care ar distruge via]a pe Terra.
Fenomenele cu cele mai profunde implica]ii asupra concentr\rii,
dispersiei [i dilu\rii poluan]ilor au loc `n troposfer\ [i, par]ial, `n
stratosfer\.
Pot s\ apar\ situa]ii ce favorizeaz\ cre[terea concentra]iei de
agen]i poluan]i (inversiune termic\, inversiune de advec]ie, stabilitatestagnare atmosferic\), mai ales `n zonele de emisie a poluan]ilor (ex.:
`n 1930 `n Belgia, pe valea Meusei moartea a 50 persoane; `n 1952 `n
Londra, `n 4 zile au murit 4000 persoane datorit\ smogului, format pe
fondul unei inversiuni termice).
Dar, `n atmosfer\ apar [i procese de autoepurare (datorit\
factorilor meteorologici [i fenomenelor de sedimentare), `ns\ atta timp
ct cantit\]ile de poluan]i se `nscriu `n limite rezonabile, iar fenomenele
meteorologice nu sunt modificate antropic.
Principalii produ[i poluan]i, `ntlni]i `n atmosfer\ [i emi[i mai ales
din surse artificiale (antropogene), sunt: CO, CO2, NO, NO2, SO2, SO3,
H2S, Pb, acizii (HCl, HNO3, H2SO4, HF), Cl, F [i compu[ii s\i, produ[i
fotochimici, praful, cenu[ile [i fumul, particulele radioactive etc.
Principalele surse generatoare de CO sunt: centralele electrice pe
c\rbune, p\cur\ [i gaze; motoarele cu ardere intern\ (58% din total);
industria fierului, o]elului, petrochimic\, a celulozei [i hrtiei; arderea
de[eurilor, incendiile etc. Concentra]ia din atmosfer\ de 0,01-0,2 ppm
este aproximativ constant\ datorit\ oxid\rii la CO2.
Oxidul de carbon are o ac]iune asfixiant\ asupra organismului
datorit\ form\rii carboxihemoglobinei, ca urmare a combin\rii cu
hemoglobina din snge.
Principalele surse generatoare de CO2 sunt: diferite procese de
combustie `n intreprinderi [i arderile directe `n atmosfer\ (incendii,
de[euri,

`nc\lzit

etc.);

respira]ia

vie]uitoarelor

[i

procesele

de

descompunere a materiei organice (se produce de circa 4 ori mai mult


CO2 dect din arderile industriale).
Cre[terea CO2 din atmosfer\ ar putea provoca schimb\ri ale
poten]ialului

electric

normal

al

creierului

[i

modific\ri

ale

electroencefalogramei, dar principalul efect `l constituie efectul de


ser\.

O cre[tere cu 0,50C a temperaturii medii globale ar diminua cu


10% cantitatea de ghea]\ din Artica (`n ultimul secol nivelul oceanului a
crescut cu 1 mm/an). O cre[tere a temperaturii oceanelor cu 10C ar
ridica nivelul acestora cu circa 60 cm.
Principalele surse generatoare de oxizi ai azotului sunt: bacteriile
nitrificatoare

(surs\

natural\);

arderea

combustibililor

fosili;

transporturile; industria chimic\ (fabrici de `ngr\[\minte cu azot, de


fabricare a HNO3).
Oxizii de azot pot produce efecte toxice asupra plantelor [i
animalelor. Dioxidul de azot (NO2) este de circa patru ori mai toxic
dect monoxidul (NO). La 4-5 ppm NO2 frunzele prezint\ necroze, iar la
peste 25 ppm NO2 timp de o or\, frunzele cad, fenomen ce poate fi
prezent [i la 0,5 ppm NO2, dar timp de 35 zile. La om pot s\ apar\
diferite boli pulmonare. Concentra]ia maxim\ admis\ (CMA), media pe
24 ore, este de 0,1 mg/m3 (STAS 12574-87).
Oxizii de sulf au ca surs\ de poluare: arderea combustibililor fosili
(1/3) [i diferite procese naturale (erup]iile vulcanice 2/3). Efectele
asupra omului se manifest\ printr-o irita]ie a sistemului respirator,
`ncepnd de la concentra]ii de 5 ppm, iar asupra plantelor efectul
fitotoxic se manifest\ prin distrugerea clorofilei [i apari]ia de leziuni la
nivelul frunzelor.
~n prezen]a umidit\]ii (SO2+H2O) se formeaz\ H2SO3 care
corodeaz\ suprafe]ele metalic, decoloreaz\ piatra, marmura etc. [i
determin\ ploile acide. Concentra]ia maxim\ admis\ (CMA), media pe
24 ore, este de 0,25 mg/m3 (STAS 12574-87).
Sursele de poluare cu hidrogen sulfurat (H2S) sunt: fabricile de
celuloz\ bazate pe procedeul sulfat; fabricile de coloran]i; de pesticide;
descompunerea materiilor proteice vegetale [i animale de c\tre bacterii.
Concentra]ia din atmosfer\ este de 0,1-0,45 g/m3, fiind sub limita
de sensibilitate a mirosului. La peste 1.120.000 g/m3 survine moartea
prin paralizia rapid\ a centrului respirator.
Concentra]ia maxim\ admis\ (CMA), media pe 24 ore este de
0,008 mg/m3 (STAS 12574-87).
Principalele surse de poluare cu plumb sunt: intreprinderile
produc\toare [i prelucr\toare de plumb, termocentralele, automobilele,
coloran]ii cu compu[i de plumb, insecticidele, fumul de ]igar\ etc.

Plumbul mic[oreaz\ rezisten]a organismelor la infec]ii, afecteaz\


sistemul nervos (mai ales la copii) etc. Concentra]ia din aer este de
circa 0,1 g/m3 `n zonele rurale [i 2-10 g/m3 `n centrele urbane.
Concentra]ia maxim\ admis\ (CMA), media pe 24 ore este de
0,0007 mg/m3 (STAS 12574-87).
Calitatea aerului este apreciat\ mai ales pe baza prezen]ei unor
gaze (CO, CH4, NO, NO2, oxizi de sulf, hidrocarbona]i activi, pesticide
etc.), a unor elemente chimice (bariu, cobalt, cupru, fier, mercur etc.), a
unor radicali (fluora]i, nitra]i, sulfa]i) [i a altor substan]e (substan]e
organice diverse, substan]e radioactive, substan]e alergice etc.).
~n general calitatea aerului este bun\ `n mediul neurban, sc\znd
uneori mult `n ora[e [i mai ales `n marile aglomer\ri urbane.
Aprecierea calit\]ii aerului se face dup\ determinarea cantit\]ii
diferitelor noxe, ct [i prin calculul unor indici. Se calculeaz\ un indice
al CO, al SO2, al pesticidelor `n suspensie, al NO2 [i al oxidan]ilor
fotochimici. Pe baza datelor ob]inute se calculeaz\ un indice general al
calit\]ii aerului.
Cc
Cc
Ic = 8 + 1 ; `n care:
Sc
Sc
1
8

Ic = indicele CO;
Cc8 = concentra]ia maxim\ a CO observat\ `n 8 ore;
Sc8 = concentra]ia minim\ a CO observat\ `n 8 ore;
Cc1 = concentra]ia maxim\ a CO observat\ `ntr-o or\;
Sc1 = concentra]ia minim\ a CO observat\ `ntr-o or\;
= 1 dac\ Cc1 Sc1;
= 0 `n toate celelalte cazuri.
MAQI = I2c + I2s + Ip2 + In2 + I2o ; `n care:
MAQI = indice general de poluare a aerului ; Ic indice al CO ; Is
indice al SO2 ; Ip indice al pesticidelor `n suspensie ;

In indice al

NO2 ; Io indice al oxidan]ilor fotochimici.


Avnd `n vedere marea varia]ie `n timp a polu\rii, determin\rile [i
calculele trebuie s\ se repete foarte des, ele reflectnd numai starea la
momentul respectiv.
2. Apa. Aceasta sufer\ an de an procese de pierdere a calit\]ilor
naturale prin intense procese de poluare.

Poluarea apelor poate fi definit\ ca fenomenul prin care se produc


modific\ri calitative negative ale propriet\]ilor naturale, ce au ca urmare
scoaterea par]ial\ sau total\ a resursei din circuitul folosin]elor.
Poluarea apei, dup\ natura sursei, poate fi: artificial\ [i natural\.
Poluarea artificial\ este cauzat\ de introducerea prin activit\]i
umane `n emisari naturali (ruri, fluvii, lacuri) a unor substan]e poluante,
fie direct, fie prin deversarea apelor din re]eaua de canalizare a
locuin]elor, industriilor sau a unit\]ilor agricole.
Sursele de poluare artificial\ pot fi grupate `n dou\ categorii:
organizate [i neorganizate.
Sursele de poluare organizate sunt reprezentate de: sistemele de
canalizare a locuin]elor, industriilor, unit\]ilor [i suprafe]elor agricole.
Prin construc]ie (concep]ie) acestea au fost destinate devers\rii de
reziduuri lichide `n apele de suprafa]\. Dup\ provenien]\, apele din
sursele organizate se `mpart `n: ape reziduale comunale (ape
menajere), ape uzate industrial [i ape reziduale agricole.
Sursele artificiale neorganizate constau `n reziduuri ale activit\]ii
umane care p\trund necontrolat `n apele de suprafa]\ [i mai ales `n
cele subterane (reziduurile menajere ale localit\]ilor necanalizate care
sunt aruncate direct `n apele de suprafa]\ sau sunt antrenate din
depozite prin procese de scurgere [i infiltra]ie, determinate de c\derea
precipita]iilor). De asemenea, alt\ surs\ o constituie scurgerile
accidentale de la sondele petroliere, conducte, rezervoare petroliere
etc.
Sursele de poluare natural\ pot fi grupate `n: surse permanente
[i surse accidentale. Cele permanente constau `n p\trunderea continu\,
natural\, `n ap\ a unor substan]e str\ine, ca: s\ruri minerale solubile
din rocile salifere; aluviuni din procesul de eroziune, vegeta]ia
subacvatic\ fixat\ `n ap\. Cele accidentale constau `n p\trunderea `n
ape a unor impurit\]i, substan]e, datorit\ unor fenomene cu caracter
geologic (vulcani, cutremure), meteorologic (furtuni de praf, uragane,
inunda]ii) sau cu caracter complex (alunec\ri).
Calitatea apelor se apreciaz\ `n func]ie de gradul de impurificare,
poluare [i de starea natural\ a acestora, fiind stabilite prin normative
(STAS-uri) limitele admisibile pentru cele trei categorii de ape.

Indicatorii

de

calitate

sunt:

organoleptici

(miros,

culoare),

microbiologici (bacterii coliforme, streptococi etc.), fizici [i chimici (pH,


ioni amoniu, nitra]i, nitri]i, consum biochimic de oxigen-CBO5, consum
chimic de oxigen-CCO etc.).
Una din m\surile de prevenire a polu\rii apelor, `n special a celor
de suprafa]\, o constituie epurarea apelor uzate `nainte de deversarea
`n emisari.
Epurarea apelor reprezint\ totalitatea tratamentelor aplicate, ce au
ca rezultat diminuarea con]inutului de poluan]i, `nct cantit\]ile r\mase
s\ nu provoace `n apele receptoare dezechilibre ecologice care s\
afecteze negativ utiliz\rile ulterioare ale acestora.
Principale tratamente se bazeaz\ pe procese [i fenomene fizice,
chimice [i biologice, fiind practicate trei procedee de baz\:
- mecanice, utilizndu-se gr\tare, site, bazine desnisipatoare,
bazine de separare a gr\similor, decantoare primare;
- chimice, `n care apele uzate sunt tratate cu substan]e chimice
coagulante (sulfat de aluminiu, clorur\ feric\ etc.), substan]e sintetice
macromoleculare (polielectroli]i), pentru o mai bun\ sedimentare a
poluan]ilor fini `n suspensie, ori cu substan]e chimice ce determin\
oxidarea unor poluan]i (ozon, clor, lapte de var etc.);
- biologice, utilizndu-se a[a numitele filtre biologice [i bazine cu
n\mol activ, care se bazeaz\ pe activitatea microorganismelor aerobe
ce elimin\ o parte din poluan]ii organici biodegradabili.
3. Solul. Ca [i `n cazul aerului [i al apelor, deregl\rile func]ionale
`n sol pot interveni odat\ cu apari]ia fenomenelor de poluare.
Prin poluarea solului `n]elegem ac]iunea prin care omul sau natura
produce modific\ri fizice, chimice [i/sau biologice anormale, care `i
depreciaz\ calit\]ile ca suport [i mediu de via]\.
Gradul de poluare a unui sol poate fi apreciat prin evaluarea
reducerii calitative [i/sau cantitative a produc]iei agricole fa]\ de situa]ia
normal\ sau numai cantitativ prin evaluarea cheltuielilor necesare
men]inerii solului la o capacitate bioproductiv\ egal\ cu cea anterioar\
producerii polu\rii.
~n func]ie de natura polu\rii, poluarea solului poate fi: fizic\,
chimic\, biologic\ sau radioactiv\.
~n func]ie de sursa de poluare, se deosebesc:

- poluare prin lucr\ri de excavare la zi (cariere, balastiere,


exploat\ri miniere etc.);
- poluare prin acoperirea solului cu depozite de steril, halde,
depozite de gunoaie etc.;
- poluarea cu de[euri [i reziduuri organice de la industria
alimentar\ [i textil\;
- poluare cu de[euri [i reziduuri anorganice de la industrie;
- poluare cu materii radioactive;
- poluare cu de[euri [i reziduuri vegetale agricole [i forestiere;
- poluare cu dejec]ii animale [i umane;
- poluare prin eroziune [i alunec\ri, s\r\turare, acidifiere, exces de
ap\, compactare;
- poluare cu pesticide [i `ngr\[\minte chimice;
- poluare cu agen]i patogeni contamina]i.
Una din clasific\rile solurilor dup\ gradul de poluare este `n func]ie
de reducerea produc]iei vegetale (C. R\u]\ [i colab., 1980):
1. nepoluat reducerea produc]iei vegetale cu <5%;
2. slab poluat reducerea produc]iei vegetale cu 6-10%;
3. moderat poluatreducerea produc]iei vegetale cu 11-25%;
4. puternic poluatreducerea prod. agricole cu 26-50%
5. foarte puternic poluat prod. se reduce cu 51-75%
6. excesiv poluat reducerea prod. este >75%.

5.4.7 Prevenirea [i combaterea polu\rii


M\surile ce trebuie luate pentru prevenirea [i combaterea polu\rii
difer\ `n func]ie de tipul de poluare [i mediul `n care a avut loc, viznd:
a) - reducerea emisiilor de agen]i poluan]i;
b) dirijarea [i captarea agen]ilor poluan]i;
c) tratarea agen]ilor poluan]i `n vederea neutraliz\rii ac]iunii lor
nocive prin utilizarea proceselor naturale [i tehnologice.
~n industrie, pentru reducerea polu\rii sunt indicate solu]ii
tehnologice care s\ ]in\ seama att de randamentul instala]iilor, ct [i
de efectul asupra mediului ambiant.
~n

acest

sens

se

prevede:

montarea

de

filtre

moderne

(electrostatice) care s\ re]in\ cea mai mare parte a agen]ilor poluan]i


[i cu posibilitatea de reutilizare a unor elemente sau compu[i re]inu]i;

reciclarea gazelor de la termocentrale [i unele industrii; reciclarea


apelor uzate industriale `ntr-un circuit tehnologic `nchis; construirea de
co[uri `nalte (peste 200-300 m) ca [i m\sur\ provizorie, `ntruct
cantitatea de poluan]i r\mne aceea[i numai c\ dispersia este pe o
raz\ mai mare - se reduce poluarea numai `n jurul fabricii, dar pentru
mediu `n ansamblu nu este nici o reducere. O m\sur\ important\ este
respectarea tehnologiilor de fabrica]ie pentru care s-a primit aviz
favorabil din partea Agen]iei de Mediu; controlul riguros [i permanent al
emisiilor de c\tre organisme specializate `n acest sens.
~n transporturi poluarea poate fi mult diminuat\ prin construirea de
autovehicule cu randament sporit [i consum redus de combustibil;
folosirea de combustibili nepoluan]i (ex. metanol sau benzina f\r\
plumb).
~n activitatea agricol\ limitarea polu\rii urm\re[te reducerea
cantit\]ii de substan]e poluante prin `nlocuirea substan]elor chimice de
sintez\ cu produse naturale pe baz\ de extracte vegetale; utilizarea de
substan]e chimice `n cantit\]i foarte mici, cu mult ra]ionament ,
practicnd astfel o agricultur\ ecologic\.
De asemenea, dimensionarea [i epurarea corect\ a apelor uzate
de la complexele zootehnice; utilizarea cu mult discern\mnt a
`ngr\[\mintelor organice nefermentate pentru fertiliz\ri; depozitarea
corect\ a dejec]iilor etc.
O m\sur\ deosebit de util\ o reprezint\ folosirea luptei integrate `n
combaterea bolilor [i d\un\torilor care presupune folosirea cu prioritate
a mijloacelor biologice, agrotehnice [i `ntr-o mic\ m\sur\ a pesticidelor,
`n special cu selectivitate foarte mare. Folosirea pesticidelor poate fi
acceptat\ numai pentru a limita atacul d\un\torilor sub pragul economic
de d\unare.
Lupta integrat\ se bazeaz\ pe:
- cunoa[terea dinamicii principalelor popula]ii de d\un\tori [i de
du[mani ai acestora, `n func]ie de modific\rile factorilor ecologici din
biotop;
- cunoa[terea [i folosirea de pr\d\tori [i parazi]i ai d\un\torilor,
prin protejarea lor `n ecosistemele agricole sau `nmul]irea `n laborator;
- utilizarea fenomenelor alelopatice antagonice;
- folosirea rota]iei culturilor [i a asolamentelor;

- utilizarea rela]iilor de comunicare biochimic\ `ntre indivizii unor


popula]ii de d\un\tori prin intermediul capcanelor;
- introducerea `n cultur\ de soiuri [i hibrizi, rase cu rezisten]\ mare
la boli [i d\un\tori;
- optimizarea m\surilor agrotehnice (prelucrarea solului, epoca de
sem\nat, fertilizare, densitate etc.);
- folosirea de mijloace tehnice performante pentru aplicarea
tratamentelor chimice;
- `nt\rirea m\surilor de carantin\ fitosanitar\ pentru a preveni
extinderea arealului speciilor d\un\toare;
- utilizarea de mijloace moderne pentru prognoz\ [i avertizare pe
spa]ii ct mai largi.
~n ni[a uman\ poluan]ii sunt reprezenta]i de de[euri care pot fi
sensibil

reduse

prin

confec]ionarea

de

ambalaje

economice,

dimensionarea consumurilor, colectarea materialelor reutilizabile [i nu


`n ultimul rnd ridicarea nivelului de cultur\ [i civiliza]ie, care presupune
[i o educa]ie ecologic\ la un `nalt nivel.
Teme :
1. Ce este poluarea [i care sunt factorii poluan]i ?
2. Care sunt m\surile prevenire [i combatere a polu\rii `n
agricultur\ [i comunit\]ile umane?
3. Explica]i fenomenele de amplificare biologic\ [i de diluare
biologic\ [i ce implica]ii prezint\?

MODULUL VI

GOSPOD|RIREA
RESURSELOR NATURALE

6.1 Resursele naturale [i calitatea mediului `nconjur\tor


Prin resurse naturale se `n]elege orice component\ din mediul
natural, ca solul, apa, flora, fauna, bog\]iile minerale ale subsolului,
popula]iile umane, care contribuie la realizarea bun\st\rii materiale [i
spirituale a membrilor societ\]ii.
Dup\ permanen]a lor `n timp, resursele naturale se grupeaz\ `n:
resurse naturale inepuizabile (energia eolian\, precipita]iile, for]a
mareelor, energia solar\ etc.) [i resurse naturale epuizabile.
O parte din resursele naturale epuizabile sunt re`nnoibile, cum ar
fi: cantitatea [i calitatea apei din ruri, lacuri, surse subterane;
fertilitatea solului; resursele vegetale (p\durile, paji[tile, culturile
agricole, planta]iile viti-pomicole) [i animale; produsele m\rilor [i
oceanelor (pe[te, mamifere marine etc.).
Resursele naturale nere`nnoibile sunt acelea care odat\ epuizate
nu mai pot fi `nlocuite: c\rbuni, petrol, gaze naturale, o parte din
resursele minerale nemetalice (nisipul pentru fabricat sticla, gipsul,
sarea etc.) sau metalice (Pb, Zn, Cu, cositor etc.). De asemenea,
speciile de animale [i plante disp\rute sunt pierdute pentru totdeauna.
O atitudine ecologic\ fa]\ de resursele naturale presupune
renun]area la exploatarea nelimitat\, nera]ional\ [i generalizarea
concep]iei [tiin]ifice despre importan]a conserv\rii resurselor naturale
ale biosferei [i pentru genera]iile viitoare. O condi]ie esen]ial\ f\r\ de
care conservarea resurselor naturale nu se poate realiza const\ `n
dezvoltarea la fiecare persoan\ a sim]ului de r\spundere fa]\ de
resursele naturale ale mediului.
Aceasta presupune cunoa[terea [i respectarea capacit\]ii de
suport a mediului din zona exploatat\, fiind dependent\ de modul de
utilizare a resurselor naturale [i de presiunea asupra echilibrelor din
mediu.
Dispunerea `n teritoriu a obiectivelor economico-sociale, `n func]ie
de necesit\]ile umane [i de voca]ia ecologic\ a mediului respectiv,
reprezint\

amenajarea

teritoriului,

care

presupune

acceptarea

urm\toarelor principii:
1 - considerarea resurselor naturale, `n spiritul dezvolt\rii durabile,
ca bunuri att ale genera]iei prezente ct [i ale celei viitoare;

2 - conservarea mediului ambiant [i a resurselor sale s\ se fac\


nu prin renun]area la progresul tehnic, ci prin perfec]ionarea activit\]ilor
de conservare [i gestionare a resurselor;
3 - `n activitatea de amenajare a teritoriului [i de conservare a
mediului trebuie s\ se ]in\ seama de ierarhizarea necesit\]ilor societ\]ii
umane;
4 - studiul proceselor naturale de utilizare ciclic\ a resurselor `n
biosfer\ poate da na[tere la tehnologii (modele) care s\ mic[oreze sau
s\ elimine tendin]a de epuizare a resurselor;
5 - consumul unilateral, exclusiv al resurselor naturale [i poluarea
sunt factori de risc ce amenin]\ existen]a vie]ii pe Terra;
6 - gestiunea resurselor naturale [i conservarea mediului are un
caracter zonal, na]ional, dar [i global.
~n spiritul acestor principii se impune elaborarea unor strategii
ecologice de dezvoltare (ecodezvoltare), capabile s\ asigure o folosire
ra]ional\ [i s\n\toas\ a resurselor specifice dintr-un anumit ecosistem,
pentru satisfacerea nevoilor fundamentale ale omului. ~n acest context
ecologia particip\ activ la urm\toarele aspecte:
- evaluarea posibilit\]ilor mediului `n raport cu obiectivele propuse
de societate;
- stabilirea impactului acestora asupra mediului `nconjur\tor [i
g\sirea c\ilor de atenuare a lui, de conservare a mediului pe termen
lung;
- elaborarea de m\suri speciale pentru conservarea activ\ a unor
anumite resurse sau por]iuni din mediul `nconjur\tor;
- determinarea (`mpreun\ cu alte [tiin]e) necesit\]ilor ce
caracterizeaz\ indicii de calitate a vie]ii [i a priorit\]ilor de satisfacere a
lor;
- proiectarea de ecosisteme antropice cu randament optim `n
raport cu obiectivele economice [i de conservare pe termen lung a
mediului `nconjur\tor.
Utilizarea optim\ a resurselor naturale `n agricultur\ presupune
zonarea produc]iei agricole [i proiectarea corect\ a ecosistemelor
agricole `n cadrul acestora.
Zonarea produc]iei agricole este o activitate [tiin]ific\ de mare
complexitate, prin care se delimiteaz\ teritorii de produc]ie agricol\ cu

condi]ii ecologice, economice [i sociale omogene [i care primesc o


anumit\ structur\ de produc]ie.
Zonarea produc]iei agricole are la baz\ concordan]a dintre
cerin]ele plantelor [i caracteristicile biotopului, precum [i dintre cerin]ele
tehnologice ale ecosistemelor agricole [i caracteristicile tehnologiilor de
produc]ie.
Organizarea ecosistemelor agricole `n concordan]\ cu voca]ia
ecologic\ a teritoriului, ofer\ premisele unei activit\]i agricole optime `n
condi]iile reducerii la maximum a investi]iilor energetice [i materiale.
Studiul factorilor ecologici naturali se axeaz\ `n special pe
stabilirea teritoriilor ecologic omogene, pe bonitarea economic\ a
terenurilor agricole [i pe stabilirea m\surilor pentru cre[terea fertilit\]ii
lor.
Pe baza analizei factorilor naturali (circa 20 de factori ecologici),
economici [i sociali, `n ]ara noastr\ au fost stabilite 502 zone de
produc]ie agricol\ (cte 8-22 zone `n fiecare jude]).
Cre[terea eficien]ei ecosistemelor agricole are la baz\ proiectarea
unor ecosisteme agricole intensive cu productivitate crescnd\, `n
condi]iile reducerii interven]iei tehnologice, `ns\ cu o real\ conservare a
mediului ambiant. Aceasta are rolul de a aprofunda ac]iunea de zonare
a

produc]iei

agricole,

urm\rind

acelea[i

obiective

[i

principii

metodologice.
~n proiectarea ecosistemelor agricole trebuie s\ se ]in\ seama de
efectele pe care acestea le au asupra mediului, att `n ce prive[te
consumul sau deteriorarea resurselor (ap\, sol, genofond), ct [i `n ce
prive[te

stabilitatea

ansamblului

de

conexiuni

proprii

(cicluri

biogeochimice, peisaj etc.).

6.2 Conservarea resurselor genetice


Una din problemele majore ale lumii contemporane o reprezint\
conservarea resurselor genetice.
La nivel mondial acestea alc\tuiesc patrimoniul genetic mondial
(genofondul mondial) care este alc\tuit din totalitatea genofondurilor
celor circa 4,5 mil. de specii actuale ce au rezultat prin selec]ia `n timp a
informa]iei genetice de]inute de circa 1,6-16 miliarde de specii, care se

consider\ c\ au existat pe Terra de la `nceputurile vie]ii [i pn\ `n


prezent.
Fondul genetic al unei specii sau popula]ii se constituie prin
participarea tuturor indivizilor ce alc\tuiesc la un moment dat acea
specie sau popula]ie. ~ntre componen]ii acesteia se realizeaz\ un
schimb permanent de informa]ie sub forma unui curent de gene (prin
reproducere sexuat\), care este cu att mai intens cu ct num\rul
indivizilor [i viteza de succesiune a genera]iilor este mai mare. Curentul
de gene imprim\ popula]iei (speciei) un anumit grad de omogenitate [i
de stabilitate.
Sc\derea brusc\ a num\rului de indivizi dintr-o popula]ie ca
urmare a modific\rilor nefavorabile a factorilor ecologici poate avea
drept consecin]\ scoaterea unor genotipuri de sub ac]iunea curentului
normal de gene sau chiar pierderea `ntregii popula]ii.
Speciile cu `nmul]ire rapid\ (bacteriile, ciupercile, nevertebratele)
`[i pot restabili cu u[urin]\ starea de echilibru a genofondului, fiind
ecologic stabile, `n schimb cele cu `nmul]ire `nceat\ (multe specii de
plante [i animale) `[i refac cu mare greutate echilibrul genofondului,
fiind ecologic fragile. Pentru multe din acestea din urm\ o criz\
ecologic\ este fatal\ (ex.: reptilele mezozoice uria[e, numeroase
vertebrate). M\surile de conservare se `ndreapt\ `n prezent `n special
spre aceast\ categorie de specii.
Evolu]ia patrimoniului genetic mondial s-a realizat printr-un proces
natural de diversificare a speciilor [i de ocupare a diferitelor ni[e
ecologice ale ecosistemelor, `ns\ omul, prin activitatea sa, a intervenit
prin diversificarea unor resurse genetice (domesticire, ameliorare etc.)
sau prin diminuarea altora (cules, vn\toare, pescuit etc.).
Ac]iunea omului a dus la diferen]ierea, pe fondul patrimoniului
genetic spontan, a dou\ sec]iuni caracteristice:
- patrimoniul genetic agricol;
- patrimoniul genetic microbiologic.
Patrimoniul genetic agricol este reprezentat prin speciile de plante
cultivate [i de animale crescute de om, iar patrimoniul genetic
microbiologic

este

constituit

din

popula]iile

controlate de om `n scopuri economice.

de

microorganisme

Pe lng\ influen]ele pozitive, omul a avut [i influen]e negative


asupra patrimoniului genetic mondial. Se consider\ c\ anual dispar `n
lume 5-10 specii de plante [i animale.
Despre importan]a patrimoniului genetic spontan este suficient s\
amintim c\ `n lume se cultiv\ circa 300 specii de plante, ceea ce
reprezint\ doar 0,1% din totalul speciilor ce cresc pe glob; iar `n cazul
animalelor propor]ia este [i mai sc\zut\.
~n vederea conserv\rii acestui patrimoniu genetic au fost `nfiin]ate
b\ncile de gene, care nu sunt altceva dect depozite speciale pentru
p\strarea colec]iilor de plante sau animale cu importan]\ actual\ sau
de perspectiv\ `n procesul de ameliorare.
Sarcina b\ncilor de gene este de a colecta materialul genetic,
de a-l studia [i de a informa amelioratorii [i apoi de a conserva
materialul colectat.
Prima banc\ de gene a fost creat\ `n S.U.A. la Fort Collins `n
1958, cu o capacitate de depozitare de circa 180 mii probe de semin]e
a cte 450 g. Ulterior num\rul acestora a crescut mult, fiind r\spndite
`n

diferite

zone

ale

globului

(Krasnodar,

Copenhaga,

Bari,

Gatersleben, Izmir etc.). Exist\ [i b\nci de gene specializate, cum ar fi


pentru porumb [i gru la Cimmyt (Mexic), pentru orez la Irri (Filipine)
etc.
~n ]ara noastr\ a fost `nfin]at\ o banc\ de gene la Suceava `n
1990, ce cuprinde 8 celule: 4 celule `n care resursele genetice sunt
conservate la 40C [i umiditatea aerului de 25% (semin]ele cu umiditate
de 8%) [i 4 celule unde semin]ele se conserv\ la 200C [i o umiditate a
aerului de 20%.
Conservarea genofondului animalelor domestice este mai dificil de
realizat, impunndu-se eforturi organizatorice [i financiare mult mai
mari. Aceasta se poate face prin dou\ c\i:
a) men]inerea unei rase `n linii pure sub forma unor popula]ii optim
dimensionate;
b) crearea de b\nci de gene sub form\ de colec]ii de material
seminal, embrioni, ovule `n stare congelat\.
Patrimoniul genetic microbiologic este alc\tuit din culturi (su[e )
de microorganisme izolate din natur\ sau ob]inute prin muta]ii `n
laborator, care au utiliz\ri `n procese legate de dezvoltarea economic\

[i gestiunea mediului ambiant, ca: descompunerea reziduurilor,


epurarea apelor poluate, fermenta]ia produselor alimentare, fixarea
microbian\ a azotului, producerea de antibiotice etc. Se consider\ c\
pierderea unei su[e microbiene valoroase este echivalent\ cu
pierderea unui soi de plante sau rase de animale. ~n acest scop la
Conferin]a pe probleme de mediu de la Stockholm din 1972 s-a lansat
un program special pentru conservarea resurselor genetice microbiene,
propunndu-se crearea unei Re]ele Mondiale de Centre de Resurse
Microbiologice. Primul astfel de centru a luat fiin]\ `n 1975 `n Australia
(Universitatea din Brisbane, Quensland).

6.3 Calitatea mediului `nconjur\tor


Prin calitatea mediului `nconjur\tor se `n]elege starea acestuia la
un moment dat, rezultat\ din integrarea tuturor elementelor sale
structurale

[i

func]ionale,

capabile

s\

asigure

ambian]\

corespunz\toare multiplelor necesit\]i ale vie]ii omului.


Cunoa[terea calit\]ii mediului implic\ analiza unui num\r foarte
mare de variabile naturale [i umane. Au fost stabilite standardele care
delimiteaz\ clasele de calitate pentru aer, ape, soluri [i relief.
Calitatea mediului `nconjur\tor rezult\ deci din implantarea
structurilor umane artificiale `n structurile naturale. ~n general, s-a
presupus c\ valorile calit\]ii mediului `nconjur\tor sunt mai reduse, cu
ct componenta uman\ ocup\ o pondere mai mare.
Progresele realizate `n ultimul timp `n conservarea mediului prin
optimizarea utiliz\rii resurselor, prin trecerea la tehnologii nepoluante [i
prin adaptarea proceselor de produc]ie au determinat modific\ri
importante `n raportul dintre cele dou\ subsisteme principale ale
mediului: natural [i artificial.
Toate problemele calit\]ii mediului deriv\ din poten]ialul natural al
acestuia de a suporta, f\r\ deregl\ri importante, anumite forme [i
intensit\]i de presiune uman\. Astfel, orice tip de mediu poate fi
caracterizat printr-un cmp de toleran]\ (y) ale c\rui limite sunt date de
starea sa natural\ [i un cmp de `mpr\[tiere (x), reprezentnd diferitele
intensit\]i ale impactului uman.

B C D
Impactul uman asupra calit\]ii mediului

O calitate superioar\ a mediului pentru una sau mai multe forme de


utilizare este asigurat\ atta timp ct cmpul de `mpr\[tiere este mai mic sau
egal cu cmpul de toleran]\. Cu ct cmpul de `mpr\[tiere se extinde, cu att
mediul se `ndep\rteaz\ de la starea echilibrat\ [i apar deregl\ri cu consecin]e
nefaste.
y

2
A mediu natural,
foarte pu]in afectat;
B impact echilibrat;
C dezechilibrare primar\;
D mediu profund afectat
prin utilizarea nera]ional\
a resurselor.
1
x

De exemplu: un versant din zona colinar\ cu profil echilibrat [i cu


vegeta]ia reprezentat\ prin p\duri de stejar. Impactul uman asupra acestui
mediu natural va duce la apari]ia unor calit\]i diferite `n func]ie de natura
interven]iei. Men]inerea p\durii ca form\ unic\ de folosire a acestui teren va
asigura o bun\ calitate mediului. Defri[area p\durii de pe pantele mici nu va
provoca modific\ri esen]iale privind calitatea mediului, cu condi]ia ca noua
form\ de utilizare a terenului s\ nu aduc\ transform\ri structurale profunde.
Dar, defri[area total\ a versantului sau a por]iunii superioare, urmat\ de ar\turi
adnci, va duce la modificarea circula]iei apei, la numeroase modific\ri
structurale pe profil, favoriznd fenomenul de eroziune sau alunecare. Astfel,
se ajunge la degradarea total\ a calit\]ilor productive [i estetice ale mediului
respectiv.
La fel se `ntmpl\ [i `n cazul apelor. Rurile cu debite mari [i cu
fluctua]ii reduse ale acestora asigur\ o bun\ dilu]ie a apelor uzate
deversate `n ele, procesele de autoepurare desf\[urndu-se rapid.
Rurile cu debite mici [i variabile sunt sensibile fa]\ de apele uzate,
procesele de autoepurare realizndu-se greu [i discontinuu.

Astfel, rezult\ c\ p\strarea unei bune calit\]i a mediului se poate


realiza numai prin men]inerea capacit\]ii naturale a sistemului
ambiental de a ,,metaboliza elementele artificiale introduse de om `n
fluxurile energetice [i substan]iale.
Pragul superior care poate fi atins f\r\ a afecta echilibrul ecologic
delimiteaz\ a[a numita capacitate de suport a mediului.
Intervalul acestei capacit\]i de suport depinde de plasticitatea
fiec\rui sistem ambiental, iar dep\[irea sa produce deregl\ri ale
echilibrelor, cu consecin]e greu de prev\zut ca intensitate, extensiune
spa]ial\ [i durat\.
Teme :
1. Care sunt principiile utiliz\rii resurselor naturale ?
2. Care sunt modalit\]ile de conservare a resurselor genetice ?

MODULUL VII

PROTEC}IA
MEDIULUI ~NCONJUR|TOR
7.1 Ocrotirea mediului `nconjur\tor
Dezvoltarea civiliza]iei industriale a produs modific\ri profunde [i
accelerate mediului `nconjur\tor, datorit\ solicit\rii din ce `n ce mai mari
a resurselor naturale, a extinderii suprafe]elor cultivate [i a schimb\rii
sistemelor de cultur\, a desp\duririlor masive, a intensific\rii utiliz\rii
p\[unilor, a dezvolt\rii exploat\rii subsolului, precum [i a altor activit\]i
cu impact negativ asupra mediului. ~n acela[i timp, civiliza]ia industrial\
a f\cut posibil\ [i necesar\ o cre[tere demografic\ rapid\, o puternic\
dezvoltare a procesului de urbanizare, a creat noi aglomer\ri umane pe
spa]ii restrnse, cu implica]ii majore asupra calit\]ii mediului.

Exploatarea ira]ional\ a resurselor regenerabile (p\duri, flor\,


faun\, ape etc.) [i a celor neregenerabile (c\rbuni, petrol, minereuri
etc.) a accentuat efectul nociv al ac]iunilor omului asupra naturii.
Consecin]ele ac]iunii omului asupra echilibrelor ecologice sunt
generalizate [i uneori deosebit de grave, `nct s-a impus ca o
necesitate ocrotirea [i conservarea mediului `nconjur\tor.
Dup\ Uniunea Interna]ional\ pentru Conservarea Naturii, scopurile
ocrotirii naturii sunt urm\toarele:
- asigurarea utiliz\rii ra]ionale, a conserv\rii [i refacerii resurselor
naturale;
- ocrotirea elementelor mediului natural de via]\ al omului (aerul,
solul [i apa) de poluare, `n urma activit\]ii industriale sau agricole [i de
contaminare prin agen]i patogeni;
- conservarea [i `nfrumuse]area peisajelor naturale;
- conservarea unor monumente ale naturii de o deosebit\
frumuse]e [i `nsemn\tate [tiin]ific\ - specii rare de plante [i de animale,
terenuri bogate `n minerale, pe[teri [i alte forma]iuni naturale.
Aceste probleme pot fi rezolvate printr-un sistem de m\suri
organizatorice, legislative, tehnice [i educa]ionale de ap\rare a
resurselor naturale, att pe plan local ct [i global.
Organismele interna]ionale specializate (Uniunea Interna]ional\
pentru Conservarea Naturii, Fondul Mondial pentru Natur\, Programul
ONU pentru Mediul ~nconjur\tor) au elaborat un document `n care sunt
propuse trei obiective principale:
- men]inerea proceselor ecologice esen]iale, prin crearea
condi]iilor unei epur\ri naturale a apelor, prin urgentarea regener\rii
solurilor, prin reciclarea materiei organice;
- conservarea diversit\]ii genetice a plantelor [i a animalelor, ca
un tezaur care nu se mai poate reconstrui odat\ distrus;
- redimensionarea sau stoparea exploat\rii resurselor naturale
amenin]ate (p\duri, p\[uni, faun\ etc.).
Organizarea ocrotirii naturii este o problem\ complex\ [i de mare
r\spundere pentru rezolvarea c\reia se consider\ c\ exist\ mai multe
c\i.
Prima cale const\ `n alegerea obiectivelor ce urmeaz\ a fi ocrotite
pe teritoriul fiec\rui stat, cum ar fi: ecosisteme ct mai nealterate,

cuprinznd o mare diversitate de specii; specii rare pe cale de dispari]ie


sau deosebit de valoroase [tiin]ific, economic, estetic; exemplare rare,
izolate ale unor specii remarcabile prin vrsta sau dezvoltarea lor, prin
semnifica]ia lor istoric\ sau spiritual\ etc. Dup\ alegerea [i delimitarea
obiectivelor, se legifereaz\ ocrotirea [i se iau m\suri organizatorice,
tehnice pentru realizarea lor.
Obiectivele ocrotite `n acest fel sunt foarte diferite: parcuri
na]ionale, rezerva]ii naturale, rezerva]ii [tiin]ifice, parcuri naturale,
monumente ale naturii, rezerva]ii ale biosferei etc.
O alt\ cale const\ `n ocrotirea global\ a ecosferei de pe teritoriul
fiec\rui stat [i pe plan planetar, prin colaborarea interna]ional\. Aceast\
cale urm\re[te s\ asigure stabilitatea condi]iilor de via]\ (calitatea
aerului, apelor, solului etc.) [i unde este posibil ameliorarea lor.
A treia cale const\ `n prevenirea [i combaterea polu\rii mediului
prin m\suri administrative, organizatorice [i tehnice.
Pentru ca ansamblul m\surilor privind organizarea ocrotirii naturii
s\ fie eficient, se impune educarea `ntregii popula]ii. Sistemul
educa]ional trebuie s\ dezvolte con[tiin]a oamenilor `n a[a fel, `nct
fiecare membru al societ\]ii s\ `n]eleag\ r\spunderea pe care o are `n
fa]a genera]iei sale [i a celor viitoare pentru p\strarea bog\]iilor [i
frumuse]ilor naturii.
Rezerva]iile naturale consituie principalele celule spa]iale a
ocrotirii naturii. Conform defini]iei dat\ de E. Racovi]\ (1934)
rezerva]ia natural\ este o mostr\ din natura primitiv\ `n echilibrul
biologic normal, neinfluen]at\ de om [i de artificiile sale.
Rezerva]iile naturale cuprind suprafe]e de teren [i de ape
destinate conserv\rii unor medii de via]\ caracteristice [i care pot fi de
interes zoologic, botanic, peisagistic, geologic, paleontologic, speologic,
marin sau mixt.
Structura general\ a unei rezerva]ii naturale cuprinde trei p\r]i:
1. zona central\, cu regim de ocrotire integral, care `nglobeaz\
spa]iul inaccesibil vizitatorilor sau pentru utilizarea resurselor, fiind
controlat de serviciile cercet\rii [tiin]ifice;
2. zona central\ de restaurare, cu acela[i regim de ocrotire, dar cu
interven]ii

ale

genofondului;

cercet\torilor

`n

vederea

refacerii

peisajului

[i

3. zona tampon, cu dou\ componente, intern [i extern, destinat\


protej\rii primelor dou\ [i unde se admite utilizarea resurselor prin
metode tradi]ionale, inclusiv turism.
Parcurile na]ionale reprezint\ o form\ mai complex\ de ocrotire
a naturii, fiind definite de Uniunea Interna]ional\ pentru Protec]ia Naturii
ca ... un teritoriu relativ `ntins care prezint\ unul sau mai multe
ecosisteme, `n general pu]in transformate sau netransformate prin
exploatare sau ocupa]ie uman\, unde speciile vegetale [i animale,
siturile geomorfologice [i habitatele ofer\ un interes specific din punct
de vedere [tiin]ific, educativ [i recreativ sau `n care exist\ peisaje
naturale de mare valoare estetic\ ... Vizitarea este autorizat\ `n
scopuri recreative, educative [i culturale.
~ntr-un parc na]ional, `n general, se disting 3 zone:
1. zona periferic\ sau preparcul, care are rol `n sistematizarea
turistic\ [i `n care se urm\re[te o reconstruc]ie ecologic\;
2. zona tampon, care are rolul de a asigura protec]ia zonei
centrale, filtrnd presiunea turistic\;
3. zona reziden]ial\ (central\, a rezerva]iei [t.), care ad\poste[te
laboratoarele de cercetare [i celelalte anexe.
Parcurile na]ionale `ndeplinesc mai multe func]ii:
- de protec]ie a unor zone ale naturii;
- [tiin]ific\ - parcurile na]ionale fiind adev\rate laboratoare
naturale `n care se pot studia diferite aspecte privind structura [i
func]ionarea ecosistemelor, ecologia speciilor rare, comportamentul lor
etc.
- de recreere [i destindere cunoscndu-se rolul deosebit al
spa]iilor naturale `n refacerea fizic\ [i intelectual\, `n restabilirea
echilibrelor organismului uman;
- educativ\ - prin excursii, aplica]ii, tabere, colocvii, natura ofer\
exemple numeroase de armonie [i echilibru;
- de dezvoltare a rela]iilor interna]ionale prin studii `n comun,
vizite, congrese, conferin]e, publica]ii etc.;
- surs\ de bunuri materiale prin exploatarea ra]ional\ a zonei
tampon.
~n ]ara noastr\ sunt ocrotite peste 450 de obiective, totaliznd
circa 95.000 ha.

Prin decizia U.N.E.S.C.O. din 1980 s-a consfin]it ca Parcul


Na]ional Retezat, Rezerva]ia [tiin]ific\ Pietrosul Mare (M-]ii Rodnei) [i
Rezerva]ia Ro[ca-Letea (Delta Dun\rii) s\ fie incluse `n re]eaua
interna]ional\ a rezerva]iilor biosferei.
Pe baza propunerilor fundamentate [tiin]ific de Comisia pentru
Ocrotirea Monumentelor Naturii au fost propuse 11 parcuri na]ionale :
Rodna, C\limani, Ceahl\u, Piatra Craiului, Cozia, Domogled-Valea
Cernei, Cheile Nerei-Beu[ni]a, Semenic-Cheile Cara[ului, Cheile
Bicazului-Lacul Ro[u, Apuseni, Delta Dun\rii [i dou\ parcuri naturale :
Bucegi [i Gr\di[tea Muncelului-Cioclovina.

7.2 Conservarea mediului `nconjur\tor


Cuprinde o gam\ larg\ de activit\]i deosebit de utile [i absolut
necesare ce se refer\ la utilizarea resurselor mediului la eficien]\
maxim\, cu respectarea pretabilit\]ii, capacit\]ii de suport [i plasticit\]ii
sistemului teritorial respectiv, dar [i la practicarea celor mai potrivite
forme [i procese tehnologice, agrozootehnice sau silvice, la efectuarea
de lucr\ri hidroameliorative pentru limitarea [i prevenirea efectelor
d\un\toare ale unor fenomene naturale (inunda]ii, alunec\ri de teren,
eroziunea solului etc.).
Necesitatea acestor m\suri rezid\ [i din faptul c\ spa]iile ocrotite
nu pot fi extinse prea mult deoarece s-ar scoate din circuitul economic
suprafe]e apreciabile cu resurse de valori prea mari.
Prin m\surile enun]ate, conservarea mediului devine parte
integrant\ a tuturor proiectelor de folosire a resurselor, inclusiv a celor
de

urbanizare,

dezvoltare

industrial\,

organizarea

teritoriului,

sistematizare, f\cnd `n acela[i timp parte din cultura fiec\rui cet\]ean,


locuitor al Terrei.
Dar, conservarea mediului nu se realizeaz\ empiric, ci pe baza
unor legi, care, respectate necondi]ionat, duc la realizarea scopului
propus.
Sunt formulate cinci legi ce guverneaz\ conservarea mediului:
1. Mediul `nconjur\tor este un sistem a c\rui integritate este
asigurat\ prin func]ionarea echilibrat\ a subsistemelor sale naturale [i
umane. Rolul subsistemului natural este de cea mai mare importan]\,
impunndu-se p\strarea diversit\]ii sale, precum [i func]ionarea prin
mecanisme de autoreglare;

2. Mediul `nconjur\tor are capacitatea limitat\ de absorb]ie [i


neutralizare a plusurilor subsistemului uman;
3. Mediul `nconjur\tor este un sistem cu resurse finite;
4. Mediul `nconjur\tor prezint\ echilibre fragile, u[or de dereglat `n
cazul unei folosin]e neadecvate a resurselor sale;
5.

Sistemul

teritorial,

care

reprezint\

unitatea

teritorial\

fundamental\ a mediului `nconjur\tor, trebuie s\ func]ioneze astfel


`nct suma intr\rilor [i ie[irilor s\ fie o m\rime care variaz\ foarte
pu]in `n timp.
Aplicarea acestor legi nu se poate realiza f\r\ o activitate
complex\ de cercetare [tiin]ific\ multidisciplinar\, pe baza c\reia se
elaboreaz\ strategiile de conservare a mediului, legisla]ie adecvat\ [i o
educa]ie ecologic\ solid\ a `ntregii popula]ii.
Tem\:
1. Care sunt principalele formele de protejare a mediului?

BIBLIOGRAFIE

1.
2.
3.
4.
5.

Ardelean A., C. Maior Management ecologic. Ed. Servo-Sat,


2000.
Berca Mihai Ecologie general\ [i aplicat\. Ed. Ceres Bucure[ti,
2000.
Botnariuc N., V\dineanu V. - Ecologie. Ed. Didactic\ [i
Pedagogic\ Bucure[ti, 1988.
Catherine de Silguy - Lagriculture biologique. Ed. Terre Vivante,
Fran]a, 1994.
Coman Gh., Murgu Zaira-Marcela - Economia mediului. Ed.
Moldovi]a, Ia[i, 1996.

Dumitrescu N., Iacob T., V`ntu V. - Ecologie [i protec]ia mediului.


Curs litografiat, U.A.M.V. Ia[i, l992.
7. Du]u Mircea Dreptul mediului, vol. II. Ed. Economic\, 1998.
8. Gr\dinaru Ilie Protec]ia mediului. Ed. Economic\, 2002.
9. Heinrich Dieter, Hergt Manfred Atlas de lcologie. Ed. La
Pochothque,Torino, 1997.
10. Ionescu Al. - Ecologia - [tiin]a ecosistemelor. Bucure[ti, 1988.
11. Ionescu Al. - Efectele biologice ale polu\rii mediului. Ed.
Academiei, 1973.
12. Ionescu Al. - Fenomenul de poluare [i m\suri antipoluante `n
agricultur\. Ed. Ceres, Bucure[ti, 1982.
13. Ionescu Al., Berca M. - Ecologie [i protec]ia ecosistemelor.
Bucure[ti, 1988.
14. Lester P. Brown Colec]ia: Probleme globale ale omenirii.
15. Mohan Gh., [i colab. - Rezerva]ii [i monumente ale naturii din
Romnia. Ed. Scaiul, Bucure[ti, 1993.
16. Mohan Gh., Ardeleanu A.- Ecologie [i protec]ia mediului. Ed.
Scaiul, Bucure[ti, 1993.
17. Neac[u P., Apostolache-St\icescu Zoe - Dic]ionar de ecologie. Ed.
{t. [i enciclopedic\, Bucure[ti, 1982.
18. Negulescu M. [i colab. - Protec]ia mediului `nconjur\tor. Ed.
Tehnnic\, Bucure[ti, 1995.
19. Primack Richard Conservarea diversit\]ii biologice. Ed. Tehnic\,
2002.
20. Puia I., Soran V. - Agroecologie. Ecosistem [i agroecosistem. ClujNapoca, 1987.
21. Puia I. [i colab. Agroecologie [i ecodezvoltare, Ed. Academicpres
Cluj-Napoca, 2001.
22. Pumnea C., Grigoriu G - Protec]ia mediului ambiant. Ed. Didactic\
[i Pedagogic\, Bucure[ti, 1984.
23. R\ducanu Viorica Economia resurselor naturale. Ed. All Beck,
2000.
24. Sattler F., Wistinghausen E. - La ferme bio-dynamique, Ed. Ulmer,
Stuttgart, 1992.
25. Stanners David, Bourdeanu Philippe - Europes environment.
European Environment Agency Copenhagen, 1995.
26. Stugren B. - Bazele ecologiei generale. Ed. {t. [i enciclopedic\,
Bucure[ti, 1982.
27. Stugren B. - Ecologie teoretic\. Ed. Sarmis, Cluj-Napoca, 1994.
28. {chiopu Dan - Ecologie [i protec]ia mediului. Ed. Did. [i
Pedagogic\, Bucure[ti, 1997.
29. {chiopu Dan, Vasile V`ntu (coord.) Ecologie [i protec]ia
mediului. . Ed. Ion Ionescu de la Brad Ia[i, 2002.
30. Vi[an Sanda [i colab. Mediul `nconjur\tor poluare [i protec]ie.
Ed. Economic\, 2000.
31. V`ntu Vasile - Ecologie [i protec]ia mediului. Ed. Ion Ionescu de la
Brad, Ia[i, 2000.
6.