Apa şi dezastrele –

problemele globale ale apei

Romaniuc Diana – Andreea, Grup Şcolar

“Regina Maria” Dorohoi
Coordonator Prof. Roman Tatiana
 Apa – element important al mediului

Apa este unul din elementele predominante ale Terrei cu

rol în existenţa şi evoluţia materiei vii, sub toate formele
sale şi o componentă valoroasă pentru activităţile
umane, fără de care nu se poate concepe dezvoltarea
economică şi socială. De aceea primele aşezări umane s-
au format şi dezvoltat în apropierea apelor.
Cu toate că apa este substanţa cea mai răspândită pe
suprafaţa globului, volumul de apă ce poate fi utilizat
de către oameni este relativ mic. Astfel, aproximativ 1
miliard de oameni nu au acces la apă de calitate
corespunzătoare, iar 2 miliarde de oameni nu
beneficiază de condiţii sanitare acceptabile.
Nivelul mării este în creştere, gheţarii se retrag, iar
Pământul se află sub ameninţarea unui posibil potop
până la sfârşitul secolului. Deşi planeta se confruntă
acum cu lipsa apei, în viitorul apropiat acest lucru s-ar
putea transforma într-o criză serioasă.
 Ţinând cont de încălzirea globală şi de schimbările climatice
care au loc, disponibilitatea resurselor de apă ramase a devenit
nesigură - cu întârzieri ale musonilor şi ploilor în sezonul ploios, cât
şi cu abundenţa în inundaţii neaşteptate.
Acestea din urmă, numite şi hazarde hidrologice, împreună
cu hazardele oceanice, creează mari probleme omenirii. De aceea,
lucrarea de faţă este o subliniere a principalelor dezastre provocate
de dezlănţuirea naturii sau a intervenţiei umane, cu scop în
informarea oamenilor despre riscul locuirii în apropierea apelor.
Singurul lucru care nu trebuie uitat este faptul că apa
reprezintă izvorul esenţial al vieţii, fără de care organismele nu pot
supravieţui. Exemplul este faptul că există vieţuitoare care suportă
căldura deşertului sau rezistă la temperatura scăzută a frigului
arctic. Altele se pot lipsi de aer sau de lumina soarelui, însă tot ceea
ce este viu – plante, animale şi oameni – nu poate trăi fără apă.
Hazarde hidrologice şi oceanografice

Una din cele mai semnificative forţe care

influenţează numeroasele procese
importante de pe planetă, la nivel local,
regional şi global, a devenit societatea
umană. Unele dintre aceste procese au mari
consecinţe asupra mediului şi sunt
transpuse adesea în hazarde grave.
 Valurile eoliene
Sunt produse de furtuni şi au peste 10 m înălţime; sunt
periculoase pentru navigaţie, pentru localităţile de pe ţărm
şi platformele petroliere. Aceste mişcări pot fi produse de
vânt, de diferenţele de temperatură ale apei, de mişcarea
lunii, de mişcările crustei oceanice. Efectele obişnuite ale
acestor fenomene sunt: valurile, hula, curenţii marini,
mareele. Efectul principal produs de masele de apă în
mişcare este eroziunea. Când fluxurile de apă care apar
sunt contrare, atunci curenţii turbulenţi devin periculoşi.
Exemple sunt: malstrom-ul (un curent turbionar marin),
mascaret-ul (un val provocat de maree şi urcă în amonte pe
un curs de apă) şi barei (valuri care se sparg paralel cu
coasta sau malul şi formate datorită creşterii bruşte a
nivelului fundului apei).
Muson - Thailanda
 Tsunami
Sunt valuri uriaşe sau „valuri de port”, produse de cutremurele
puternice, erupţiile vulcanice şi alunecări submarine de proporţii. Cele
mai frecvente sunt produse în Oceanul Pacific, uneori formându-se şi
în Oceanul Indian, Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană. Sunt foarte
periculoase pentru populaţia din regiunile de pe coastele oceanelor, de
aceea oamenii de ştiinţă încearcă să prevadă producerea lor, pentru a
limita consecinţele dezastruoase. Valurile produse ating înălţimea de
30 m datorită seismicităţii. Japonia, ţară cu o seismicitate puternică,
este în mod special expusă acestui risc.
Mişcarea care stă la baza formării unui tsunami se propagă în ocean
sub forma unei unde cu o viteză de 700-800 km/h. În larg, unda trece
neobservată, deoarece valurile pe care le produce au mai mult de 1 m,
dar când această undă ajunge în apropierea ţărmurilor, din cauza
adâncimii reduse, valurile sunt din ce în ce mai înalte şi se abat asupra
malurilor, măturând tot ce le stă în cale.
Indonezia, după tsunami în 2005
 Un tsunami provoacă un număr mare de victime. De exemplu, în
Alaska, în 1964, un seism a spart rezervoarele de petrol, care au luat foc.
Un val imens cu petrol aprins s-a năpustit asupra unui sat, înghiţind
clădiri de trei etaje. Singura scăpare în faţa unui tsunami este fuga:
populaţia se refugiază spre locuri înalte, iar navele se depărtează de
ţărmuri.
În prezent, un tsunami provoacă mai puţine victime datorită a 23
de naţiuni care cooperează pentru a supraveghea în permanenţă
adâncurile mărilor, cu ajutorul seismografelor. Rezultatul tuturor
măsurărilor se transmit prin satelitul GEOS la centrul de control
internaţional din Hawaii. Atunci când se produce un seism, semnalul este
trimis în următoarele minute, rămânând timp pentru evacuarea
populaţiei înaintea venirii unui val tsunami.
În largul oceanelor, viteza unui val tsunami poate atinge 900
km/h, iar lungimea este de 100-200 km, înălţimea fiind de 0,5-1 m. În
apropierea valurilor, acesta creşte în înălţime până la 20-30 m, iar viteza
scade din cauza frecării cu fundul mării.
Tsunami coastele Javei
 El Niño
Este un fenomen complex manifestat prin încălzirea anormală, la
suprafaţă, a apelor Oceanului Pacific care se deplasează din partea de V
spre partea de E, sub impulsul unor mase calde. Acesta produce pe litoral
secete, furtuni violente, inundaţii şi cicloane puternice. Fenomenul se
produce în perioada decembrie – mai şi se repetă la 3 – 5 ani. A apărut
prima dată în 1997 în Pacificul Tropical, aducând o energie mai mare decât
1 milion de bombe de tipul celor de la Hiroshima.
Deşi a început în Peru, efectele sale asupra temperaturii, presiunii,
vântului, umidităţii şi curenţilor, au schimbat vremea în întregul Pacific
ecuatorial, iar apoi în toată lumea.
Indonezia a suferit luni întregi de secetă, focuri de pădure au făcut
ravagii în Sumatra, Borneo şi Malaesia. Temperaturile au ajuns până la 39
grade Celsius în Mongolia, iar ploile din Kenia au depăşit cu 1000 mm
valoarea normală. În Europa Centrală, în urma inundaţiilor, au murit 55 de
oameni în Polonia şi 60 în Cehia. Madagascar a fost lovit de musoni şi
cicloni. În S.U.A., curgerile de noroi şi inundaţiile-fulger au afectat localităţi
din California şi Mississippi, iar tornadele au lovit Florida.
 Există înregistrări făcute despre El Niño în Peru din 1525, iar
cercetătorii au găsit dovezi al prezenţei acestuia pe coasta peruviană acum
13000 de ani, incaşii ştiind despre acest fenomen.

Pentru prevederea dezastrului există două metode folosite de

climatologi. Pentru prima, climatologii fac predicţii, folosindu-se de
înregistrări, despre ce se va întâmpla în anumite condiţii. Dar această
metodă nu funcţionează precis. O a doua ar fi aceea cu modelarea climatică
folosind calculatorul. El Niño din 1997-1998 a fost primul fenomen prevestit
de modelele pe calculator.
El Niño în insulele Filipine
 La Niña
Rezultă în sectorul central – estic al
Oceanului Pacific în urma răcirii apelor:
vânturile de est împing mari cantităţi de
apă caldă de la suprafaţa oceanului
dinspre V, locul apei calde fiind luat de
ape mai reci provenite din adâncuri.
Astfel, se formează o circulaţie musonică a
aerului dinspre ocean spre uscat care
provoacă ploi puternice mai ales în India,
Indochina şi Australia.
La Niña
 Inundaţiile
Sunt hazarde geografice cu o largă răspândire pe Terra, care produc
mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. Sunt procese de
scurgere şi revărsare a albiei râurilor în lunci, unde ocupă suprafeţe
întinse. În general, producerea lor este datorată de pătrunderea în
albie a unei cantităţi mari de apă provenită din ploi, din topirea
bruscă a zăpezilor şi a gheţarilor montani, precum şi din pânzele
subterane de apă. Inundaţiile puternice sunt favorizate de
despăduriri, care duc la scurgerea rapidă a apei pe versanţi.

Deoarece majoritatea populaţiei trăieşte în apropierea malurilor unui

râu, lac sau ocean, inundaţiile devin o ameninţare majoră pentru
aceştia, cauzând pierderea vieţilor, a proprietăţilor, contaminarea
apei potabile, distrugerea recoltelor. Dar uneori ele pot produce
soluri bogate unde recoltele se pot reface. Inundaţiile pot cauza şi
alte hazarde precum alunecările de teren sau incendii.
 În ţara noastră, inundaţiile dintre
1992-2000 au afectat toate judeţele ţării,
acestea fiind printre cele mai puternice din
ultimii 100 de ani. O cauza a catastrofelor
produse este şi extinderea necontrolată a
localităţilor spre albia râurilor şi a
despăduririlor succesive.
Exemple de inundaţii puternice ar fi
cele 1500 din China la Fluviul Galben (Huang
He) produse în ultimele două milenii. Din
cauza regimului hidrologic neregulat, cu
creşteri de nivel bruşte şi a malurilor puţin
înalte la câmpie, acest fluviu a provocat cele
mai catastrofale inundaţii din istorie,
schimbându-şi albia cu zeci de km de 26 de
ori.
Urmare a inundaţiei din 1887, este
moartea a circa un milion de persoane şi,
ulterior, prin foame, un număr şi mai mare. În
prezent, râul este îndiguit şi provoacă
inundaţii mult mai mici.
 Viiturile torenţiale

Sunt reprezentate de o creştere bruscă a debitului

unui torent. Scurgerea produsă poate fi lichidă,
mai mult sau mai puţin încărcată de material,
solidă (nisip, pietriş, roci), dizolvată (argilă), sau
plutitoare (arbori, tufişuri, resturi). Pagubele
produse de viitură sunt: albia şi malurile
torentului sunt erodate de apă, se formează
baraje ce se pot rupe brusc dintr-o aglomerare de
materiale diverse care obstrucţionează albia, se
formează depozitări anarhice, iar puterea
materialelor transportate pot cauza pagube
devastatoare.
Viitură la Buzău
 Aisbergurile

Sunt fragmente uriaşe de gheaţă desprinse din calotele glaciare

sau din gheţarii polari, care plutesc împinse de vânt sau curenţi
oceanici. Acestea pot fi întâlnite de nave pe circa 20% din suprafaţa
oceanelor, cauzând un pericol pentru circulaţia maritimă şi pentru
platformele marine de foraj şi de exploatare a petrolului. Cele mai
numeroase aisberguri sunt în emisfera sudică, în apropiere de
coastele Antarcticii, de unde pot ajunge în oceanele Pacific, Atlantic şi
Indian. În emisfera nordică, cea mai mare parte a aisbergurilor provin
din vestul Groenlandei şi se deplasează spre N.
Cea mai cunoscută ciocnire a unui vas de un aisberg este cea din
14 aprilie 1912 când transaltlanticul Titanic s-a scufundat în largul
coastelor Newfoundland, fiind înregistrate 1503 de victime.
Aisberg ce se îndreaptă spre Australia
 Inundaţii în România
În ultimele decenii, numărul dezastrelor meteorologice şi hidrologice
a crescut treptat, la nivel planetar fiind afectaţi sute de milioane de
oameni, în fiecare an. Dezastrul cel mai frecvent este reprezentat de
inundaţii care se pot produce de la râurile mari până la cele mici, cu
efecte asupra stării de mediu, aici fiind incluse nu numai pagube
economice, dezechilibre economice, ci şi numeroase pierderi de vieţi
omeneşti.
Pe un fond climatic secetos, pe teritoriul României se produc
numeroase inundaţii, provocate de cantităţi mari de precipitaţii, care cad
în intervale scurte de timp, de ordinul orelor, uneori chiar al minutelor.
După o analiză a periodicităţii regimului meteorologic şi hidrologic în
România pe 120 de ani (1881-2001) s-au descoperit trei stări de regim:
ploios, normal şi secetos, acestea fiind cuprinse între 11 şi 20 de ani.
 Viiturile, o consecinţă a ploilor de
durată şi cu intensităţi foarte mari, fiind
asociate şi cu topirea zăpezilor primăvara,
produc inundaţii atunci când apele depăşesc
capacitatea de scurgere în albia minoră şi se
revarsă în albia majoră. După vechi cronici,
putem concluziona faptul că pe teritoriul
României s-au produs cu regularitate viituri
catastrofale, fiind o consecinţă a climatului
temperat continental. În secolul al XVI-lea au
fost înregistrate 10 inundaţii de proporţii, în
timp ce în secolul al XVII-lea au fost
consemnate 19; pentru secolul al XVIII-lea au
fost amintite 26, iar în următorul, au crescut
până la 28, numărul maxim fiind în secolul
XX: 42. Creşterea numărului de inundaţii este
cauzat în principal de schimbările climatice,
dar, de asemenea, şi ca o consecinţă a
aluvionărilor, a îndiguirilor, a despăduririlor
din bazinele de recepţie – colectare şi a
diferitelor construcţii în albia majoră.
 Dintre cele mai importante inundaţii produse în secolul XX, pot fi
menţionate cele din:
 mai 1912, pe râurile din Banat;
 iulie 1932, pe Crişuri şi Mureş;
 iulie 1941, pe Argeş;
 iunie 1948, pe Olt;
 iulie 1969, pe Motru-Tismana, Jijia, Bahlui şi Bârlad;
 mai 1970, pe Someş, Mureş şi Siret;
 iulie 1975, pe Oltul superior, pe Târnave, Arieş, Mureşul superior,
Ialomiţa, Buzău şi Trotuş;
 iulie 1991, pe Tazlău, când a fost rupt barajul lacului de acumulare de la
Belci, lângă Oneşti;
 iunie 1999, pe afluentul Buzăului, Comisoaia, în dreptul localităţii
Cuculeasa;
 iulie 1999 pe Râul Mare, Retezat.

Inundaţiile au continuat imediat după anul 2000: martie 2001, pe

Tisa maramureşeană; iulie şi august 2002, pe râurile cu bazine mici, precum
Slănic Prahova, Ghepiş-Barcău, Drăgăneşti Olt, Moldoviţa-Moldova, etc.).
La nivelul Dunării de pe teritoriul românesc, cele mai mari viituri au fost
înregistrate în mai 1932, aprilie 1940, iulie 1942, mai 1955, iunie 1970 şi iunie
1988.
 Ca an al inundaţiilor în România ar putea fi
desemnat anul 2005, care este caracterizat printr-o
manifestare secvenţială în timp, cu unele intervale de
caniculă, din luna februarie, până la începutul lui
octombrie şi o acoperire „insulară” a majorităţii
unităţilor geografice, de la cele montane, deluroase si
de podiş, până la cele de câmpie. În primele luni (feb
– apr), viiturile au fost produse din cauza
suprapunerii ploilor cu topirea zăpezilor. Ulterior, în
lunile următoare , viiturile au fost provocate de ploi
torenţiale de scurtă durată cu o intensitate sporită în
intervale foarte scurte de timp, de ordinul a 2-3 zile
(viituri pluviale).
 Inundaţii în judeţul Botoşani
Putem menţiona un scurt istoric al precipitaţiilor căzute în judeţul
Botoşani:
În anul 1909, într-o notă către prefectul Dorohoiului de la
administratorul de plasă se menţionează că în Zamostea, Zvoriştea şi
Vârful Câmpului în ziua de 27 iunie la orele 13 a căzut o ploaie
torenţială însoţită de o grindină de mărimea alunelor, care a produs
mari pagube păioase, pomi, zarzavaturi, porumb.
De cele mai multe ori, ploile de vară au un caracter torenţial şi de
scurtă durată, uneori înregistrându-se cantităţi mari de precipitaţii într
un interval scurt. Astfel, în 1912, în zona Siretului pe zona Bucecea –
Vârful Câmpului s-au înregistrat 972,8 mm, iar cea minimă a fost
înregistrată la 28 mai 1933 când la Vârful Câmpului au căzut 100 mm
în 30 de minute.
Inundaţie Bucecea - Siret
 În urma precipitaţiilor abundente căzute la începutul lunii
mai 1978, s-au înregistrat creşteri ale nivelului râului Siret, cota de
inundaţii fiind depăşită cu 66 cm. În urma precipitaţiilor din perioada
18-20 august 2005, însemnate cantitativ (144 l/mp) s-au înregistrat 3
victime, 24 localităţi inundate, 173 gospodării şi 600 de hectare de
culturi agricole distruse, 190 de persoane evacuate, 113 poduri
avariate şi peste 700 km de drumuri, precum şi staţii de epurare a
apei, reţele de canalizare, fântâni, conducte de apă, contravaloarea
acestora fiind de 170 de miliarde lei vechi.
Dintre cele 24 de localităţi lovite de furtună, cele mai mari
pagube au fost produse în Leorda şi Corni – Balta Arsă. La Balta Arsă
peste 100 de case au fost inundate, iar viitura de pe Sitna a inundat
aproape 100 de case în Leorda. La Dorohoi au fost inundate 48 de
case, zeci de hectare de teren şi a fost distrusă parţial reţeaua de
canalizare.
În comuna Vorona, dezlănţuirea naturii a afectat cel mai mult
satul Joldeşti, unde apele pârâului Vorona şi ale afluenţilor săi au
inundat curţi şi anexe gospodăreşti şi întinse suprafeţe agricole. În
comuna Tudora, paguba a fost produsă de inundaţia unei singure
locuinţe, însă peste 20 ha de culturi agricole din lunca Siretului au
fost acoperite cu apă, iar 7 km de drumuri comunale au suferit
Inundaţie – râul Jijia
 Precipitaţiile puternice au determinat creşterea nivelului râului Prut,
depăşind cota de inundaţie cu 141 cm la staţia hidrometrică Oroftiana, punând
în pericol câteva localităţi, iar la Rădăuţi Prut râul a depăşit cota de atenţie cu
84 cm. Cea mai mare cantitate de precipitaţii, 144 l/mp, s-a înregistrat în zona
Stânca-Ştefăneşti, unde cota de pericol a fost depăşită de aproape 10 ori.

Cea mai mare creştere a nivelurilor râurilor s-a înregistrat pe râul Jijia,
în zona oraşului Dorohoi, unde, într-o oră, nivelul apei a crescut cu 370 cm, iar
cea mai mare viitură, de peste 170 cm, a fost la Mileanca.

Precipitaţiile, însoţite de descărcări electrice şi intensificări ale

vânturilor, au distrus culturile de porumb, unde recolta de peste 2600 ha a fost
distrusă în proporţie de 35%, pagubele fiind de 7,5 miliarde de lei vechi. De
asemenea, 2000 ha de floarea soarelui au fost distruse în proporţie de 40%,
pagubele fiind de 6 miliarde de lei vechi. Au fost afectate şi 600 ha de cereale,
pagubele fiind de peste 2 miliarde lei vechi. Au fost afectate 117 fântâni din tot
judeţul, iar apa a devenit nepotabilă.
Inundaţie Prut - Oroftiana
 D ra c ş a n i ş i Ie ze r –
u r i l e d e a c u m ulare l ările
Pentru lac e a p ă rare, i a r p e a c u m u
s t a t i n s ă c o t a d e a ţă a atins
Dor o h o i a f o i, pod u l d e g h
ă ş t i ş i N e g r e n
măr a
Calu Alb, Cătă i n c a u z a topi r ii z ă p e z i l o r ş i
e a d e 1 5 c m . D
a r e l e a g ă D e r s ca
grosi m e ţe a n 2 91 B, c
o r , drum u l ju d in c auza
p r ec i p i t a ţ i il p o r ţiu n i d
o s t d i s t ru s p e două
f lând
de Mihăileni, a d e v e n it imp r a c ti c a b il ., i z o
l u i ş i a
tasării terenu d e r e s t u l ju d e ţului.
tr u u n t i m p D ersca e 1 2 - 1 3 a p r i li e 2006,
pen p it a ţi il o r c ă z ute p
În urma pre c i . C e a m a i
e c ta re de t e r e n
e s u t e d e h
au fost inundat s t V l ăsine ş ti , u n d e 1 5 a n exe
e c ta t ă c o m u n ă a f o
d e d r u m c o m unal
af a v a r i a te , 2 ,1 km
d ă r e ş t i a u f o s t s t c ir c u la ţ i din
go s p o m n u au m a i f o
c t a ţi şi a l ţ i 5 4 k t u l B u h ăceni
au f o s t a f e u lui Jiji a î n s a
a in tr a r e a r â
cauza noroiulu
i. L
e c i r c a 1 2 0 h a teren
o s t i n unda t
u n a T r u ş e ş t i ) , a u f
is le a a f o s t d i s trus.
(c om b e to n d i n s a tu l Dr
r a b i l, i a r u n p od de
a
Inundaţie comuna Cosula - Botoşani
 Măsuri de prevenire, de ameliorare şi
îmbunătăţire
Măsurile de prevenire reprezintă un mijloc major de a ne apăra de
inundaţii, mai ales acolo unde nu sunt construite diguri sau lacuri de
acumulare. Aceste măsuri pot fi următoarele:
 elaborarea unor hărţi cu suprafeţe din lungul apelor, expuse hazardelor;
 renunţarea la îndiguirea generalizată a albiilor majore şi a luncilor şi
realizarea polderelor, ca spaţii de „respiro” în perioadele inundaţiilor;
 interzicerea construcţiilor în apropierea apelor, supuse riscului de inundaţie,
pe benzile marcate cu roşu;
 implicarea autorităţilor în protecţia mediului, dar şi a celor de la
administraţia locală şi naţională pentru aplicarea măsurilor de prevenire a
inundaţiilor şi de protecţie a populaţiei şi a mediului;
 eficientizarea sistemelor informatice, privind avertizarea fenomenelor
hidrometeorologice periculoase;
 educarea populaţiei pentru protejarea apelor faţă de poluarea cu deşeuri
solide şi lichide;
 informarea oamenilor în legătură cu aceste fenomene şi cu modul în care
trebuie să se comporte în cazul în care acestea se produc.
 Bibliografie
1. Grecu Florina, „Hazarde şi riscuri naturale”, ediţia a
III-a cu adăugiri, Editura Universitară, Bucureşti, 2006
2. Mintici Ioan, „Judeţul Botoşani – Geografie şi
geografi”, editura Silva-vic, Botoşani, 2007
3. motor de căutare: www.google.ro
4. „Terra”, editura CD Press, Bucureşti, 2006
5. Turner Matt, „E. Enciclopedia – Pământul”, editura
Litera Internaţional, Bucureşti, 2006