Sunteți pe pagina 1din 12

1

1.IGIN

Igiena poate fi definita ca fiind stiinta sanatatii populatiei, a pastrarii si perfectionarii sanatatii
oamenilor, a colectivitatilor umane si, de aceea ea este disciplina de baza a medicinii preventive,
profilactice si in acelasi timp disciplina de baza a medicinii colectivitatii.
In timp ce medicina, in acceptia ei veche, se ocupa in primul rand de studiul bolilor si ingrijirea
bolnavilor, igiena acorda prima atentie omului sanatos. In ultimele decenii, aceste limite se sterg mereu
mai mult, medicina considerandu-se, in intregul ei avand ca obiectiv atat asistenta necesara bolnavilor,
cat si prevenirea imbolnavirii celor sanatosi.
Igiena studiaza legaturile si interactiunea dintre colectivitatea umana si mediu, influenta diferitilor
factori ai mediului extern asupra starii de sanatate a populatiei. Totodata, intemeindu-se pe rezultatele
cercetarilor stiintifice, igiena elaboreaza normele si masurile igienico-sanitare menite sa asigure conditii
favorabile pastrarii si dezvoltarii sanatatii.
Din cele mai indepartate timpuri, oamenii au incercat sa stabileasca relatii intre starea de sanatate
si unii factori ai ambiantei lor. Pornind de la experienta lor zilnica de viata, ei au stabilit diferite reguli
de conduita igienica. Pentru a le da autoritatea necesara, preotii impleteau de obicei aceste norme de
conduita igienica cu credintele si preceptele religioase. Marele medic al Greciei antice, Hippocrat, a fost
primul care a elaborate o lucrare stiintifica de igiena, intitulata Despre aer, apa, locuri.
Treptat- de-a lungul secolelor- o data cu progresul civilizatiei si al stiintei, igiena, ca si stiintele
medicale in general, s-a dezvoltat puternic, descoperindu-se rand pe rand diferiti factori microbieni,
alimentari, climatici etc., care provoaca sau favorixeaxa imbolnavirile.
Si in tara noastra, incepand din a doua jumatate a secolului trecut, savanti de renume ca Iacob
Felix, intemeietorul igienei in Romania, Victor Babes, Carol Davila, Ion Cantacuzino si altii au adus o
contributie importanta la dezvoltarea igienei in tara noastra si chiar pe plan mondial.
Ramurile igienei:
- Epidemiologie- boli infectioase si neinfectioase
- Igiena muncii- noxe, boli profeionale.
- Igiena sociala- comunitati cu risc:sugar- copil, femeie insarcinata, tanar, batran.
- Igiena comportamentala vicii, droguri, etc.
Scopurile igienei sunt:
1. pastrarea sanatatii si perfectionarea ei la nivelul individului si a colectivitatii umane;
2. ridicarea rezistentei organismului;
3. prelungirea duratei medii de viata a populatiei;
4. prelungirea duratei biologice active a vietii.
Obectivul principal al igienei este sanatatea. Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste
sanatatea ca o bunastare fizica, mintala si sociala a oamenilor.


2.Ecologie

n natur, la orice nivel de organizare a materiei vii, fiecare organism i contureaz un anumit
spaiu de existen numit habitat. n cadrul su, ntre membrii aceleiai specii se stabilesc relaii de
interaciune biologic care stau la baza formrii i funcionrii unei comuniti biotice. n mod inevitabil
ns, pentru a-i asigura supravieuirea biologic, orice comunitate biotic trebuie s-i dezvolte un
sistem propriu de relaii cu mediul abiotic din jurul lor, astfel nct, prin condiionri i adaptri
2

succesive, ntre acestea se stabilesc complexe mecanisme de interaciune, organizate ntr-o structur
unitar i dinamic numit sistem ecologic sau ecosistem.
Ecosistemele naturale prezint nu numai o larg distribuie spaial, ci i o ampl variabilitate
temporal, n funcie de numeroasele interaciuni ecologice dintre diferitele tipuri de comuniti biotice
i mediul lor natural, astfel nct, deseori, n cadrul unui anumit ecosistem pot aciona mai multe
comuniti biotice, n care fiecare specie i individualizeaz o ni ecologic distinct prin care exercit
o anumit funcie n cadrul populaiei din care face parte. n acest fel, relaiile de interdependen
biologic dintre diferitele specii care populeaz acelai sistem ecologic duc, n mod inevitabil, la
constituirea biocenozelor care, la rndul lor, variaz n funcie de condiiile environmentale specifice n
care s-au format.
tiina consacrat studiului tuturor tipurilor de relaii existente ntre diversele organisme i
mediul lor de existen sau aciune se numete ecologie, dar ea poate mbrca diverse forme de
reprezentare, n funcie de natura specific a comunitii sau speciilor biotice care populeaz un anumit
tip de mediu. Astfel, ecologia medical analizeaz complexul sistem de relaii ce se stabilete ntre unul
sau mai multe tipuri de ageni / microorganisme patogene i diferite specii biotice ntr-un mediu fizic,
biologic sau social dat.
Ea studiaza in principal:
- relatiile dintre vietuitoare (plante si animale) cu mediul lor
- raporturile dintre organisme si mediul inconjurator
- nivelurile de organizare (populatii, biocenoze, ecosisteme, biosfera)
- corelatiile dintre mediul inconjurator si treptele supraindividuale
- relatiile ce se stabilesc ntre organisme si diverse comunitati
- fluxul de materie, energie si informatie care strabate un ecosystem bine delimitat.
Directiile de cercetare si ramurile ecologiei
Ecologia este o stiinta interdisciplinara care foloseste cunostiintele unor discipline ale stiintelor naturii
precum: biochimia, fiziologia, geografia, pedologia, meteorologia, genetica, fizica, cibernetica,
climatologia, morfologia, taxonomia.
In ecologie se disting doua directii sau ramuri de cercetare:
- autoecologia care studiaza relatiile unei specii sau indivizi cu mediul lor de viata (factori biotici si
abiotici)
- sinecologia care se ocupa cu interrelatiile factorilor de mediu cu populatiile din cadrul biocenozei
precum si interrelatiile dintre biocenoze in cadrul biosferei - demecologia care studiaza impactul
demografic asupra mediului nconjurator (raporturile populatiilor cu anumiti factori ecologici)
Ecologia animala este o ramura a ecologiei generale care se ocupa cu studiul animalelor dintr-o
biocenoza si a relatiilor intra- sau interspecifice, precum si actiunea factorilor abiotici, productia
secundara, structura si dinamica populatiilor, distributia indivizilor intr-un habitat, productivitatea unor
grupe de animale de interes economic, amenajarea si ocrotirea zoocenozelor, etc.
Ecologia umana este o alta ramura a ecologiei, care studiaza relatiile dintre oameni (ca indivizi), dintre
populatiile umane si mediul lor abiotic, biotic si social.
Ecologia plantelor (vegetala) se ocupa cu studiul relatiilor dintre plante (ca indivizi), dintre populatiile
si speciile vegetale si mediul lor de viata.
Ecologia terestra este un capitol al ecologiei generale care studiaza biomurile terestre (grupe de
ecosisteme cu fizionomie si structura asemanatoare care si pastreaza functia specifica ntr-un anumit
areal), att pe plan structural ct si functional pentru mentinerea echilibrului biologic natural respectiv a
structurii si functiilor biosferei.
Ecologia marina se ocupa cu studiul ecosistemelor marine (oceanice).
3

Ecologia industriala, este o ramura a ecologiei care studiaza interactiunile dintre ecosistemele naturale
sau antropogene si diferite industrii, respectiv cu efectul produselor secundare rezultate din activitatea
industriala asupra mediului ambiant.
Ecopedologia este o disciplina de sinteza intre ecologie si pedologie, care studiaza interactiunile dintre
componentele abiotice (umiditate, textura, porozitate, apa accesibila, aer, compozitie chimica,
alcalinitate, aciditate, consistenta, etc) si biotice microorganisme, rizosfera, microfite si macrofite) din
sol.

2.1.Tipuri de organisme patogene
n cadrul aceleiai sau a diferitelor tipuri de biocenoze, omul, ca specie biologic distinct, vine
n contact cu numeroase alte forme de via aflate la diferite niveluri de evoluie, stabilind cu ele
multiple i variate forme de interaciune. Din nefericire ns, unele dintre aceste fiine biologice,
inferioare omului, pot exercita asupra lui diverse efecte negative, afectndu.i total sau parial integritatea
anatomic i fiziologic, motiv pentru care acestea sunt considerate drept organisme patogene deoarece,
prin dereglarea echilibrului biologic iniial, ele pot determina mbolnvirea omului i pierderea
temporar sau definitiv a capacitii sale productive.
De regul, asemenea organisme patogene, denumite i ageni patogeni deoarece transmit
germenii specifici unei anumite maladii, sunt forme inferioare de via, ale cror dimensiuni variaz de
la cele microscopice, caracteristice organismelor unicelulare de tipul viruilor, chlamidiilor,
micoplasmelor, ricketsiilor, bacteriilor, fungilor i protozoarelor, la cele de ordin macroscopic,
caracteristice organismelor pluricelulare de tipul metazoarelor, viermilor parazitari i insectelor.
La captul inferior al acestei structuri ierarhice de ageni patogeni se afl grupul aparte al
viruilor, care sunt alctuii numai dintr.un nucleu, compus din acizi, nconjurat de straturi succesive de
substane proteice i uneori, de acizi grai, n timp ce la captul superior se afl marea clas a
artropodelor, care cuprinde nenumrate i variate specii patogene, de tipul insectelor (ordinele Diptera,
Anoplura, Hemiptera, Siphonaptera i Himenoptera) i Arachnidelor (ordinele Acarina, Scorpiones i
Araneae) .

2.2. Originea organismelor patogene
Asemenea (micro)organisme patogene pot proveni din dou tipuri de focare patogene: naturale i
antropice.
Focarele patogene naturale, care prezint o ampl variabilitate geografic, pot fi punctiforme
(localizate n jurul unor uniti fizico.geografice bine individualizate de tipul lacurilor, blilor,
vizuinilor etc.) sau areale (extinse pe mari suprafee sau regiuni biogeografice de tipul pdurilor,
deerturilor, stepelor etc.). De multe ori, prin ample migraii sau explozii ecologice, focarele primare, de
tip punctiform, se pot extinde spaial, transformndu.se n focare secundare, de tip areal.
Focarele patogene antropice, comune omului i animalelor, pot aprea fie prin migrarea
diverselor specii patogene n mediile antropice, fie prin transformarea, prin influena omului, a celor
naturale, originale.

2.3. Rspndirea organismelor patogene
Din focarele lor de formare, organismele patogene se rspndesc n mediul din jurul lor pe mai
multe ci de diseminare care pot fi grupate n dou categorii principale: non.vectoriale i vectoriale.
Calea non- vectorial de diseminare este cea mai direct i se refer la transmiterea agenilor patogeni de
la o persoan la alta prin contact bilateral. Infeciile sau bolile transmise pe aceast cale se numesc
non.vectoriale deoarece germenii patogeni se propag de la o gazd la alta fr ajutorul unei gazde
4

intermediare numit gazd.vector sau simplu, vector, ce poate fi reprezentat fie de un anumit gen de
purttor biotic, fie de un anumit tip de mediu contaminat (aer, ap, sol).
Transmiterea bolilor non.vectoriale se poate efectua prin patru tipuri de contacte directe ntre
purttorii patogeni:
- contact aerian prin contaminarea aerului cu minuscule particule de saliv exhalate n aer de persoanele
infectate i inhalate apoi de persoanele sntoase, ca n cazul gripei sau tuberculozei;
- contact digestiv prin contaminarea apei sau hranei cu materii provenite de la persoana contaminat, ca
n cazul holerei sau hepatitei A n care igiena deficitar devine principalul factor patogen;
- contact de inoculare produs prin transfuzii de snge, ca n cazul hepatitei B;
- contact intim (sexual), prin care se transmit boli infecioase de tip SIDA sau cronice (degenerative) de
tipul mononucleozei.
Calea vectorial de diseminare a bolilor presupune existena unui circuit mai complex de
transport a germenilor patogeni, datorat intercalrii unor numeroase verigi trofice adiionale- Rolul
esenial n acest tip de transport revine gazdei intermediare, numit gazd-incidental, gazd-vector, sau
vector deoarece, n interiorul organismului su, agentul patogen i desfoar total sau parial ciclul
biologic de evoluie iar contaminarea nu ar fi posibil n absena acestuia (de exemplu, nimeni nu poate
contacta malaria n mod direct, prin contact inter-uman, ci numai prin neptura produs de anumite
specii de nari anofeli care gzduiesc plasmodiul malaric).
Bolile transmise pe cale vectorial se numesc boli vectoriale i, n funcie de natura i tipul
gazdei-vector, ele se pot contacta prin:
- difuzie vectorial mecanic, n care agentul-vector este de natur fizic, ca n cazul aerului, apei sau
solului;
- difuzie vectorial biologic, n care agentul-vector este reprezen-tat de orice specie biotic, de tipul
insectelor, viermilor, psrilor, animalelor i chiar omului-
Totui, n natur, organismele patogene se rspndesc n mediul din jurul lor pe mai multe ci
concomitente astfel nct procesele de contaminare patologic pot urma variate scenarii de evoluie, care
devin cu att mai complicate cu ct tipurile probabile de contact dintre diversele specii biotice sunt mai
numeroase- De exemplu, numai n focarul primar, de tip natural, contaminarea / infecia omului se
poate:
- limita doar la persoanele care vin n contact direct cu focarul patogen respectiv;
- propaga inter-uman prin diverse forme de contact direct;
- difuza n rndul comunitii umane prin intermediul speciei-vector;
- disemina la populaiile locale de vectori care o transmit ulterior omului;
- transmite la animalele slbatice sau domestice care se constituie ca gazde temporare sau definitive ale
agenilor patogeni -a-m-d-

2.4. Efectele organismelor patogene
n cazul n care, ntr-un ecosistem dat, relaiile de echilibru dintre organismele patogene, specia
uman i celelalte specii conlocuitoare se modific n sensul multiplicrii extreme a agenilor patogeni i
intensificrii agresivitii lor, atunci, se produce contaminarea mediului respectiv.
Cu toate acestea, contaminarea cu un anumit tip de agent patogen nu se poate produce dect n
condiiile atingerii unei concentraii patogene maxime n focarul iniial sau n rndul populaiei vectoare
de unde acesta este preluat apoi de om. Cu totul altfel stau ns lucrurile n cazul contaminrii
polietiologice, n care starea de boal este produs fie prin aciunea sinergic a mai multor tipuri de
ageni patogeni, fie prin influena aceluiai tip de agent, provenit ns din medii de contaminare diferite.
5

De asemenea, gradul de contaminare cu ageni patogeni al unei anumite comuniti biotice mai
depinde i de mrimea i natura focarului patogen; n primul caz ansele de contaminare crescnd direct
proporional cu dimensiunile focarului; iar n al doilea caz, relaiile de interaciune dintre specia-gazd i
specia-vector degenerndu-se cu att mai mult cu ct agresivitatea agentului patogen este mai mare;
precum i de virulena i cantitatea inoculului (dozei infectante). Desigur, este util s menionm faptul
c orice modificare ulterioar contaminrii, a relaiilor ecologice dintre speciile gazd, vector i cele
patogene, poate determina atenuarea sau chiar anihilarea total a infeciei, prin ntreruperea lanului su
de transmitere.
n acest punct se cuvine ns s artm c asemenea procese de contaminare a omului cu
microorganisme patogene pot avea durate variabile, iar bolile rezultate din acestea pot fi:
- infecioase (vectoriale sau non-vectoriale), n cazul n care starea de contaminare este temporar iar
structurile fiziologice ale organismului uman sunt reversibile;
- cronice, cnd starea de contaminare este definitiv iar organismul uman este incapabil de a-i mai
reface structurile fiziologice iniiale;
- genetice, n care starea de contaminare a atins profunzimi att de mari nct leziunile provocate de
agenii patogeni au determinat modificarea structurilor cromozomiale ale celulelor, astfel nct
dereglrile funcionale produse de acetia sunt transmise, prin flux genetic, din generaie n generaie.

2.5. Distribuia spaial a contaminrii
Dac starea de contaminare cu ageni patogeni este permanent n rndul unei anumite
comuniti biotice, fr ca relaiile ecologice dintre acestea s fi suferit vreo modificare, iar procesul de
multiplicare a organismelor infecioase se desfoar relativ lent, fr a duce la creterea lor exploziv,
atunci boala rezultat din aceasta este enzootic, dac afecteaz o comunitate de specii animale, sau
endemic, dac afecteaz nsi comunitatea uman. n acest caz, trebuie totui s atragem atenia c
rspndirea enzootic / endemic a vreunei infecii sau boli nu nseamn c speciile animale sau umane,
dup cum este cazul, i mai pot menine nealterat starea lor funcional iniial. Dimpotriv, dei
contaminarea endemic are un caracter destul de limitat, ea determin totui, degradarea sntii i
productivitii speciilor receptoare. Regiunile geografice n care o mare parte a populaiei (animale sau
umane) gzduiete germenii acestor tipuri de infecii / boli se numesc regiuni enzootice / endemice sau
regiuni rezervor, iar perimetrul lor de extindere poate fi influenat de o multitudine de factori
environmentali, biologici, sociali, culturali i chiar genetici.
Dac ns gradul de contaminare al populaiei respective crete exagerat de mult, astfel nct
numrul cazurilor de morbiditate depete anumite limite de toleran ale speciei, sau dac procesul de
contaminare se extinde areal, cuprinznd i comuniti adiacente, iniial necontaminate, atunci starea de
infecie / boal produs de aceasta devine epizootic, n cazul animalelor, sau epidemic, n cazul
populaiei umane. Bolile epidemice reprezint, de obicei, fenomene regionale de contaminare deoarece
ele nu se pot manifesta dect n anumite condiii environmentale. De exemplu, populaiile umane din
regiunile temperate nu au nici cel mai mic motiv s se team de vreo epidemie de tripanosomiaze
(boala somnului) deoarece musca ee care constituie principalul su vector, nu se gsete i
acioneaz dect pe o suprafa restrns din Africa
Cu toate acestea, exist ns situaii cnd un anumit proces infecios debuteaz ca o boal
regional, pentru a se extinde apoi la nivel continental, sau chiar planetar, ca n cazul diferitelor forme
de grip care au continuat s afecteze ntreaga omenire nc de la nceputul acestui secol sau, mai recent,
a mult temutei SIDA declanat de nu mai puin nspimnttorul virus HIV. n acest caz, contaminarea
a atins proporii pandemice, iar evoluia ei epidemiologic nu mai poate fi controlat prin factori
environmentali, ci doar sociali sau culturali.
6

Desigur, toate aceste forme de contaminare pot fi stvilite la diferite niveluri i n diverse
proporii, prin organizarea unei eficiente scheme de acordare a asistenei medicale sau prin intensificarea
educaiei sanitare n vederea reducerii maxime, pe cale medical sau cultural, a potenialilor purttori ai
agenilor patogeni. Nu este mai puin adevrat ns c acest deziderat nu poate fi atins cu att de mare
uurin deoarece diferitele forme de manifestare ale vreunei infecii sau boli sunt influenate nemijlocit
i de factori subiectivi, legai de vrsta, starea de sntate, gradul de imunitate sau sexul indivizilor
gazd. Astfel, btrnii, copii i femeile au fost i vor fi ntotdeauna cele mai expuse categorii de
populaie, necesitnd msuri suplimentare de protecie att din partea celorlali membri ai comunitii,
ct i din partea organismelor sanitare sau social politice. n plus, disparitile economice dintre
diferitele tipuri de societi pot contribui substanial la localizarea sau, dimpotriv, la extinderea bolilor,
tiut fiind faptul c populaiile din rile sau regiunile srace au un acces foarte limitat, sau nu au deloc,
la serviciile medicale de baz. n mod categoric, problema extinderii spaiale a proceselor patologice nu
putea s scape nici ateniei organizaiilor internaionale care ncearc prin deciziile politice pe care le
adopt, s mpiedice, sau cel puin s limiteze la maxim, riscurile oricror forme de contaminare, mai
ales a celor infecioase. n acest sens, legislaia sanitar internaional prevede unele msuri obligatorii
de identificare, declarare i supraveghere a bolilor n vederea adoptrii celor mai eficiente mijloace de
prevenire i combatere a rspndirii lor n colectivitile umane.

3. SANATATEA

Cuvantul sanatate ,care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia, apare frecvent in vorbirea
curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se
incheiau de obicei cu urarea : vale (fi sanatos).
n mod tradiional, oamenii au definit sntatea n diferite moduri.
O persoan de conducere cu structur atletic va spune c sntatea nseamn practicarea cu
regularitate a unui complex de exerciii i asigurarea unor mese pregtite cu atenie pentru meninerea
unei greuti normale i a unei condiii fizice bune.
Un medic va considera sntatea ca fiind absena bolii.
Un psiholog va argumenta c sntatea include capacitatea de soluionare a problemelor
emoionale i a traumelor.
Totui, majoritatea specialitilor privesc aceste definiii ct i altele referitoare la sntate ca
fiind incomplete. n conformitate cu aceti specialiti, prevenia i tratamentul problemelor de sntate
necesit o definiie apropiat conceptului de sntate.
Nu exista o definitie unica, ci o pluralitate de definitii, pluralitate care tine de cunostintele
acumulate, de dinamica si specificul valorilor culturale si pentru ca sanatatea are un caracter procesual,
evolutiv. De aici rezulta si tentativa de a defini sanatatea multicriterial si de a fi masurata in functie de
niste criterii de referinta.
In lista foarte larga a definitiilor sanatatii se folosesc mai multe criterii pentru definirea sanatatii,
fiecare scoala adoptind unul, doua sau toate cele trei criterii utilizate cel mai frecvent.
Criteriile utilizate pentru definirea sanatatii:
-bunastarea functionala,
-capacitatea organismului de a se adapta la conditiile variate de viata si munca,
-conditia umana care il face pe individ creativ (criteriul utilizat frecvent de francezi)
Cteva definiii ale sntii au fost enunate astfel:
1. Sntatea este tcerea organelor;
2. Sntatea const n lipsa bolilor;



7

3. Sntatea este o stare de perfect bunstare fizic, mental i social, i nu numai lipsa bolilor;
4. Sntatea este nivelul de eficacitate funcional i/sau metabolic a unui organism, att la nivel
micro (celular), ct i la nivel macro (social);
5. Sntatea este un echilibru dinamic n continu micare de la o stare de sntate la o alta de
boal, aceste oscilaii depinznd de numeroi factori sau variabile biologice, psihologice i/sau sociale,
n interaciune intim i continu;
6. Sntatea const n capacitatea de a reaciona la factori adveri de orice tip, fr a compromite
sistemul de via;
7. Sntatea este un proces, este capacitate i dispoziie de a tri n form autonom, solidar i
cu capacitate pentru veselie i bucurie;
8. Sub profilul mintal, se afirm c sntatea este capacitatea de a iubi, de a se bucura i de a
tolera.
9. Intr-o frumoasa exprimare, un mare endocrinolog (N. Pende) descoperea urmatoarele 4
armonii in organismul sanatos : sanatatea este armonia functiunilor, asa cum frumusetea este armonia
formelor corpului, asa cum adevarata bunatate este armonia sentimentelor etice si adevarata intelepciune
este armonia intelectului.
Definiia sntii dat de Papa Ioan Paul al II-lea
Papa Ioan Paul al II-lea afirm c sntatea este: "Tinderea spre armonia fizic, psihic, social i
spiritual, i nu numai lipsa bolilor, care l capaciteaz pe om s ndeplineasc misiunea pe care
Dumnezeu i-a ncredinat-o n viaa sa".
Definitia sanatatii individuale din constitutia O.M.S.(1967): "stare de bine completa din
punct de vedere fizic, mental si social si nu numai absenta bolii sau infirmitatii" este cea mai frecvent
utilizata.

Factorii etiologici ai snttii
Acestia sunt:
- factori interni care pot avea o influent decisiv in producerea anumitor afectiuni. cunoscute sub
denumirea de boli genetice sau ereditare (hemoglobinopatii ereditare; DZ)
Factorii interni cuprind factorii genetici, constitutionali, care determina afectiunile genetice. Indiferent
de originea si felul lor, factorii mediului pot fi impartiti in doua clase si anume: factorii sanogeni si
factorii patogeni . Factorii sanogeni sunt cei care au o actiune benefica asupra organismului , care duc
la alterarea starii sanatatii.
- factori externi care actioneaz asupra organismului.
Factori externi sau factori ecologicisti pot fi grupati in factori fizici, ca temperatura, umiditatea aerului
etc. , factori chimici, sintetizate de om ; factori biologici bacteriile, virusurile, hemitii etc; factori
sociali - sunt rezultatul actiunii omului asupra mediului sau al interrelatiilor dintre oameni.
Cunoasterea factorilor sanogeni are importanta deosebita in mentinerea si ameliorarea sanatatii,
iar cunoasterea factorilor ofera posibilitatea de ai inlatura sau de a le limita actiunea asupra
organismului. Prezenta factorilor patogeni si influenta lor asupra organislui nu intotdeauna conduc la
aparitia patologiei in momentul actiunii. Deseori afectiunea se manifesta dupa o perioda indelungata de
actiune a lor. Profesorul S. Manescu considera ca factorii patogeni respectivi formeaza ceea ce
denumim astazi factori de risc sau factori capabili de a produce imbolnavirea.
Dupa gradul de influenta asupra organismului, factorii de risc au fost clasificati in urmatoarele
grupe:
1. Modul de viata nesanatos :
- supraalimentatia
8

- fumatul
- folosirea drogurilor
- alcoolizarea
- abuzul de medicamente
- modul de viata sedentar
2. Factorii biologici:
- factorii ereditari
- predispunerea personala
3. Mediul ambiant nefavorabil:
- conditiile climaterice nefavorabile
- poluarea intensa a aerului
- schimbari bruste ale conditiilor climaterice
- expunerea excesiva la razele solare.
4. Factorii de risc legati de asistenta sociala:
- incompetenta profesionala
- asistenta medicala tarzie.
Cunoasterea si determinarea factorilor de risc constituie, poate, cea mai valoroasa contributie
pentru mentinerea si promovarea sanatatii. Influenta factorilor de mediu asupra organismului uman
poate fi diversa si depinde de gradul de nocivitate si de durata de actiune a lor. Factorul nociv al
mediului extern este acela care se afla intr-o cantitate improprie mediului dat, actionand in timp scurt
duce la o intoxicatie acuta, iar actiunea indelungata a unor doze relativ mici de substanta toxica
provoaca o ontoxicatie cronica.
Actiunea mediului extern asupra organismului este exercitata in diferite forme: substanta,
energie, biote etc. Mediul extern este un sistem de obiecte si fenomene naturale si antropogene care
inconjoara permanent omul .( Gh.I.Rumeantev si coaut ).
.
Calitatea mediului ambiant
Mediul inconjurtor descrie cel mai bine gradul de civilizaie al societii n care trim. Prin
urmare, a face un bine naturii, nseamn a face un bine societii i indivizilor ei.
Mediul ambiant reprezint totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici, biologici
dintr-un loc dat, cu care un organism vine n contact . Aceti factori sunt : temperatura,
umiditatea, solul, apa, magnetismul terestru, peisajul, alte organisme. ntre fiecare organism i
mediu exist influene reciproce complexe. Mediul influeneaz organismele, dar i acestea (
inclusiv omul ) modific mediul. Adaptarea organismelor la mediu este limitat.
ntre comunitile ecologice ale unui biom se stabilesc relaii de echilibru ecologic. Acest
echilibru poate fi modificat sub aciunea unor factori perturbatori, ce pot fi naturali sau artificiali.
Factorii naturali sunt fie de natur fiziografic , fie biotic i antreneaz evoluia comunitilor
ecologice, cu formarea unor "comuniti succesive" ( aa numitele sere) , care conduc de obicei la o
comunitate major de climax.
Cnd n evoluia ecosistemelor intervine omul, evoluia se produce prin subsere sau sere
secundare, iar comunitatea major la care se ajunge este una de disclimax. Intervenia omului are loc,
de regul, prin modificarea factorilor locali, n special a calitii aerului, apei i solului.
Ecosistemele acvatice funcioneaz mult mai rapid dect cele din sol , organismele mici au
metabolismele mult mai intense dect cele mari. Trebuie subliniat faptul c n natur nu exist
deeuri, toate substanele sintetizate de un organism fiind consumate de alte organisme.
9

Cunoaterea calitii mediului implic cunoaterea i analiza unui numr foarte mare de
aspecte : iniial se aprecia prin potenialul natural al mediului debutat pe zone geografice.
Argumente
Sanatatea mediului ambiant: cheia preventiei din afectiunile actuale, determinate direct de
factori de mediu.
13.000.000-de decese au loc anual din cauza unor modificari evitabile ale factorilor de mediu
Evitarea expunerii la elemente nocive din mediu 4 000 000 de vieti de copii salvate anual ,
indeosebi in tarile in curs de dezvoltare.
Factor de risc
Un aspect care tine de :
comportament sau stilul de viata;
expunerea la un factor de mediu;
o caracteristica ereditara sau innascuta.
si care, pe baza unor evidente epidemiologice, este asociat cu o patologie a carei preventie
este foarte importanta.
Cai de actiune ale mediului:
expunere la factori de risc
fizici
chimici
biologici
modificarea comportamentului ca raspuns la acesti factori.
Influena factorilor i condiiilor de mediu ambiant asupra sntii omului ar putea fi ilustrat
schematic conform figurei 1.

Temperatura, umiditatea, micarea aerului, presiunea atmosferic, radiaiile, zgomotul, vibraiile,
etc., sunt factorii fizici care au o influen energetic (caloric, electromagnetic, acustic,
gravitaional .a.) asupra organismului. Muli dintre factorii enumerai prezint o necesitate vital
10

pentru organism, de exemplu, o anumit temperatur a aerului, presiune atmosferic sau radiaie solar.
ns tot aceti factori pot avea i o influen nociv. Temperatura aerului, de exemplu, poate provoca o
supranclzire a organismului pn la oc termic, zgomotul excesiv poate leza aparatul vestibular i
provoac surditatea, iar razele ultraviolete cancerul pielii etc.
Factorii chimici sunt elementele chimice i compuii aerului, apei, solului, alimentelor existente
n natur sau a substanelor sintetizate de ctre om. Multe elemente chimice i compuii lor sunt
necesare pentru activitatea normal a organismului. Dar, n unele cazuri, tot ele pot fi cauza bolilor: de
exemplu, carena de iod n produsele alimentare poate cauza dereglarea funciei glandei teroide i
apariia guei endemice; insuficiena de oxigen n aer provoac hipoxemia; prezena substanelor toxice
n concentraiile sporite n aerul ncperilor de producie ca oxidul de carbon, clorul etc. poate cauza
intoxicaii.
Factorii biologici, cum sunt microorganismele patogene, viruii, helmenii etc., ptrunznd n
organism prin cile respiratorii, aparatul digestiv, prin piele, pot cauza boli contaginoase bacteriene,
micoze, helmintoze, viroze. Unii ageni infectnd produsele
alimentare, pot provoca intoxicaii alimentare i alte boli.
Omul, aflndu-se n mediul social, este supus aciunii factorilor sociali (psihogeni sau
informativi, adic excitanilor sistemului al doilea de semnalizare).
Cuvntul rostit, scris, interrelaiile din societate pot provoca diferite stri psihologice (bucurii, grij,
suprare) acestea influennd prin intermediul sistemului cardio-vascular, funciile integral fiziologiceale
ale organismului , ceea ce poate s provoace dereglri ale sistemului nervos central, infarctul
miocardului, hipertonia, diabetul, ulcerul gastric i duodenal etc.
Astfel, asupra omului influeneaz att factorii naturali, ct i cei sociali relaiile de producie,
condiiile de trai, de alimentaie .a., acetia fiind primordiali, determinnd sntatea i morbiditatea n
societate.
n unele cazuri aciunea factorilor de mediu poate s se exercite nu asupra populaiei expuse ci
asupra descendenilor acesteia, fie asupra informaiei genetice cu producerea de mutaii ereditar
transmisibile, fie numai asupra procesului de concepie cu
determinarea de malformaii congenitale.
Cea mai evident aciune a factorilor de mediu asupra organismului uman este cea exercitat prin
intemediul polurii.

CLASIFICAREA FACTORILOR ECOLOGICI

Dup natura lor
fizici temperatura, umiditatea, radiaiile
chimici substane chimice O
2
, substanele naturale sau sintetizate
de om
biologici bacterii, virusuri, parazii, fungi
sociali rezult din interrelaiile dintre oameni
Dup provenien
naturali apa, aerul, solul
artificiali mbrcmintea, locuina, alimentaia
Dup influena asupra
strii de sntate
sanogeni au aciune favorabil asupra meninerii i ntririi sntii
patogeni duc la producerea de boli, la alterarea strii de sntate




11

CONSECINELE ASUPRA ORGANISMULUI PRIN ACIUNEA UNOR FACTORI
PATOGENI

Factorul ecologic Consecinele aciunii Msuri
Aerul
- scderea
concentraiei de O
2

hipoxie, tulburri
senzoriale, motorii,
convulsii, moarte
aerisirea ncperilor
- prezena CO n
aerul inspirat
hipoxie, crize anginoase,
cefalee, dispnee,
pierderea cunotinei,
moarte
verificarea instalaiilor de
nclzire din locuine,
coli, spitale, instituii
Umiditatea
- crescut scderea evaporrii apei
prin piele

- crescut, asociat
cu creterea
temperaturii
senzaie de disconfort
prin expunere prelungit,
poate aprea ocul termic
folosirea instalaiilor de
condiionare a aerului,
pentru a reduce umiditatea
Temperatura
- crescut insolaie, arsuri evitarea expunerii
prelungite la soare
- sczut hipotermie, degeraturi,
risc crescut pentru copii
i persoanele vrstnice
nclzirea optim a
locuinelor, locurilor de
munc, spitalelor
Luminozitatea
- diminuat factor de risc pentru
cderi, n cazul
persoanelor vrstnice
asigurarea iluminatului
public, al locuinelor
Zgomotul
- creterea
intensitii i a
timpului de aciune
tulburri ale auzului,
oboseal, insomnie,
H.T.A.
de ordin urbanistic; de
ordin educativ
Alimentaia
- reducerea
proteinelor,
lipidelor,
glucidelor
- poluat chimic
- contaminat cu
germeni patologici
nu asigur nevoile
nutritive ale organismului
- avitaminoze,
hipoproteinemie,
intoxicaii acute sau
cronice, tulburri
gastrointestinale, boli
infecioase
verificarea calitii
alimentelor, pstrarea n
condiii igienice, n
frigidere, congelatoare
splarea fructelor,
zarzavaturilor, prelucrarea
igienic a alimentelor
Apa
- lips iod
- lips fluor
- poluare chimic
- contaminare cu
germeni microbieni
gua endemic, carii
dentare, intoxicaii acute,
cronice, epidemii hidrice
asigurarea condiiilor de
potabiiitate a apei,
fierberea ei
Locuina
- praf
- igrasie
- aglomerri
- improvizaii n
instalaii
- suprafa redus
manifestri alergice, boli
reumatismale, accidente,
cderi, electrocutare,
arsuri, risc crescut pentru
vrstnici, copii lipsa
confortului social
asigurarea condiiilor
igienice i de confort din
construcia locuinei
12

Factorii biologici
- bacterie
- virusuri
- parazii
- fungi
boli infecto-contagioase
sau parazitare, cu poarta
de intrare respiratorie,
digestiv, cutanat
ventilaie, curenie,
ndeprtarea reziduurilor,
dezinfecie, deratizare,
sterilizare

Indicatori demografici

Sanatatea populatiei si a unor colective mari este determinate de un complex de indicatori
demografici: natalitatea, mortalitatea, sportul populatiei, morbiditatea, raportate la o anumita perioda de
timp, la un anumit teritoriu si la un numar concret de populatiei.
Natalitatea este numarul de nasteri la o mie de locuitori.
Mortalitatea generala reprezinta numarul de decese la o mie de locuitori.
Sporul populatiei este diferenta dintre natalitate si mortlitate generala la o mie de locuitori..
Mortalitatea infantila numarul de decese ale copiilor sun un an raportat la o mie de nascuti vii.
Morbilitatea generala cazurile noi de boala la o mie de locuitori.
Morbilitate cu incapacitate temporala de munca raportul cazurilor noi de imbolnavire insotite de
incapacitatea temporala de munca la o suta de salariati.
Sanatatea este rezultatul actiunii dintre om si mediu, interactiunea factorilor de mediu, care pot
duce la i adaptare dintre om si mediul inconjurator. Profesorul dr. Segiu Manescu considera ca sanatatea,
ca si boala, recunoaste o serie de factori care o determina, factori care pot fi denumiti factori etiologi ai
sanatatii, adica se poate vorbi de o etiologie a sanatatii, asa cum vorbim de o etiologie a bolilor. Factorii
care actioneaza asupra organismului pot fi externi si interni.