Anexa 3 - Programe Scolare I - II - III AMG

SCOALA POSTLICEALA SANITARA
„CAROL DAVILA” BUCURESTI
SUPORT DE CURS
MODULUL 14: FIINŢA UMANĂ ŞI

NURSING-UL
SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL

GENERALIST
AN I
1
 Sugestii metodologice
Pentru asigurarea continuităţii in predare, se recomandă ca fiecare nevoie să fie prezentată după
următorul plan: definiţia nevoii, independenţa in satisfacerea nevoii, factorii care influenţează satisfacerea
nevoii, manifestările de independenţă, dependenţa in satisfacerea nevoii (probleme de dependenţă,
manifestări de dependenţă, surse de dificultate), elemente de supraveghere si intervenţii specifice
problemelor de dependenţă.
Cadrele didactice au libertatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme in funcţie de:
dificultatea temei, volumul si nivelul de cunostinţe, deprinderile si abilităţile anterioare ale elevului, dotarea
cu material didactic, ritmul de formare a deprinderilor pentru membrii grupului de elevi instruiţi.
Modulul FIINTA UMANA SI NURSING-UL trebuie parcurs in paralel cu modulele BAZELE
STIINTEI NURSING-ULUI, TEHNICI DE NURSING SI INVESTIGATII ale căror conţinuturi se
completează si se întrepătrund asigurând o viziune holistică asupra fiinţei umane si nursing-ului.
Ca metode de predare/învăţare se pot utiliza: expunerea, conversaţia, observaţia dirijată, simularea,
discuţia, lucrul in grup, studiul de caz si problematizarea care dezvoltă gândirea critică, creativitatea si
toleranţa faţă de punctele de vedere diferite. Se recomandă activităţi de învăţare cu caracter practic-aplicativ:
exerciţii de identificare, studiu de caz, alcătuirea unui glosar cu termini specifici nevoilor.
Pregătirea practică se va realiza in săli de demonstraţie si stagii clinice in unităţi sanitare si va avea ca
scop antrenarea elevilor intr-un demers logic, sistematic, care să permită:
- aprecierea nevoilor persoanei îngrijite;- determinarea obiectivelor de îngrijire;- planificarea si
implementarea intervenţiilor specifice problemelor de dependenţă;- evaluarea rezultatelor si reajustarea
eventuală a unora din intervenţii.
Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă si cu tipul probelor de evaluare precizate
in Standardul de Pregătire Profesională. Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor
competenţe nefiind relevantă. Pe parcursul modulului se realizează evaluarea formativă iar la sfârsitul lui se
realizează evaluarea sumativă pentru verificarea atingerii performanţelor. Ca instrumente de evaluare se pot
folosi: teste de evaluare de tip itemi, întrebări structurate, rezolvarea de sarcini, gestionarea cazului.
Cadrele didactice care asigură pregătirea la acest modul îsi stabilesc durata evaluării fiecărei
competenţe, numărul de reevaluări si distribuţia acestora pe parcursul anului scolar.
Instrumente de evaluare se pot folosi: teste de evaluare de tip itemi, întrebări structurate, rezolvarea de
sarcini, gestionarea cazului.
2. NEVOILE FUNDAMENTALE
2
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazeaza pe definitia celor 14 nevoi fundamentale, cu
componentele bio-psiho-sociale, si culturale ale individului.
Atingerea de catre pacient a independentei in satisfacerea acestor nevoi este telul profesiei de
asistenta medicala.
Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta trebuie sa stie ca o nevoie
fundamentala este o necesitate vitala, esentiala a fiintei umane pentru a-si asigura starea de bine, in apararea
fizica si mentala.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. A COMUNICA. → necesitatea de a schimba informaţii cu semenii printr-un proces dinamic verbal şi
nonverbal.
~ Integritatea organelor de simţ
~ Integritatea aparatului locomotor.
~ Supravegherea bolnavului, observarea faciesului, a stării psihice, a somnului şi a reactivităţii generale.
~ Debit verbal.
~ Expresie verbală şi nonverbală.
2. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNA POSTURĂ → necesitatea de a fi în mişcare, de a se
mobiliza, de a păstra anumite poziţii.
~ Observarea poziţiei bolnavului.
~ Schimbarea poziţiei bolnavului
~ Mobilizarea bolnavului
~ Efectuarea transportului bolnavului in spital
3. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE. →
necesitatea de a menţine o ţinută decentă, piele curată, sănătoasă.
~ Pregătirea patului si accesoriile lui .
~ Schimbarea lenjeriei de pat bolnavului imobilizat .
~ Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a bolnavului.
~ Condiţii de păstrare a igienei.
~ Escarele de decubit.
4. NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA SI DEZBRĂCA. → necesitatea de a purta haine adecvate.
~ Dezbrăcarea si îmbrăcarea bolnavului in pat.
~ Semnificaţia hainelor, asortare, alegere, calitate.
~ Capacitate de a se îmbrăca.
5. NEVOIA DE A RESPIRA SI A AVEA O CIRCULAŢIE ADECVATA. → captarea oxigenului din
mediu extern, necesar proceselor de oxidare din organism, şi de a elimina bioxidul de carbon rezultat din
arderi celulare.
~ Observarea şi notarea respiraţiei
~ Administrarea oxigenului – oxigenoterapie
~ Măsurarea si notarea pulsului
~ Măsurarea si notarea T.A.
6. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI IN LIMITE NORMALE. → necesitatea
de a menţine temperatura corpului la valori normale, constante.
~ Măsurarea şi notarea temperaturii
~ Hipertermia – arsura.
~ Hipotermia – degerătura.
~ Valori patologice de temperatură.
~ Sindromul febril.
~ Frisonul.
3
~ Aplicarea agenţilor fizici:
o Utilizarea frigului sub forma uscata
o Utilizarea căldurii uscate si umede
o Aplicarea revulsivilor.
7. NEVOIA DE MANCA SI A BEA . → necesitatea de a ingera şi absorbi alimente de bună calitate şi în
cantitate suficientă.
~ Observarea apetitului si modului in care bolnavul respecta prescripţiile medicale.
~ Calcularea raţiei alimentare
~ Întocmirea foii de alimentaţie zilnica
~ Asigurarea alimentaţiei dietetice a bolnavilor.
~ Alimentarea activa si pasiva a bolnavilor
~ Alimentaţia artificiala
~ Prelucrarea alimentelor – noţiuni de gastrotehnică.
~ Măsurarea masei si a înăltimii corporale a bolnavului.
8. NEVOIA DE A ELIMINA → necesitatea de a elimina substanţele nefolositoare, vătămătoare, rezultate
din metabolism.
~ Căile de eliminare.
~ Observarea, măsurarea si notarea diurezei
~ Observarea si notarea expectoraţiei
~ Observarea si notarea vărsaturilor
~ Observarea si notarea scaunului
~ Bilanţul hidric.
9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE. → necesitatea de a fi protejat contra agresiunilor interne sau
externe, pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice.
~ Securitatea fizică, psihică, socială.
~ Predispoziţii la accidente.
~ Tratarea plăgilor
~ Metode de fixare a pansamentului
~ Bandajarea pe diferite regiuni.
~ Mediu securizat – asepsie, antiseptie, sterilitate, dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare, deparazitare.
~ Circuite funcţionale.
~ Durerea.
10. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI → necesitatea de a se odihni timp suficient, în bune
condiţii.
~ Somn - calitate, cantitate.
~ Perioade se repaus.
~ Perioade de relaxare.
~ Modalităţi de odihnă şi relaxare.
11. NEVOIA DE A ACŢIONA CONFORM CREDINŢELOR SI VALORILOR. → necesitatea
individului de a face sau exprima gesturi, acte, conform formaţiei sale, de bine şi de rău, de dreptate, în
virtutea unei ideologii.
~ Credinţe.
~ Religii.
~ Ritualuri.
~ Spiritualitate.
~ Morală, valori, libertate.
12. NEVOIA DE A FI UTIL SI A SE REALIZA → necesitatea de a înfăptui activităţi utile.
~ Integritate fizică şi psihică.
4
~ Manifestări de bucurie şi fericire.
~ Autocritică.
~ Luarea deciziilor.
~ Stimă de sine.
~ Comportament social.
~ Ambiţie, motivaţie, asumarea rolului social.
~ Folosirea timpului liber.
13. NEVOIA DE A SE RECREA → Necesitatea de a se destinde, de a se distra, recurgând la activităţi
agreabile, pentru relaxare fizică şi psihică.
~ Destindere.
~ Satisfacţie.
~ Plăcere.
~ Amuzament.
14. NEVOIA DE A INVĂŢA. → necesitatea de a acumula cunoştinţe, atitudini şi deprinderi pentru
modificarea comportamentului sau adoptarea de noi comportamente, în scopul redobândirii sănătăţii sau
menţinerii ei.
~ Capacităţi fizice şi psihice.
~ Motivaţie.
~ Emoţii. Mediu.
~ Dorinţă de învăţare.
~ Nivel de educaţie.
In centrul ingrijirilor sta individul( fiinta umana) care este o entitate bio-psiho- sociala, ce are necesitati
fundamentale, comune tuturor indivivzilor , cu manifestari speciale, pe care si le satisface singur daca se
simpte bine. Individul trebuie privit ca o entitate functionala formata din trei elemente fundamentale:
1.Mintea (rol de coordonare, elaborare de decizii)- genereaza obiective cognitive;
2.Spiritul( insertie sociala, stare afectiva) - genereaza obiective spirituale.
3.Corpul( anatomia si fiziologia aparatelor si sistemelor ce alcatuiesc corpul omenesc
- genereaza obiective somatice.
Dimensiune Dimensiune
biofiziologica 1 psihologica
2
Fiinta
umana
Dimensiune1
3
socio-culturala
De aici sau creat cele 3 dimensiuni sub care trebuie privit individul, asemenatoare unui triunghi
echilateral in care nici o dimensiune nu poate fi ignorata pentru ca fiecare are o relatie cu procesul de
nursing:
- o dimensiune biofiziologica;- o dimensiune psihologica;- o dimensiune socio-culturala.
Cele 14 nevoi fundamentale imbraca forme foarte variate dupa individ, starea sa de sanatate,
maturitatea sa, obiceiuri personale si culturale. Fiecare nevoie prezinta componente bio-fizico-socio-
5
culturale.Cele 14 nevoi formeaza un tot: a considera o nevoie facand abstractie de celelalte constituie o
negatie a “totului”; a incerca sa separi fizicul de psihic e inutil. Dupa conceptual Virginiei Henderson, scopul
ideal al profesiunii de asistenta este independenta persoanei in satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale.
Independenta si dependenta in satisfacerea nevoilor fundamentale
Ca sa-si mentina un echilibru fiziologic si psihologic, pacientul trebuie sa atinga un nivel minim de
satisfacere a nevoilor sale.
Independenta la adult reprezinta un bun echilibru fiziologic si psihologic, atingerea unui nivel
acceptabil in satisfacerea nevoilor prin actiuni pe care le indeplineste individual insusi(singur) , fara ajutorul
unei alte persoane. Independenta este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin actiuni proprii,
indeplinite de persoana insasi.
Pentru copii, independenta se considera si atunci cand nevoile sunt indeplinite cu ajutorul altora in
functie de faza de crestere si de dezvoltare a copilului.
Dependenta reprezinta incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a indeplini singur,
fara ajutorul unei alte persoane, actiuni care sa-i permita un nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor astfel
incat sa fie independent.
Originea probabila a acestei dependente este o lipsa de forta (cand pacientul nu poate) , lipsa de
vointa (cand nu vrea), lipsa de cunoastere ( cand pacientul nu stie cum sa actioneze pentru satisfacerea
nevoilor fundamentale).
Manifestarea de dependenta
Atunci cand o nevoie fundamentala este nesatisfacuta din cauza unei surse de dificultate, apar una sau mai
multe manifestari de dependenta. Acestea sunt semne observabile ale unei anumite incapacitate a persoanei
de a raspunde prin el insusi la aceasta nevoie.
Tipuri de dependenta si nivelul de interventie
Dependenta poate sa intereseze aspectul biologic, psihologic, social, cultural si spiritual al fiintei
umane.
Pacientul poate sa prezinte patru forme de dependenta: -potentiala; -actuala; -descrescanda;
-permanenta.
1. Potential- atunci cand problema de dependenta este posibil sa apara din cauza unor predispozitii , iar in
acest caz trebuie planificata o interventie.
2. Actuala- atunci cand problema este prezenta, dependenta este actuala, iar in acest caz actiunile vor fi
corective.
3. Descrescanda- cand dependenta pacientului se reduce este in descrestere, iar rolul asistentei in caz este de
a sustine acest progres si de a ajuta pacientul sa-si regaseasca gradul optimal de autonomie.
4. Permanenta- atunci cand , in ciuda ingrijirilor din partea asistentei, problema nu poate fi corectata si
dependenta este permanenta sau cronica. Rolul asistentei este in acest caz suplinirea a ceea ce el nu poate
face independent si de a-l ajuta sa se adapteze in aceste limite.
Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependentei, adica, orice obstacol major care
impiedica satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale .
Sursele de dificultate pot fi cauzate de:
1. Factori de ordin fizic ;
2. Factori de ordin psihologic ;
3. Factori de ordin social ;
4. Factori de ordin spiritual ;
5. Factori legati de insuficiente cunostiinte.
1.Sursele de dificultate de ordin fizic cuprind toate obstacolele( piedicile) fizice de natura intrinseca sau
extrinseca ce influenteaza negative satisfacerea uneia sau mai multor nevoi fundamentale. Sursele de
dificultate intrinseci provin de la individul insusi( ex. oparalizie, o problema metabolica, o infectie etc) .
Sursele de dificultate extrinseci cuprind cuprind agenti externi care in contact cu organismul uman impiedica
6
functionarea normala( ex. sonda nazo-gastrica sau vezicala care cauzeaza iritatii, pansament compesiv, o
imobilizare, etc) .
2.Sursele de dificultate de ordin psihologic cuprind sentimente si emotii , adica starile sufletesti si
intelectuale care pot influenta satisfacerea anumitor nevoi fundamentale ( tulburari de gandire, anxietate,
stress, situatie de criza, doliu, etc.) . Manifestarile de dependenta de la acest nivel pot afecta toate nevoile.
3.Sursele de dificultate de ordin social cuprind problemele de incadrare in comunitate. Ele se pot prezenta
sub forma de modificari ale rolului social( serviciu nou, somaj), dificultati de comunicare, probleme de
adaptare la o cultura, sentiment de respingere etc. Sursele de dificultate de ordin social pot sa afecteze
calitatea vietii si pot fii surse de stres, de depresie, de malnutritie etc.
4.Sursele de dificultate de ordin spiritual constau in aspiratiile spirituale, revolta persoanei asupra sensului
vietii, intrebari religioase, filosofice, limite in practicarea religiei care-i dau persoanei insatisfactii. Au
repercursiuni, in special, asupra persoanelor in varsta sau la muribunzi.
5. Sursele de dificultate legate de lipsa de cunostiinte. Este necesar sa se acorde pacientului informatii pentru
cunoasterea de sine, cunostiinte despre sanatate si boala, cunoasterea celorlalte personae, cunoasterea
mediului social.
Cuvântul este sunet şi culoare, e mesagerul gândului uman.”

(T. Vianu)
4. NEVOIA DE A COMUNICA
Definiţie:
Nevoia de a comunica este o necesitate a fiinţei umane de a schimba informaţii cu semenii săi.
Ea pune în mişcare un proces dinamic, verbal şi nonverbal, permiţând persoanelor să se facă
accesibile una alteia, să reuşească să pună în comun sentimentele, opiniile, experienţele şi informaţiile.
7
I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
Comunicarea se realizează pe trei niveluri:
- logic (al cuvintelor);
- modul verbal- este, prin excelenţă, vehicul al gândirii; limbajul verbal permite o exprimare mai clară, mai
precisă şi mai nuanţată a semnificaţiilor de exteriorizat; limbajul scris este mai cizelat; pentru a reda
intonaţiile, nuanţele, este însoţit de semne de punctuaţie;
- modul nonverbal - limbajul corpului (expresia ochilor, a figurii, gesturile, postura, mersul) este o formă
arhaică de transmitere a trăirilor noastre interioare.
Daca intre niveluri nu exista contradictii , mesajul transmis va avea efectul scontat.
Omul este capabil de a comunica cu semenii săi din punct de vedere fizic, dar este capabil să
primească şi stimuli intelectuali, afectivi şi senzoriali, care îi sunt transmişi din anturajul său.
Pentru a se realiza din plin din punct de vedere al nevoii de comunicare, individul trebuie să aibă o
imagine pozitivă despre sine, o cunoaştere a eului său material, adaptiv şi social.
Independenţa în satisfacerea nevoii de comunicare presupune integritatea individului, a organelor
de simţ, o dezvoltare intelectuală suficientă pentru a înţelege semnificaţia mesajelor schimbate.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare

Factorii - varsta
biologici - integritatea organelor de simţ
- integritatea organelor fonaţiei permite comunicarea verbală;
- integritatea aparatului locomotor face posibilă comunicarea nonverbală (gesturi, mişcări);
- răspunsul erogen: reacţia susceptibilă de a provoca o excitaţie sexuală.
Factori - inteligenţa
psihologici - percepţia
- memoria
- emoţiile.
Factori - anturajul
socio- - cultura şi statutul social
culturali - adaptarea discursului in concordanta cu nivelul de cunoastere al clientului;
- dificultatile de exprimare
- personalitatea;
- perceptia sociala
- sistemul de valori: religia,credintele, convingerile reprezinta factori care determina a
anumita imagine despre lume si care influenteaza comunicarea interpersonala;
Manifestări de independenţă
a. Manifestări de ordin biologic
Funcţionarea - acuitate vizuală;
adecvată a - acuitate auditivă;
organelor de - fineţe gustativă şi a mirosului;
simţ - sensibilitate tactilă.
Debit verbal - uşor;- ritm moderat;- limbaj clar, précis.
Expresie - mişcări;posturi şi gesturi ale mâinii;- facies expresiv;- privire semnificativă;
nonverbaiă - mecanisme senzoro-perceptuale adecvate.
b. Manifestări de ordin psihologic

Exprimare uşoară - a nevoilor, a dorinţelor, a ideilor, a emoţiilor
- exprimare clară a gândurilor
8
Imagine pozitiva de sine - cunoaşterea sinelui material, spiritual şi social
Percepţia obiectivă a mesajului primit şi capacitatea de verificare a percepţiilor sale
Exprimarea sentimentelor prin pipăit
Utilizarea adecvată a mecanismelor de apărare
Atitudinea receptivă şi de încredere în alţii
Capacitatea de a angaja şi menţine o relaţie stabilă cu semenii
c. Manifestări de ordin sociologic

Apartenenţa la grupuri de diverse interese
Stabilirea de relaţii armonioase în familie, la locul de muncă, în grupuri de prieteni
Intervenţiile asistentei medicalepentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare

- explorează împreună cu pacientul, mijloacele sale de comunicare;
- învaţă pacientul:- să menţină integritatea simţurilor (văzului, auzului, gustului, mirosului);
- să utilizeze mijloacele specifice de exprimare a sentimentelor, a emoţiilor;
- să aibă o atitudine de receptivitate şi de încredere în alte persoane;
- să menţină legături cu persoanele apropiate.
II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE

Dacă comunicarea nu este satisfăcută, pot surveni următoarele probleme de dependenta:
1. Comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor
2. Comunicare ineficientă la nivel intelectual
3. Comunicare ineficientă la nivel afectiv
Surse de dificulate
Surse de - atingere cerebrală sau nervoasă;
ordin fizic - tulburări circulatorii cerebrale; accident vascular cerebral;
- degenerescentă; - traumatisme;- oboseală;- deficit senzorial;
- surmenaj;- obstacole în funcţionarea simţurilor şi a limbajului (pansamente, aparate);
- durere; - dezechilibrul hidroelectrolitic;- droguri;- administrarea unor medicamente;-
alcoolism.
Surse de ordin - tulburări de gândire;- pierdere, separare, stare de criză;- anxietate; stres;
psihic - emotiile: ca trairi subiective conduc deseori la interpretari eronate ale mesajului;
- stereotipii si prejudecati: tratarea diferitelor persoane ca si cand ar fi una singura;
- concluzii pripite: evitarea recunoasterii realitatii;
- personalitatea: comunicarea este influenţată de stadiul de dezvoltare a personalităţii
umane; personalitatea determină individul să fie încrezător în capacităţile sale de a se
exprima, de a se afirma, de a stabili legături semnificative cu cei din jur; neadaptarea la
boală;
Surse de ordin - poluare;- mediu inadecvat (locuinţă, loc de muncă, de recreare);- climat ;conflicte ;-
sociologic eşec - izolare socială ;- statut social şi economic defavorabil;
Lipsa - insuficienta cunoaştere de sine, a altora şi a mediului ambiant ;
cunoaşterii - lipsa de interes;- educaţie inadecvată;
1.Comunicare ineficace la nivel senzorial şi motor
Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simţurilor sale, mesaje care vin din anturaj,
din mediul exterior sau din ambele.
Manifestări de dependenţă
Tulburări • cecitate: pierderea vederii; diminuarea vederii: scăderea acuităţii vizuale;
senzoriale • surditate: pierderea funcţiei auditive; hipoacuzie: diminuarea auzului;
9
• pierderea gustului (= ageuzie) sau diminuarea gustului(=hipogeuzie), pierderea
combinaţiilor celor patru senzaţii gustative de bază—dulce, amar, acru, sărat (simţul de
control al hranei);
• anosmie: pierderea mirosului; hiposmie: scaderea mirosului;
• hipoestezie: scăderea sensibilităţii cutanate; hiperestezie: creşterea sensibilităţii cutanate;
•anestezie: absenta sau disparitia unuia sau mai multor tipuri de sensibilitate, spontan sau
voluntar.
Tulburări • tulburări ale motilităţii:- pareză: scăderea funcţiei motorii musculare;
motorii - paralizii periferice: scade tonusul muscular, mişcările pasive se pot efectua cu amplitudine
mult mai mare;
- paralizii centrale: tonusul muscular este păstrat sau chiar exagerat, mişcările pasive se pot
executa cu amplitudine redusă.
Se disting:- monoplegia: paralizia unui singur membru;- hemiplegia: paralizia 1/2 corp
lateral( dreapta si stanga);- paraplegia: paralizia membrelor inferioare; - tetraplegia: paralizia
celor patru membre.
Tulburari de • ataxia - imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor
coordonare voluntare(necoordonare a miscarilor) - apar miscari imprecise, ezitante - apare
in leziuni cerebeloase sau ale maduvei spinarii;
• tremurături intenţionale = tremurătură amplă a indexului în proba indice – nas.
Tulburări de • dizartria: dificultatea de a articula cuvintele, pronunţie neinteligibilă.
limbaj • bâlbâism: greutate în pronunţarea unor cuvinte, repetarea sau omisiunea de silabe, prin
prelungirea unor sunete; mutism: bolnavul nu răspunde, nu comunică cu anturajul
• dislalia: imposibilitatea de a pronunţa anumite sunete care compun cuvintele; vorbirea
devine neinteligibilă; acalculie = incapacitatea de a efectua calcule; anartrie= incapacitatea
de a articula cuvintele; afonie= pierderea vocii; alexia = incapacitatea de a înţelege cuvinte
scrise; agrafia = incapacitatea de a scrie selectiv; dificultati de exprimare.
Reacţii • nelinişte: lipsă de linişte sufletească, frământări;
afective în • inactivitate: lipsa activităţii fizice sau intelectuale, ori ambele;
insuficienţe • anxietate: sentiment profund de disconfort sau de tensiune, neliniste pe care individul îl
sau exces resimte în urma unei situatii incerte.
senzorial Se manifesta printr-o stare de nemultumire, incertitudine, agitatie, teama si ingrijorare
datorita anticiparii unui pericol sau a unei amenintari a carei origine nu erste recunoscuta si
in absenta unor cauze care sa le provoace. Poate fi acuta sau cronica.
Anxietatea acuta- forma intensa de anxietate determinata de o pierdere sau o schimbare
iminenta care ameninta sentimentul de securitate si de bine al unei persoane.
Anxietatea cronica- anxietate persistenta, manifestata prin incertitudine, agitatie, frica fata de
evenimentele din viitor.
• încetinirea dezvoltării gândirii: ritmul asociaţiilor de idei este mai lent;
• halucinaţii: percepţii fără obiect; în funcţie de analizatori, sunt halucinaţii auditive, vizuale,
gustative, olfactive, cutanate;
• izolare - singurătate: starea individului de a fi singur, retras;
• plictiseala.
Sursele de dificultate (etiologia dependentei)

1. Surse de ordin fizic:
- insuficienta intrinseca datorata:
- afectiunilor cerebrale sau neurologice- tulburarilor circulatorii- deficitului de dezvoltare a organelor de
simt
- degradarii organelor de simt- traumatismelor- oboselii
10
- insuficienta extrinseca prin:
- diminuarea calitatii sau cantitatii stimulilor- privarea de stimuli
- orice obstacol care impiedica functionarea organelor de simt: pansamente, aparate, tumori
-suprasolicitarea senzorio-perceptuala si surmenaj
- dezechilibre hidroelectrolitice si dezechilibre aparute datorita durerii sau prin utilizarea drogurilor
2. Surse de ordin psihologic:
- tulburarile de gandire ;
- anxietatea, stresul;
- situatii de criza- situatiile care marcheaza o schimbare brusca si semnificativa in viata; unei persoane;
- pierderea sau separarea de cineva sau ceva drag.
3. Surse de ordin sociologic:
- poluarea sonora;
- mediu inconjurator neprielnic ( locuinta, locul de munca si spatiile de recreere);
- temperatura ambianta scazuta sau crescuta, luminozitate neadecvata;
- absenta masurilor de protectie a muncii;
- conflictul de rol- incapacitatea individului de a aborda comportamente adecvate rolurilor pe care le-a
ales sau care ii sunt impuse.
- esecul de rol- imposibilitatea asumarii rolului sau rolurilor sociale. Fiecare persoana poseda un set de
roluri definite ca suma totala a comportamentelor asteptate de partenerii de viata sau de activitate.
4. Lipsa cunostintelor despre sine, despre ceilalti si insuficienta cunoastere a mediului inconjurator.
Intervenţiile asistentei medicale–pacient cu comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor

Obiective Intervenţiile autonome şl delegate
Pacientul să fie - linişteşte bolnavul cu privire la starea sa, explicându-l scopul şi natura intervenţiilor;
echilibrat psihic - familiarizează bolnavul cu mediul său ambiant;
( sa fie diminuata - asigură un mediu de securitate, liniştit;
anxietatea) - administrează medicaţia recomandată de medic
Pacientul să - cercetează posibilităţile de comunicare ale bolnavului; furnizează mijloacele de
folosească comunicare ;- învaţă bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform
mijloace de posibilităţilor sale.
comunicare
adecvate stării
sale
Pacientul să fie - asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motrice a bolnavului (cecitate,
compensat surditate, paralizie; are rolul de suplinire pentru satisfacerea nevoilor pe care
senzorial pacientul nu şi le poate satisface autonom (a mânca şi a bea, a se mişca şi a avea o
bună postură, a-şi menţine tegumentele curate şi integre, a evita pericolele);
- administrează medicaţia recomandată: unguente, instilatii oculare, nazale,
auriculare;
- efectuează exerciţii pasive şi active pentru prevenirea complicaţiilor musculare,
articulare;
- pregăteşte bolnavul pentru diverse examinări ale simţurilor şi îl îngrijeşte după
examinare.
Reeducarea tulburărilor de vorbire de lip afazic

Asistenta medicala:
- efectuează cu pacientul exerciţii de exprimare specifică; stabileste interrelaţia stimulare- răspuns; instituie
reeducarea tulburărilor de vorbire ale pacientului cât mai precoce;- individualizează terapia pentru fiecare
11
pacient în parte;- susţine reeducarea tulburărilor de vorbire prin reabilitare fizică;- educă şi ne asigurăm
colaborarea familiei;- efectuează cu pacientul exerciţii de memorare;- efectuează cu pacientul exerciţii
pentru numirea diferitelor obiecte (anomia= imposibilitatea pacientului de a numi obiectele);- eviă aspectul:
relaţia pacient-terapeut să nu fie de tipul ofiţer-soldat;- utilizează forme variate de exprimare sau construcţii
gramaticale;- evită corectarea particularităţilor de dialect;- selectează tulburările de exprimare şi
conştientizăm pacientul asupra lor fără al descuraja;- trece progresiv de la etapa de debut a reeducării
afaziilor la tehnici complexe de reeducare a carenţelor gramaticale şi de exprimare;
- constituie programe diferite pentru tulburările limbajului scris merg în paralel cu tulburările limbajului
oral;- caută a dezvolta gândirea asociativă a pacientului, etc.
1. Comunicare ineficientă la nivel intelectual

= dificultatea individului de a înţelege mesajele si stimulii primiţi şi de a-şi utiliza judecata
( rationament), imaginaţia, memoria, pentru ca să comunice cu semenii.O atingere a cortexului sau o funcţie
inadecvată a facultăţilor intelectuale perturbă individul în modul său de a combina informaţiile pe care le
primeşte de la alţii şi de la mediu.
Mecanismul perturbarii nevoii de a comunica la nivel intelectual
Afectarea cortexului sau functionarea inadecvata a facultatilor intelectuale ale pacientului determina
disfunctii in inregistrarea, analiza si stocarea informatiilor primite de la ceilalti semeni si din mediul
inconjurator. Astfel persoana are dificultati in perceperea realitatii si nu mai poate comunica coerent cu
ceilalti. Mesajele primite sunt interpretate gresit, ceea ce face dificila relationarea. Mesajele emise de pacient
prin limbaj nu mai corespunde cu ceea ce el doreste sa spuna.
Dificultatea de - amnezie - pierdere totala a capacitatii de memorizare a informatiei si/sau de reamintire a
a-şi aminti informatiei inmagazinate:- amnezie de fixare, de reţinere a faptelor noi; - amnezie de
evenimentele evocare, lipsa capacităţii de reproducere sau recunoaştere a unor fapte anterioare;
trecute - dificultatea de a înţelege, de a face o judecată; - hipomnezie- pierdere partiala a
capacitatii de memorizare
Limbaj - comunicare verbală fără legătură cu situaţia dată;- lipsit de logica in exprimare;
incoerent
Comportament - manifestări neadecvate situaţiei date;
neadecvat
Dificultăţi de - dificultăţi asociate cu procesarea vitezei, detaliului sau organizării informaţiilor scrise
înţelegere a sau vorbite;
mesajului
Dificultati de - transmiterea de mesaje obscure si incomplete
trasmitere a
mesajului
Confuzie - stare patologica caracterizata prin tulburari de orientare temporala, spatiala,
de perceptie etc.;
Obnubilare - tulburare a starii de constiinta in care functiile psihice sunt incetinite, pragul perceptiei
este crescut, ducand la ingreunarea perceptiilor si in general a contactului si posibilitatilor
de orientare in mediul ambiant, neurmata de amnezie
Dezorientare - pierdere a simtului de orientare in timp si/sau in spatiu.
Sursele de dificultate (etiologia dependentei)

1. Surse de ordin fizic:
- insuficienta intrinseca prin:
- afectarea cortexului;- diminuarea facultatilor intelectuale datorate Boli sau a consumului de droguri;
12
- deficit de dezvoltare;- degenerarea facultatilor intelectuale datorita inaintarii in varsta;- absenta
stimulilor.
- insuficienta extrinseca determinata de mesajele neclare primite din exteriorul persoanei.
- dezechilibrele hidroelectrolitice sau datorita durerii, oboselii, surmenajului, suprasolicitarii si saturarii
senzorio-perceptuale.
2. Surse de ordin psihologic:
- anxietate- stres- tulburari de gandire- situatie de criza- pierderea sau separarea de cineva sau ceva drag-
neadaptarea la rolul de bolnavRolul de bolnav este un rol guvernat de asteptari sociale: scutirea de
responsabilitatile rolului social normal, scutirea de responsabilitatea de a fi bolnav, obligativitatea
insanatosirii, cooperarea in incercarea de a se insanatosi.
3. Surce de ordin sociologic:- dificultatea de a invata lucruri noi- statut socio-economic devalorizat- educatie
deficitara- conflict si/sau esec de rol- izolare.
Intervenţiile asistentei medicale- Pacient cu comunicare ineficientă la nivel intelectual

Pacientul să fie orientat în - ajută bolnavul să se orienteze în timp, spaţiu şi referitor la propria
timp, spaţiu şi la propria persoană;
persoana - sugerează pacientului să ţină un jurnal ;
- ajută pacientul să completeze jurnalul ;
- îl ajută să-şi recunoască capacităţile şi preferinţele ;
- lasă bolnavul să facă tot ceea ce poate cu propriile sale mijloace.
2. Comunicare ineficientă la nivel afectiv

Reprezintă dificultatea individului de a se afirma, a fi deschis către alţii şi către nevoile lor, de a
stabili legături semnificative cu anturajul.
Agresivitate - manifestare impulsivă de a se certa, bate, ataca pe cei din jur;
Alienare mentală - incapacitatea individului de a deţine controlul asupra propriilor acte; nu poate să-şi
aprecieze nici suferinţa şi nici nu răspunde de actele sale;
Devalorizare - percepţie negativă pe care individul o are faţă de valoarea personală şi competenţa
sa;
Egocentrism - preocuparea exagerată a individului faţă de sine însuşi, de sănătate, de
îmbrăcăminte, de ocupaţie, motiv pentru care se crede persecutat;
Fobie - frică obsedantă, direcţionată spre ceva de care bolnavul nu poate scăpa;
- agorafobie - teama de spaţiu deschis;
- claustrofobie - teama de a sta închis în cameră;- nozofobie - teama de boală.
Euforie - stare de foarte bună dispoziţie, dar fără obiect ;
Delir - tulburare de gândire prin prezenţă nemotivată, neconformă cu realitatea, dublată de
convingerea pacientului în verosimilitatea ei.
Idei de sinucidere, - percepţii fără obiect, auditive, vizuale ;
halucinaţii
Percepere inadecvată - percepţia negativă a individului faţă de aparenţa sa fizică.
de sine, respingerea
propriei entitati
Dificultatea de a se - incapacitatea de a face ceea ce preferă să facă .
afirma
Dificultatea de a-şi - nu isi exprima sentimentele, ideile, opiniile .
exprima sentimentele,
13
ideile, opiniile
Dificultatea de a - se izoleaza, respinge legaturile cu semenii.
stabili legături
semnificative cu
semenii
Tristete - stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie;
Apatie - stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea
inconjuratoare.
Interiorizare - a reflecta în conștiință, prin prisma propriei sensibilități, fenomene ale realității
exterioare;
Sentiment de - a nu consimți să primească; a nu satisface; a nu admite; a refuza.
respingere
Deprimare - mâhnire, descurajare.
Prostráție - stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de
oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie.
Intervenţiile asistentei medicale–pacient cu comunicare ineficientă la nivel afectiv

Obiective Intervenţiile autonome şl delegate Evaluare
Pacientul să se - analizeaza talentele şi realizările anterioare Se vor nota zilnic schimbările survenite
poată afirma, să ale bolnavului; - dă posibilitate pacientului să- în:
aibă percepţie şi exprime nevoile, sentimentele, ideile şi - dispoziţia bolnavului
pozitivă de sine dorinţele sale;- antrenează bolnavul în diferite - în expresia verbală şi nonverbală.
activităţi, care să-i dea sentimentul de utilitate;-
supraveghează in permanenţă bolnavul.
Sa creasca - ajută bolnavul să identifice posibilităţile sale Se vor nota zilnic schimbările survenite
receptivitatea de a asculta, de a schimba idei cu alţii, de a în stabilirea legăturilor cu semenii.
pacientului fata de crea legături semnificative ;asigura climat
ceilalti propice pentru stabilirea relatiilor cu semenii
sai.
Pacientului să îi fie - dă posibilitate pacientului să ia singur decizii; Se vor nota zilnic schimbările survenite
facilitata afirmarea - învaţă bolnavul: tehnici de afirmare de sine, în comunicarea cu semenii,in
eului tehnici de comunicare, tehnici de relaxare ; comportamentul bolnavului.
Pacientul să fie - administrează medicaţia prescrisă: Se va observa si nota efectul
ferit de pericole antidepresive, anxiolitice, tranchilizante; administrarii medicatiei anxiolitice,
interne sau externe - utilizează unele mijloace fizice de antidepresive, tranchilizante.
imobilizare:
- chingi, - cămaşă de protecţie.
Intervenţii deficitare:
minimalizează faptele sau emoţiile relatate de pacient; personalizează întrebările şi problemele relatate;
universalizează înţelegerea problemelor; dezaprobă relatările pacientului; dă dovadă de prejudecăţi;
produce confuzie prin neştiinţa folosirii întrebărilor;judecă subiectiv cele relatate;nu oferă alternative.
INTERDEPENDENTA CU CELELALTE NEVOI

Nesatisfacerea nevoii de a comunica afectează buna relaţie cu celelalte nevoi.
• A de se misca, de a-si păstra o bună postură: disconfort şi degradarea mobilizării prin comunicare
deficitară.
•A-şi menţine temperatura corpului în limite normale
- lipsa culegerii de date şi a implementării intervenţiilor datorită comunicării deficitare.
14
•A respira - diminuarea/incapacitatea de a relata despre respiraţia ineficace.
•A mânca şi a bea - deficit de alimentaţie prin diminuarea/incapacitatea de a comunica că îi este foame/sete.
•A elimina- deficit de eliminare prin diminuarea/incapacitatea de a-şi exprima nevoia.
• A fi curat, ingrijit si a-si proteja tegumentele - tulburări trofice şi cutanate prin diminuarea/incapacitatea
de a relata că este ud-murdar.
• A dormi, a se odihni- Imposibilitatea exprimării lipsei de odihnă, somn, etc.
• A se îmbrăca şi dezbrăca- imposibilitatea exprimării obiceiurilor şi a preferintelor
vestim
• A evita pericolele- imposibilitatea exprimării nevoilor, fricii, opiniilor, etc.
• A trăi conform propriilor convingeri si valori- alterarea funcţiilor de comunicare
face imposibilă participarea la serviciul religios.
• A se ocupa de propria realizare- izolare prin dificultatea de a comunica.
• A se recreea- diminuarea/incapacitatea de a participa la activităţi
recreative.
• A învăţa- ignorarea reeducării tulburărilor de vorbire şi comunicare.
FISA DE INTERVIU
STAGIU PRACTIC..........................................
SPECIALITATEA.............................................
ELEV.................................................
SCOALA...........................................
ANUL............DATA.........................
DATE GENERALE DESPRE PACIENT
INITIALELE PACIENTULUI:..................................................varsta..........sex.........starea
civila........................nr. copii......religie......................profesia..................................statutul
social...................ocupatia..............................loc de munca..................................................
DOMICILIUL: Localitatea..........................................casa.........................camere..............
Locuieste: singur / cu soti(e) / cu copii / cu parinti / institutionalizat.
OBISNUINTE DE VIATA:
Alcool: da / nu / ocazional. Tutun: da / nu / ocazional.
Drog: da / nu / denumirea..............................mod de administrare.......................................
Cafea: da / nu / ocazional.
Dieta..............................greutate........./kg;inaltime..............TA.................puls............/min.
Semne particulare................................Alergii cunoscute:.......................reactia...................
15
STAREA DE DEPENDENŢA:
Autonom......................semidependent....................................dependent..........................proteze: dentară /
oculară / auditivă / de membru / valvulară, stimulator cardiac / din anul....; lentile de contact; / ochelari -
dioptrii......................; .............afecţiuni care limitează activitatea:cardiace / respiratorii / locomotorii /
senzoriale / altele.........................................................
ALTE PROBLEME DE SANATATE:
Spitalizări / anterioare pentru.................................................................la data....................operaţii /
intervenţii...............................................................................................la data....................................................
Tratamente prescrise.............................................................................................................................................
urmate:
da/nu.........................................................................................................................................................
Impresii din spitalizarea anterioară
..............................................................................................................................................................................
.....
..............................................................................................................................................................................
.....
..............................................................................................................................................................................
.....
PREZENTARE DE CAZ (CULEGEREA DE DATE):
Data
apariţiei..............................................................................................................................................................
Motivele
internării................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................
.......
Probleme de sănătate (dependenţa - P
-)....................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................
......
..............................................................................................................................................................................
......
..............................................................................................................................................................................
......
..............................................................................................................................................................................
.....
Surse de dificultate (etiologia - E - )
..............................................................................................................................................................................
.....
..............................................................................................................................................................................
......
..............................................................................................................................................................................
..
Manifestări de dependenţă (semne şi simptome - S
)................................................................................................
..............................................................................................................................................................................
.....
..............................................................................................................................................................................
.....
16
..............................................................................................................................................................................
..
..............................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................
.....
Alte date: (investigaţii paraclinice, etc.)
.............................................................................................................................................................................
.....
..............................................................................................................................................................................
.....
..............................................................................................................................................................................
.....
..............................................................................................................................................................................
......
..............................................................................................................................................................................
.....
5. NEVOIA DE A RESPIRA
Respiratia reprezintă functia prin care se asigura continuu si adecvat atat aportul de oxigen din
aerul atmosferic, necesar proceselor de oxidare din organism, şi de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din metabolismul celular.
I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A RESPIRA

Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori, de funcţionarea
lor eficientă.
Etapele respiraţiei:
a) Ventilaţia - reprezintă pătrunderea aerului încărcat cu oxigen în plămâni şi eliminarea aerului încărcat cu
dioxid de carbon. Ventilaţia are doi timpi: inspiraţia şi expiraţia.
Inspiraţia: - este un act activ;- constă în pătrunderea aerului în plămâni, aproximativ un volum de aer
de 500 ml prin dilatarea diametrelor cavităţii toracice;- plămânii urmează mişcările cutiei toracice iar
presiunea din interiorul lor scade cu 2-3 mm Hg faţă de presiunea atmosferică;- această diferenţă de presiune
determină pătrunderea aerului atmosferic în plămâni;
Expiraţia:
- este un act în mare parte pasiv;- constă în revenirea cutiei toracice la volumul iniţial prin încetarea
contracţiei muşchilor respiratori cu eliminarea unei cantităţi de aer din plămâni egală cu cea inspirată.
Durata expiratiei este dubla fata de inspiratie.
Este influenţată de:
- permeabilitatea cailor respiratorii;
- concentraţia oxigenului în aerul respirat;
- maturitatea centrului respirator bulbar;
- expansiunea cutiei toracice;
- funcţionarea normală a centrilor care reglează respiraţia.
b) Difuziunea gazelor - este procesul prin care oxigenul din alveolele pulmonare trece în capilarele
perialveolare şi CO2 din capilare trece în alveolele pulmonare.
Este influenţată de: - diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar si concentraţia O2 din sânge;
- starea peretelui alveolar;
17
- mărimea suprafeţei alveolare
c) Etapa circulatorie - constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi,
prin vasele venoase, la plămân, pentru a se elimina.
Este influenţată de: - cantitatea de hemoglobina din sânge;- debitul cardiac;- numărul de hematii;-
permeabilitatea reţelei periferice arteriale
d) Etapa tisulară - reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi, cu ajutorul unui sistem enzimatic
complex.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira
Factori - vârsta - la copii, numărul de respiraţii pe minut este mai mare ca la adult;
biologici - sexul - la femei se înregistrează valori ale frecvenţei respiratorii la limita maximă a
normalului, la bărbaţi la limita minimă;
- statura - la persoanele mai scunde, numărul de respiraţii/min este mai mare decât la
persoanele înalte;
- somnul - în timpul somnului, frecvenţa respiraţiilor este mai scăzută decât în timpul stării de
veghe;
- postura - poziţia corectă a toracelui permite expansiunea plămânului în timpul respiraţiei.
Individul sănătos poate respira în ortostatism, şezând, culcat. Poziţia care favorizează
respiraţia este cea şezând şi ortostatică, prin contracţia corespunzătoare a diafragmei;
- alimentaţia - influenţează menţinerea umidităţii căilor respiratorii şi prin aportul de glucoza
favorizează o bună funcţionare a diafragmei şi a celorlalţi muşchi respiratori;
- exerciţiul fizic - influenţează frecvenţa respiraţiei ( activitatea musculara creste frecventa
respiratorie pana la 40-50 resp/min); persoanele neantrenate dau semne de oboseală la un efort
mai mic decât cele antrenate;
• anumite culturi (asiatice) acordă o mare importanţă exerciţiilor de relaxare şi control a
respiraţiei;
• stările de insuficienţă respiratorie determinate de stres, stări conflictuale etc, sunt controlate
prin exerciţii -respiratorii, exerciţii de meditaţie;
• exerciţiile de relaxare îmbinate cu activitatea fizică moderată au efect benefic pentru res-
piraţie;
• exagerarea acestora duce însă la hiperventilaţie pulmonară, volumul respirator pe minut
poate creşte de 10 ori.
- activitatea – in timpul efortului rata respiratorie creste;
- talia – persoanele hiperponderale, au o respiratie superficiala cu frecventa crescuta;
Factori - emoţiile
psihologici - aceeaşi influenţă o au plânsul, râsul, stresul, anxietatea;- durerea
Factori - mediul ambiant - procentajul adecvat de oxigen (21%) din aerul atmosferic favorizează
sociologici respiraţia;
- climatul - influenţează frecvenţa respiraţiei; căldura determină creşterea frecvenţei, frigul -
scăderea frecventei; vântul perturbă respiraţia; altitudinea, prin rarefierea aerului, determină
creşterea frecvenţei;
- locul de muncă- prin poluare chimică sau microbiană, devine un mediu nefavorabil bunei
respiraţii( minerii, vopsitorii, laborantii);
- conditii de locuit
- consumul de medicamente (sedativele, tranchilizantele inhiba centrul respirator).
Eupnee- respiratie normala- supla ,ampla, regulata, pe nas, automata, silentioasa, fara
efort( faracontrol constient).
18
Frecvenţa respiraţiei - reprezintă numărul de respiraţii pe minut;- este influenţată de vârstă şi sex
la nou născut – pana la 40 r/min ; rata medie: 35 r/min
la 2 ani - rata medie: 25 r/min
la 18 ani - rata medie: 16-18 r/min adult - 16-18 r/min
Amplitudinea - este dată de volumul de aer care pătrunde şi se elimină din plămân la fiecare
respiraţie. Din acest punct de vedere respiraţia poate fi profundă( hiperpnee)
sau superficială;
Ritmul - reprezintă pauzele egale dintre respiraţii, deci, respiraţia este ritmică;
Zgomotele - normal, respiraţia este liniştită; în somn, devine mal zgomotoasă (sforăit);
respiratorii
Simetria mişcărilor - ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în timpul
respiratorii inspiraţiei şi expiraţiei;
Tipul de respiraţie Sunt trei tipuri de respiraţie:- costal superior, întâlnit la femeie, prin ridicarea părţii
superioare a cutiei toracice, datorită măririi diametrului anteroposterior în timpul
inspiraţiei;
- costal inferior, întâlnit la bărbat, prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice;
- abdominal, întâlnit la copii şi vârstnici, prin mărirea diametrului vertical al cutiei
toracice;
Expectoratia - mucoasa respiratorie este umedă, secreţii reduse, transparente, dense;
Tusea - reprezintă o expiraţie forţată, prin care se elimină secreţiile din căile respiratorii;
este un fenomen de protecţie al organismului.
Hematoza Transformarea sangelui venos in sange arterial prin schimbul de gaze ce are loc la
pulmonara normala nivelul plamanului.
Intervenţiile asistentei medicalepentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii:

- explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului;
- recunoaşte în evaluarea respiraţiei pacientului a tot ceea ce este normal faţă de anormal;
- învaţă pacientul să: - facă exerciţii respiratorii, exerciţii de mers, de relaxare; - aibă posturi adecvate, care
să favorizeze respiraţia;- înlăture obiceiurile dăunătoare (îmbrăcăminte strâmtă, tabagism, mese copioase)-
evite expunerea prelungite la frig, umezeală, căldură, în mediu chimic, toxic, poluant fără a lua măsurile de
protecţie corespunzătoare: mască, costum de protecţie etc - se preocupe de un aport alimentar adecvat cu
evitarea grăsimilor animale, excesului de sare şi dulciurilor - ia pauze adecvate în funcţie de efort fizic,
activităţi, loc de muncă; - evite depăşirea greutăţii normale prin respectarea regimurilor de viaţă şi dietetice;
- poarte vestimentaţie care să nu împiedice mişcările respiratorii; - aeriseasca camera şi locuinţa în mod
repetat, constant;- adopte o poziţie care să permită expansiunea cavităţii toracice; - se preocupe de crearea
unui mediu ambiant cu temperatura, umiditatea, luminozitatea în limite normale; - consume lichide pentru
hidratare corespunzătoare - evite consumul de medicamente cu efect de polipragmazie (predispune la
decompensări respiratorii); - cunoasca limitele fiziologice, controlul preventiv şi educaţie.
Educatia pacientului:Respiraţia este funcţia vitală cea mai importantă. A respira în mod conştient
înseamnă, a respira încet, adânc. In general oamenii nu ştiu să respire corect rezultând un deficit de oxigen
cu numeroase consecinţe.
Reguli pentru respiraţie conştientă:
aerul îl inspirăm numai pe nas, gura rămâne închisă;
inspiraţia aerului trebuie să fie adâncă, profundă, până în abdomen (rezultând împingerea înainte a
muşchilor abdominali); acest mod de respiraţie are efect relaxant şi stimulent;
19
diafragma prin alternanţa mişcărilor„sus-jos" execută masaj organelor zonei inferioare favorizand circulaţia
sanguina
respiraţia trebuie să fie regulată şi cu ritm egal, constant;
inspirăm când ridicăm piciorul şi expirăm când acesta are contact cu pământul;
evităm stresul şi starea de nervozitate deoarece în acest mod forţăm respiraţia care devine superficială şi
rapidă;
respiraţia conştientă înseamnă o bună respiraţie şi contribuie la menţinerea echilibrului fizic şi psihic;
pentru utilizarea la capacitatea reală a plămânilor putem efectua gimnastică respiratorie.
Principalele volume pulmonare
Valori normale medii (bărbat de 1,70 m)

CPT Capacitate pulmonara totala = 6000 ml
CV Capacitate vitala = 4500-5000 ml 4700
CRF Capacitate reziduala =2500 ml

functionala
CI Capacitate inspiratorie = 3500 ml
VR Volum rezidual = 1000-1500 ml ; rata
medie : 1300 adulti
VC Volum curent = 500 ml adulti
VIR Volum inspirator de rezervă = 3000 ml adulti
VER Volum expirator de rezervă = 1000-1500 ml; rata
medie: 1200 adulti
VEMS Volum expirator = 3500-4000 ml
maxim/secunda
VEMS/CV Raport Tiffneau = 70-85%
FR Frecventa respiratorie = 16-18 adult
V Ventilatie/min. (VC x FR) = 5000-9000ml/min
II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
În satisfacerea nevoii, se manifestă următoarele probleme:

1. Alterarea vocii; 2. Dispneea; 3. Clearance ineficient al cailor respiratorii.
Surse de dificultate, care determină nesatisfacerea nevoii de a respira

Surse de ordin fizic - alterarea mucoasei nazale, faringiene, bronşice, traheale sau parenchimului
pulmonar; tabagism; - obstrucţia căilor respiratorii;- obezitatea; - bandaje toracice; -
dezechilibru hidroelectrolitic;- durere; - hipovolemia;- sarcina;- starile febrile;-
infectiile; - regenerarea tesuturilor si activitatea fizica/intelectuala,- anomalii
musculo-scheletice, - traumatisme,
- boli ale sistemului nervos central,- boli cardiovasculare, - boli psihice;
Surse de ordin - anxietatea;- stresul;- situaţia de criză;
20
psihologic
Surse de ordin - aerul poluat, umed;
sociologic - altitudinea înaltă;
Lipsa cunoaşterii - cunoaşterea de sine;- cunoaşterea mediului ambiant;- cunoaşterea altor persoane.
1. ALTERAREA VOCII
Surse de dificultate :
- procese inflamatorii la nivelul cailor respiratorii superioare : nas , faringe , laringe
- prezenta alergenilor din mediul inconjurator.
Disfonie = tulburări ale emisiunii vocale, interesând înălţimea, intensitatea şi timbrul vocii.
Se manifestă sub formă de răguşeală, voce stinsă, voce aspră. Apare în laringita ac
sau cr.
Afonie = imposibilitatea de a vorbi.
Voce nazonată - intalnita în obstrucţia foselor nazale.
Voce bitonală - apare în leziunile nervului recurent stâng.
Senzaţia de - lipsa de aer.
sufocare
2. DISPNEEA
Subiectiv se caracterizeaza prin “SETE DE AER”, greutate (dificultate) in respiratie, senzatie de
sufocare. Obiectiv se caracterizeaza prin: modificare de ritm, alterari de frecventa, amplitudine,
durata a miscarilor respiratorii.Se manifestă ca o respiraţie anevoioasă.
Surse de dificultate:
- bolile inimii
- bolile plămânului
- boli ale căilor respiratorii superioare
-anemii prin deficit de hematii sau hemoglobina.
Ortopnee - respiratie dificila in decubit dorsal ce determina pacientul sa adopte poziţie forţată-
şezând cu braţele atârnate pe lângă corp sau sprijinandu-se pe genunchi; această poziţie
este adoptată pentru a permite dilatarea cutiei toracice, deci favorizează respiraţia.
Apnee - oprirea respiraţiei;
Bradipnee - respiraţie cu ritm respirator rar, frecvenţă respiratorie scăzută, 8-12 resp/min., ampli-
tudine crescută, inspiraţiile sunt profunde, însoţite de tiraj şi cornaj.
Poate fi :-inspiratorie- conditionata de reducerea calibrului cailor respiratorii;
- expiratorie- determinata de obstacole care impiedica expulzarea aerului din
plamani> se caracterizeaza prin: expir prelungit, penibil , usor suierator si
profund, , insotit de tiraj si cornaj. Pacientul are trunchiul inclinat inainte;
- mixta- predominanad una din forme, in functie de cauza declansatoare.
Tahipnee - creşterea frecvenţei respiraţiei respiraţie cu creşterea frecvenţei mişcărilor respiratorii
peste 40 resp/min; amplitudine scăzută, respiraţie superficială şi ritmică; suprafaţa
respiratorie redusă, reprezintă cauza;este întâlnită în majoritatea bolilor pleuro-
pulmonare, cardio-vasculare, anemii, stări toxico-infecţioase, afecţiuni intra-abdominale
cu efect de masă asupra bazei plămânilor (sarcină, ascită, meteorism).
Amplitudine - respiraţie superficială sau profundă.
21
modificată
Hiperventilaţie - pătrunderea unei cantităţi mari de aer în plămâni caracterizata prin respiratii profunde si
prelungite.
Hipoventilaţie - pătrunderea unei cantităţi mici de aer în plămâni caracterizata prin respiratie
superficiala.
Tuse - expiraţie forţată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreţii
acumulate
Hemoptizie - hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală prin tuse, provenind de la nivelul căilor
respiratorii – plămâni (sputa rosie , spumoasa, aerata)- vezi nevoia de a elimina.
Mucozităţi - amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic, formate din mucus, puroi, sânge, celule
(spută) descuamate.
Dispnee de tip • respiraţie caracterizată prin alternanţa şi
Cheyne-Stokes periodicitatea dintre polipnee (respiraţie accelerată)
şi apnee (oprirea temporară a
respiraţiei);
• modalitatea anormală de respiraţie poate fi corelată cu leziuni ale creierului mijlociu
• mişcările respiratorii cresc progresiv în amplitudine şi frecvenţă până la un punct cul-
minant - apogeu, apoi scad până încetează, instalându-se perioada de apnee cu o durată
de 10—12 secunde, după care ciclul se repetă;
• este întâlnită în ateroscleroza cerebrală, accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale,
uremii.
Dispnee • inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată, apnee. Ciclul se reia.

Kussmaul
• mişcările respiratorii sunt zgomotoase, inspiraţia profundă, frecvenţa între 6-10 respi-
raţii/min.;
• apare caracteristic în acidoza metabolică din acidocetoza diabetică şi IRC
decompensată în stadiul uremic.
Dispnee Biot Ciclurile de respiratie sunt intrerupte de apnee cu durata intre 10-12 sec.; reprezinta
respiratia agonica din stadiul preletal, stari comatoase, meningite.
Dispnee Ciclurile de respiratie sunt inversate- inspiratie prelungita urmata de expiratie mica.
Bauchut Apare la copii in Bronhopneumonie +cianoza +bataile aripilor nasului;
Respiraţia - amplă, zgomotoasă, cu frecvenţă crescută, cu raluri traheale: şoc, stări comatoase,
stertoroasă afectarea trunchiului cerebral şa.
Respiraţia - perioade lungi de apnee întrerupte de una-două respiraţii ample - moartea clinică.
agonică
Zgomote - raluri- zgommote intermitente produse prin trecerea aerului circulant de-a lungul unei
respiratorii acumulari de secretii in bronhiole si alveole; sunt de diferite tipuri:raluri crepitante,
romflante, sibilante;-sufluri; -frecătura pleurală; -murmur vezicular.
Cianoză - teg. de culoare albastruie- vinetie la nivelul extremităţilor: nas, buze, lobul urechii,
unghii
Tiraj - depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru, intercostal.
Cornaj - zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă.
Wheezing - expiratie sueratoare
Sughiţ - respiratie modificata fara control constient( inspiratie brusca, zgomotoasa si repetata
datorita unor spasme repetate ale diafragmului). De obicei este asociat cu procese
mediastinale.
22
Căscatul - inspiratie fortata prelunga, cu gura larg deschisa si care arata o insuficienta oxigenare
cerebrala.
Strănut - a elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție
involuntară a mușchilor expiratori
3. CLEARANCE INEFICIENT AL CAILOR RESPIRATORII
Obstrucţia căilor Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, dar şi de
respiratorii prezenta unor corpi străini, pătrunşi accidental în căile respiratorii - îndeosebi la
copii - ca şi de deformări ale nasului.
Respiraţie dificilă pe - bolnavul respiră pe gură
nas
Secreţii abundente - secreţii mucoase, purulente sau sanguinolente, care împiedică respiraţia
nazale
Epistaxis - hemoragie nazală
Deformări ale nasului - deviaţie de sept, traumatisme
Strănut - expirare forţată
Aspiraţie pe nas - smiorcăit
Tuse - cu caracter de tuse uscată sau umedă, persistent
Cornaj - zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă
Tiraj - depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru,
intercostal
Intervenţiile asistentei medicale– pacientul cu deficienţe respiratorii

Obiective Intervenţiile autonome şi delegate
Pacientul să respire - Verfica permeabilitatea cailor respiratorii;
liber, pe nas - la nivelul nasului: îndepărtează secreţiile nazale;
- umezeşte aerul din încăpere;- asigură un aport suficient de lichide pe 24 de ore;
Pacientul să nu devină - educă pacientul pentru a folosi batista individuală, de unică folosinţă;
sursă de infecţie - educă pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale;
Sa fie oprit - aşază pacientul în decubit dorsal, cu capul în hiperextensie;
epistaxisul - comprimă ou policele, pe septul nazal, nara care sângerează timp de 5-10 minute;
- aplică comprese reci pe frunte, nas sau ceafă; recomandă pacientului să nu-şi
sufle nasul;
Pacientul să prezinte - umezeşte aerul din încăpere;
mucoase respiratorii - recomandă pacientului repaus vocal absolut;
umede şi integre - favorizează modalităţi de comunicare nonverbală;
Pacientul să înghită - întrerupe alimentaţia solidă;- recomandă gargară cu soluţii antiseptice;-
fără dificultate alimentează pacientul cu lichide călduţe;
Pacientul să prezinte - învaţă pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură şi de asemenea,
rezistenţă crescută faţă aglomeraţiile.
de infecţie
Pacientul să prezinte - învaţă pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa;
căi respiratorii - umezeşte aerul din încăpere cu apă alcoolizată;
permeabile şi o bună - aspiră secreţiile bronşice, dacă este cazul;- învaţă pacientul să facă gimnnastică
respiraţie respiratorie; - asigură poziţia şezând sau semişezând a pacienţilor cu dispnee;
- învaţă pacientul să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat);
- administrează tratamentul prescris: antitusive, expectorante, bronhodilatatoare,
decongestionante ale mucoasei traheo-bronşice.
23
Pentru a combate sughiţul ofera pacientului:
- lichide reci în cantităţi mici şi constant;- aplicăm punga cu gheaţă pe epigastru;
- administrăm la indicaţia medicului: atropină, barbiturice etc.
Sa-i fie calmata - aseaza pacientul pe partea opusa durerii toracice in pozitie sezanda sau
durerea pacientului semisezanda;
- combate sughitul, tusea;-administreaza tratamentul prescris de medic.
Pacientul sa fie ferit - educa pacientul pentru efectuarea gimnasticii respiratorii ;
de complicatii - schimba periodic pozitia bolnavului, maseaza regiunile predispuse escarelor ;
- educa pacientul sa evite zonele poluate, alergene sa renunte la tutun, sa respecte
indicatiile medicale.
Pacientul să fie - asigură poziţie antalgică;
echilibrat psihic - învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare;
- pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici la care va fi supus (puncţii,
examene radiologice, endoscopice şi în vederea aspirării secreţiilor bronşice).
INFORMATII SUPLIMENTARE
DUREREA TORACICA
durerea toracică se prezintă sub forma de:
1.Junghi toracic:- durere localizată, exacerbată de tuse şi de expectoraţie
profundă
2.Durere vie:- durere atroce, violentă, care provoacă imobilizarea cutiei toracice şi oprirea respiraţiei;.
3.Durere prin compresiune:- compresiunea punctului dureros produce accentuarea durerilor;
- durerile accentuate sunt de obicei parietale.
4.Durere prin iradiere:- durere cauzată de o pleurită diafragmatică si
localizare în umarul drept
5.Durere amplificată:- durere care la mişcările respiratorii se amplifică în intensitate;
- este cauzată de fracturile costale.
TUSEA
Tusea= act reflex exprimat printr-o expiratie exploziva, expulzandu-se din tractul repirator corpi
straini sau secretii de la acest nivel. Actul tusei cuprinde mai multe faze:
- faza inspiratorie = aerul pătrunde în plămâni;
- faza de compresiune = are loc inchiderea glotei;
- faza de expulzie = expulzia bruscă a aerului datorită contracţiei muşchilor abdominali cu ridicarea brutală a
diafragmului şi deschiderea în mod forţat a glotei;
In faza de expulzie sunt proiectate odată si coloana de aer şi mucozităţile, corpurile străine şi
expectoraţia;
Conditii de aparitie:
- apare spontan, fara o cauza aparenta;
- este determinata de efort (la cardiaci);
- emotii puternice;
- alimente condimentate;
- schimbari de pozitie; (abces pulmonar, bronsectazie);
- conditii externe extreme (frig, praf, fum etc);
- secretii bronsice, ingustarea lumenului arborelui respirator etc.
După caracter şi circumstanţe de apariţie deosebim următoarele tipuri de tuse:
24
- tuse uscată- tuse cu expulzarea violentă a aerului fără expectoraţie, întâlnită în: TBC, pleurite, faza de
debut a bronşitelor acute;
- tuse umeda- tuse cu expulzarea violentă a aerului însoţită de expectoraţie; este întâlnită în: bronşita acută /
cronică, pneumonie;
- tuse seacă- tuse cu expulzarea aerului puţin violentă dar care constituie o sursă de contaminare prin
răspândirea infecţiei; din cauza persistenţei poate epuiza cordul şi împiedică odihna şi somnul pacientului.
- tuse chintoasă caracterizată prin expiraţii zgomotoase, puternice şi inspiraţie forţată(5).
- tuse bitonală- tuse pe mai multe tonuri, de obicei două sugerând paralizia nervului recurent stâng.;
- tuse lătrătoare:tuse zgomotoasă repetativă, întâlnită în tumori mediastinale sau adenopatii traheo-bronşice.
- tuse surdă:tuse voalată, răguşită, întâlnită în afecţiuni laringiene.
- tuse emetizantă: tuse zgomotoasă, urmată de vărsături alimentare.
- tuse de postură: tuse care apare după adoptarea anumitor poziţii şi favorizează eliminarea unor cavităţi;este
întâlnită în: T.B.C. şi dilataţie bronşică.
- tuse matinală:tuse care survine dimineaţa ca de exemplu în supuraţiile broho-pulmonare însoţite de
secreţie abundentă.
- tuse vesperală:tuse care survine seara şi trădează tuberculoza pulmonară.
După etiologie tuşea poate fi:
- faringiană (faringite acute/cronice);- laringiană (laringite, tumori laringiene);- bronşică (bronşite, cancer
bronşic);
- pulmonară (pneumopatii acute/cronice); - pleurală (pleurite);-
mediastinală (tumori, pericardite).
Atitudini si intervenţii
Menţinem măsuri de ordin general:
- urmărim, supraveghem şi delimităm caracterul tusei;
- liniştim pacientul şi îl educăm pentru evitarea fumatului;
- pentru tusea iritativă obişnuim pacientul să:
- îşi stăpânească tusea;- evite aerul uscat sau temperatura crescută;- evite ingestia de lichide
calde/reci;
- evite conversaţiile în timpul tusei,- tusească cu bastista de unica folosinta la gură.
Pentru eliminarea secreţiilor efectuăm cu pacientul exerciţii şi tehnici de a tuşi.
Tusea poate fi provocată în cazuri speciale:
- tusea artificială, prin utilizarea tusomatelor care în inspiraţie insuflă aerosoli;
- tuse artificială prin aparatură specială ce produce o exuflaţie activă de - 60 mm Hg.
EXPECTORAŢIA
Expectoraţia constituie actul reflex şi voluntar de eliminare a secreţiilor şi sputei formate în căile
respiratorii prin actul tusei.
Sputa- reprezintă produsul ce se expulzează pe gura din căile respiratorii prin tuse. În condiţii
fiziologice, mucoasa căilor respiratorii secretă doar o cantitate mică de mucus, necesară, protejării suprafeţei
interioare a organelor respiratorii faţă de uscăciune şi de efectul nociv al aerului şi prafului. Acest mucus nu
se elimină şi nu declanşează actul tusei.
În condiţii patologice, se adună în căile respiratorii o cantitate variabilă de spută, care acţionează ca
un corp străin şi provoacă actul tusei.Sputa este formată din secreţia, transsudaţia şi exsudaţia patologică a
mucoaselor bronhopulmonare, din descuamaţia epiteliilor pulmonare şi a căilor aeriene, din produsele
rezultate din descompunerea ţesutului pulmonar şi din substanţe străine inhalate, în timpul evacuării prin
faringe şi gură; se mai adaugă salivă, secreţie nazală şi faringiană.
25
Culoarea - roşie, sanguinolentă, aerată şi spumoasă – hemoptizie;- hemoptoică - striată, cu sânge, în
tuberculoza pulmonară;- ruginie (culoarea sucului de prune) – pneumonie pneumococica;-
roşie-brună, când sângele stagnează în plămâni;- roşie gelatinoasă, în cancerul pulmonar;-
roz,spumoasa rozata în edemul pulmonar acut;- galben verzuie, în supuratii pulmonare;-
albă sau alb perlat, în inflamaţia bronşică şi în astmul bronşic;- neagră, în infarctul
pulmonar.
Mirosul - fetid în dilataţia bronşică, caverme tuberculoase;-fetiditate penetrantă, în gangrena
pulmonară;
- mirosul pământului sau al paiului umed, în supuraţii pulmonare
Consistenţa - sputa mucoasă cu aspect vâscos, aerată şi aderentă, este întâlnită în bronşita acută şi astm
bronşic;
- sputa purulentă alcătuită din puroi cu aspect cremos, trădează supuraţia bronhopulmonara
şi este întâlnită în abces pulmonar;
- sputa muco-purulentă cu aspect galben-verzui, opacă, sugerează infecţii ale căilor aeriene
ca de exemplu, bronşita;
- sputa sero-muco-purulentă prezintă în plus un adaos abundent de serozitate şi apare în
abcese pulmonare.
Formă - perlată, în astmul bronşic;- numulară, în caverne pulmonare;
- mase grunjoase izolate, în salivă;- mulaje bronşice.
Aspectul -sputa seroasa - asa numita sputa transudat, apare in edemul pulmonar acut. Este un lichid
alb-roz acoperit cu multa spuma alb rozata.
- sputa mucoasa - sputa exudat, rezultata din secretiile glandelor mucoase ale cailor aeriene
superioare inflamate. Este intalnita in traheobronsita si in stadiul incipient al astmului
bronsic. Uneori capata aspect de "sputa perlata" cu elemente in forma de spirala "spiralele
Curschman".
- sputa purulenta - este formata exclusiv din puroi, de cele mai multe ori este rezultatul unei
vomici. Apare ca urmare a deschiderii in bronsii a unei cavitati pline cu puroi (abces
pulmonar), din pleura (pleurezie purulenta) sau dintr-un organ vecin (ex. un abces
subfrenic).
- sputa seromuco-purulenta - apare in bronsiectazii, in bronsite fetide, gangrene pulmonare.
- sputa fibrinoasa - se caracterizeaza printr-un continut mare de fibrina.
- sputa pseudo-membranoasa se caracterizeaza prin adevarate mulaje bronsice datorita
continutului lor foarte bogat in fibrina. Caracterizeaza bronsita cronica pseudomembranoasa
in difteria laringiana si bronsica.
- sputa sanguinolenta sau hemoptoica se caracterizeaza prin prezenta sangelui in cantitate
variabila de la rosu deschis pana la rosu-negru. Sputa sanguinolenta are aceeasi valoare
semiologica ca si hemoptiziile mici în edemul pulmonar, cancer pulmonar, infarct pulmonar.
Cantitatea •cantitatea maxima de secreţie şi spută, fiziologic, este de 40-50 ml;
•în afecţiuni pulmonare ca: abces pulmonar, gangrena pulmonară, produsele eliminate ajung
la 200-400 ml/ 24 ore;
• în afecţiuni ca: abcese pulmonare, chist hidatic sau pleurezii purulente, colecţia purulentă
este expulzată brutal iar expectoraţia devine vomică;
• in bronsita catarala, tuberculoza incipienta sau in pneumonie intre 50-100 ml/24 ore;
•in bronsectazie, gangrena pulmonara,edem pulmonar acut intre 1000 ml/ 24 ore;
Vomica= expectoratie brusca si in cantitate mare.

Este rezultatul deschiderii spontane în căile aeriene a unei colecţii:
- abces pulmonar- chist hidatic – vomica hidatică cu aspect clar, limpede însoţit de regulă de manifestări
alergice sistemice);- empiem pleural (rar prin fistulă bronho-pleurală);
26
- supuraţii extrapulmomare (abces subfrenic, hepatic şa.).
Intervenţiile asistentei- pacient cu expectoraţie
Obiective:Pacientul să nu devină sursă de infecţii nosocomiale.Pacientul să prezinte cai respiratorii
permeabile.
Menţinem măsuri de ordin general:
- urmărim, supraveghem şi delimităm caracterul expectoraţiei;
- calmăm pacientul şi îl poziţionăm în postura care permite expectoraţia cu mai multă facilitate;
- luăm măsuri pentru respectarea unei asepsii riguroase deoarece expectoraţia reprezintă un pericol de
contaminare prin componentele sale patologice;
- interzicem pacientului: - să fumeze, să servească masa fără igiena mâinilor în prealabil;
- să împrumute vesela celorlalţi pacienţi, să expectoreze oriunde şi oricum etc.
Educăm pacientul:
- pentru expulzarea colecţiei prin tuse;
- pentru a evita expulzarea brutală şi necontrolata a secreţiilor;
- în special copii sau femeile, pentru expectoraţie deoarece de obicei, ei nu ştiu să expectoreze şi îşi înghit
secreţiile eliminate prin tuse;
- educăm pacientul ca după fiecare expectoraţie să-şi efectueze toaleta;
- la nevoie menţinem igiena bucală a pacientului prin ştergere cu comprese sau tampoane de vată;
- utilizăm soluţii dezinfectante şi mănuşi;
- evaluăm volumetric expectoraţia în pahare gradate;
- comunicăm medicului: cantitatea, consistenţa, culoarea, mirosul sputei;
- colectăm sputa pentru analize de laborator;
- provocăm tusea artificială a pacientului pentru dezobstruarea căilor aeriene prin următoarea manevră:
- aşezăm pacientul în poziţie semişezândă;
- comprimăm brusc şi repetativ ventral baza toracelui pacientului după inspiraţie forţată;
- în paralel rugăm pacientul să efectueze un efort de tuse;
- această manevră poate fi efectuată în anumite cazuri, cu pacientul aflat în poziţie sezândâ;
- atenţie la afecţiune şi traumatisme toracice, craniene sau fracturi de coloană vertebrală.
HEMOPTIZIA
Hemoptizia constituie eliminarea pe gură, prin tuse, de masă sanguină provenită din căile aeriene
inferioare.
Evaluarea hemoptiziei -sputa cu striuri de sange; -hemoragie franca cu sange rosu;
Circumstante de aparitie
Cauze:
- tuberculoza pulmonară: hemoptizie de alarmă; puseu acut la un tbc vechi, cunoscut; tbc cronic rezistent la
tratament; în TBC cavitar – hemoptizia cataclismică, mortală; accident în chimioterapia şi antibioterapia
tuberculoasă; în tumori bronhopulmonare; după insuflarea unui pneumotorax; în tumori benigne.
- traumatisme toracice penetrante sau închise.
- inhalare de corpi străini şi inhalare de gaze iritante (hemoptizie imediată prin inflamare şi
hipervascularizaţie).
- sindroame hemoragipare.
- boli ale aparatului respirator precum: bronşiectazie, bronşite cronice, în urma unor accese de tuse, violente,
pneumonii (mai ales cele cu stafilococ).
- alte afecţiuni pulmonare: abces pulmonar (hemoragie ce anunţă vomica); micoze pulmonare; tumori ale
traheei; chist hidatic pulmonar etc.
27
- afecţiuni cardiovasculare: stenoză mitrală; insuficienţă ventriculară stângă.; edem pulmonar acut; infarct
miocardic acut complicat cu embolie pulmonară etc.
- embolie pulmonară ce determină infarctul pulmonar.
Conditii de aparitie:
- efort fizic mare;expunere prelungita la soare;exces de alcool;traume psihice;medicatie congestiva
(estrogeni, Fe, I);
- perioadă premenstruală la femeie.
Hemoptizia poate fi:
-mică – se elimină câteva spute sangvinolente;-mijlocie – 100 – 200 ml sânge;-mare – 200 – 500 ml sânge;
-abundentă – cantitatea de sânge eliminată depăşeşte 500 ml.
Eliminarea sângelui este brutală, de obicei precedată de o serie de prodroame:
- senzaţie de gâdilătură laringiană,- căldură retrosternală, senzaţie toracică de curgere a unui lichid cald;
- gust sărat uşor metalic;- disconfort respirator însoţit de stare anxioasă; - zgomot asemănător fierberii unui
lichid.
- jenă laringiană urmată de tuse hemoragică cu gust metalic (de sânge).- stare generală modificată.
In timpul crizei de tuse, pacientul elimină cantitativ între 100-300 ml sânge aerat, spumos, având o
culoare de roşu viu. Se asociază următoarele semne şi simptome: tahicardie, dispnee, paloare şi transpiraţii.
Eliminarea se face, de obicei, brutal, în timpul efortului de tuse. Aspectul sângelui
este aerat, roşu-aprins, amestecat cu spută. Apare izolat, fiind uneori revelatoare sau într-un context clinic, în
care este simptom dominant, dar şi ca o complicaţie a unei suferinţe cunoscute
Pacientul poate prezenta hemoptizie în cursul aceleiaşi zile sau în cursul zilelor următoare, sputa
prezentând cheaguri de sânge negricioase. Hemoptizia severă şi masivă din anumite afecţiuni ca de exemplu:
tuberculoza pulmonara sau dilataţia bronşică are caracter fulgerător, fără prodroame, cu eliminare de sânge
în cantitate mare, pacientul decedând prin asfixie.
Examene complementare în urgenţă:
- Ex ORL (faringo-laringoscopie);Rx. Torace;Hemoleucograma completă (inclusiv trombocite;Grup
sanguin, Rh;
- Fibrobronhoscopie în urgenţă; Computer tomografie toracică; Angiografie pulmonară.
Complicatii ale hemoptiziei:
- anemie posthemoragica;colaps cardiovascular;atelectazie posthemoptoica (caracterizata prin: junghi
toracic, dispnee, cianoza);deces.
Obiective terapeutice în urgenţă:
- sa fie prevenita asfixia (în hemoptiziile abundente, cu aspiraţie bronşică);
- sa fie prevenita obstrucţia bronşica (prin cheag intraluminal) / insuf resp ac;
- sa fie identificata sursa de sângerare şi limitata/oprita sângerarea;
- sa se previna infecţiile tardive supraadăugate.
Asigurăm repausul, confortul şi toaleta bucală a pacientului:
asigurăm repausul total la pat al pacientului;
poziţionăm pacientul în pozitie semişezând pe partea leziunii;
liniştim şi calmăm pacientul; îi asigurăm toaleta bucală prin îndepărtarea cheagurilor din gură;
educăm pacientul pentru a nu tuşi şi să inspire lent, profund;
educăm pacientul pentru a nu consuma alimente şi lichide aproximativ 24 ore;
îi asigurăm si îi administrăm lichide reci, bucăţi de gheaţă;
educăm pacientul pentru a nu vorbi şi a-şi păstra imobilitatea cât mai mult timp posibil;
izolăm la nevoie pacientul pentru a evita agitaţia celorlalţi pacienţi sau a aparţinătorilor;
asigurăm condiţii de semiobscuritate si evitarea stimulilor zgomotoşi;
la nevoie efectuăm manopere de aspiraţie şi oxigenoterapie;
28
la recomandarea medicului abordăm linie venoasă pentru transfuzii;
administrăm tratamentul prescris (hemostatice, sedative etc);
comunicăm medicului orice schimbare survenită în starea pacientului şi efectul tratamentului prescris.
La pacienţii ameninţaţi de asfixie:
- intubaţie traheală în scopul izolării plămânului hemoragic pentru evitarea aspiraţiei lichidului şi a asfixiei
consecutive;- aspiraţie bronşică + oxigenoterapie.
CIANOZA
Coloraţia violacee perioronazală, a patului unghial, a tegumentelor şi a limbii în cianoza centrală.
Atenţie la prezenţa cianozei, evaluarea statusului mental şi a gradului de vigilenţă, prezenţa dispneei
de repaus, utilizarea musculaturii accesorii în timpul respiraţiei – semne de insuficienţ respiratorie severă!
Cianoza centrală se referă la culoarea buzelor şi a limbii, şi indică o presiune parţială a oxignului
sub 6kPa asociată cu cianoza patului unghial, a tegumentelor, extremităţilor.
În cianoza periferică culoarea buzelor şi a limbii este normală şi se datoreaza unei insuficienţe
circulatorii periferice cu desaturarea hemoglobinei în periferie prin stază (insuficienţă venoasă cronică) sau
vasoconstricţie severă (şoc septic sau alte cauze de şoc) cu sau fără hpoxemie.

Nesatisfacerea nevoii de a respira afectează buna relaţie in celelalte nevoi.
A comunica • comunicare deficitară sau incapacitate de a relata, datorată tulburărilor funcţionale
respiratorii şi fenomenelor obstructive.
A se mişca si a avea o bună postură• dificultate, disconfort şi imposibilitatea de a desfăşura
activităţi datorită fenomenelor dispneice, insuficienţelor respiratorii şi oboseală.
A-şi menţine temperatura în limite normale• stări febrile potenţiale datorate infecţiilor căilor
respiratorii.
A mânca şi a bea• diminuarea ,incapacitatea nutriţiei legată de tulburările funcţionale respiratorii.
A elimina• diminuarea/incapacitatea de a elimina prin afectarea respiraţiei.
A dormi şi a se odihni• tulburări de odihnă şi somn cauzate de tuse, dispnee, expectoraţie,
hemoptizie.
A se îmbrăca si a se dezbrăca• diminuarea/ incapacitatea de a se îmbrăca si dezbrăca cauzată
de durerea toracică şi epuizare.
A fi curat, a avea tegumente intacte • alterarea tegumentelor si mucoaselor cauzate de
mucozităti abundente, expectoraţie abundentă si respiratie deficitară
A evita pericolele•anxietate, nesiguranţă, teamă, cauzate de lipsa de aer datorată insuficientei
respiratorii
A trăi conform propriilor convingeri spirituale• dificultatea / imposibilitatea de a participa activ la
serviciul religios, cauzate de tuse, dispnee, expectoraţie, hemoptizie.
A se realiza• izolare prin dificultatea impusă de afecţiunile respiratorii.
A se recrea• dificultatea / incapacitatea de a participa la activităţi recreative
cauzate de oboseală şi respiraţie deficitară.
A învăţa•ignorarea / incapacitatea de a învăţa datorată fenomenelor hipoxice şi degradării stimei faţă
de propria persoană.
6. CIRCULAŢIA
29
DEFINITIE:
Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine, care are
drept scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi, dar şi transportul produşilor de
catabolism de la ţesuturi la organele excretoare.
.
a) PULSUL Reprezintă unda de soc ce ia nastere prin destinderea peretilor arteriali de catre volumul de
sange expulzat din ventriculul stang in timpul sistolei ventriculare care se propaga de-a lungul acestora
odata cu coloana de sange arterial. Poate fi perceputa prin palparea unei artere superficiale comprimata
incomplet pe un plan dur. Este manifestarea periferica a activitatii mecanice a inimii.Reflecta starea de
functionare a inimii si a sistemului arterial.
Factorii care influenţează pulsul

Conditia - vârsta -
biofiziologica - sex;
- ritmul somnul/veghe
- efortul fizic;
- pozitia corpului:; poziţia ortostatica are frecvenţa pulsului mai ridicată;
- statura;
- masa corporalaritmul circadian: frecvenţa pulsului, în timpul noptii este mai scazuta, iar
dimineata sau in a doua parte a zilei este crescuta;
- alimentaţia: - în timpul digestiei, frecvenţa pulsului creşte;
Conditia - emoţiile - plânsul produc creşterea frecvenţei pulsului- mânia
psihologica
Conditia - mediul ambiant - prin concentraţia în oxigen a aerului inspirat, influenţează frecvenţa
sociala pulsului.
Manifestările de independenţă
- reprezintă numărul de pulsaţii pe minut.
Frecvenţa Frecventa medie pe minut in functie de varsta(pulsaţii/minut )*
Varsta Repaus- stare de Repaus- in somn Exercitii sau
veghe febra
nou născut 100- 180 80- 160 >220
Sfigmogramă 1 sapt- 3 luni 100- 220 80- 200 >220
3 luni – 2 ani 80- 150 70-120 >200
2 ani- 10 ani 70- 110 60-90 >220
10 ani 55- 90 50-90 >220
adolescent
la adult 60-80 50-70 >100
(* Marcean Crin, Manual de Nursing,Editura ALL EDUCATIONAL, 2013, pag.6)
Pulsul are un aspect de undă monofazică pozitivă căreia i se descriu :
•o pantă ascendentă, anacrotă, de la începutul ascensiunii, “a”, până la amplitudinea sa
maximă;
•o pantă descendentă, catacrotă, până la incizura dicrotă;• unda dicrotă (c), secundară.
-în expiraţie, frecvenţa pulsului scade;-în inspiraţie, frecvenţa pulsului creşte;
Ritm - reprezintă cursivitatea, regularitatea pulsaţiilor şi a pauzelor dintre ele;
- pulsul este ritmic- puls regularis;
Amplitudine - se referă la marimea undei de puls;- este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de
30
(volum) inimă;
- la arterele simetrice, volumul pulsului este egal;
- este determinată de masa sanguină evacuată în sistemul circulator arterial în timpul, unei
sistole;
Tensiunea - valoarea tensiunii pulsului este dată de valoarea forţei aplicate pentru comprimarea
pulsului arterială ;
- este determinata de elasticitatea peretilor arteriali;
Celeritatea - reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile prin aparitie si disparitie; - este
influentata de starea de sanatate a inimii si vaselor;
Egalitatea - se refera la caracteristicile pulsului radial interpretate prin comparatie la ambele
membre.
Coloraţia - coloraţie roz a tegumentelor inclusiv a extremităţilor;
tegumentelor - tegumentele sunt calde.
b)TENSIUNEA (PRESIUNEA) ARTERIALĂ

Reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.Factorii care determină
tensiunea arterială:- debitul cardiac;- forţa de contracţie a inimii;- elasticitatea şi calibrul vaselor;-
vâscozitatea sângelui;Tensiunea scade de la centru spre periferie.
Factori de evaluat:
 tensiunea arterială sistolică = tensiunea maximă;
 tensiunea arterială diastolicâ= tensiunea minimă;
 tensiunea diferenţială= diferenţa dintre tensiunea arterială maximă şi tensiunea arterială minimă.
 Hipertensiunea arterială = creşterea valorilor tensiunii arteriale peste valorile normale
hipotensiune arterială = scăderea valorilor tensiunii arteriale sub valorile normale
tensiunea arterială sistolică (T$ -TM):
- reprezintă valoarea maximă a tensiunii arteriale în cursul sistolei;
- este determinată de forţa de contracţie a inimii care propulsează sângele în vasele arteriale;
- tensiunea arterială maximă creşte prin pierderea elasticităţii vaselor;
- tensiunea arterială sistolică scade dinspre centru spre periferie;
- rezistenţa întâmpinată de sânge la periferie depinde de calibrul vaselor ( influentat de starea neuro-
vegetativă, sistem endocrin, factori renali).
tensiunea arterială diastolicâ (Ts-Tm):
- reprezintă valoarea minimă arterială în cursul diastolei;
- forţa de contracţie a inimii este zero;
- în diastolă o parte din masa sanguină trece din sistemul arterial în sistemul capilar;
- valorile cele mai mici ale tensiunii arteriale sunt obţinute la sfârşitul diastolei;
 în mod obişnuit valorile normale ale tensiunii arteriale minime se calculează la jumătate plus unu din
valorile normale ale tensiunii arteriale maxime ca de exemplu: când tensiunea arterială maximă = 140 mm
Hg, tensiunea arterială minimă = 70 +10 = 80 mm Hg.
Precizari:valorile tensiunii arteriale la membrele superioare nu sunt aceleaşi; valorile tensiunii
arteriale la membrele superioare faţă de membrele inferioare diferă;
Definiţa şi clasificarea valorilor TA (mmHg)

Categorie Sistolică Diastolică
Optimă 120 70
Normală 120–129 70–84
Normal crescută 130–139 85–89
Grad 1 de hipertensiune (uşoară) 140–159 90–99
Grade 2 hipertensiune (moderată) 160–179 100–109
31
Grade 3 hipertensiune (severă) > 180 > 110
Factorii care influenţează tensiunea arterial

Conditia - vârsta;
biofiziologica - sex
- ritm somn/veghe:în timpul somnului sau dimineaţa tens. arterială are valorile cele mai
mici;
- activitatea
- rasa: populatia de culoare inregistreaza valori tensionale mai mari decat cea alba;
- alimentatia;
- ritmul circadian
- valorile tensiunii arteriale prezintă oscilaţii de-a lungul aceleaşi zile;
- medicatia: actioneaza direct si indirect( narcoticele scad tensiunea arteriala , psihoactivele

cresc tensiunea arteriala;- vasodilataţia generală determină scăderea presiunii exercitată de
sângele circulant
Conditia - emoţiile, bucuriile, stresul, anxietatea determină creşterea tensiunii arteriale.
psihologica
Conditia - climatul: - frigul produce vasoconstricţie, deci şi creşterea tensiunii arteriale; - căldura
sociologica produce vasodilataţie, deci şi scăderea tensiunii arteriale.
Tensiunea maximă se obţine în Vârsta T.A. max (mm Hg)
timpul sistolei ventriculare 1-3 ani 75-90
4-11 ani 90-110
12-15 ani 100-120
adult 110-139
Tensiunea minimă se obţine în Vârsta T.A. min.
timpul diastolei 1-3 ani 50-60 mmHg
4-11 ani 60-65 mmHg
12-15 ani 60-75 mmHg
adult 75-89 mmHg
Tens. diferenţială reprezintă Ex. T.A. dif. = T.A. max. 140 - T.A. min.80 = 60 mmHg
diferenţa T.A. max. T.A. min
Menţinerea raportului între T.A. T.A. min = T.A. max. +1 sau 2 (cm Hg)
max. şi T.A, min. 2
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine

Educă pacientul:- pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere (aerisire);- să-şi menţină tegumentele
curate, integre;- să aibă o alimentaţie echilibrată, fără exces de grăsimi, de clorură de sodiu;- să evite tutunul,
consumul exagerat de alcool;- să evite sedentarismul;- să poarte îmbrăcăminte lejeră, care să nu stânjenească
circulaţia;

Problema: Circulaţia inadecvată
Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie
De ordin fizic - alterarea muşchiului cardiac, a pereţilor arteriali, venoşi;- obstrucţii arteriale;
32
- supraîncărcarea inimii, temperatura corpului, etc..
De ordin - anxietatea, stresul, situaţia de criză.
psihologic
Lipsa cunoaşterii - cunoştinţe insuficiente despre alimentaţia echilibrată, despre sine, despre alţii, despre
obiceiurile dăunătoare.
Tegumente - reci, palide, datorită irigării insuficiente a pielii;
modificate - cianotice - coloraţie violacee a unghiilor, buzelor, lobului urechii.
Modificări - tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului; nr pulsaţiilor pe minut, depăşesc val. de 100-
de frecvenţă 150-200.
a pulsului - bradicardie:=numărul pulsaţiilor pe minut scade sub valoarea de 60-40 b/min.
Modificări Se disting:- puls amplu , care izbeste cu forta degetul- puls magnus;
de - puls mic, slab perceptibil- puls parvus;
amplitudine - puls filiform, cu volum foarte redus, abia perceptibil- hipotensiune, şoc;
(volum) al - puls asimetric - volum diferit al pulsului la artere simetrice;
pulsului - puls alternant: undă normală,urmată de undă cu amplitudine mică, apare în leziuni
miocardice severe
- puls cu amplitudine mică „tardus et parvus” în stenoza aortică;
- puls paradoxal: dimimuarea până la dispariţie a undei pulsatile în inspir.
Modificări - se disting - puls dur( puls durus), greu comprimabil;- puls moale( puls mollis), usor
de perceptibil.
tensiune a - depinde de hipo/hipertrofia ventriculului stâng care determină creşterea/ scăderea
pulsului cantităţii sanguine împinsă în artere prin forţa de contracţie a inimii.
Modificări Se disting;- puls celer- unda pulsatila apare si dispare cu rapiditate;
de Pulsul “ celer et altus” ( Corrigan) este pulsul cu amplitudine mare si viteza in ascensiune si
celeritate mai ales in coborare crescuta. Este caracteristic insuficientei aortice;
- puls tardus- pulsul care se palpeaza un timp mai indelungat , deoarece distensia arterei se
face cu intarziere;Pulsul “ tardus et parvus” este pulsul cu amplitudine mica si de o durata
mai mare, caracteristic stenozei aortice.
Cauze:tromboza/stenoza
vaselor
 afectarea elasticitatii vaselor arteriale (arterioscleroza vasculară determină puls tard);
 afecţiuni cardiace: puls „celer et altus” cu undă rapidă: insuficienţa aortică, sindrom
hiperchinetic.
Modificări - puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii;
de ritm al - puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză;
pulsului - puls inegal inechidistant şi inechipotent în fibrilaţia artrială;
- puls bigeminat: a doua undă apare la un interval mai scurt şi de amplitudine mai mică –
extrasistolie
Modificări - hipertensiune arterială = creşterea valorilor T.A. peste valorile normale;
ale tensiunii - hipotensiune arterială = scăderea valorilor T.A. sub valorile normale;
arteriale - modificări ale T.A. diferenţiale = variaţiile T.A. max. şi T.A. min. nu se fac paralel;
- T.A. diferită la segmente simetrice (braţ stâng, drept).
Deficitul de - desemneaza diferenta dintre frecventa ventriculara si numarul pulsatiilor radiale;
puls
Hipoxemie - scăderea cantităţii de oxigen din sânge
Hipoxie - diminuarea cantităţii de oxigen în ţesuturi.
Edeme - acumulare de lichid seros in tesuturi.
33
Varice - dilatari ale venelor supericiale.
Hemoroizi - dilatarea plexurilor nervoase anale si din partea inferioara a rectului cu aparitia de
fenomene inflamatorii si trombotice.
Durere - precordiala, in afectiuni ale arterelor si venelor.
Claudicatie - durerea (de tipul crampelor) resimtita la nivelul membrelor (mai frecvent la nivelul
intermitenta gambelor).
Parestezii - furnicături şi amorţeli la nivelul degetelor.
Intervenţiile asistentei medicale-pacientul cu circulaţie inadecvată

Pacientul să prezinte -învaţă pacientul:• să întrerupă consumul de tutun, alcool;• să aibă alimentaţie
circulaţie adecvată bogată în fructe, zarzavaturi;• să reducă grăsimile şi clorura de sodiu din
alimentaţie;- administrează medicaţia prescrisă: tonice cardiace, antiaritmice,
diuretice, vasodilatatoare, hipotensoare, antianginoase, anticoagulante;- urmăreşte
efectul medicamentelor;
- aplică tehnici de favorizare a circulaţiei: exerciţii active, pasive, masaje.
Pacientul să fie - informează pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care
echilibrat psihic poate să-l depună, asupra importanţei continuării tratamentului medicamentos.
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ( H.T.A.)

• hipertensiunea arterială este un sindrom clinic;
• reprezintă creşterea valorilor tensionale peste 140 mm Hg pentru tensiunea sistolică şi peste 90 mm Hg
pentru tensiunea diastolica, indiferent daca numai una dintre valori este crescuta;
HIPOTENSIUNEA ARTERIALA
hipotensiunea arterială este un sindrom clinic;
reprezintă scăderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolică si sub 65 mm Hg pentru
tensiunea diastolică;
Problema de dependenta: REDUCEREA DEBITULUI CARDIAC

Sursa: Diagnostics infirmiers – ANADI; Dignostice de nursing NANDA International.
Definitie: cantitate insuficienta de sange, pompata de inima, pentru a asigura nevoile metabolice ale
organismului.
Caracteristici definitorii
Alterarea ritmului inimii: aritmii; bradicardie; modificari electrocardiografice; palpitatii; tahicardie;
Alterarea incarcarii inimii: edeme; reducerea presiunii centrale venoase (CVP); reducerea presiunii in
trunchiul arterei pulmonare; oboseala; cresterea presiunii venoase centrale (CVP); cresterea presiunii la
periferia arterei pulmonare (PAVWP); turgescenta venei jugulare; zgomote cardiace; cresterea in greutate;
Alterarea dupa incarcarea inimii:piele umeda; dispnee; scaderea pulsului periferic; scaderea rezistentei
vasculare pulmonare (PVR); scaderea rezistentei vasculare sistemice (SVR); cresterea rezistentei vasculare
pulmonare (PVR); cresterea rezistentei vasculare sistemice (SVR); oligurie; reumplere capilara prelungita;
modificarea culorii pielii; variatii ale valorilor presiunii arteriale;
Alterarea contractilitatii inimii: tuse; reducerea evacuarii fractionate; reducerea indicelui de lucru al
ritmului ventricular stang (LVSWI); reducerea indicelui de volum (SVI); reducerea indicelui cardiac;
scaderea debitului cardiac; ortopnee;dispnee paroxistica nocturna; zgomote in S3; zgomote in S4;
Comportament emotional: anxietate; neliniste; agitatie;
Factori de legatura:
34
 alterarea batailor inimii;alterarea ritmului inimii;alterarea volumului sistolic;alterarea dupa
incarcare;alterarea contractilitatii;alterarea inainte de incarcare a inimii;
Elemente de supraveghere si interventii specifice
Obiectivele vizeaza:
 pacientul sa prezinte circulatie adecvata;pacientul sa fie echilibrat psihic;pacientul sa exprime
disparitia durerii;sa fie prevenite complicatiilor imediate si tardive ale pacientului;sa fie promovate
confortului fizic si psihic al pacientului;sa fie asigurat un aport nutritional adecvat;sa fie combatute
infectiile;sa fie favorizate circulatia arteriala, venoasa;
Interventiile autonome si delegate ale asistentului medical
 Asigura pacientului un maxim de confort fizic si psihic.Explica pacientului necesitatea repausului la
pat.
 Supravegheaza functia respiratorie si circulatorie pentru asigurarea unei bune oxigenari.
 Invata pacientul:
- sa intrerupa consumul de alcool si tutun;sa aiba alimentatie usor digerabila bogata in fructe,
zarzavaturi, sa asigure un aport caloric corespunzator nevoilor reale si sa cuprinda toti compusii
principali ai alimentatiei, inclusiv vitamine si saruri minerale;sa reduca grasimile si clorura de sodiu
din alimentatie;sa evite frigul, umezeala, stresul psihic;
 Supravegheaza functiilor vitale si a starii mentale, notarea functiilor vitale in foaia de temperatura.
Ajuta pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale.Aplica tehnicii de favorizare a circulatiei: exercitii
active, pasive, masaje, mobilizari.Pregateste pacientul pentru examinari radiologice, explorari
functionale, etc..
 Recolteaza produse biologice pentru examinari de laborator.Efectueaza bilantul hidric.
 Administreaza medicatia prescrisa: tonice cardiace, antiaritmice, diuretice, vasodilatatoare,
hipotensoare, antianginoase, anticoagulante.Urmareste efectul medicamentelor.
 Pregateste preoperator, acorda ingrijiri postoperatorii pentru pacientul cu interventie chirurgicala.
 Educa pacientul privind prevenirea recidivelor.Aplica masuri de prevenire a efectelor imobilizarii.
 Informeaza pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate sa-l depuna,
asupra importantei continuarii tratamentului medicamentos si asupra modului de viata pe care va
trebui sa-l urmeze dupa examinare.
7. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA
Definiţie Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate
suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia
indispensabilă unei bune funcţionări.
Alimentele sunt substante complexe pe care omul le introduce in tubul digestiv,le digera,le absoarbe
pentru energie,biosinteza componentelor celulare,cataliza biologica si intretinerea celorlalte functii.
Scop:- sa asigure aportul de vitamine si saruri minerale;- sa asigure necesarul energetic de baza al
organismului pentru dezvoltare si refacere;- sa asigure si sa favorizeze procesul de vindecare prin menajarea
organelor bolnave si aport nutritiv necesar organismului(terapeutic);- prevenirea evolutiei nefavorabile ale
unor boli.
Independenţa în satisfacerea nevoii
Pentru a se menţine sănătoasă, fiinţa umană are nevoie de o cantitate adecvată de alimente, conţinând
elementele nutritive indispensabile vieţii. Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex,
vârstă, greutate, înâlţime, activitatea depusă, starea de sănătate sau de boală.
O alimentaţie adecvată trebuie să conţină toţi factorii necesari menţinerii vieţii şi asigurării tuturor
funcţiilor organismului în condiţii normale: glucide, proteine, lipide, vitamine, apă, săruri minerale.
35
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori - vârsta şi dezvoltarea - nevoile alimentare sunt variabile
biologici - sugarul are nevoie de 117 kcal/kg corp in prima jumatate de an si 108 kcal/kg corp
in a doua jumatate;- necesitatile calorice cresc didert proportional cu varsta;
- adolescentii: fetele au nevoie de 2000-2500 kcal/zi iar baietii de 2500-3000 kcal/zi;
- adultul are nevoi nutritionale relativ stabile ca valoare calorica si factori nutritivi.
Cresterea inceteaza iar hrana trebuie adaptata celorlalte variabile care marcheaza
exitenta unui adult. Nutritia se incadreaza in paternurile descrise la interventiile
asistentei medicale;
- la varsnic( peste 65 ani) procesele de involutie limiteaza necesarul proteic si caloric;
de asemenea este redus necesarul de vitamine din grupul B; la femei se recomanda
suplimentarea de calciu; datorita proceselor degenerative alimentatia trebuie sa
contina suplimente alimentare;
- activităţi fizice - cu cât activitatea musculara este mai mare, cu atât creşte metabolismul şi
implicit aportul alimentar;- activitate profesionala;- masa corporala;- starea de sanatate,
dentitie, deglutitie, digestie, absortie;- orarul şi repartizarea meselor - un program regulat al
meselor este recomandat tuturor indivizilor; intervalul între mese este în funcţie de vârstă;
- stari fiziologice particulare:
- sarcina : in unctie de fiecare trimestru de sarcina; cantitatea de proteine se creste cu
30g, aportul de calciu creste cu 50%, iodul cu 25 mg, vit A cu 20-25 %, vit C cu 30%,
viatimele di grupul B si vit D trebuie asigurate in exces.
Factori - starea afectiva;- emoţii - (griji sau bucurie) influenţează consumul de hrană, astfel că unii
psihologici indivizi îşi pierd apetitul, iar alţii reacţionează consumând mai multe alimente;
- anxietatea - hrănirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate, de dragoste
şi de bunăstare.
Factori - climatul - iarna, indivizii au nevoie de mai multe calorii (mese calde şi nutritive), iar vara,
sociologici sunt preferabile mesele uşoare şi o cantitate crescută de lichide;
- obiceiurile alimentare;
- statutul socio-economic - deprinderile alimentare bune se formează din fragedă copilărie
şi, uneori, pot fi influenţate de apartenenţa la un grup social, sărăcia influenţează negativ
satisfacerea nevoii;
- religia si traditiile - în funcţie de apartenenţa lor religioasă, indivizii au anumite ritualuri
alimentare: post urmat de sărbători mari, interzicerea consumului unor alimente (carne de
porc, cafea, alcool), dar şi prepararea şi servirea alimentelor după un anumit ritual;
- starea materiala;- obiceiurile alimentare si preferintele personale;
- cultura si educatia - alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărei
culturi.
Cavitatea - dentiţie bună;
bucată - proteză dentară adaptată şi în stare bună;
- mucoasa bucală roz şi umedă; - limba roz;- gingii roz si aderente
dinţilor;
Masticaţia - uşoară, eficace, lenta; - gura închisă;
Reflex de deglutiţie - prezent;
Digestie - lentă;- nestingherită;
Deprinderi alimentare - programul meselor (3 mese şi 2 gustări); 10 ore repaus nocturn;
Apetit - poftă de mâncare - senzaţie agreabilă, tradusă prin dorinţa de hrană;
36
Foame - senzaţie dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca;
Saţietate - senzaţie de plenitudine, resimţită de individ atunci când nevoia de
hrană este satisfăcută;
Hidratare - consum de lichide în funcţie de nevoie;
Gust şi valoare acordate - alegerea alimentelor;- servirea mesei singur sau în grup;
mâncării - tradiţii; - obiceiuri alimentare;- educaţie.
Simtul gustativ - trebuie sa fie prezent;
Ingestie de alimente si de - in cantitate si calitate corespunzătoare vârstei, activităţii;
lichide
Obiceiuri alimentare - sănătoase;
Stare de constituţie - normală in raport cu varsta, sexul.
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii

Asistenta calculează necesarul de calorii pe 24 ore, în funcţie de:
- activitate:- în repaus, 25 cal./kg corp/ 24 h;
- activitate uşoară: 35-40 cal./kg corp/24h;
- activitate medie: 40-45 cal./kg corp/24 h;
- activitate intensă: 46-60 cal./kg corp/24 h.
- calculează necesarul de calorii pe 24 h. în funcţie de vârstă:
- se creste necesarul caloric cu 20-30% pentru copii;
- se scade cu 10-15% pentru varstnici;
- la femei este cu 10% mai mic decat la barbat;
- in starile febrile necesarul caloric este marit cu 10%;
- la sportive , in sarcina , alaptare se creste necesarul caloric cu 30%.
- calculează raţia alimentară echilibrată;
- asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice (apă, vitamine, săruri minerale);
- asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale astfel: 50-55% hidraţi de carbon, 10 -15%
proteine, 30 - 40% lipide;
- asigură schimbul între produsele de origine animală şi vegetală:
- 60% proteine de origine animală; 40% proteine de origine vegetală;
- 65% lipide de origine animală; 35% lipide de origine vegetală.
- asigură echilibrul între aciditate şi alcalinitate ;
- calculează numărul de calorii/kg corp/24h în stări fiziologice: sportivi, sarcină şi alăptare: + 30%
- raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar, cunoscând valoarea energetică a
principiilor alimentare:
- glucide: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram;
- lipide: 9,3 cal. prin metabolizarea unui gram;
- proteine: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram.
- cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ale individului;
- alege alimentele ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi nevoile pacientului;
- înlocuieşte, la nevoie, un aliment cu altul, conform echivalenţelor cantitative si calitative ale diferitelor
principii alimentare.
III. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
Când această nevoie nu este satisfăcută, survin următoarele probleme de dependenţă:

1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit(mai putin decat necesarul organismului)
2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus(mai mult decat necesarul organismului)
3. Intoleranta digestiva
37
Surse de dificultate
Surse de ordin - alterarea mucoaselor căilor degestive şi a peristaltismululi intenstinal;
fizic - alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare;
- obstrucţii, tumori, strangulări;tubaj nazo-gastric;
- supraîncărcare: intoxicaţii alcoolice, abuz de medicamente; durere;
- dezechilibre metabolice, electrolitice, endocrine neurologice.
Surse de ordin - afectiuni psihice, tulburări de gândire,
psihologic - anxietate, stres, situaţii de criză,anorexia- lipsa poftei de mincare,
- polifagia- nevoia excesiva de a manca, disfagia- dificultate de a inghiti.
Surse de ordin - foame ,insalubritate,
sociologic - malnutriţie-stare de nutritie nesatisfacatoare, veniturile, tabieturile si interactiunile
sociale,
- obiceiuri alimentare, traditii, religie.
Lipsa - lipsa de cunoştinţe,
cunoaşterii - insuficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi, a mediului înconjurător.
1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit
Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficienţă în cantitate şi calitate, care afectează
starea nutriţională a individului.
Inapetenta - lipsa poftei de mâncare;
Disfagie - greutate la înghiţire; dificultate la inghitire;
Condiţia cavităţii bucale - absenţa dinţilor, carii dentare, gingivite;- ulceraţii ale buzelor, ale
mucoasei bucale;- limbă încarcată, depunere saburală, glosite; dificultate
în masticaţie;
Starea tegumentelor - tegumente uscate, pierderea elasticităţii;- acnee, dermatită;
Digestie - dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;- greaţă, vărsătură;-
regurgitaţii;- aerofagie-eliminarea aerului pe gura; - pirozis-arsuri;
Deprinderi alimentare - greşeli în prepararea alim;- greşeli în alegerea alimentelor; orar
nesatisfăcător al meselor;- pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor
de mediu;
Hidratare insuficienta - consum redus de lichide şi săruri minerale;
Cantitate redusa de alimente - cantitatea de alimente nu satisface necesitatile calorice ale pacientului;
Dezechilibru hidro- - slăbiciune;- tegumente şi mucoase uscate;- urini concentrate;
electrolitic
Gust şi valoare acordate - dezordonat;- mănâncă în picioare sau în pat;
mâncării - obiceiuri greşite (consumă numai un fel, numai rece etc.);
Deshidratare - turgor-prezent ,tegumente si mucoase uscate, hipo TA, tahicardie;
Malnutriţia - nutritie deficitara, alimentare necorespunzatoare.
Casexia - slabire extrema in faza terminala a unor boli;
Pierdere în greutate - slăbire;
Apatie - stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de
lumea inconjuratoare.
Diminuarea energiei - intoleranţă la efort;
Edeme - acumulare de lichid seros in ţesuturi.
Anorexie -repulsie totala pentru alimente, refuz alimentar avand drept cauza un
38
dezechilibru psihic
Intervenţiile asistentei medicale- pacientul cu alimentaţie inadecvată prin deficit

Obiective Intervenţiile autonome si delegate
Pacientul să - aşază pacientul în poziţia semişezând, şezând sau în decubit dorsal, cu capul in lateral;
aibe o stare de - protejează lenjeria cu muşama şi aleză, în funcţie de poziţia pacientului,
bine, fără - ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l , învaţandu-l să inspire profund; il
greţuri şi serveste cu un pahar cu apa sa-si clateasca gura;
vărsături - aplică tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale;
- încurajează pacientul; - reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente.
Pacientul să fie - alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoza ) 5%, 10%, 20%, 33%,
echilibrat 40%; hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine
hidro- şi electrolizi, după indicaţia medicului;- calculează numărul de calorii în funcţie de
electrolitic diferite stări patologice; adaugă 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 37°C; 20-
30% pentru agitaţie, convulsii, distrucţii celulare;- după încetarea vărsăturilor,
rehidratează pacientul treptat, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite cu linguriţa;-
explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;- conştientizează pacientul
asupra importantei regimului alimentar în menţinerea sănătăţii;- face bilanţul lichidelor
ingerate şi eliminate.
Pacientul să fie - explorează preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise;
echilibrat - serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi prezentate
nutriţional atrăgător;
- învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi echivalenţele cantitative
şi calitative ale principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul;- lasă
pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând contraindicaţiile regimului.
Pacientul să fie - asigură un climat cald, confortabil ;- încurajează pacientul ;- îi explică scopul
echilibrat intervenţiilor.
psihic
2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus
Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ. Toţi indivizii care consumă elemente
nutritive în exces, peste necesităţile energetice ale organismului, se îngraşă şi devin obezi. Surplusul de
greutate are repercursiuni asupra funcţionării organelor şi sistemelor organismului. Un individ poate ingera o
cantitate mare de alimente din mai multe motive: stres, anxietate, singurătate, tulburări psihice, dezechilibru
endocrin sau alte dezordini organice.
Indice ponderal: - greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală; greutatea
+15-20% ideală se calculează cu formula: Gkg= 50+ 0,75 (Tcm-150) +(V-20 ):2 X 0,9
unde:
Gkg = greutate corporală exprimată în kg;
Tcm - talia, exprimată în cm; V = vârsta exprimată în ani;
0,9 = factor de corecţie care se aplică numai la femei
- îngrăşare.
Bulimie - senzaţie exagerată de foame: mănâncă fără control.
Polifagie - nevoie exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de saţietate.
Greţuri şi vărsături - eliminare pe gură, parţial sau în totalitate, a conţinutului gastric.
Obezitate - indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății
unei persoane, exprimată în kilograme la pătratul înălțimii acelei persoane,
39
exprimată în metri, este mai mare de 30 kg/m2.
Intervenţiile asistentei medicale la pacientul cu alimentatie inadecvata prin surplus

Pacientul să aibă - asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente;
greutate corporală în - învaţă bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în funcţie de
funcţie de înălţime, activităţile fizice şi vârstă;- alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric;
vârstă, sex - urmăreşte bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în regim;-
urmăreşte orarul şi distribuţia meselor;- urmăreşte, periodic, greutatea
corporală.
Pacientul să desfăşoare - conştientizează bolnavul de importanta activităţilor fizice moderate;
activitate fizică crescută - stabileşte un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate,
împreună cu bolnavul.
Paceintul să fie - asistenta permite exprimarea emoţiilor, a sentimentelor bolnavului;
echilibrat psihic - îl învaţă metode de relaxare;- la nevoie, administrează medicaţie sedativă.
3. Intoleranta digestiva
Manifestari de dependenta:
- greata, varsatura, astenie fizica, paloarea tegumentelor, inapetenta, balonari, regurgitatii
Alte probleme de dependenta

 Dificultatea sau incapacitatea de a se alimenta si hidrata
Manifestari de dependenta :
- dificultate de deglutitie(disfagie), digestie, masticatie, oboseala, slabiciune, diminuarea mobilitatii
mandibulei,
tegumente uscate , palide,nu poate folosi ustensilele pentru a se alimenta.
- afectiuni ale membrelor superioare, rani ale membrelor superioare;
-stres , anxietate, confuzie, tulburari psihice;deficit vizual,deformarea articulatiilor mainii,
paralizie;proteze dentare prost ajustate;singuratate;dezechilibre endocrine sau organice.
Interventiile asistentei medicale

Obiective Interventii autonome si delegate
1) Pacientul sa se alimenteze singur utilizand ustensile - ajuta pacientul sa se alimenteze;
adecvate in termen de……….. - il incurajeaza apreciindu-i efortul;
2) Pacientul sa consume alimente care se mananca cu - administreaza medicatia prescrisa
mana (fructe , paine) , singur la fiecare masa in de medic.
termen de….
3) Pacientul sa se alimenteze singur fara nici o jena in
termen de………………..
 Dificultatea sau incapacitatea de a respecta un regim alimentar
Manifestari de dependenta :
- nu bea sau bea lichide interzise; omite mesele sau mananca alimente interzise;, paloare, indispozitie,
constipatie.
- obisnuinte alimentare diferite , legate de cultura si religie;stres , anxietate, confuzie;
40
- lipsa cunoasterii alimentelor premise sau interzise in afectiunea pe care o are pacientul;dezgust
alimentar;
- obisnuinte alimentare dficitare in familie;nu poate sa-si procure sau sa-si prepare
alimentele;intoleranta alimentara;neacceptarea bolii.

Pacientul sa urmeze regimul - ajuta pacientul sa se alimenteze;
alimentar singur in termen - ii explica necesitatea dietei alimentare;
de……………………….. - administreaza medicatia prescrisa de medic.
 Refuzul de a se alimenta/ hidrata

Manifestari de dependenta :refuzul de a manca, -refuzul de a bea
- depresii majore;anxietate, stress,atitudine defavorabila,anturaj, insalubritate,slabiciune, pierderea
stimei de sine,tulburari de gandire,singuratatea (divort , deces);pierderi sociale ( somaj , de avere
etc.)

1) Pacientul sa-si exprime - asistenta stimuleaza pacientul sa-si exprime anxietatea,
dorinta de a manca si a bea emotiile care au provocat decizia de negativism;
singur in termen de……….. - colaboreaza cu apartinatorii in situatii de singuratate pentru a
2) Pacientul sa aiba confort nu lasa singur pacientul;
psihic si fizic cu ajutorul nursei - explica pacientului necesitatea de a bea si a manca , ridica
permanent moralul pacientului , reda pofta de viata pacientului;
- administreaza medicatia prescrisa de medic (antidepresive).
Vărsăturile
Definitie: Varsaturile reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.
Nevoia de a vărsa este declanşată în cele mai multe cazuri de:
- intoxicaţii alimentare, mese prea copioase, consum excesiv de alcool;
- consum de anumite medicamente orale, efectele secundare ale unor medicamente;
- colici intestinale, infecţii virale, labilitate psiho-emoţională, graviditatea;
-deplasarea cu maşina, prin excitaţia centrului echilibrului;
- rcreşterea presiunii intracraniene (meningite, encefalite, hemoragii cerebrale, tumori,
abcese cerebrale);
- excitare chimică pe cale sanguină cu substanţe ca cloroform, morfină, uree, sau toxi-kine microbiene în
scarlatina, difterie, pneumonie; -in aceste cazuri voma reprezintă un fenomen patologic.
Manifestari, semne de dependenta
Manifestarile cantitative/calitative sunt determinate de frecvenţă, orar, cantitate, continut, culoare, caracter.
Frecventa
•vărsături ocazionale in intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute;
•vărsături frecvente in stenoza pilorică după mese;
•vărsături incoercibile in graviditate, tabes, boli psihice;
•vărsăturle pot prezenta caracter de periodicitate.
Orarul vărsăturilor este caracterizat de alimentaţie:
•vărsături matinale, dimineaţa pe stomacul gol (la alcoolici şi gravide);
41
•vărsături post-prandiale imediat după alimentare sau în timpul mesei (traume psihice, depresie);
•vărsături tardive după 2-6 h de la consumul alimentar (ulcer, cancer gastric complicat cu stenoză pilorică);
Cantitate:
• în cazul vărsăturilor alimentare pacientul varsă toată cantitatea alimentelor consumate;
în stenoza pilorică pe lângă alimentele consumate se adaugă şi secreţia exagerată a glandelor stomacale,
precum şi resturi de la alimentaţiile anterioare (vărsătură abundentă);
uneori cantitatea conţinutului stomacal evacuat este de câteva zeci de ml.
Miros:
•vărsăturile au un miros fad;
•miros acru în caz de hiperclorhidrie;
•miros fecaloid în ileus (refluxul conţinutului intestinal în stomac);
•miros rânced în caz de fermentaţie stomacală.
Conţinut
Conţinutul vărsăturilor este rezultatul:
-alimentelor ingerate, sucului gastric şi duodenal, conţinutul duodenului;
-conţinutul intestinal regurgitat, uneori din exudatul pereţilor stomacali, sânge, etc.
In funcţie de acestea deosebim:
- vărsături alimentare care conţin alimente mai mult sau mai puţin digerate;
- vărsături mucoase, apoase, ce conţin produsele hipersecreţiei gastrice din gastrite,
cancer gastric şi apar la gravide, etilici ca vărsături matinale;
- vărsături biliare în colecistopatii; |
- vărsături fecaloide in caz de ocluzie;
- vărsătură intestinală;
- vărsături purulente în gastrita flegmonoasă sau când un abces al organelor învecinate se deschide în
stomac;
-vărsături sanguinolente sau de sânge pur (hematemeză) în boli ale stomacului, organelor învecinate sau în
cadrul unor boli generale.
Culoare:
• galben verzui sau verde închis în vărsături biliare;
• galben murdar în ocluzii intestinale;
• roşie în hematemeză;
• brună, având aspect de „zaţ de cafea" în hemoragii digestive, cancer gastric (cantitatea de sânge din stomac
este redusă apărând în vărsături sub formă digerată sau semidigerată);
Caracter:
• vărsătură fără efort,• vărsătură fără greaţă,• vărsatura fără legătură cu alimentele consumate;• vărsătura
brună,
• vărsătură în jet, • vărsătură incoercibile- varsatura în hipertensiune intracraniană (HIC).
Atitudini si interventii
Delimitam simptomele premergătoare:
• supraveghem pacientul atunci când prezintă simptomele premergătoare vărsăturilor:greaţă, vertij, salivaţie
abundentă, dureri de cap, tahicardie, transpiraţii reci, disconfort, stare generală alterată
•în aceste cazuri pregătim de urgenţă tăviţă renală, vas colector, muşama, aleza, prosop,pahar cu apă;
•îndepărtăm proteza dentară acolo unde este cazul;
(delimităm vărsăturile provocate sau precedate de accese de tuse, ca de exemplu în tusea convulsivă.
Asiguram măsuri de control şi toaleta pacientului:
•poziţionăm pacientul şezând, semişezând sau decubit lateral cu capul uşor ridicat pentru a împiedica
aspirarea vărsăturilor;
•susţinem capul pacientului cu o mână pe frunte şi vasul de colectare;
42
•educăm pacientul pentru a nu căuta să-şi oprească vărsăturile;
•efectuăm toaleta pacientului: bucală, parţială sau totală după necesităţi;
•oferim pacientului apă pentru clătirea gurii după vărsături;
•in cazul unei intoxicaţii alimentare oferim multe lichide pentru a stimula vărsatura pentru a curăţa astfel
stomacul;
•asigurăm pacientului regim alimentar de cruţare a stomacului (ceaiuri de muşeţel fără zahăr);
•reluăm alimentaţia pacientului treptat începând cu hrană lichidă (supe);
•educăm pacientul şi aplicăm comprese umezite sau cataplasme calde pe regiunea - abdominală;
•nu administrăm pacientului cu vărsături, medicamente pe cale orală;
•conţinutul stomacal poate fi aspirat în căile respiratorii obstruându-le. In acest caz aspirăm conţinutul
stomacal; resturile alimentare irită mucoasele respiratorii care sunt invadate de floră patogenă apărând
bronhopneumonia;
• observăm frecvenţa vărsăturilor şi periodicitatea acestora, notându-le în foaia de temperatură;
• determinăm volumetric cantitatea vărsăturilor pe 24 h şi orarul acestora;
• apreciem conţinutul, culoarea, mirosul şi forţa de proiecţie a vărsăturilor;
• captăm fiecare vărsătură în vas separat.
Intervenţii post-vărsătură:
•observăm şi calmăm simptomele ce pot însoţi vărsătura: durerea abdominală, pierderea echilibrului,
deshidratarea;
•comunicăm de urgenţă medicului apariţia vărsăturilor sanguinolente;
•liniştim din punct de vedere psihic pacientul care acuză ameţeli, vertij, sete accentuată şi il educăm pentru
conduită post-vărsătură;
•administrăm medicaţia antiemetică prescrisă de medic (supozitoare, injecţii, perfuzii);
•transportăm la laborator pentru investigaţii vărsătura pacientului;
•notăm fiecare vărsătură cu un cerc, data şi ora când s-a produs:
-cu culoare albastră vărsăturile alimentare; -cu culoare verde vărsăturile bilioase; -cu culoare roşie
vărsăturile sanguinolente.
•la indicaţia medicului efectuăm bilanţul hidric şi administrăm pentru corecţia tulburărilor electrolitice,
rezervei alcaline şi anemiei, parenteral, soluţiile perfuzabile, electroliţii, cantitatea de sânge prescrisă;
•monitorizăm funcţiile vitale, vegetative ale pacientului şi comunicăm de urgenţa
TULBURĂRI ALE FLUIDELOR

Volumul deficitar de fluid(deficit de volum lichidian):- hipovolemie , - deshidratare.
Se datoreaza pierderilor excesive (vărsături, aspiraţie, diaforeză, arsuri, diuretice) sau mişcării fluidului:
acumulare anormală de fluid în diferite zone ale organismului (ascită, edem periferic hematom).
Manifestări - piele uscată cu turgor redus; membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba arsă;
de - ochii adânciţi, moi; letargie ;- sete; scăderea eliminării urinare;- tahicardie;- hipotensiune
dependenta arterială;
- scăderea presiunii venoase centrale;- creşterea hemoglobinei şi a hematocritului prin
hemoconcentraţie; creşterea ureei sanguine;- urină concentrată cu densitate mare.
Intervenţiile - măsoară şi notează zilnic ingestia şi eliminarea;
asistentei - cântăreşte zilnic pacientul; monitorizează semnele vitale, nivelul de conştienţă, parametrii
medicale clinici, rezultatele de laborator, slăbiciune, nelinişte, agitaţie riguroasă; menţine integritatea
membranelor mucoase prin igienă riguroasă; îngrijeşte tegumentele cu atenţie pentru
evitarea atingerii integrităţii lor;inspectează zilnic zonele de presiune de poziţie şi le
masează la fiecare două ore;
- asigură aportul lichidian 2500 ml/zi din care 1500 ml per os.
43
Excesul volumului de lichid:
- merge în sectorul extracelular, dând naştere la edeme;
- se datoreaza creşterii Na şi a cantităţii de apă prin retenţie şi/sau ingestie excesivă, scăderii excreţiei renale
de Na si apă, scăderii mobilizării de lichide în interiorul spaţiului intravascular.
Manifestări - creşterea acută în greutate;

de - edem periferic; - pleoape edematiate;
dependenta - creşterea presiunii venoase centrale;
- hipertensiune arterială, puls puternic; dispnee;
- raluri crepitante; turgescenţa jugularelor;
- scăderea hemoglobinei şi a hematocritului;- scăderea densitaţii urinare.
Intervenţiile - educă pacienţii cronici, privind apariţia acestor semne;
asistentei - educă pacientul şi familia privind importanţa aportului scăzut de lichide şi Na;
medicale - măsoară zilnic ingestia şi eliminarea;
- cântăreşte zilnic pacientul; observă edemul periferic; ascultă frecvent respiraţia;
- evaluează semnele şi simptomele de edem pulmonar;
- stabileşte cantitatea de lichide pentru fiecare tură;educă pacientul privind efectul
diureticelor asupra echilibrului hidroelectrolilic ;
- învaţă pacientul care sunt lichidele şi alimentele cu conţinut crescut în Na;
- schimbă concepţia de preparare a alimentelor.
8. NEVOIA DE A ELIMINA
Definiţie: Eliminarea reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanţele nefolositoare,
vătămătoare, rezultata din metabolism, astfel incat sa fie pastrata homeostazia si mentinuta starea de bine
specifica sanatatii.
Cai de excretie
Organismul recurge la modalitati diferite si la cai diferite pentru a ‘scapa’ de produsii nefolositori sau
un surplus :- aparat renal – urină;- piele - transpiraţie – perspiraţie;- aparat respirator- aerul expirat;
- aparat digestiv - scaun ;- aparat genital feminin – menstruatie, secretii eliminate prin tractul genital;
- prin tegumente si mucoase : transpiratie, secretii diverse.
In stări patologice, apar eliminări pe cale digestivă, sub formă de vărsături şi pe cale respiratorie prin
expectoratie.

Factori - alimentaţia:- cantitatea şi calitatea alimentelor ingerate - exerciţiile - activitatea fizică
biologici ameliorează randamentul muscular fortifică musculatura abdominală şi cea pelviană, care
au un rol important în eliminarea intestinală;
- vârsta:- are rol important în satisfacerea nevoii dacă ţinem seama de controlul
sfincterelor;
- programul de eliminare intestinala
- consumul de alcool; starea de sanatate;
- obiceiurile si cutumele personale: cafeaua, ceaiurile sau alte alimente au efect diuretic;
- tonusul muscular: conditie necesara in mentinerea functiei urinare normale;
44
- lichidele ingerate: - cresterea aportului lichidian produce o crestere a eliminarii urinare;
- scaderea aportului lichidian produce o scadere a eliminarii urinare;
- medicamentele;
- pozitia in timpul eliminarilor; pozitia confortabila faciliteaza o eliminare corecat.
Factori - stresul si anxietatea nu altereaza caracteristicile urinei, dar pot influenta frecventa
psihologici mictiunilor;
- emoţiile puternice - pot modifica frecvenţa, cantitatea şi calitatea eliminării urinare şi
intestinale (senzatie de vezica plina, golire incompleta a vezicii urinare, etc).
Factori - normele sociale - fiecare societate îşi stabileşte măsuri de igienă, astfel încât indivizii să
sociologici respecte salubritatea locurilor publice;
- cultura; educaţia;
- igiena şi controlul eliminărilor, orarul eliminărilor;
- controlul şi profilaxia stării de sănătate, normele de igienă elementară;
- menţinerea salubrităţii;
- motivaţie pentru eliminare, obiceiuri de igienă personală şi de eliminare;
- respectarea normelor sociale privind organizarea şi salubritatea locurilor publice;

a) URINA: soluţie apoasă, prin care sunt eliminate substanţele rezultate din metabolismul
intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism.
Generalităţi.
Cantitatea - variază în funcţie de vârstă:-nou-născut 30-300 ml/24 h- copii 500-1200 ml/24 h
- adult 1200-1400 ml/24 h... 1800 ml/24 h( Titirca Lucretia,Ghid de nursing);1500-
1600 ml ( Marcean Crin , Tratat de nursing, Editura amedicala 2010).
Frecvenţa - nou-născut - micţiuni frecvente - copil 4-5/zi- adult 5-6/zi - vârstnic 6-8/zi
micţiunilor
Ritmul - 2/3 din numărul micţiunilor în timpul zilei, 1/3 noaptea
micţiunilor
Culoarea -galben deschis până la galben închis datorită pigmentului numit urocrom;
urinei Cu cât urina va fi mai diluată cu atât va fi mai deschisă şi invers; până la galben-închis
spre brun).
-modificare în funcţie de alimente;
- culoarea închisă - în regim bogat în carne;
- culoare deschisă - în regim vegetarian;
Mirosul -de bulion - urină proaspătă;
urinei -amoniacal - după un timp din cauza fermentaţiei alcaline,
Reacţia -normal - reacţie acidă - pH-ul între 5,5-6,5( Marcean Crin , Tratat de nursing, Editura
urinei amedicala 2010) in cursul diminetii si intre 4,8-7,4 in cursul zilei.
Reacţia urinei în funcţie de alimentaţie;
-regimul bogat în carne - acidifică urina;
-regimul vegetarian - scade aciditatea urinei;
Notă:Reacţia hiperacidă sau alcalină, favorizează precipitarea substanţelor dizolvate în
urină şi formarea calculilor în căile urinare.
Aspectul - normal - clar, transparentă la început. Fiziologic după un timp de la emisie, urina devine
urinei tulbure şi formează nubecula care se aşează pe fundul vasului. Nubecula rezultă din
coagularea mucinei spălate de urină, a celulelor epiteliale din căile urinare ca şi mucusul
45
organelor genitale (mai întâi se formează un nor asemănător fumului de ţigară). La rece
urina devine tulbure prin precipitarea sărurilor minerale.
Densitatea - se determină imediat după emisie, pentru că prin răcire se schimbă densitatea;
urinei - normal 1015-1030- la regim mixt; la temperatura de 15°C (temperatura mai mică sau
mai mare modifică densitatea);
- este influentata de cantitatea lichidelor ingerate.
Compozitia - urina este constituita din apa, in care sunt dizolvate substante minerale (sodiu,
urinei potasiu,calciu, magneziu sub forma de cloruri, sulfati, fosfati) si organice (uree, creatinina,
(analiza acid uric, acizi aminati, enzime, hormoni, vitamine), celulele epiteliale sunt rare ,leucocite
chimica) -2500 pe ml/minut , eritrocite -3000 pe ml/minut, urobilinogen in cantitate mica.
b) SCAUNUL- resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin actul
defecaţiei.
Scaunul este alcătuit din: -reziduurile rămase în urma digestiei alimentelor;
-celulele descuamate de pe suprafaţa tubului digestiv şi a glandelor digestive;
-produsele de excreţie a tubului digestiv şi a glandelor anexe;
-număr mare de microbi.
Terminologie: - defecaţie - eliminarea materiilor fecale prin anus
Frecventa - normal - 1-2 pe zi sau unul la două zile; -1-2 scaune pe zi la nou-nascut;
Orarul - ritmic, la aceeaşi oră a zilei, dimineaţa după trezire;
Cantitatea - zilnic 150-200 g materii fecale;cantitatea materiilor fecale este determinată de cantitatea
şi calitatea alimentelor consumate, gradul lor de digerabilitate şi digestie, intensitatea
proceselor de absorbţie, viteza tranzitului intestinal.
Consistenţa - păstoasă, omogenă;
Forma - cilindrică, cu diametrul de 3-5 cm, lungime variabilă;
Culoarea - brună, la adult, dată de stercobilină;
- modificari în funcţie de alimentaţie :- deschis-galben - regim lactat;
- brun închis - regim carnat;- negru - alimente preparate care conţin sânge;
- verde - legume verzi;- culoare caracteristică alimentului - mure, ciocolată, afine;
- modificari în funcţie de medicamente:-brun-negru – bismut;-negru-verzui – fier;-alb –
bariu;-negru mat – cărbune.
Mirosul - caracteristic influentat de alimentatie.
La copilul mic
Culoarea - în primele 2-3 zile după naştere = verde-brun închis (meconiu);
- la sugari:• aspectul şi culoarea se modifică în funcţie de felul alimentaţiei.
Astfel:-galben-auriu - sugar alimentat la sân, în contact cu aerul, prin oxidarea bilirubinei
devine verzui sau verde;-galben-deschis - sugar alimentat artificial--brun -după introducerea
făinii în alimentaţie;
Numărul - 3-4 pe zi până în luna a Vl-a când se reduce la 2-3 pe zi; dacă sugarul este alimentat pe cale
artificială, numărul scaunelor este de 1-2 pe zi;
Mirosul - uşor acru, reacţie acidă - sugar alimentat la sân;- fad, reacţie alcalină sau neutră - alimentaţie
artificială;
c) TRANSPIRAŢIA- fenomen fiziologic prin care organismul îşi intensifică pierderea de căldură şi
funcţia sa excretorie, prin intermediul glandelor sudoripare.
Terminologie:
46
- sudoare - soluţie apoasă, constituită din apă 99 g%< şi 1 % reziduu uscat (uree, uraţi, acizi graşi, acizi
organici volatili, săruri minerale,0,20g azot neproteic).
Reacţia - acidă pH =3,9- 5,6 sau uşor alcalină;
Cantitatea - minimă, pentru a menţine umiditatea pliurilor-200ml/24h;
Mirosul - variază în funcţie de alimentaţie, climat şi de deprinderile igienice ale individului;
Perspiraţia - pierderi insensibile de apă prin evaporare la nivelul pielii şi prin expiraţie;
d) MENSTRA - pierdere temporară sau periodică de sânge, prin organele genitale.

- apare la pubertate şi dispare la menopauză şi în timpul sarcinii;Menarha-prima menstruatie. Leucoreee
fiziologica-cantitate redusa de lichid secretata de glandele mucoasei genitale cu rol in autoaparare.
Ritmul - la 28-35 zile
Durata - 3-5 zile
Aspectul - mucus amestecat cu sânge şi detritusuri celulare; nu coagulează;
Culoarea - roşu negricios, la început, apoi roşu deschis;
Cantitatea - 50-200 g;
Mirosul - dezagreabil;
Evoluţia - fără dureri, uşoară jenă fiziologică;
e) AERUL EXPIRAT
Compoziţia aerului expirat:
- CO2- 16%- O2 - 3%- N - 74%- H20 - 7%.
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii:

- cercetează deprinderile de eliminare ale pacientului;
- planifică programul de eliminare, ţinând cont de activităţile sale;
- planifică exerciţii fizice;
- îl învaţă tehnici de relaxare;
- cercetează deprinderile alimentare ale pacientului;
- recomandă consumarea alimentelor şi a lichidelor ce favorizează eliminarea.

Atunci când nevoia de eliminare nu este satisfăcută, survin mai multe probleme de dependenţă:
1. Eliminare urinară inadecvată/anormala prin deficit sau prin surplus.
2. Retenţie urinară.
3. Incontinenţă de urină.
4. Incontinenţă de materii fecale.
5. Eliminarea intestinala inadecvata/anormala.
6. Diaree.
7. Constipaţie.
8 Eliminare menstruală inadecvată.
9. Diaforeza.
Surse de - alterarea mucoasei intestinale (diaree, constipaţie);- diminuarea peristaltismului
47
ordin fizic intestinal (constipaţie);- slăbirea sau relaxarea sfincterelor (incontinenţă);- lipsa de
control a sfincterelor (incontinenţă);- alterarea centrilor nervorşi (incontinenţă);- accidente
cerebro-vasculare (incontinenţă);- spasme vezicale (retenţie urinară);- anomalii ale căilor
urinare (retenţie urinară, eliminare urinară inadecvată); alterarea căilor urinare (eliminare
inadecvată);- alterarea parenchimului renal (eliminare inadecvată);- tumori
(constipaţie);- intoxicaţii alimentare şi medicamentoase (drog) (diaree, retenţie urinară);-
dezechilibru metabolic, electrolitic, endocrin, neurologic (eliminare urinară inadecvată,
diaforeză);-durere (eliminare urinară inadecvată);
Surse de - anxietate (diaree, constipaţie); - stres (diaree, constipaţie);
ordin - situaţie de criză (eliminare urinară inadecvată, diaforeză, constipaţie);
psihologic - tulburări de gândire (incontinenţă urinară şi fecale);
Sursa de - poluarea apei (diaree); alimente alterate (diaree); schimbarea modului de viaţă
ordin (constipaţie); program de lucru inadecvat pentru satisfacerea nevoii (constipaţie);
sociologic insalubritatea mediului (eliminare urinară inadecvată); temperatura ambiantă prea
ridicată (diaforeză);
Lipsa - lipsa de cunoştinţe;
cunoaşterii - insuficienta cunoaştere a sinelui, a celorlalţi, a mediului înconjurător;
1. ELIMINARE URINARĂ INADECVATĂ

PRIN DEFICIT SAU PRIN SURPLUS
Definitie
- dezechilibrul constituentilor normali din urina, sau prezenta in urina a unor substante care in mod normal
nu sunt eliminate prin aceasta.
Surse de ordin - alterarea mucoasei vezicale;- intoxicaţii alimentare;
fizic - medicamentoase;
- obstrucţia;- infecţia;
- dezechilibre metabolice, elecrolitice;
- alterarea centrilor nervosi.
Surse de ordin - tulburări de gândire;
psihologic - situaţia de criza; stresul; anxietatea.
Sursa de ordin - schimbarea modului de viata; insalubritatea mediului ambiental.
sociologic
Lipsa - insuficienta cunoaştere a sinelui, a celorlalţi, a mediului înconjurător.
cunoaşterii
Manifestări de dependenţă relevante pentru afectarea aparatului renal sunt:

-tulburările diurezei;tulburări în emisiune a urinei; modificările caracteristicilor urinei; durerea.
Tulburari ale diurezei
Poliurie • eliminarea unei cantităţi de urină mai mare de 2500 ml/24 h;
Oligurie - excreţia urinei sub 500 ml/24 ore (dupa Dictionar Medical- ROmedic); 800 ml/24 h
(dupa Marcean Crin, Tratat de nursing, Editura Medicala, 2012);
Anuria - absenta urinei in vezica urinara; poate fi:- secretorie (adevărată)- apare atunci când se
produce încetarea formării urinei; - excretorie (falsă) - are drept cauză imposibilitatea
drenării urinei formate. In ambele cazuri avem o vezică urinară goală! .
Tulburări de emisiune urinară

Polakiuria - reprezinta o crestere a numarului de mictiuni cu reducerea proportionala a cantitatii de
48
urina care este eliminata in timpul unui act mictional. Polakiuria este descrisa de catre
pacient ca urinat putin si des.
Nicturia - inversarea raportului dintre numărul micţiunilor şi cantitatea de urină emisă în timpul
zilei faţă de cea emisă în cursul nopţii. Apare în insuficienţă ventriculară stângă - se
datorează faptului că în cursul zilei inima nu a asigurat trecerea prin rinichi a unei cantităţi
necesare de sânge. Nicturia fiziologica – apare la peroaele care lucreaza in schimbul de
noapte.
Disuria - dificultate de a urina; se manifesta prin mictiuni lente, in mai multi timpi, cu necesitatea
de a forta pentru evacuarea vezicii.
Ischiuria - reprezinta imposibilitatea de golire a vezicii urinare.
(retentia
urinara)
Mictiunea - este reprezentata de imposibilitatea de a elimina intreaga cantitate de urina in timpul unei
incompleta mictiuni asa zis fiziologice.
Mictiune - poate fi premictionala (inainte de urinare cand vezica e “prea plina”), initiala (la
dureroasa inceputul mictiuni) sau totala (in tot timpul mictiunii); poate fi insotita de tenesme vezicale
(senzatia continua, permanenta, dureroasa de mictiune).
Micţiuni - scurtarea timpului de la apariţia senzaţiei de urinare până la nevoia de a urina propriu-
imperioase zis.
- senzaţia imperioasă de a urina-tenesme vezicale.
Incontinenta - reprezinta emisia involuntara/accidentala de urina (vezi problema de dependenta nr.2
urinara -retentia urinara).
Enurezis - emisie de urina, involuntara si inconstienta, in general nocturna, la un copil care a depasit
varsta deprinderii de a fi curat si care nu sufera de vreo leziune organica a cailor urinare.
Modificările caracteristicilor urinei

Modificările - absenta in anurie; scazuta in oligurie, polachiurie;
cantitatii - crescuta in poliurie.
Modificările - scazuta in oligurie;
frecvenţei - crescuta in polachiurie, poliurie.
micţiunilor
Modificările - nicturia- inversarea ritmului zi/noapte;
ritmului
micţiunilor
Modificările - se modifică atunci când se elimină prin ea substanţe colorante, parte componentă a urinei
culorii în cantitate mare şi în cazuri patologice:
urinei - urină foarte deschisă – poliurie;
- urină incoloră - diabet zaharat/insipid, scleroză renală;
- urină închisă, galben brună sau roşie brună - oligurie, eforturi musculare accentuate, care
provoacă pierdere mare de apă pe cale extrarenală (transpiraţie);
- urină brun închis – ictere;
- urină sangvinolentă colorată mai intens după cantitatea de sânge pe care o conţine (a se
delimita provenienţa de altă natură, ex. uterină) - (menstruaţie) ;
- numeroase medicamente pot schimba culoarea urinei;
- roz, roşu-cărămiziu - tratament cu aminofenazona-piramidon;
- albastru-verde - tratament cu albastru de metilen, amitripilina,
vitamine B Complex;
- cafeniu-roşu sau brun negru - tratament cu chinină, sau acid salicilic;
49
- portocaliu-tratament cu sulfamide;
- rezenţa sângelui în urină - roşu deschis, roşu-închis sau roşu-brun. Uneori, în caz
de hematurie, urina este tulbure asemănătoare cu spălătura de carne;
- hematuria reprezintă prezenţa sângelui în urină:
- hematuria macroscopică in cazul prezentei > 0,5 ml sange/litru de urina; determina
aparitia urinei de culoare rosie sau bruna;
- hematuria microscopică este decelabilă numai prin metode de laborator.
Provenienţa hematuriei o stabilim prin proba celor trei pahare. Pacientul urinează succesiv
în trei pahare conice:
- în primul pahar câteva picături;
- în al doilea pahar partea consistentă a micţiunii;
- în al treilea pahar ultimele picături de urină;
Când hematuria apare în primul pahar înseamnă că este de origine uretrală hematuria
iniţială.
Dacă hematuria apare în ultimul pahar este de origine vezicala = hematurie terminală;
dacă hematuria apare în cele trei pahare este de origine renală = hematurie totală;
Orice hematurie abundentă este totală, putând fi cauzată de afecţiuni renale (litiaza, cancer,
etc.), vezicală (litiază, tumori, etc.), prostatică (adenom, cancer, etc.), ureterala (uretrite),
traumatisme sau cauze extrarenal (sindroame hemoragice, etc.).
Modificările - miros aromatic de fructe coapte sau de cloroform, datorită acetonei în stările însoţite de
mirosului acidoză ca in diabet zaharat ;- miros putred în infecţii cu germeni microbieni anaerobi;
urinei - miros amoniacal imediat după evacuare în fermenţia alcalină intravezicală a urinei;
- miros caracteristic alimentelor şi medicamentelor ingerate.
Modificările - urina în contact prelungit cu aerul şi datorită fermentaţiei amoniacale devine alcalină;
reacţiei reacţia alcalină şi hiperacidă favorizează precipitarea substanţelor dizolvate în urină şi
urinei formarea de calculi în căile urinare.
Modificările Piuria- reprezintă prezenţa puroiului în urină.
aspectului -examenul microscopic pune în evidenţă prezenţa unor leucocite polinucleare alterate sau
urinei nu, iar macroscopic urina prezintă aspect tulbure;
-piuria este determinată de leziuni ale aparatului urinar, şi pentru a preciza originea se
poate recurge la proba celor trei pahare;
Modificările - urina prezintă densitate mică în poliurie şi densitate mare în oligurie;
densitatii - densitatea urinei scade când rinichiul pierde capacitatea de concentrare= hipostenurie ca
urinei în cazul bolilor renale cronice;- fixarea densităţii scăzute la 1010 se numeşte izostenurie.
Modificările - albuminuria- prezenţa albuminelor în urină;proteinurie- prezenta proteinelor in urina;
compozitiei - glicozuria- prezenţa glucozei în urină.
Alte manifestari ce insotesc tulburarile eliminarii urinare

Edeme - acumularea de lichid seros în ţesuturi, manifestat prin creşterea în volum a regiunii
edemaţiate, ştergerea cutelor naturale, pierderea elasticităţii ţesutului edemaţiat, cu
păstrarea urmelor presiunii digitale (semnul „godeului"); pielea este palidă, lucioasă şi
străvezie;
- edem generalizat, mai accentuat matinal la nivelul feţei, care înspre seară coboară la
nivelul memebrelor inferioare: retromaleolar. Este moale, alb, pufos, nedureros,
bilateral.
- anasarca- acumulare de lichid in cavitatile seroase ale organismului si in spatiile
limfatice tisulare
Durerea 1.Durerea lombară
Nu este caracteristică bolilor renale putând apărea şi în suferinţe ale coloanei vertebrale,
50
biliopatii, pancreatopatii, afecţiuni ginecologice (uter retroversat).
a) Difuză permanentă
b) Colicativă.
2.Durerea hipogastrică
- simptom al sindromului cistitic alături de tulburările de micţiune (disurie, polakiurie,
tenesme vezicale);
- localizare: suprapubiană; nu iradiază;- intensitate: medie;
- caracter: jenă dureroasă, arsuri, cistalgia- durerea vezicii urinare, permanentă, cu
exacerbare micţională;
3.Durerea pelviperineală- sub forma de tensiune, înţepătură;- iradiază spre organele
genitale externe;- însoţită de tulburări micţionale.
4. Durerea la micţiune = alguria
Pe parcursul actului micţional durerea poate surveni:
- iniţial – sugerează afecţiunile uretrei posterioare sau prostatei;
- pe tot parcursul micţiunii – micţiuni dureroase total– uretrita gonocică, polipi uretrali;
- terminal – tensiune dureroasă la sfârşitul micţiunii (boli vezicale) – tenesme vezicale,
deoarece se acompaniază de micţiune imperioasă, polakiurie şi senzaţia de golire
incompletă a vezicii urinare.
Sete intensă - nevoia imperioasa de a bea apă din pricina deshidratării țesuturilor organismului.
Greţuri şi - greata- senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.
vărsături - varsatura- reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.
Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu eliminare urinară inadecvată/anormala

prin deficit sau prin surplus
Pacientul sa - observa si noteaza:- cantitatea si calitatea urinei emise, starea de constienta a
beneficieze de pacientului, functiile vitale, aparitia, cresterea sau diminuarea edemului;
confort fizic - recolteaza si colecteaza urina;
- administreaza medicatia recomandata de medic si urmareste efectul acesteia;
- pregateste pacientul pentru investigatii specifice;
Pacientul să fie - urmareste bilantul ingesta- excreta; observa evoluţia curbei ponderale a
echilibrat pacientului;
hidroelectrolitic şi - corectează dezechilibrul hidric, prin hidratarea sau reducerea aportului de
acido-bazic lichide şi electroliţi, în funcţie de ionograma serică şi urinară si dezechilibrul
acido-bazic, în funcţie de rezerva alcalină, la indicaţia medicului;
Pacientul să nu - recoltează urina pentru examene chimice şi bacteriologice;
prezinte complicaţii - administrează antiseptice urinare, sulfamide, antibiotice, conform antibiogramei,
cutanate, la indicaţia medicului;
respiratorii, - asigură igiena corporală riguroasă;
urinare - serveşte pacientul la pat (când este cazul) cu urinar şi bazinet;
- schimbă lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;
Pacientul să fie - asigură o atmosferă caldă, răspunde prompt şi plină de solicitudine la chemare;
echilibrat psihic - încurajează pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele în legătură cu
problema de dependenţă (comunicarea joacă un rol foarte important);
- explica pacientului necesitatea si scopul ingrijirilor.
2. RETENŢIA URINARA – ISCHIURIE

Ischiuria sau retenţia de urină reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul. Ea nu
trebuie confundată cu anuria, care înseamnă lipsa secreţiei renale. Poate fi datorată unui obstacol în calea de
51
eliminare a urinei, ca: stricturi cicatriceale, calculi inclavaţi în uretră, hipertrofia prostatei sau alte procese de
vecinătate, care comprimă calea de evacuare a urinei, sau unei paralizii a vezicii urinare sau sfincterelor,
precum în mielită, tabes, poliomielită, traumatisme medulare sau unei pareze trecătoare în cursul infecţiilor
grave (de exemplu febră tifoidă, meningită, encefalită, septicemie, după intervenţii chirurgicale
intraabdominale) şi în comă.
- spasme vezicale;anomalii ale cailor urinare; anxietate; afectiuni ale mucoasei uretrale; calculi inclavati in
uretra;
- hipertrofia prostatei , la barbat;stres; intoxicatii alimentare si medicamentoase; lipsa cunoasterii de sine , a
celorlalti.
glob vezical - distensia vezicii urinare deasupra simfizei pubiene, cauzată de retenţia urinară;
vezica dureroasa, tensionata si palpabila;
- obstrucţie uretrală (adenom de prostată, stricturi şi calculi uretrali, tumori de
vecinătate, cistorectocel);
- tulburările reflexului sau actului micţional;
- vezica neurogenă (disectazia colului vezical, areflexia detrusorului, leziuni
medulare).
micţiuni - absente sau mici si frecvente (prin prea plin)
polakiurie - micţiuni frecvente, în cantităţi mici (eliminare prin prea plin).
Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu ischiurie - retenţie urinară

Pacientul să - verifică prezenta globului vezical;
aibă micţiuni - încearcă stimularea evacuării- efectuează sondaj vezical pentru eliminarea urinei
spontane la indicaţia medicului.
Pacientul să - învaţă pacientul că trebuie să existe o relaţie între nevoile de a bea, a mânca, a face
aibă echilibrul exerciţii fizice şi a elimina, pentru a-şi stabili propriul orar de ingestie şi eliminare;
psihic - învaţă pacientul poziţia corectă pentru uşurarea micţiunii şl golirea completă a
vezicii;
- linişteşte pacientul şi îl încurajează să-şi exprime sentimentele în legătură cu
problema sa;
- asigură un climat cald, confortabil.
3. INCONTINENŢA DE URINĂ
Incontinenţa urinară este definita ca o eliminare involuntara, inconstienta, accidentala, de urina. O
formă particulară de incontinenţă urinară la copii este reprezentată de enurezisul nocturn, cu cauze multiple
ce necesită îngrijiri complexe.
Surse de dificultate:infectii urinare;traumatisme ale maduvei;pierderea starii de constienta;deteriorare a
activitatii sfincterelor;cresterea presiunii abdominale;leziuni obstreticale;leziuni ale sistemului nervos
central.
Copiii şi persoanele în vârstă sunt predispuse la incontinenţă fie prin lipsa de control a sfincterelor,
fie prin procesul de îmbolnăvire.
Scurgerea urinei fara control Pierderea involuntara, inconstienta, accidentala a urinei.
Enurezis - emisie de urină, noaptea, involuntară şi inconştientă, care se
manifestă mai frecvent la copiii cu tulburări nevrotice, după vârsta de 3
ani.
52
Iritatia regiunii genitale - congestia, inflamatia regiunii genitale.
Senzatia de arsura la mictiune
Dureri in pelvis
Intervenţiile asistentei medicale– pacient cu incontinenţă de urină

Obiective:
Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate.
Pacientul să-şi recapete controlul sfincterelor.Pacientul să fie echilibrat psihic.
Interventii:
• asigurăm o ambianţă în care să fie respectată intimitatea pacientului;
• încurajăm bolnavul să-şi exprime ceea ce simte în legătură cu această problemă;
• arătăm simpatie, toleranţă, răbdare, răspundem plină de solicitudine;
• administrăm medicaţie simptomatică la indicaţia medicului;
• iniţiem măsuri de control şi toaletă:
- supraveghem permanent pacientul pentru funcţiile vitale: puls, tensiune arteriala, diureză şi le notăm grafic
în foaia de temperatură;
- asigurăm toaleta parţială şi generală a pacientului;
- schimbăm lenjeria de corp şi de pat după fiecare eliminare dacă este cazul;
- combatem apariţia tulburărilor trofice cutanate la pacienţii cu uremie;
- recomandăm purtarea de pampers pentru absorbţia urinei;
- recomandăm prezervativ urinar pacienţilor de sex masculin (acestora li se poate ataşa si punga de colectare
a urinei, eliminând astfel sondajul);
- supraveghem apariţia semnelor generale ca: paloare, scădere în greutate, diverse hemoragii;
- combatem atitudinea pacientului şi a familiei pentru a nu se hidrata, în ideea că acesta nu va mai urina;
- pentru scurgerea necontrolată a urinei mai ales la femei după naştere, dar şi în timpul tusei, strănutului,
visului sau al eforturilor fizice initiem pacientul pentru antrenament regulat al muschilor abdominali si
bazinului. Antrenamentul sfincterului vezicii, a musculaturii bazinului va fi efectuat de mai multe ori pe zi
prin contractarea muşchilor şi menţinerea contracţiei cât mai mult timp. Alt exerciţiu constă în întreruperea
jetului de urină.
• recomandăm măsuri de autoprotectie:
- recomandăm tehnici de relaxare şi autosugestie în cazul stresului psiho-social;
- recomandăm să se evite cât mai mult carnea şi mâncărurile condimentate deoarece urina deosebit de acidă,
irită şi mai mult vezica;
- recomandăm renunţarea la alcool, ceai, cafea, etc.
- pentru inflamaţia vezicii urinare (cistită) recomandăm împachetări şi comprese cu aburi pe partea inferioară
a abdomenului, băi calde de şezut cu o durată de 30 minute şi temperatura apei să nu depăşească 38°C şi
ceaiuri cu proprietăţi diuretice;
- recomandăm descărcarea rinichilor cu ajutorul alimentaţiei, prin regim sărac în proteine, compus mai ales
din legume proaspete consumate de preferinţă crude: dovleac crud sau fiert, praz, pătrunjel, sucuri de
zmeură, coacăze);
- formăm deprinderi de eliminare la ore fixe pentru pacient;
- învăţăm pacientul să adopte poziţia adecvată, favorabilă golirii complete a vezicii;
- asigurăm cadrul de intimitate al pacientului şi răspundem cu solicitudine, toleranţă înţelegere la nevoile
pacientului;
•aplicăm intervenţii pentru declanşarea micţiunii:
-introducem plosca sub pacient;
- pe regiunea pubiană punem un termofor;
- lăsăm robinetul deschis să curgă apa nu în jet şi condiţie obligatorie- să fie auzită de pacient;
53
- controlăm gradul de distensie al vezicii urinare pentru a prevenii ruperea acesteia;
- in caz de nereusita se evacueaza urina prin cateterism vezical efectuat în condiţii riguros sterile (la indicaţia
medicului);
- evacuarea urinei postsondaj se va efectua lent;
- evacuarea rapidă a urinei poate provoca hemoragii şi/sau reacţii vegetative (colaps);
- deoarece defecaţia este însoţită de micţiune se poate încerca printr-o clismă, excitarea şi evacuarea vezicii
urinare;
- reeducarea micţiunii prin reeducarea vezicii paralizate cu redarea capacităţii de cumulare şi de evacuare;
- controlăm dacă există scurgere de urină; controlăm dacă pacientul are micţiune spontană sau
declanşată;monitorizăm cantitatea, calitatea, orarul micţiunilor; evaluăm perceperea de sensibilitate a
pacientului, evaluăm efortul micţional; recomandăm pacienţilor de sex masculin un urinar portativ când nu
se realizează o continenţă perfectă;
- evităm distensia vezicală prin asigurarea unei diureze corespunzătoare;
- eliminăm posibilitatea infecţiilor urinare prin evacuarea completă şi dezinfecţia vezicii urinare (se poate
efectua antibiogramă); evacuarea completă este foarte importantă deoarece rezidul întreţine infecţia şi
favorizează rezistenţa la antibiotice.
4. INCONTINENTA DE MATERII FECALE
Definitie- pierdere involuntara/ incostienta de materii fecale.
Surse de dificultate: infectii intestinale;-traumatisme ale maduvei;-pierderea starii de constienta;-
deteriorare a activitatii sfincterelor;-cresterea presiunii abdominale;-leziuni obstreticale;-leziuni ale SNC.
Scurgerea scaunului - pierderi de materii fecale involuntar şi inconştient.
fara control
Iritarea, descuamarea - inflamatia, congestia tegumentelor regiunii anale.
tegumentelor regiunii
anale
Interventiile asistentei medicale la pacientul cu incontinenta de materiile fecale

Pacientul sa - asistenta schimba lenjeria de pat si de corp dupa fiecare eliminare a pacientului;
prezinte - asigura igiena riguroasa a tegumentelor si mucoaselor dupa fiecare mictiune si
tegumente si defecatie;
mucoase curate si - aplica o crema protectoare la nivelul tegumentului si mucoasei;
intacte permanent - schimba pozitia pacientuli in pat la interval de 2 h;
- aplica colaci de cauciuc si de vata in zonele predispuse aparitiei escarelor;
- efectueaza masaj bland zonelor de risc;
- aplica pampers corespunzator varstei.
Pacientul sa-si - asistenta asigura aport hidric in functie de bilantul hidric;
recapete controlul - stabileste un orar al eliminarilor;
sfincterelor in - ii formeaza pacientului deprinderi de eliminare la ore fixe, la inceput la un interval
termen mai scurt , iar pe masura ce se obtine controlul sfincterelor , intervalul se va mari;
de………… - invata pacientul exercitii de intarire a musculaturii perianale prin contractarea
acesteia.
Pacientul sa fie - asigura intimitatea pacientului;
echilibrat psihic - incurajeaza pacientul sa se exprime in legatura cu problema sa;
permanent - arata simpatie , toleranta , rabdare pacientului;
- administreaza medicatia prescrisa de medic.
54
5. DIAREEA
Diareea se caracterizeaza prin cresterea frecventei scaunelor si/sau diminuarea consistentei lor, ca si
prin cresterea cantitatii totale a scaunelor (Prof.dr. Crin Marcean).
Tranzitul intestinal accelerat provoacă diaree. Când numărul scaunelor este prea mare au loc pierderi
importante de apă şi electroliţi, ceea ce determină un dezechilibru hidroelectrolitic şi starea de diaree se
prelungeşte.
Fizice:
- exacerbarea peristaltismului intestinal;- creşterea secreţiei intestinale;- scăderea resorbţiei;-
greşeli alimentare;
- modificarea/ alterarea mucoasei intestinale;- afectiuni nervoase;- conţinut intestinal cu efect
excitant (chimic sau mecanic);- infecţii bacteriene ale tractului digestiv datorită contaminării alimentelor sau
a apei potabile cu tulpini cum ar fi: Campylobacter, Salmonella, Shigella si Escherichia coli;
- infecţii virale: multe virusuri sunt cauzatoare de diaree: cytomegalovirus, herpes simplex virus şi virusul
hepatitei. Virusul cel mai frecvent implicat în producerea diareii este rotavirusul (virus cu ARN din familia
Rellviridae, responsabil de gastroenterite infecţioase benigne la copii);
- intoleranţa alimentară; un exemplu frecvent de intoleranţă alimentară este cea la lactoză, un element
glucidic din lapte;- infestarea cu paraziţi – microorganisme ce pot contamina apa şi alimentele, infestând
astfel şi tractul digestiv (exemplu: Giardia lamblia, Entamoeba histolytica si Cryptosporidium);
- reacţii adverse apărute la diferite medicamente, cum ar fi: antibioticele, antihipertensivele, medicamentele
antiacide ce conţin magneziu;
- afecţiuni intestinale inflamatorii, ca de exemplu colonul iritabil şi alte afecţiuni ce perturbă funcţionalitatea
normală a intestinului etc.;
- intervenţiile chirurgicale la nivelul stomacului, colecistului, colonului – intervenţii ce pot induce tulburări
în digestia alimentară;
- cauze necunoscute provocatoare de diaree (investigaţiile prea elaborate de multe ori nu îşi au rostul atâta
timp cât afecţiunea este autolimitantă).
Psihologice:- stres, anxietate, situatia de criza.

Sociologice: apa poluata; alimente depreciate;
Lipsa de cunostinte: insuficienta cunoastere de sine si a mediului inconjurator.
Manifestări de dependenţa
Frecvenţa - număr mare în 24 h:- 3-6 scaune/zi, în enterite şi enterocolite;
- 20-30 scaune/zi, în sindrom dizenterie;- 80-100 scaune/zi, în holeră;
Consistenţa - scăzuta, scaune moi, păstoase, - semilichide,- apoasă, după purgative saline;
Cantitatea - mărită în diareele gastrogene de natură aclorhidrică;- scăzută, foarte redusă în
dizenterie,10-15 g;
Culoarea - galben aurie, în diaree (în funcţie de viteza tranzitului intestinal, bilirubina nu are timp să
se reducă, din cauza tranzitului intestinal accelerat);
- verde când bilirubina se oxidează la nivelul intestinului gros;
- albicios ca argila - icter mecanic, din cauza lipsei pigmenţilor biliari; pancreatite cronice
din cauza unor cantităţi mari de grăsimi nedigerate;
- hipercolorat - brun-închis = icter hemolitic;
- negru ca păcura, moale şi lucios = hemoragii în porţiunea superioară a tubului digestive
sau ca “zatul de cafea”=melena;
- scaun amestecat cu sânge proaspăt = hemoragii în porţiunea inferioară a tubului digestiv;
Mirosul In funcţie de procesele de fermentaţie şi putrefacţie de la nivelul intestinului gros:
55
- acid = fermentaţie exagerată;- putred = putrefacţie exagerată;- rânced = grăsimi
nedigerate (steatoree);
- foarte fetid = cancer al colonului şi rectului;
- de varză stricată = infecţii cu colibacil;
Aspect Aspect asemănător cu: - zeamă de pepene sau supă de linte = febră tifoidă;
deosebit şi - zeamă de orez = intoxicaţii, lambliază, holeră; balegă de vacă = în colite;
cu elemente Cu conţinut de elemente patologice:
anormale - mucus, puroi, sânge = colite ulceroase, cancer rectal sau intestinal, dizenterie;
- ţesut muscular nedigerat = creatoree - în achilie gastrică, pancreatită cronică;
- scaune cu paraziţi intestinali sau ouă de paraziţi;
Crampe - contracţii dureroase, involuntare şi pasagere ale muşchilor abdominali;
Colică - durere cauzată de mişcări peristaltice exagerate;
Durere - durere la nivelul anusului şi iritata tegumentelor perianale;
locală
Semne de -tegumente şi mucoase uscate;
deshidratare -oboseală, slăbiciune;-greaţă şi vărsături.
Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu diaree

Obiective Intervenţii autonome şl delegate
Pacientul să - recunoaşte diferenţa între diaree benignă trecătoare şi diaree cronică;
aibă tranzit - pregăteşte bolnavul pentru examinări endoscopice;
intestinal în - alimentaţia este hidrică, în primele 24-48 ore;
limite - asistenta serveşte pacientul cu ceai neîndulcit (mentă, coarne, muşeţel) supă de
fiziologice morcov, zeamă de orez;
- treptat, introduce mici cantităţi de carne slabă, fiartă, brânză de vaci, pâine albă
prăjită, supe strecurate, din legume;
- după 4-5 zile, trece la o alimentaţie mai completă;
- recomandă pacientului şi îi reduce provizoriu alimentele bogate în proteine,
legumele şi fructele crude;
- educă pacientul pentru a nu consuma legume şi fructe la aceeaşi masă;
- merele rase reglează funcţia intestinală şi absorb toxinele din peretele intestinal;
- recomandă consumul de banane, morcovi, gutui, pentru vindecarea diareii;
- administrăm medicaţia prescrisă pentru regenerarea florei intestinale , simptomatice,
spasmolitice, antimicrobiene, fermenţi digestivi, sedative.
Pacientul să - curăţă şi usucă regiunea anală, după fiecare scaun;
aibă tegumente - aplică creme protectoare;
şi mucoase - efectueaza toaleta anusului de mai multe ori pe zi şi dezinfectează cu acid boric 2-
perianale 3%.
curate şi - asigura lenjerie curata si uscata.
integre
Pacientul să-şi - asigură repaus la pat, când starea generală este alterată;
satisfacă - menţine constantă temperatura corporală (au loc pierderi de energie);
celelalte nevoi - încălzeşte pacientul cu termofoare, pături, perne electrice in caz de frison;
fundamentale - protejează patul cu aleza şi muşama;serveşte pacientul cu bazinet
Pacientul să fie - hidratează pacientul pe cale orală şi prin perfuzii, urmărind înlocuirea pierderilor de
echilibrat apă şi electroliţi;
hidro- - recoltează sânge pentru hemocultură şi scaun, pentru coprocultură;
electrolitic - monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi le notează în foaia de observaţie;
- calculează cantitatea de lichide ingerate şi perfuzate şi pe cea eliminată;
56
Pacientul să fie - dă dovadă de înţelegere şi răbdare, menajând pudoarea pacientului;
echilibrat - îl linişteşte şi îl încurajează să-şi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură cu
psihic starea sa;
- pregateste psihic pacientul inaintea oricarei tehnici de nursing sau investigatii.
6. CONSTIPAŢIA
Constipaţia este defecatia cu dificultate ; se caracterizeaza prin scaune rare, dure , uscate la 2-4 zile,
sau mai rar , uneori, chiar cu un ritm regulat, dar la intervale mai mari decât cele fiziologice; eliminare mult
prea lenta a scaunului.Fecalele sunt de consistentă dura sau obişnuită, de volum redus, fără resturi alimentare
digerabile.
Fizice:- carenţă de lichide;
- reţinerea frecventă a nevoii naturale de defecare; „amânarea" defecaţiei voluntar creează o adaptare în
sensul unei presiuni tot mai mari necesare pentru declanşarea defecaţiei;- obişnuinţa cu laxativele care nu
mai au efect;
- igiena alimentara defectuoasa: dieta saraca in fibre; mesele "pe fugă" sau suprimarea micului dejun pot
avea efecte nefavorabile asupra reflexului gastro-colic;
- imobilizare; deficienţa funcţională a intestinului, a vezicii biliare; tonus insuficient al muşchilor
abdominali;
- medicaţie: opiacee, analgezice în special, dar şi antiacide, antispastice, antidepresive, antiparkinsoniene,
antiepileptice, antihipertensive (atenolol, nifedipină, losartan), tuberculostatice (izoniazidă), unele
antibiotice, diuretice, substanţe de contrast (sulfatul de bariu), laxative în exces;
- boli organice care induc constipaţia pe cale hormonală, nervoasă, psihică (hipotiroidism, diabet,
hiperparatiroidism, boală parkinson, depresie), dar şi elemente compresive (tumori); boli gastrointestinale:
intestin iritabil, diverticuloza; boli anale: hemoroizi, fisuri anale.
- varsta: la vârstnici este relativ frecventă constipaţia idiopatică, posibil explicată prin modificările de
motilitate, de secreţie, imune şi de floră intestinală, ce apar odată cu înaintarea în vârstă, precum şi prin
scăderea reflexului defecaţiei.
Psihologice: stres, Parkinson, depresie.
Sociologice: schimbarea modului de viata; orar inadecvat de lucru; esec sau conflict de rol.
Tipuri de constipatie:
• constipaţie habituala- de natură funcţională;
• constipaţie sigmoidă- tulburări în evacuarea sigmoidiană;
• constipaţie spastică prin hipersensibilitatea nervilor intestinali ;
• constipaţie atonă –determinata de scaderea tonicitatii musculaturii intestinului.
Frecvenţa - scaun la 2-4 zile din cauza unui tranzit întârziat
Orarul - pierderea orarului obişnuit a evacuării
Cantitatea - redusă, în constipaţie;
- mare (câteva kg), în anomalii de dezvoltare a colonului (megadolicocolon).
Consistenţa - uscată, dura (scibale, coproliţi)
Forma - bile dure, de mărimea măslinelor, în constipaţia spastică;
- masă fecaloidă abundentă, în constipaţia atonă;
- bile conglomerate, multiglobale, când materiile fecale au stagnat mult în rect.
Culoare - închisă.
Crampe - contracţii dureroase, involuntare, pasagere, ale musculaturii abdominale.
57
Meteorism - acumulare de gaze în intestin, datorită absorbţiei lor insuficiente, producerii în cantităţi
exagerate, în urma unei alimentaţii bogate în celuloză sau în urma aerofagiei.
Flatulenţă - eliminarea frecventă a gazelor din intestine ( prin anus).
Tenesme - senzaţia dureroasă de defecare, fără eliminare de materii fecale.
Fecalom - acumulare de materii fecale în rect.
Anorexie - lipsa de poftă de mâncare.
Cefalee - durere de cap
Iritabilitate - nervozitate
Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu constipaţie

Obiective Intervenţii autonome şi delegate
Pacientul să aibă - determină pacientul să îngere o cantitate suficientă de lichide;- recomandă
tranzit intestinal în alimente bogate în reziduuri;- stabileşte, împreună cu pacientul, un orar regulat de
limite fiziologice eliminare, în funcţie de activităţile sale
- determină pacientul să facă exerciţii fizice cu regularitate;
- urmăreşte şi notează în foaia de observaţie consistenţa şi frecvenţa scaunelor;
- efectuează, la nevoie, clismă evacuatoare simplă sau uleioasă;
- administrează, la indicaţie, laxative;
Pacientul să aibă - curăţă şi usucă regiunea anală, după fiecare scaun; aplică creme protectoare;
tegumente şi - educa pacientul pentru toaleta anusului dupa defecatie.
mucoase
perian.curate şi
integre
Pacientul să-şi - asigură repaus la pat, când starea generală este alterată;
satisfacă celelalte - menţine constantă temperatura corporală (au loc pierderi de energie);
nevoi fundamentale - încălzeşte pacientul cu termofoare, pături, perne electrice;
- protejează patul cu aleza şi muşama;serveşte pacientul cu bazinet;
Pacientul să fie - determina pacientul sa se hidrateze corespunzator; urmăreste înlocuirea
echilibrat hidro- pierderilor de apă şi electroliţi; recoltează probe biologice pentru laborator;
electrolitic - monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi le notează în foaia de observaţie;
- calculează bilantul ingesta-excreta.
Pacientul să fie - dă dovadă de înţelegere şi răbdare, menajând pudoarea pacientului;
echilibrat psihic - îl linişteşte şi îl încurajează să-şi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură cu
starea sa;
Pacientul să - solicitam şi educăm pacientul pentru a mânca încet, mesteca bine, favorizând
dobândească astfel formarea bolului alimentar;
atitudini, obiceiuri - educăm pacientul pentru consumul alimentaţiei bogată în fibre şi predominant
şi deprinderi noi alcalina;
să consume dimineaţa şi între mese legume crude, fructe proaspete sau sucuri de
morcovi, portocale, piersici, struguri;la apariţia nevoii de defecaţie să nu amâne
mersul la toaletă;
- recomandăm pacienţilor sedentari în scopul stimulării organelor interne să
efectueze exerciţii fizice complete;- recomandăm şi efectuăm cu pacientul în caz
de constipaţie spastică exerciţii de relaxare; - efectuăm pacientului pe zona
inferioară a abdomenului masaje prin frământare sau malaxare;- incurajăm sau
educăm pacientul pentru consumul de ceaiuri laxative (cruşin);
- sfătuim pacientul să meargă în fiecare zi la aceeaşi oră la toaletă pentru
reeducarea reflexului de defecaţie;educam pacientul pentru a înceta administrarea
58
de laxative după ce a fost rezolvată constipatia.
7. ELIMINARE MENSTRUALA ŞI VAGINALĂ INADECVATA

Menstra este o pierdere de sânge prin organele genitale, care apare la sfarşitul fiecărui ciclu
menstrual, dacă ovulul nu a fost fecundat (de la pubertate până la menopauză).Menarha, prima menstră,
apare între 11 şi 14 ani şi este influenţată de mediu, climă, viaţa în aer liber.
Glandele mucoasei genitale secretă o cantitate redusă de lichid, care contribuie la procesul de
autoapărare a aparatului genital faţă de infecţie — leucoree fiziologică.Când această secreţie devine
abundentă, se exteriorizează sub forma unei scurgeri iritante, în cantitate variabilă - leucoree patologică.
Fizice:afectiuni ale mucoasei uterine si/sau vaginale;tumori;dezechilibru hormonal.
Psihologice:tulburari de gandire;anxietate, stres;situatia de criza.
Sociologice:schimbarea modului de viata, aclimatului.
Manifestari de dependenta
Amenoree - absenţa menstruaţiei ; lipsa completă a menstrelor.
Dismenoree - menstruaţie dureroasă ; apariţia durerilor în timpul menstrei.
Metroragii - hemoragii neregulate, aciclice, survenite între două menstre succesive.
Menoragii - hemoragii menstruale prelungite.
59
Oligomenoree - intervale lungi între menstre.
Polimenoree - intervale scurte între menstre.
Hipomenoree - tulburare ce consta in reducerea cantitatii de sange
Hipermenoree - menstruatie cu flux foarte abundent.
Leucoree - de la câţiva ml, când pătează lenjeria, până la 200-400 ml.
patologică
Hidroree - scurgere cronică a unui lichid apos dintr-o mucoasă inflamată ; secreţie vaginală
abundentă: 200-400 ml.
Culoarea şi - albă lăptoasă, în leucoreea femeilor tinere; galben verzuie, în gonococie; roşie
aspectul apoasă sau cafenie, în tumori; seroasă, mucoasă, muco-purulentă, purulentă.
scurgerilor
vaginale
Ritmul scurgerilor - continue sau sporadice, mai ales la oboseală.
Intervenţiile asistentei medicale - pacienta cu eliminare menstruală şi vaginală inadecvată

Pacienta să aibă o - asigură repausul la pat;
stare de bine, de - efectuează spălaturi vaginale cu soluţii antiseptice (după ce s-a recoltat secreţie
confort şi securitate vaginală pentru examen bacteriologic şi citologic);
- aplică pansament absorbant şi îl fixează în „T";schimbă pansamentul des;
- învaţă pacienta tehnici de relaxare;protejează patul cu muşama şi aleza, la
nevoie;
- calmează durerea cu antialgice.
Pacienta să aibă o - linişteşte pacienta în legătură cu problema sa;
stare de bine psihic - îi explică scopul intervenţiilor (examen genital, examenul secreţiei vaginale,
examinări radiologice si ecografice);
- îi administrează medicaţie sedativă la indicaţia medicului.
8. DIAFOREZA- HIPERHIDROZA
( TRANSPIRAŢIA ÎN CANTITATE ABUNDENTĂ)
Sudoarea contribuie la eliminarea apei şi a unor deşeuri ca: uree, amoniac, acid uric şi altele,
completând astfel eliminarea renală. într-o cantitate excesivă, are semnificaţie patologică, putând duce,
uneori, la deshidratare.
Producerea transpiraţiei are loc în funcţie de o serie de factori: temperatura mediului ambiant, efort
fizic şi intelectual, ingestie de lichide, activitatea rinichilor, starea fiziologică a organismului.
Orar - mai mult sau mai puţin regulat;
Cantitate - 600-1000 ml/24 h, ajungând, în cazuri extreme, la 10 litri/ 24 ore;
Localizare - generalizată, când temperatura mediului este crescută -semnificaţie critică atmosferică;
- loc.la palme şi plante (boala Basedow, alcoolism cr, rahitism, SIDA, tulburări preclimax)
- hiperhidroză - cantitate plantară crescută, ce stagnează interdigital şi determină apariţia
de micoze şi infecţii.
Miros - puternic - variază în funcţie de alimentaţie, temperaturii ambiantă, deprinderile igienice
ale bolnavului.
60
Intervenţiile asistentei medicale– pacientul cu diaforeză
Pacientul să aibă - ajută sau menţine tegumentele pacientului curate şi uscate;
o stare de bine, - spală tegumentele ori de câte ori este necesar;
de confort fizic - schimbă lenjeria de pat şi de corp;
- învaţă pacientul să poarte şosete din bumbac (absorbante) şi să le schimbe frecvent
- menţine igiena riguroasă a plicilor şi a spaţiilor interdigitale;
- asigură îmbrăcăminte uşoară şi comodă.
Pacientul să - cu tact şi cu blândeţe, va solicita pacientului să se spele;
prezinte - îl încurajează să-şi exprime sentimentele în legătură cu problema de
echilibru psihic dependenţă.
9. VĂRSĂTURILE
DefinitieVarsaturile reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.
Generalitati
Voma este un act reflex reprezentând o reacţie naturală a organismului de apărare, cel mai adesea faţă
de anumite substanţe toxice sau greu digerabile faţă de stomac . Centrul vomitiv este situat în bulbul
rahidian, reflexul de vomă fiind declanşat de excitaţiile care pornesc din aproape toate organele abdominale
şi labirint.
Vărsătura este un act reflex provocat de contracţia diafragmului şi a muşchilor abdominali. Este
precedată adesea de greaţă şi hipersalivaţie. În timpul vărsăturii se realizează o contracţie a pilorului care
împiedică trecerea conţinutului gastric spre duoden şi în acelaşi timp o relaxare a zonei fundice şi a cardiei
care permite eliminarea lui forţată spre esofag, faringe şi cavitatea bucală. Vălul palatin este ridicat, iar glota
închisă împiedică trecerea conţinutului vărsăturii către căile respiratorii. Mişcările antiperistaltice ale
esofagului şi jocul funcţional al joncţiunii esofago-gastrice sunt suspectate a avea un rol în exteriorizarea
vărsăturii, dar forţa operativă principală rămâne creşterea presiunii intraabdominale ca urmare a contracţiei
simultane şi deosebit de puternice a diafragmului şi muşchilor peretelui abdominal.
Orice excitaţie a tractului digestiv poate determina o incitaţie vomitivă transmisă centrilor nervoşi
bulbari, unde se află centrul vomei, prin intermediul nervilor glosofaringian şi pneumogastric.
Vărsătura este declanşată în cele mai multe cazuri de:
- intoxicaţii alimentare, mese prea copioase, consum excesiv de alcool;
- consum de anumite medicamente orale, efectele secundare ale unor medicamente;
- colici intestinale, infecţii virale, labilitate psiho-emoţională, graviditatea;
- deplasarea cu maşina, prin excitaţia centrului echilibrului;
- rcreşterea presiunii intracraniene (meningite, encefalite, hemoragii cerebrale, tumori,abcese cerebrale);
- excitare chimică pe cale sanguină cu substanţe ca cloroform, morfină, uree, sau toxine microbiene în
scarlatina, difterie, pneumonie; -in aceste cazuri voma reprezintă un fenomen patologic.
Manifestari, semne de dependenta
Manifestarile cantitative/calitative sunt determinate de frecvenţă, orar, cantitate, continut, culoare, caracter.
Frecventa
•vărsături ocazionale in intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute;
•vărsături frecvente in stenoza pilorică după mese;
•vărsături incoercibile in graviditate, tabes, boli psihice;
•vărsăturle pot prezenta caracter de periodicitate.
Orarul vărsăturilor este caracterizat de alimentaţie:
•vărsături matinale, dimineaţa pe stomacul gol (la alcoolici şi gravide);
61
•vărsături post-prandiale imediat după alimentare sau în timpul mesei (traume psihice, depresie);
•vărsături tardive după 2-6 h de la consumul alimentar (ulcer, cancer gastric complicat cu stenoză pilorică);
Cantitate:
•în cazul vărsăturilor alimentare pacientul varsă toată cantitatea alimentelor consumata;• în stenoza pilorică
pe lângă alimentele consumate se adaugă şi secreţia exagerată a glandelor stomacale, precum şi resturi de la
alimentaţiile anterioare (vărsătură abundentă);• uneori cantitatea conţinutului stomacal evacuat este de câţiva
zeci de ml.
Miros:
•vărsăturile au un miros fad;•miros acru în caz de hiperclorhidrie;•miros fecaloid în ileus (refluxul
conţinutului intestinal în stomac);•miros rânced în caz de fermentaţie stomacală.
Conţinut
Conţinutul vărsăturilor este rezultatul:
-alimentelor ingerate, sucului gastric şi duodenal, conţinutul duodenului;
-conţinutul intestinal regurgitat, uneori din exudatul pereţilor stomacali, sânge, etc.
In funcţie de acestea deosebim:
- vărsături alimentare care conţin alimente mai mult sau mai puţin digerate;
- vărsături mucoase, apoase, ce conţin produsele hipersecreţiei gastrice din gastrite,
cancer gastric şi apar la gravide, etilici ca vărsături matinale;
- vărsături biliare în colecistopatii; |
- vărsături fecaloide in caz de ocluzie;
- vărsătură intestinală;
- vărsături purulente în gastrita flegmonoasă sau când un abces al organelor învecinate se deschide în
stomac;
-vărsături sanguinolente sau de sânge pur (hematemeză) în boli ale stomacului, organelor învecinate sau în
cadrul unor boli generale.
Culoare:
• galben verzui sau verde închis în vărsături biliare;
• galben murdar în ocluzii intestinale;
• roşie în hematemeză;
• brună, având aspect de „zaţ de cafea" în hemoragii digestive, cancer gastric (cantitatea de sânge din stomac
este redusă apărând în vărsături sub formă digerată sau semidigerată);
Caracter:
• vărsătură fără efort,
• vărsătură fără greaţă,
• varsatura fără legătură cu alimentele consumate;
• vărsătura brună,
• vărsătură în jet,
• vărsătură incoercibile- varsatura în hipertensiune intracraniană (HIC).
Atitudini si interventii
Delimitam simptomele premergătoare:
• supraveghem pacientul atunci când prezintă simptomele premergătoare vărsăturilor:greaţă, vertij, salivaţie
abundentă, dureri de cap, tahicardie, transpiraţii reci, disconfort, stare generală alterată
•în aceste cazuri pregătim de urgenţă tăviţă renală, vas colector, muşama, aleza, prosop,pahar cu apă;
•îndepărtăm proteza dentară acolo unde este cazul;
• delimităm vărsăturile provocate sau precedate de accese de tuse, ca de exemplu în tusea convulsivă.
Asiguram măsuri de control şi toaleta pacientului:
• poziţionăm pacientul şezând, semişezând sau decubit lateral cu capul uşor ridicat pentru a împiedica
62
aspirarea vărsăturilor;
• susţinem capul pacientului cu o mână pe frunte şi vasul de colectare;
• educăm pacientul pentru a nu căuta să-şi oprească vărsăturile;
• efectuăm toaleta pacientului: bucală, parţială sau totală după necesităţi;
• oferim pacientului apă pentru clătirea gurii după vărsături;
• in cazul unei intoxicaţii alimentare oferim multe lichide pentru a stimula vărsatura pentru a curăţa astfel
stomacul;
• asigurăm pacientului regim alimentar de cruţare a stomacului (ceaiuri de muşeţel fără zahăr);
• reluăm alimentaţia pacientului treptat începând cu hrană lichidă (supe);
• educăm pacientul şi aplicăm comprese umezite sau cataplasme calde pe regiunea abdominală;
• nu administrăm pacientului cu vărsături, medicamente pe cale orală;
•conţinutul stomacal poate fi aspirat în căile respiratorii obstruându-le. In acest caz aspirăm conţinutul
stomacal; resturile alimentare irită mucoasele respiratorii care sunt invadate de floră patogenă apărând
bronhopneumonia;
• observăm frecvenţa vărsăturilor şi periodicitatea acestora, notându-le în foaia de temperatură;
• determinăm volumetric cantitatea vărsăturilor pe 24 h şi orarul acestora;
• apreciem conţinutul, culoarea, mirosul şi forţa de proiecţie a vărsăturilor;
• captăm fiecare vărsătură în vas separat.
Intervenţii post-vărsătură:
•observăm şi calmăm simptomele ce pot însoţi vărsătura: durerea abdominală, pierderea echilibrului,
deshidratarea;
•comunicăm de urgenţă medicului apariţia vărsăturilor sanguinolente;
•liniştim din punct de vedere psihic pacientul care acuză ameţeli, vertij, sete accentuată şi il educăm pentru
conduită post-vărsătură;
•administrăm medicaţia antiemetică prescrisă de medic (supozitoare, injecţii, perfuzii);
•transportăm la laborator pentru investigaţii vărsătura pacientului;
•notăm fiecare vărsătură cu un cerc, data şi ora când s-a produs:
-cu culoare albastră văsăturile alimentare
-cu culoare verde vărsăturile bilioase
-cu culoare roşie vărsăturile sanguinolente
•la indicaţia medicului efectuăm bilanţul hidric şi administrăm pentru corecţia tulburărilor electrolitice,
rezervei alcaline şi anemiei, parenteral, soluţiile perfuzabile, electroliţii, cantitatea de sânge prescrisă;
•monitorizăm funcţiile vitale, vegetative ale pacientului şi comunicăm de urgenţa medicului eventualele
modificări.
ELIMINARE DE MATERII FECALE INADECVATĂ
63
1. Fizice
- procedurile chirurgicale: anestezicele au efect secundar incetinirea tranzitului intestinal;
- durerea: defecatia dureroasa este o experienta care genereaza feed-back si conditionare. Expectaţia in
sine este o experienţa stresanta care devine premiza unei eperienţe dureroase;
- medicatia: - analgezicele narcotice, opiaceele şi alte substanţe depresoare ale SNC, au efect
depresor şi asupra motilităţii gastro-intestinale, favorizând apariţia constipaţiei;
- unele modifica culoarea( fierul);
- anticolinergicele inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul stomacului şi suprimă
activitatea peristaltică intestinală;
- unele antibiotice irită mucoasa gastro-intestinală producând diaree, în timp ce altele distrug
flora intestinală, favorizând constipaţia.
- pozitia in timpul defecatiei; pozitia neconfortabila influenteaza negativ eliminarea intestinala( ex:
pacientii imobilizati la pat);
- activitatea fizica redusa sau absenta; sedentarismul;alimentatia si hidratarea inadecvata;
- sarcina datorita presiunii exercitate asupra intestinelor;patologia tubului digestiv; boala ulceroasa,
pancreatita,etc.
2.Psihologice: stresul, anxietatea, tulburarile de gandire.
3.Sociologice: conditiile de mediu nefavorabile;
4.Lipsa de cunostinte.
Manifestari de dependenta
Tulburarile  patologic evacuările variază în funcţie de viteza tranzitului intestinal;
frecventei  tranzitul crescut provoacă scaune frecvente = diaree;
scaunelor  tranzitul întârziat determină evacuare de scaun la 3,4 zile = constipaţie;
 oprirea tranzitului intestinal fără scaun si emisie de gaze = ileus.
Tulburarile - orarul scaunelor se modifică din cauze pur funcţionale atunci când nu există
orarului intervenţii chirurgicale, neurochirurgicale, traumatisme, stări comatoase, afecţiuni ce
scaunelor impun imobilizarea la pat şi un anume regim alimentar.
- sunt cauzate şi de : - lipsa de educaţie a senzaţiei de defecare;
- regim alimentar necorespunzător menţinut timp îndelungat;
- dezechilibru endocrin;- lipsa activităţilor recreative sau a exerciţiilor fizice;
- profesiuni sedentare.
Aceste modificari de orar pot constitui factori premergatori pentru constipatia
habituala.
Modificari • in constipaţie, cantitatea materiilor fecale este redusă;
cantitative • in dizenterie scaunele reduse caracteristic (chiar 10-15 g) sunt însoţite de tenesme şi
durere;
• cantitatea scaunului creşte în: afecţiunile pancreasului, afecţiunile colonului - diaree
gastrogene de natură aclorhidrică;
- cantitatea scaunului până la câteva Kg este întâlnită în anomalii de dezvoltare ale
colonului.
Modificari de - scăzută în caz de diaree;- lichidă apoasă după administrarea de purgative saline;
consistenţa - dură în constipaţie, având aspect de coproliţi;
- consistenţă neomogenă reprezentată prin evacuare de scaun solid urmată de scaun
semilichid sau lichid (falsă diaree);
- lichida, semilichida , grunjoasa- se intalnesc in patologie;
Modificari de - filiformă având caracter pasager în spasme ale regiunii ano-rectale;
forma - de panglică sau de creion în malformaţie anatomică sau cancer a porţiunii anorectale a
64
tubului digestiv având caracter permanent;
- aspect asemănător excrementelor de capră sau măslinelor în constipaţia spastică;
- masă fecaloidă abundentă în caz de constipaţie atonă;
- aspect de balegă de vacă în colite.
Modificari ale Viteza tranzitului intestinal este cauza principală a determinării culorii scaunelor în
culorii condiţii patologice:- culoarea galben-aurie în diaree;
- culoarea verde mai ales la copii, când bilirubina se oxidează la nivelul intestinului
gros;
- culoare mai închisă decât brună în constipaţie;
- culoare albicioasă ca argila în icterul mecanic, prin lipsa pigmenţilor biliari sau
prezenta unei cantităţi mari de grăsimi nedigerate în scaune;
- culoare neagră ca păcura, moale şi lucios, în hemoragiile digestive superioare =
melena;
- culoare roşie în hemoragiile digestive inferioare( are sediul distal de ligamentul lui
Treitz) - hematochezie;
- anumite med colorează caracteristic materiile fecale (bariul în alb, fierul in negru-
verzui).
Modificari ale - miros acid în caz de fermentaţie intestinală;
mirosului - miros rânced pătrunzător datorat grăsimilor nedigerate;
- miros fetid în caz de putrefacţie la nivelul colonului;
- miros foarte fetid în cancer al colonului şi al rectului;
- consistenţa scaunului determină şi penetrabilitatea mirosului (în diaree aproape nu are
miros, iar scaunele dure au miros mai pronunţat).
Modificari - aspect de zeamă de pepene în febră tifoidă;
ale aspectului - aspect de zeamă de orez în unele intoxicaţii, lambliază, holeră.
elemente patologice:
- mucus, puroi, sânge în colite ulceroase, pseudomembranoase, cancer rectal/intestinal,
dizenterie;
- resturi de alimente nedigerate în pancreatite cronice = creatoree (ţesutul muscular nu
poate fi digerat prin lipsa sucurilor respective);
- grăsimi nedigerate -„steatoree" prin insuficientă digestie sau absorbţie;
- paraziţi intestinali amestecaţi în scaun sau eliminaţi independent;
- scaune mucoase caracterizate prin conţinut bazat în mucus;
- scaun muco-purulent caracterizat prin eliminarea de puroi în diferite cantităţi;
- scaun muco-sanguinolent conţinând sânge în cantităţi variabile;
- scaune lichide şi semilichide rezultate în urma proceselor fermentative din intestin
emisie în jet, caracter spumos uneori aproape transparent (10—30/24 h);
- scaune muco-grunjoase având consistenţă neomogenă semilichidă cu particule solide
(mucusul este format dintr-o substanţă gelatinoasă incoloră, galbenă sau verde, iar
grunjii au formă neregulată, volum mai mare, albi sau galben-verzui) - (5-10/24 h).
Tulburarile - emisia de gaze poate avea loc prin cavitatea bucală sau intestinală;
emisiei de gaze - eructatia -liminarea de gaze prin cavitatea bucală(afecţiuni esofagiene, gastrice sau
intestinale);
- flatulenţă: evacuarea frecventă, abundentă și necontrolată a gazelor din intestine( prin
anus);
- meteorismul sau balonarea este acumularea de gaze întâlnită in afecţiuni gastrice,
hepatice;
- ileus - oprirea tranzitului pentru materii fecale si gaze.
Cauze:- cauze de natură funcţională = paralizia musculaturii pereţilor intestinali
65
(peristaltismul este abolit) sau spasmul pereţilor intestinali (puternice
contracţii intestinale); în aceste cazuri avem de-a face cu „ileusul dinamic";
- cauze mecanice = ocluzii, strangulaţii, obstrucţii intestinale, etc.- „ileus
mecanic";
Manifestari de Durerea intestinală- intensitatea durerilor este variabilă mergând de la simplă jenă la
acompaniamen colică:
t - colici intestinale : durerile determinate de miscarile peristaltice exagerate intestinale
cu caracter violent spasmodic, de crampe, sfâşieri sau torsiuni; apar spontan şi nu se
exacerbează la presiune precum durerile peritoneale; originea lor este indicată de
fenomenele care le însoţesc: diaree, constipaţie, meteorism, gheorăituri;
- crampe abdominale: contractie involuntara si pasagera a musculaturii(involuntara);
apar printr-o tulburare a muschiului peretelui din tubul digestiv. Fiind un muschi cu
fibre musculare de tip neted, el nu poate fi controlat voluntar si nu are specificitate.
Ritmicitatea contractiilor este data de alimentele introduse in tubul digestiv.
Tenesmele:reprezintă senzaţia imperioasă de defecare însoţită de arsură şi tensiune
dureroasă la nivelul rectului; apar în afecţiunile recto-sigmoidiene sau procesele
inflamatoare ale regiunii perirectale.
Anorexie- lipsă a poftei de mâncare.
Cefalee- durere ce cap.
Iritaţia tegumentelor regiunii anale
Obiective :
- pacientul sa exprime satre de confort fizic si psihic; -pacientul sa prezinte tegumente si mucoase
integre ;
- pacientul sa prezinte eliminari adecvate.
Atitudini si interventii ale asistentei medicale
Evaluăm tulburările în eliminarea de fecale:
 observăm, notăm cu mare atenţie şi anunţăm medicul pentru dejecţiile anormale si delimităm
caracterul durerilor intestinale, tenesmelor;
 supraveghem apariţia durerilor înainte, în timpul sau după evacuarea scaunelor;
 observăm dacă aceste dureri au încetat după evacuare.
Aplicam intervenţii specifice:
 administrăm medicaţia prescrisă pentru calmarea durerilor intestinale şi tenesmelor;
 păstrăm pentru vizită scaunele suspecte sau care prezintă modificări patologice;
 captăm materiile fecale pentru examenle de laborator solicitate de medic;
 scaunele copilului mic sunt păstrate împreună cu scutecele/ pampersul;
 recoltăm timp de 3-4 zile probe de scaun ale pacientului pentru suspiciune parazitară;
 evaluăm cantitativ forma, culoarea, mirosul, aspectul, consistenţa materiilor fecale; si înregistrăm cu
fidelitate frecvenţa scaunelor;
 educăm pacientul pentru evacuare ritmică la aceeaşi oră a zilei;
 efectuăm masaj abdominal pacientului;
 educăm şi asigurăm pacientului poziţia pe closet cât mai fiziologică;
 respectăm obişnuinţele individuale ale pacientului;
 urmărim apariţia zilnică sau la două zile, la aceeaşi oră, a scaunelor;
 administrăm frecvent apă în cantităţi mici;
 când pacientul se poate mobiliza îi asigurăm poziţia pe WC cât mai fiziologică;
 avem în vedere obişnuinţele individuale;
66
 urmărim cantitatea, aspectul, calitatea bolului fecal;
 urmărim apariţia zilnică sau la două zile la aceeaşi oră a scaunelor;
 declanşăm eliminarea bolului fecal după dejun;
 efectuam masaj abdominal;
 pentru constipaţie regimul alimentar va fi constituit din celuloză şi lichide;
 in constipatie, la indicaţia medicului vom administra laxative sau efectuăm clisma evacuatoare;
 în diaree constituim un regimul alimentar specific de cruţare a intestinelor fără celuloză;
 la indicaţia medicului vom administra antimicrobiene, fermenţi digestivi;
 efectuăm exerciţii pentru reeducarea rectului în realizarea unei continue evacuări ritmice, în mod
obligatoriu toaleta pacientului va fi efecuată ori de câte ori este nevoie pentru ca acesta să aibe tegumentele
şi mucoasele integre şi curate.
Educăm pacientul pentru auto-asistenţă in cazul balonarilor:

educăm pacientul pentru a mânca încet şi a mesteca foarte bine alimentele indiferent de consistenţa;
educăm pacientul pentru a evita conversaţiile în timpul mesei şi a înghiţi mai puţin aer;
educăm pacientul să renunţe la băuturi gazoase sau la bere în timpul mesei;
educăm pacientul să evite consumul alimentelor care balonează (ceapa, leguminoasele);
educăm pacientul să evite consumul de legume împreună cu fructe respectând regimul disociat;
educăm pacientul să evite alimentele şi consumul de alcool care întârzie sau frâneaza digestia (zahăr,
dulceaţă, alcool);
recomandăm alternarea regimurilor alimentare în cazul unei alergii alimentare;
supraveghem şi delimitam alimentul care a generat intoleranţa alimentară;
încurajăm consumul de ceaiuri de plante cu efect inhibitor asupra balonărilor (anason, coada şoricelului);
recomandăm şi efectuam cu pacientul pentru stimularea mişcărilor peristaltice:- mişcare şi activitate fizică,
gimnastică abdominală, băi de şezut;- masajul regiunii abdominale.
• efectuăm cu pacientul exerciţii de respiraţie pentru balonarile cauzate de absorbtia excesivă de aer.
9. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
Definiţie: A se mişca şi a avea o bună postură sunt o necesitate a fiinţei vii de a fi în mişcare, de a-şi
mobiliza toate părţile corpului prin mişcări coordonate, de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o poziţie
care să permită eficacitatea funcţiilor organismului.
Indepdenţa în satisfacerea nevoii

Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posturi este determinată de integritatea
aparatului locomotor (muşchi, sistem osos, articulaţii), a sistemului nervos central, aparatului vestibular şi
componentele de ordin psihic - atenţia, voinţa, capacitatea de înţelegere, stare de conştientă etc. Oasele
acţionează ca pârghii, având rol fundamental în realizarea mişcărilor. Muşchii acţionează prin proprietăţile
lor: excitabilitate, contractibilitate, elasticitate. Aparatul vestibular menţine echilibrul static şi dinamic al
corpului. Sistemul nervos - cerebelul - alături de aparatul vestibular, contribuie la reglarea echilibrului, dar
reglează totodată şi tonusul muscular şi mişcările fine.

Factori •Vârsta şi dezvoltarea:
biologici •Exercitii fizice – au rol menţinerea unei cât mai bune stări de sănătate.
67
Factori - emoţiile:;
psihologici -personalitatea: temperamentul determină ca individul să fie mai activ, înflăcărat, sau calm,
grav
Factori - cultura: - individul practică activităţi fizice, adoptă diferite posturi în viaţa cotidiană, în
sociologici funcţie de societatea în care trăieşte;
- rolurile sociale
- organizarea socială: fiecare societate are legi şi regulamente pentru ca individul să-şi
menţină sănătatea, chiar dacă depune un efort deosebit;
- temperatura mediului ambiant;
- ritmul circadian- tradiţiile, religia
Postura - funcţia corpului omenesc, bazată pe acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor

adecvată (sau aparatului locomotor şi a sistemului nervos, cu ajutorul cărora se menţine stabilitatea,
atitudinea) echilibrul şi raporturi constante între corp şi mediu şi între diferite segmente ale corpului;
- în picioare (ortostatism): - capul drept înainte;- spatele drept;- braţele, pe lângă corp;-
şoldurile, gambele drepte;- piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba;
- şezând:- capul drept;- spatele drept, rezemat;- braţele sprijinite;- coapsele orizontale;-
gambele verticale;- piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba, sprijinit pe podea;
- culcat (clinostatism):- decubit dorsal (pe spate);
- decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte);
- decubit ventral (pe abdomen).
Mişcări Tipuri de mişcări:
adecvate - abducţie - mişcări de îndepărtare faţă de axul median al corpului;
- adducţie- mişcări de apropiere faţă de axul median al corpului;
- flexie/extensie - mişcări de apropiere sau îndepărtare a două segmente apropiate (braţ,
antebraţ, gambă-coapsă);
- rotaţie - mişcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului care se
deplasează;
- pronaţie/supinaţie - pronaţia este mişcarea de rotaţie a mâinii, prin care palma priveşte în
jos, iar supinaţia este mişcarea inversă; la picior, palma priveşte lateral, cu marginea
externă ridicată - pronaţie, invers fiind supinaţia;
- circumducţie - mişcare complexă, care totalizează flexia, extensia, abducţia şi le asociază
cu rotaţia.
Exerciţii fizice: sunt activităţi fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăţi randamentul
muscular şi circulaţiei:- active - executate de către individ;
- pasive - mişcări ale articulaţiilor, executate de către o altă persoană;
- izometrice - contracţii musculare în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată,
crescând numai tensiunea sa (exemplu: contracţia muşchilor pentru menţinerea
poziţiei corpului);
- de rezistenţă: exerciţii fizice în care creşte tonusul muscular.
A. caracteristicile exerciţiilor: coordonate, armonioase, complete
B. execuţie: - a se scula, a merge, a alerga, a se apleca, a se aşeza pe vine, a îngenunchea,
a ridica greutăţi, a apuca obiecte.
Tensiune - se modifică în raport cu intensitatea efortului depus.
arterială
Puls - creşte frecvenţa şi amplitudinea lui, în funcţie de intensitatea efortului.
68
Intervenţiile asistentei medicale pentru
menţinerea independenţei mişcării
- stabileşte împreună cu pacientul nevoile de

exerciţiu fizic
- planifică un program de exerciţii moderate,
adaptat capacităţii fizice ale pacientului
- învaţă pacientul să folosească tehnici de
destindere şi relaxare
- educă pacientul să evite tabagismul, mesele
copioase, surplusul de greutate
Probleme de dependenţă:
1. Imobilitate
2. Hiperactivitate
3. Necoordonarea mişcărilor
4. Postură inadecvată
5. Circulaţie inadecvată
1. Imobilitatea/ dificultatea de a se misca
Aceasta reprezintă o diminuare sau o restricţie a mişcării, fiind recomandată, adesea, ca metodă
terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale.
Surse de dificultate care determină imobilizarea

Surse de ordin fizic - alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral);- alterarea integrităţii
aparatului locomotor (fracturi, entorse, luxaţii); piedici ale mişcării (pansamente,
69
aparat gipsat, extensie continuă);- dezechilibre – durerea ;- complicatii digestive.
Surse de ordin - tulburările de gândire, anxietate, stres, pierderea, separarea sentimente de
psihologic culpabilitate,depresii
Surse de ordin - eşecul;
sociologic - izolarea, agresivitatea, comunicare ineficienta.
Lipsa cunoaşterii - cunoaşterea de sine, despre alţii şi despre mediul înconjurător.
Dificultate de - a se ridica;- a se aşeza;
deplasare - a merge;
Diminuarea sau - prezenţa parezelor; (mono, para, tetra pareze sau paralizii);
absenţa mişcării - prezenţa paraliziilor.
Atonie musculară - scăderea tonusului muscular.
Atrofie musculară - diminuarea volumului muşchiului, a contractibilităţii sale.
Hipertrofie - mărirea volumului unui muşchi.
musculară
Contractura - contracţie involuntară şi permanentă a unuia sau mai multor muşchi care determină o
musculară poziţie inadecvată
- contracţia muşchilor masticatori determină trismus şi "râsul
Râs sardonic sardonic".
(tetanos)
Anchiloză - diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii.

- contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau a mai multor muşchi
Crampă (molet, picior) cauzată de o poziţie incomodă, de compresiunea unui nerv sau de
deficitul de calciu.
Escară de decubit - ulceraţii ale pielii (vezi nevoia de a păstra tegumentele curate şi integre).
Diminuarea - tulburările psihice pot determina lipsa interesului pentru mişcare, menţinerea timp
interesului îndelungat a unei stări de imobilitate.
Poate fi:
Impotenta
- partiala sau totala interesand un segment de membru, in totalitate sau mai multe
functionala
membre- trecatoare sau definitive, regresiva , stationara sau progresiva.
Intervenţii la asistentei medicale -pacient cu imobilitate

Pacientul să aibă tonusul - planifică un program de exerciţii, în funcţie de cauza imobilizării şi de
muscular şi forţa capacitatea pacientului.
musculară păstrată
Pacientul să-şi menţină - schimbă poziţia pacientului la fiecare 2 ore;- masează regiunile predispuse la
integritatea escare, pudrează cu talc;- efectuează exerciţii pasive, la fiecare 2 ore;
tegumentelor şi a - învaţă pacientul care este postura adecvată şi cum să efectueze exerciţii
activităţii articulare musculare active.
Pacientul să-şi menţină - învaţă pacientul:- să facă exerciţii de respiraţie profunde; - să tuşească şi să
funcţia respiratorie îndepărteze secreţiile;- administrează medicaţia prescrisă de medic.
Pacientul să fie - pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de îngrijire ;
echilibrat psihic - redă încrederea pacientului că imobilitatea sa este o stare trecătoare şi că îşi va
putea relua mersul.
Pacientul să-şi menţină - suplineşte pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl serveşte la pat cu cele
satisfăcute celelalte necesare.
70
nevoi fundamentale
2. Hiperactivitatea
Această problemă de dependenţă constă în creşterea ritmului mişcărilor şi a activităţilor individului,
determinată de instabilitatea emoţională şi de pierderea ideilor.
Sursele de dificultate
Surse de ordin fizic - dezechilibre endocrine;- reacţii medicamentoase, - alcoolism.
Surse de ordin - senilitate; tulburări de gândire;separaţie, criză, pierdere.
psihologic
Lipsa cunoaşterii - lipsa cunoaşterii de sine.
Vorbire caracteristică - vorbeşte mult, precipitat;
Pacientul reacţionează - stimuli luminoşi, auditivi, din mediul extern, cât şi stimuli interni; ei determină
la toţi stimulii reacţii din partea bolnavului;
Mişcări caracteristice - mişcări rapide, frecvente;
Spasme - contracţie involuntară a unuia sau mai multor muşchi;
Ticuri - mişcări convulsive, involuntare ale ochilor, ale gurii, ale unui braţ sau ale unui
picior;
Manie - psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie, în special, în sfera afectivităţii
cunoaşterii şi activităţii; bolnavul este neliniştit, tulburent; datorită ritmului rapid de
desfăşurare a activităţii sale, nu duce nimic la îndeplinire din ceea ce plănuieşte;
Euforie - bună dispoziţie, de obicei, nemotivată.
Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu hiperactivitate

Obiective Intervenţii autonome şi delegate
Pacientul să prezinte - înlătură stimulii din mediul înconjurător (asigură semiobscuritatea încăperii,
mobilitate normală izolarea fonică, reducerea numărului de vizitatori);
- asigură condiţii ca bolnavul să facă băi călduţe, să consume lichide la temperatură
moderată.
Pacientul să-şi - supraveghează permanent pacientul, pentru a nu se răni;- înlătură obiectele
menţină integritatea contondente;
fizică - aplică constrângeri fizice, dacă este cazul (chingi, cămaşă de protecţie);
- administrează tratamentul tranchilizant prescris de medic.
3. Necoordonarea mişcărilor
Această problemă de dependenţă reprezintă dificultatea sau incapacitatea individului de a-şi
coordona mişcările diferitelor grupe musculare.
Sursele de dificultate
Surse de - deficit senzorial, leziuni ale sistemului nervos central, boala Parkinson-
ordin fizic dezechilibru hidroelectrolitic;- efect secundar al unor medicamente,
droguri.
Surse de ordin psihologic - tulburările de gândire ;anxietate, stres.
Surse de ordin sociologic - mediu necunoscut.
Lipsa cunoaşterii - insuficienţa cunoaşterii de sine şi a mediului înconjurător.
Akinezie - incapacitatea de a efectua anumite mișcări;
71
Ataxie - tulburare de coordonare a mişcărilor active voluntare;
Miscari coreice - se caracterizeaza prin miscari rapide ("miscari coreice"), de amplitudine variabila,
pe orice grup muscular, in repaus sau actiune, dezordonate, bruste. La nivelul fetei
dau nastere la grimase. Produc mersul dansant.
Convulsii - contracţii repetate, involuntare, ale unui muşchi sau grupe de muşchi, urmate de
relaxare; contracţia este instantanee ;
Tremură-turi - secuse repetate, involuntare, ale unei părţi a corpului (mâini, cap sau ale întregului
corp);
Contractura - punere in tensiune si scurtarea fibrei musculare in tetanos, turbare, tetanie, afectiuni
permanenta cerebrale;
Fasciculatiile si - contractii rapide, limitate la suprafata muschilor, fiind determinate de intoxicatii
fibrilatiile musc endo- sau exogene;
Tulburări ale - mersul încet, obosit, cu opriri dese însoţeşte
mersului astenia, boala Addison, miastenia, convalescenţa;
- claudicaţia intermitentă - durerii musculare (crampe, taieturi, furnicaturi sau senzatia
de oboseala) muschilor gambei care apare in timpul efortului fizic si este ameliorat
dupa o perioada de repaus; apare în arteriopatiile obliterante;
- mersul ebrios (titubant): nesigur, mişcări neconcordante, deplasări ale capului
înainte, înapoi; apare în intoxicaţia alcoolică sau cu barbiturice;
- mersul cerebelos: nesigur, cu bază largă de susţinere;
- mers precipitant, paşi mărunţi, corp aplecat înainte (fuge după centrul de
greutate);survine în boala Parkinson;
- mersul senil cu paşi mici, târâţi, nesiguri; se înregistrează la vârstnici,
aterosclerotici, sindromul pseudobulbar;
- mersul stepat, equin: pacientul atinge solul cu vârful piciorului şi apoi cu călcâiul, ca
un cal de circ; se constată în paralizia muşchilor pretibiali şi peronieri (datorată
paraliziei nervului sciatic popliteu extern) în poliomelită, sciatica paralizantă;
-mersul cosit (spastic) datorat hemiplegiei spastice: constă în aducerea piciorului
înainte printr-o mişcare de circumducţie (în arc) datorită imposibilităţii flectării
membrului inferior;- mersul dezordonat- apare in coree;- mersul antalgic- apare din
cauza aparitiei durerii(boli reumatice, sciatica);- mersul leganat, de rata- apare in
miopatiile grave.
Dificultatea de a - greutate in schimbarea pozitiei;
trece din
ortostatism în
poziţie şezând
Expresie facială - faţă rigidă
caracteristică
Intervenţiile asistentei medicale - pacient cu necoordonarea mişcărilor

Pacientul să fie - pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de îngrijire (Exemplul:
echilibrat psihic E.E.G.)
Pacientul să aibă - planifică un program de exerciţii şi de mers, în funcţie de capacitatea pacientului ;
tonusul muscular - învaţă pacientul să utilizeze diferite aparate de susţinere pentru activităţile
adecvat activităţii cotidiene ;
depuse - ajută pacientul să facă băi calde, exerciţii fizice, îi face masaje la nivelul
extremităţilor ;
72
- administrează medicaţie antiparkinsoniană.
Pacientul să-şi - pacientul va fi ajutat să-şi satisfacă nevoile organismului.
satisfacă toate
nevoile organismului
4. Postura inadecvată
Este o problemă de dependenţă, reprezentată de orice poziţie care nu respectă principiile poziţiei
anatomice a corpului şi care predispune individul la diferite deformări.
Surse de ordin Poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a:
fizic - oboselii, slăbiciunii musculare sau durerii în cursul unor boli; pacientul imobilizat la
pat nu-şi poate schimba poziţia şi este predispus la alterări ale integrităţii pielii, la nivelul
punctelor de presiune, la deformări, la complicaţii pulmonare;
- modificărilor produse de boală în organism, cum ar fi contractura musculară
(tetanos);
- reacţiei, conştiente sau inconştiente, a individului (de exemplu, poziţia cocoş de
puşcă, în meningită);
- măsurilor profilactice în prevenirea unor complicaţii (de exemplu, cu membrul
inferior, ridicat pe o pernă în tromboflebită);
- terapiei necesare vindecării (de exemplu, în cursul tratamentului fracturilor prin
extensie continuă);
- măsurilor de prim ajutor (de exemplu, în anemiile acute posthemoragice);
- examinării endoscopice sau clinice a unor organe.
Surse de ordin - anxietate, stres ;
psihologic - situaţie de criză, tulburări de gândire.
Surse de ordin - condiţii de muncă inadecvate.
sociologic
Lipsa de - insuficienta cunoaştere de sine şi a celorlalţi.
cunoaştere
oboseală musculară - reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului,
consecinţă a activităţii excesive, prelungite.
deformări ale coloanei vertebrale - cifoză (deviaţia coloanei vertebrale, cu o convexitate posterioară);
- lordoză (accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale);
- scolioză (deviaţia laterală a coloanei vertebrale).
deformări ale membrelor inferioare - genu valgum - deformări în care genunchii sunt apropiaţi, iar
picioarele depărtate;
- genu varum - deformări în care genunchii sunt depărtaţi, în schimb
picioarele apropiate;
- picior strâmb- sprijinit pe antepicior (equin) ;
- sprijinit pe călcâi (talus); - sprijinit pe partea externă (varus);
- sprijinit pe partea internă (valgus);
- picior plat - bolta plantară prăbuşită;
deformări ale şoldurilor - luxaţie - ieşirea capului femural din articulaţia coxofemurală.
- pentru examinare: - ginecologică - pacienta stă culcata
poziţii inadecvate impuse (fortate) pe spate, cu genunchii flectaţi, depărtaţi, iar coapsele flectate pe
abdomen;
-genu-pectorală - pieptul pe plan orizontal, pacientul
73
sprijinindu-se pe genunchi, poziţie utilizată pentru examenul
rectoscopic;
- terapeutice- pentru interventii, pentru a ameliora starea
pacientului, pentru vindecare:
- pozitia Trendelenburg - trunchiul, membrele inferioare mai
sus decât capul (poziţia asigură circulaţia sângelui la creier);
- pozitia Fowler- pozitie semisezanda. Se obtine prin
elevarea spatelui si capului pacientului la un unghi de 45-60 grade.
Genunchii pot fi sau nu indoiti. Aceasta pozitie este folosita pentru a
facilita respiratia,drenajul si alimentarea pacientului .
- pozitia din drenajul postural;
- pozitia pacientilor imobilizati nin aparat gipsat;
- pozitia “spate de pisica”- in decubit lateral in pat,
cu spatele la marginea patului, coapsele flectate pe abdomen, barbia
atingand pieptul; este indicata in punctia lombara.
poziţii patognomonice - sunt specifice unei boli; de exemplu, în tetanos
- opistotonus- poziția de arc de cerc a pacientului sprijinit in
occiput si calcaie datorata spasmului prelungit al mușchilor spatelui;
- pleurostotonus: atitudine de incovoiere a corpului lateral, in arc de
cerc, determinata de contractura muschilor unei jumatati a corpului.
- poziţia „cocoş de puşcă", în meningită (capul în hiperextensie iar
membrele inferioare flectate atât din articulaţia coxofemurală cât şi
din aceea a genunchiului).
dificultate de schimbare a poziţiei - semişezând în pat (pacienţii cu dispnee)- decubit ventral (poziţie
inadecvată, când pacientul nu-şi poate schimba singur poziţia)
Dific. de a ramane in pozitie - greutate in a-si mentine pozitia;
adecvata
torticolis - contractura mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului,
care limiteaza miscarile de rotatie a capului;
bătătură (clavus) - hiperkeratoză uşor reliefată, netedă.
Intervenţiile asistentei medicale- pacient cu postură inadecvată

Pacientul să aibă postura - instalează pacientul în pat, respectând poziţiile anatomice ale diferitelor
adecvată. segmente ale corpului;foloseşte utilajele auxiliare şi de confort, pentru
menţinerea poziţiei anatomice.
Pacientul să aibă o poziţie care - instalează, de urgenţă, pacientul cu tulburări respiratorii (dispnee) în
să favorizeze respiraţia, poziţie semişezând;- instalează, de urgenţă, pacientul cu anemie acută
circulaţia sângelui, drenajul posthemoragică în poziţie Trendelenburg;
secreţiilor bronşice. - instalează pacientul cu secreţie bronşică în poziţie de drenaj postural;
- foloseşte utilaje pentru confortul pacientului, în aceste poziţii.
Pacientul să nu prezinte - schimbă poziţia pacientului la interval de 2 ore;
complicaţii ca: escare de - verifică pielea în regiunile cu proeminenţe osoase, o dată cu schimbarea
decubit, anchiloze, contracturi. poziţiei;
- masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei;
- asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp;
- efectuează exerciţii pasive şi active (după caz);
- învaţă pacientul care este poziţia adecvată.
74
5. Circulaţia inadecvată
Circulaţia inadecvată a fost tratată în cadrul problemelor de dependenţă ale nevoii de a respira şi de a
avea o bună respiraţie.

Nesatisfacerea nevoii de a se mişca şl a avea o buna postură afectează celelalte nevoi fundamentale.
A comunica• comunicare ineficientă şi izolare prin limitarea posibilităţilor de mişcare sau
invaliditate.
A-şi menţine temperatura în limite normale• diminuarea/ incapacitatea de deplasare şi
mobilizare, determină vulnerabilitatea la factorii meteorologici şi hipo-/hipertermie prin imobilizare.
A respira• restrângerea activităţilor fizice recreative, deficitul motor, postura inadecvată,
determină, apariţia tulburărilor funcţionale şi a afecţiunilor respiratorii.
A mânca şi a bea• lezarea integrităţii sistemului locomotor (fractură, amputaţie), sau afecţiunea
neurologică cu deficit motor (durere exacerbată la mobilizare) determină dezechilibrul alimentar şi
hidroelectrolitic.
A elimina• mobilizarea deficitară determină deplasare dificilă la toaletă, iar imobilizarea
prelungită la pat este cauza apariţiei tulburărilor reno-vezicale (incontinenţa de urină - materii fecale, litiază
urinară, infecţie urinară cronică).
A dormi şi a se odihni• diminuarea/incapacitatea de mobilizare afectează odihna şi somnul prin
lipsa de activitate, efort fizic.
A fi curat, îngrijit si a-si proteja tegumentele• problemele de dependenta determină tulburări
trofice cutanate.
A se îmbrăca şi dezbrăca• disconfortul cauzat de durere la mobilizare, precum şi afecţiunile
articulare, limitează capacitatea de autoservire, pentru îmbrăcat şi dezbrăcat, iar imobilitatea determină
imposibilitatea de a se imbrâca şi dezbrăca.
A evita pericolele•risc potenţial major de rănire prin cădere,
cauzat de imposibilitatea menţinerii echilibrului,
ortostatismului şi a tulburărilor de mers.
A trăi conform propriilor concepţii spirituale
•afectarea participării la servicii religioase, reuniuni culturale, prin diminuarea / incapacitatea de deplasare
(pacient incapabil să comunice la nivel senzorial, motor, afectiv).
A se realiza
•restrângerea preocupărilor sociale şi imposibilitatea participării active pe plan profesional datorită
afecţiunilor locomotorii şi invalidităţii.
A se recrea
•afectarea mobilităţii diminuează capacitatea de participare la activităţi recreative.
A învăţa• diminuarea/ incapacitatea de mobilizare determină restrângerea sau renunţarea la
activităţi şcolare şi a preocupărilor intelectuale, precum şi neacceptarea handicapului.
10. NEVOIA DE A DORMI SI A SE ODIHNI
75
Definiţie:Nevoia de a dormi si a se odihni este o necesitate a fiecărei fiinţe umane de a dormi şi a se
odihni în bune condiţii, timp suficient, astfel încât să-i permită organismului să obţină randamentul maxim.
Condiţii pentru odihna eficientă
Confortul fizic
- eliminarea surselor perturbatoare ce produc stări de iritare şi nervozitate ;- controlul durerii;- asigurarea
unei temperaturi optime a mediului;- asigurarea igienei;- poziţii corporale adecvate;- eliminarea surselor de
distragere a atenţiei.
Implicare personală responsabilă
- capacitate decizională (fiecare persoană trebuie să-şi cunoască condiţiile corespunzătoare);
- participare activă în menţinerea sănătăţii;- informaţii corecte cu privire la satisfacerea trebuinţei de somn;
- practicarea regulată a comportamentelor corecte pentru formarea paternului de somn.
Somn suficient
- obţierea unor ore suficiente de somn;- calitate corespunzătoare a somnului.
Rolul somnului
Somnul este esenţial pentru viaţă. Animalele deprivate de somn mor. Lipsa somnului poate afecta
sănătatea şi chiar viaţa oamenilor. Un studiu efectuat de Societatea Americană de Cancer a indicat o creştere
a riscului de deces de 1,8 ori mai mare la persoanele sănătoase care au dormit doar 6 ore pe noapte, faţă de
persoanele care au dormit 7-8 ore pe noapte. Organismul omenesc este alcătuit în aşa fel încât fiecare organ
are un timp al său pentru odihnă şi recuperare. Procesele reparatorii şi regenerative sunt însă maxime în
timpul somnului.
I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOI

Fiinţa umană consacră o parte importantă a vieţii somnului şi odihnei.
ODIHNA este perioada în care se refac structurile alterate ale organismului, se completează resursele
energetice folosite, se transportă produşii formaţi în timpul efortului, fie în ficat - acidul lactic, fie în rinichi,
organ excretor.
SOMNUL este forma particulară de odihnă prin absenţa stării de veghe.
Somnul eliberează individul de tensiuni psihologice şi fizice şi îi permite să găsească energia necesară
activităţii cotidiene.
In timpul somnului, activităţile fiziologice descresc, are loc diminuarea metabolismului bazal, a
tonusului muscular, a respiraţiei, a pulsului, a tensiunii arteriale. Sporeşte secreţia hormonilor de creştere,
mai ales la pubertate.
Acestea sunt mai evidente în timpul somnului nocturn şi mai reduse în cel diurn.
Se cunosc două tipuri de somn: somnul lent, clasic sau ortodox, şi somnul paradoxal cu activitate rapidă
corticală.
Somnul lent reprezintă o veritabilă perioadă de odihnă pentru organism (numai parţial pentru creier),
are un rol reparator, restaurator, fortifiant, cu funcţie în creşterea şi reînnoirea ţesuturilor corporale.
Somnul rapid, paradoxal, este important pentru refacerea creierului (creşte fluxul sanguin în creier).
Visele se produc în somnul paradoxal. Cei treziţi din somnul paradoxal îşi amintesc precis conţinutul
visului cu detalii.
In alte faze, îşi amintesc greu sau deloc.
Ciclul de somn este constituit din perioade de somn lent, care pe măsura înaintării în noapte îşi pierde
din calitatea de somn profund şi din perioada de somn rapid.Variaţiile în producerea ciclurilor de somn sunt
76
mari de la individ la individ. Pentru a se menţine starea de independenţă este necesară respectarea ritmului
somn-veghe.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de somn

Biologici - vârsta.Nevoia de odihnă şi somn variază în funcţie de vârstă:
- necesităţi proprii organismului.Există persoane care dorm mai puţin, păstrându-şi
vioiciunea şi puterea de muncă, în timp ce altele necesită un număr mare de ore de odihnă şi
somn.
- activitatea.O activitatea fizică adecvată predispune individul la un somn regenerator.
- alimentatia.Fluctuatiile si regimurile hipo si/sau hipercalorice afecteaza paternul de somn.
- deprinderi legate de somn.
Somnul îşi are regulile sale, ritualul său, de care este necesar să se ţină seama; culcarea la
aceeaşi oră, somnul nocturn, confortul, unele deprinderi înainte sau la culcare cum sunt:
lectură plăcută, baie caldă, băutură caldă sau rece; la copii, poveştile sau jocul cu jucăria
preferată favorizează somnul.
- ritmul veghe-som.Funcţia veghe-somn reprezintă un proces biologic a cărei periodicitate
este legată de alternanţa zi-noapte. Schimbarea acestei alternanţe poate explica perturbările
funcţiei veghe-somn apărute la speologi, cosmonauţi, muncitori care lucrează în ture.
Această perturbare veghe-somn atrage după sine perturbarea numeroaselor sisteme
biologice. Somnul nocturn este mult mai odihnitor decât cel diurn.
- capacitatea de a te destinde. - stilul de viaţăModul de viaţă al oamenilor este diferit şi
prezintă în componenţa lui comportamente dezirabile sau indezirabile, unele dintre acestea
influenţând cantitatea şi chiar calitatea somnului.
Psihologic - anxietatea, teama, neliniştea, stresul emotional.Starea de nelinişte mai mult sau mai puţin
conştientă, care produce o puternică tensiune interioară, manifestată prin nesiguranţă şi
tulburări neurovegetative, modifică, calitatea şi cantitatea somnului.- substantele
psihoactive (alcoolul,drogurile, cafeaua, ceaiul, unele medicamente influenteaza cantitatea
si calitatea somnului;
- somniferele altereaza calitatea somnului.
Sociologic - programul de activitate:Persoanele care au un program de muncă, variabil au ritmul
veghe-somn modificat; aceasta influenţează satisfacerea nevoii de a dormi, a se odihni.
Culcarea la ore fixe, somnul de noapte asigură odihna necesară organismului.
- locul de odihnă:Confortul, numărul de persoane cu care împarte camera, intimitatea şi
liniştea locului de odihnă pot modifica repausul şi somnul.
Manifestări de independenţă (număr de ore de somn corespunzător vârstei si activităţii depuse, somn
liniştit, fără întreruperi si fără coşmaruri, stare de relaxare).
Somnul - durata- in funcţie de vârstă:
- sugarul are deja create paternuri de somn care încep să se contureze încă de la o lună şi
se desăvârşesc la vârsta de trei luni: între 10 şi 12 ore noaptea, 2 ore ziua.
- copilul mic doarme pe tot timpul nopţii şi are unul sau două episoade de somn, ziua.
La trei ani, al doilea episod de somn diurn este eliminat.
- preşcolarul :totalul de somn la această vârstă se încadrează între 10 şi 11 ore, zilnic.
- şcolarul are nevoie de aproximativ 10-12 ore de somn, cu mari variaţii individuale.
- adolescentul doarme în medie, 8-9 ore zilnic, dar petrece o perioadă mai lungă culcat
în pat.
- adultul prezintă cea mai mare individualizare a necesarului de somn. Dacă unele
persoane au nevoie de 9 ore de somn pentru a se recupera, altora le sunt suficiente numai 6
77
ore, zilnic.
- calitatea: regenerator, calm, fără coşmaruri, fără întreruperi, adoarme cu uşurinţă şi se
trezeşte odihnit; la copil somnul nocturn, continuu este instalat după luna a 3-a, iar la sfârşitul
lunii a 10-a, organizarea este ca la adult.- vise agreabile, plăcute.
Perioade - pentru evitarea suprasolicitării fizice şi psihice, perioadele de activitate trebuie intercalate
de repaus cu perioade de repaus;- durata acestor perioade, intervalul la care se succed, programarea
judicioasă în raport cu activitatea depusă şi necesităţile organismului au un efect binefăcător,
recreativ asupra organismului. Exemplu: pauza după ora de curs.
Perioade - este necesară activitatea bine organizată şi judicios alternată cu perioade de relaxare şi timp
de relaxare liber, care să permită refacerea forţei fizice şi a capacităţii intelectuale. Exemplu: vacanta
şi timp elevilor.
liber
Modalităţi - din mijloacele de destindere şi odihnă, de mare varietate şi complexitate vor fi adesea cele
folosite mai adecvate firii şi posibilităţii pacientului. Sunt evitate modalităţile care nu oferă
pentru posibilitatea destinderii şi nu contribuie la menţinerea sănătăţii.
odihnă şi - cea mai eficientă odihnă este cea activă: după activităţi fizice - activităţi intelectuale; după
relaxare activităţi intelectuale, activităţi fizice uşoare, plăcute.
Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea nevoii de a dormi, a se odihni

- menţine condiţiile necesare somnului, respectând dorinţele şi deprinderile persoanei;
- observă dacă perioadele de relaxare, de odihnă sunt în raport cu necesităţile organismului şi munca
depusă;
- îi explică necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate, cu un program stabilit;
- îl învaţă tehnici de relaxare şi modalităţi care să-i favorizeze somnul prin discuţii, demonstraţii, material
documentar.

Probleme de dependenţă:
- insomnie/ hiposomnie, hipersomnie, disconfort/ incomoditate, fatigabilitate.
1. Insomnia = dificultatea de a dormi sau de a te odihni dormind.

Fără somn organismul uman nu poate supravieţui mult timp. De aceea, termenul de insomnie se
referă la hiposomnie, ca şi cantitate insuficientă de somn sau la fragmentarea somnului şi/sau alterarea
paternului de somn, ca şi alterare a calităţii somnului. Există multe forme de insomnie diferite prin
manifestări, dar şi prin cauzalitate.
Insomnia a fost definită ca o tulburare a echilibrului somn-veghe, care se manifestă prin lipsa de
somn sau prin reducerea duratei şi a profunzimii somnului, având drept consecinţe dereglarea proceselor
metabolice de refacere desfăşurate în timpul somnului. Când în organism apar dezechilibre metabolice se
declanşează diverse afecţiuni cronice. Organele afectate transmit permanent creierului informaţii despre
starea lor, dar la o frecvenţă mai mică decât în mod normal, ceea ce duce la crearea unei stări de alertă şi
hiperexcitaţie cerebrală. Datorită acestor informaţii, creierul se comportă în permanenţă ca şi cum individul
ar fi treaz, chiar şi în momentele în care se instalează starea de somn. Fiind dereglate circuitul energetic şi
impulsurile nervoase cerebrale, metabolismul de bază nu mai asigură refacerea şi regenerarea organismului.
Acumularea permanentă a oboselii şi lipsa de odihnă întreţin cercul vicios al insomniilor.
Fizice:- surmenajul fizic şi intelectual;- sedentarismul şi lipsa de activitate;- regim alimentar neechilibrat, cu
mese copioase seara; - stil de viaţă dezordonat, cu program de somn aleator şi fără o oră de trezire stabilită;
78
- prezenţa unor afecţiuni cronice care provoacă durere sau disconfort; - consum excesiv de alcool sau
droguri;
- consum excesiv de băuturi sau substanţe cu efect excitabil asupra sistemului nervos: cafea, ceaiuri,
energizante, sucuri etc.;- administrarea pe perioade îndelungate a somniferelor sau a altor substanţe cu efect
asemănător;
- administrarea anumitor medicamente cu efect excitabil asupra sistemului nervos (codeina);
- dereglări funcţionale ale glandelor endocrine (epifiză, hipofiză, tiroidă, suprarenale).
Psihologice:- stări psiho-emoţionale deosebite (anxietate, depresie);
Sociologice:- schimbări bruşte şi radicale în mediul înconjurător sau în stilul de viaţă (schimbarea
continentului şi fusului orar etc.);
Manifestări de dependenta
Somn - numărul de ore de somn: ore insuficiente de somn - durata totală de 6 ore;
perturbat - insomnii iniţiale - pacientul adoarme foarte greu după care doarme până dimineaţa;
- insomnii terminale - după o adormire normală, se trezeşte şi nu mai poate adormi;
- calitatea somnului.
Pacienţii nu sunt satisfăcuţi de somnul lor întrerupt, agitat, superficial.
Insomnia este clasificată în funcţie de frecvenţa nopţilor nedormite :
- insomnie tranzitorie – de scurta durata, dureaza de la o noapte pana la cateva
saptamani;
- insomnie intermitenta – episoade de insomnie tranzitorie repetate la intervale de timp
neregulate ;
- insomnie cronica – pe o perioada de cateva luni pacientul nu a putut dormi cel putin
cateva nopti pe saptamana.
Insomnia este clasificată în funcţie de modul de aparitie :
- insomnii dormiţionale - apariţia multiplelor perioade de veghe, care survin în timpul
nopţii, fărâmiţând somnul nocturn; trezirile durează vreme îndelungată, sunt chinuitoare;
aceste treziri pot fi după vise cu conţinut neplăcut sau coşmaruri;
- insomnii predormiţionale - stare de veghe prelungită până la instaurarea somnului;
- insomnii post-dormiţionale - survin la vârstnici şi mai ales la cei care se culcă la ore
timpurii.
- insomnie reala – nu dorme deloc;
- insomnia falsa- pacientul doarme ziua , nu doarme noaptea.
Aţipiri în - pacientul aţipeşte pentru durate scurte de timp; în funcţie de durata şi numărul lor, ele pot
timpul zilei completa sau nu lipsa orelor de somn nocturn; unii pacienţi dorm în timpul zilei şi somnul
de noapte este de scurtă durată, dar totalizează numărul necesar de ore de somn (falsa
insomnie).
Coşmaruri - vis penibil, dominant; pacientul se trezeşte brusc din somn, neliniştit, agitat, adoarme din
nou cu greutate.
Somnam- - tulburare paroxistică de somn; pacientul se dă jos din pat şi începe să umble prin cameră,
bulism străzi, locuri periculoase; are privirea rătăcită, mişcări dezordonate, nu vorbeşte, nu
răspunde la întrebări; după un timp se întoarce, se culcă, adoarme.
Apatie - lipsa de interes faţă de ambianţă şi propria persoană. Rămâne în pat timp îndelungat în
căutarea somnului.
Pavor - stare de spaimă intensă , care apare în timpul somnului, mai frecvent la copii; pacientul
nocturn se trezeşte brusc din somn, se ridică în şezut, ţipă, gesticulează, are privirea rătăcită,
încearcă să fugă; după câteva minute, această stare dispare, pacientul adoarme.
79
Nelinişte - teama nejustificată care apare pe fondul de instabilitate emoţională, tulburând odihna
pacientului; tulburări de gândire, manifestate prin apariţia în conştiinţa pacientului contrar
voinţei, unor reprezentări, idei, sentimente pe care se străduieşte să le îndepărteze.
Confuzie Pacientul prezintă percepţii false (percepe un obiect sau un fenomen), fiind convins de
realitatea lor; aceste stări îl împiedică să se odihnească.
Iritabilitate Pacientul prezintă o stare de tensiune psihică continuă, manifestată prin nelinişte,
frământare; adoarme greu, somn întrerupt, superficial.
Sentiment Pacienţii nesatisfăcuţi uneori de repausul lor, sunt convinşi că nu au dormit toată noaptea.
de depresie
-tristeţe
Diminuare a Pacientul nu se poate concentra asupra unei activităţi, atenţia este diminuată, are gesturi
puterii de nesigure.
concentrare
Oboseală Pacientul se simte obosit, mai obosit ca la culcare, facies sumbru, ochi încercănaţi, vorbire
tremurată, tremurătura extremităţilor.
Intervenţiile asistentei medicale -pacient cu insomnie
Obiectiv Intervenţiile autonome şi delegate

- învaţă pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii câteva minute
înainte de culcare;
Pacientul să - oferă pacientului o cană cu lapte cald înainte de culcare, o baie caldă;
beneficieze de - învaţă pacientul care se trezeşte devreme, să se ridice din pat câteva minute, să
somn citească, să asculte muzică, apoi să se culce din nou;
corespunzător - identifică nivelul şi cauza anxietăţii la pacienţii cu insomnie;
cantitativ şi - observă şi notează calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a celorlalte nevoi;
calitativ - întocmeşte un program de odihnă corespunzător organismului;
- administrează tratamentul medicamentos;
- observă efectul acestuia asupra organismului.
2. Hipersomnie = ore excesive de somn, prelungirea duratei şi intensificarea profunzimii somnului.

Unele persoane dorm mult din cauza cerinţelor proprii ale organismului, dar şi a obişnuinţei şi a
lipsei de griji. Sunt descrise hipersomnii primitive sau idiopatice care nu au nici o explicaţie morfologică,
neexistând modificări organice cunoscute. S-au descris forme “esenţiale”, diurne sau nocturne, în care
somnul, deşi durează mult (de la ore la zile) nu se însoţeşte de alte tulburări clinice sau bioelectrice.
De cele mai multe ori, însă hipersomnia se întâlneşte în patologie. Este binecunoscut faptul că
hipotiroidienii dorm mai mult. În hipersomnie apar tulburări atât în durata cât şi în calitatea somnului. Una
dintre formele hipersomniei este narcolepsia.
- tulburari primare de somn, cum ar fi narcolepsia sau apneea de somn;
- disfunctii ale sistemului nervos autonom;- abuzul de alcool sau de droguri;- tumori ale creierului;
- traumatisme la nivelul capului sau alte prejudicii ale sistemului nervos central;
- anumite medicamente sau intreruperea brusca a administrarii unor medicamente;
- diverse conditii medicale inclusiv: scleroza multipla, depresie, encefalita, epilepsie sau obezitatea;
- predispozitia genetica la hipersomnie;
- hipersomnie idiopatica sau somnolenta excesiva pentru care nu exista nici o cauza cunoscuta (afecteaza
de obicei adolescentii si adultii tineri);
- sindromul Kleine-Levin - tulburare neurologica rara care cauzeaza hipersomnie recurenta.
80
Somn - numărul de ore de somn noaptea: peste 10 ore, la adult, şi 12 ore, la copil (se exclud
modificat condiţiile particulare de oboseală după eforturi excesive, convalescenţă sau insomnii,
care necesită o recuperare de somn);
- calitatea somnului;
- se diferenţiază de somnul normal prin profunzime, durată, bruscheţea apariţiei. Durata,
modul de instalare, evoluţia depind de natura şi localizarea afecţiunii cauzale.
Somnolenţa - aţipiri; pacientul aude cuvintele rostite tare, poate răspunde cu oarecare brutalitate,
(accese de laconic. Fără un stimul, adoarme. Poate dura zile, săptămâni, poate fi urmată de
somn diurn) inversări ale ritmului nictemeral.
Letargia - hipersomnie continuă, mai profundă; poate fi trezit pentru scurtă vreme prin excitaţii
violente, păstrând un grad de obnubilare şi torp

Limbă

Anexa 3 - Programe Scolare I - II - III AMG

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Anexa 3 - Programe Scolare I - II - III AMG

Încărcat de

Drepturi de autor:

SCOALA POSTLICEALA SANITARA

„CAROL DAVILA” BUCURESTI

MODULUL 14: FIINŢA UMANĂ ŞI

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

Cuvântul este sunet şi culoare, e mesagerul gândului uman.”

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de comunicare

b. Manifestări de ordin psihologic

c. Manifestări de ordin sociologic

Intervenţiile asistentei medicalepentru menţinerea independenţei nevoii de comunicare

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE COMUNICARE

Sursele de dificultate (etiologia dependentei)

Intervenţiile asistentei medicale–pacient cu comunicare ineficientă la nivel senzorial şi motor

Reeducarea tulburărilor de vorbire de lip afazic

1. Comunicare ineficientă la nivel intelectual

Sursele de dificultate (etiologia dependentei)

Intervenţiile asistentei medicale- Pacient cu comunicare ineficientă la nivel intelectual

2. Comunicare ineficientă la nivel afectiv

Intervenţiile asistentei medicale–pacient cu comunicare ineficientă la nivel afectiv

INTERDEPENDENTA CU CELELALTE NEVOI

I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A RESPIRA

Intervenţiile asistentei medicalepentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii:

Principalele volume pulmonare

Valori normale medii (bărbat de 1,70 m)

CRF Capacitate reziduala =2500 ml

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

În satisfacerea nevoii, se manifestă următoarele probleme:

Surse de dificultate, care determină nesatisfacerea nevoii de a respira

Dispnee • inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată, apnee. Ciclul se reia.

3. CLEARANCE INEFICIENT AL CAILOR RESPIRATORII

Intervenţiile asistentei medicale– pacientul cu deficienţe respiratorii

Vomica= expectoratie brusca si in cantitate mare.

INTERDEPENDENTA CU CELELALTE NEVOI

Factorii care influenţează pulsul

b)TENSIUNEA (PRESIUNEA) ARTERIALĂ

Definiţa şi clasificarea valorilor TA (mmHg)

Factorii care influenţează tensiunea arterial

- medicatia: actioneaza direct si indirect( narcoticele scad tensiunea arteriala , psihoactivele

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei circulaţiei sanguine

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Intervenţiile asistentei medicale-pacientul cu circulaţie inadecvată

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ( H.T.A.)

Problema de dependenta: REDUCEREA DEBITULUI CARDIAC

7. NEVOIA DE A SE ALIMENTA SI HIDRATA

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii

Când această nevoie nu este satisfăcută, survin următoarele probleme de dependenţă:

1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit

Intervenţiile asistentei medicale- pacientul cu alimentaţie inadecvată prin deficit

2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus

Intervenţiile asistentei medicale la pacientul cu alimentatie inadecvata prin surplus

Alte probleme de dependenta

Interventiile asistentei medicale

Interventiile asistentei medicale

 Refuzul de a se alimenta/ hidrata

Interventiile asistentei medicale

TULBURĂRI ALE FLUIDELOR

Manifestări - creşterea acută în greutate;

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

I. INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

d) MENSTRA - pierdere temporară sau periodică de sânge, prin organele genitale.

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii:

II. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

1. ELIMINARE URINARĂ INADECVATĂ

Manifestări de dependenţă relevante pentru afectarea aparatului renal sunt:

Tulburări de emisiune urinară