Supraclasa Pești

(Pisces)
 Peștele este un animal vertebrat, craniat, ce trăiește
în mediul acvatic;
 El respiră oxigen dizolvat în apă.
 Se cunosc aproximativ 29000 de specii de pești.
 Știința ce se ocupă cu studiul peștilor se
numește ihtiologie.
 Peștii sunt animalele cele mai puțin dezvoltate dintre
craniate.
Supraclasa pisces a fost divizată în patru clase:
oAcanthodii;
oPlacodermi;
oChondrichthyes;
oOsteichthyes;
 Peștii
Pești cartilaginoși
(Chondrichthyes)
• Scheletul cartilaginos în
întregime;
• Solzi cu structură și formă
specifică;
• Gura este situată ventral;
• Dinții de pe fălci sunt înlocuiți
permanent;
• Branhiile (5-7 perechi) sunt situate
în pungi branhiale;
• Vezica înotătoare lipsește
• Fecundația internă, specii vivipare;
• Exemple: rechinul-alb, rechinul-
balenă, rechinul-ciocan, pisica-de-
mare;
Pești osoși
(Osteichthyes)
• Corpul acoperit cu solzi osoși,
scheletul parțial sau total
osificat;
• Scheletul axial format din craniu
și coloana vertebrală;
• Cutia craniană se articulează
imobil cu coloana vertebrală;
• Coloana vertebralaă este
diferențiată în toracală și codală;
• Mușchii laterali sunt cei mai
voluminoși, constau din benzi
transversale – miomere;
• Vezica înotătoare este prezentă
Chondrichthyes (peștii cartilaginoși) sunt în mare parte
pești de pradă marini de talie mare, printre care se numără familiile
din care face parte rechinul (Selachii) cu peste 500 de specii, și pisica
de mare (Chimaeriformes) cu 34 de specii.
 Speciile din această clasă au un schelet cartilaginos, incomplet
osificat, impregnat cu cristale prismatice de carbonat de calciu, și
coada împărțită în două părți inegale.
 În apropierea cozii se află o valvulă, care acoperă așa numitele
organe sexuale, o caracteristică ancestrală a peștilor cartilaginoși
(pleziomorfie).
 Cele 20 de specii din familia Potamotrygonidae trăiesc în apele
dulci din America de Sud.
 Operculul (osul opercular) lipsește.
 Posedă spiracule și 5-7 perechi de branhii, care se deschid în afară
prin tot atîtea fante branhiale sau printr-un orificiu comun.
Lamele branhiale se prind pe septe, care separă fantele branhiale
și care sunt mai lungi decât lamele branhiale.
 Structura corpului
Corpul este fusiform și are forma hidrodinamică.

Este alcătuit din 3 părți: cap, trunchi și coadă.

Pielea este alunecoasă, datorită mucusului secretat de
celulele glandulare ale epidermei.

Mucusul protejează pielea și facilitează mișcarea
peștelui în apă, simultan secreția îl protejează de atacul
bacteriilor din apă.

Sub epidermă se găsește un strat de solzi cu rol protector
sau plăci osoase de origine dermică.
 Solzii
 Majoritatea peștilor au o armură flexibilă de solzi protectori
care le acoperă corpul. 
La unele specii sunt numiți denticuli dermali. Aceștia sunt
niște structuri asemănătoare unor dințișori minusculi la nivel
de piele. Datorită lor, pielea rechinului pare netedă și dă o
senzație aspră la pipăit.
La peștii osoși, solzii sunt alcătuiți din oase.
 Pe masură ce peștele crește, nu se mărește numărul de solzi,
ci dimensiunea solzilor. Solzii cresc mai repede vara, când
hrana este abundentă. 
În fiecare an, „un inel anual” este adăugat pe fiecare solz.
 Există patru tipuri de solzi:
placoid (asemanator dinților);
 ganoid (in formă de diamant);
• ctenoid ( in formă de fagure);
• cicloid ( formă rotunjită);
Ctenoidul și cicloidul sunt cele mai întâlnite forme de solzi.

Solz ctenoid
Cicloid

Ganoid

Placoid
La rechini, batoidieni sunt solzi placoizi, ce au formă
romboidală, având în centru un țep cu vârful îndoit.
La crap întâlnim solzi cicloizi, care sunt rotunzi, cu
marginea netedă.
Șalăul, bibanul au solzi ctenoizi, mai puțin rotunzi, cu
marginea crestată sau zimțată.
La unele specii (somnul, linul) solzii lipsesc complet sau
sunt înlocuiți cu niște plăci osoase.
Solzii au formă și structură diferită și nu încetează să
crească în decursul întregii vieți a individului.
Colorația solzilor este determinată de cromatofori, celule
care se află sub piele și conțin granule de pigmentare.
 Sub piele se află mușchii,
cei mai puternici mușchi
sunt în partea dorsală, pe
ambele părți ale coloanei
vertebrale.
Pe ambele părți ale corpului se găsește linia laterală,
în care sunt localizate terminațiile nervoase.
Cu ajutorul liniei laterale, peștii se orientează în apă
tulbure și în timpul nopții, determinând viteza
curenților de apă.
Se deplasează cu ajutorul înotătoarelor perechi
(pectorală și abdominală) și neperechi (dorsală,
codală și anală);
Înotătoarele perechi au o structură stabilă, fiind formate din
piesele osoase ale centurii scapulare și pelviene; ajută peștii să se
scufunde în apă, să facă rotații, să mențină corpul într-o poziție
normală.
Înotătoarele neperechi sunt pliuri ale pielii, susținuți de raze
osoase externe. Înotătoarea codală participă la propulsarea înainte
a peștelui, înotătoarele anale și dorsale participă la menținerea
echilibrului în timpul înotului.
  Înotătoarele la crap:
1 - mustăți;
2 - opercul;
3 - înotătoare pectorale
(perechi);
4 - înotătoare ventrale
(perechi);
5 - înotătoarea anală;
6 - înotătoarea dorsală;
7 - înotătoarea caudală.
Structura externă a peștelui
 Morfologia internă
Organe de simț:
• Văzul – ochii sunt permanent deschiși si au o
structură și origine complexă de forma unui glob,
însoțit de organe anexe. Celulele fotosensibile se găsesc
în retină și recepționează lumina. Ochii nu au pleoape
și au o membrană nictitantă.
Ochiul peștilor osoși este hipermetrop (nu vede aproape)
și se poate acomoda numai pentru o vedere în depărtare.
Distanța minimă la care poate vedea este de 5m.
Mirosul - organul olfactiv nu este dezvoltat, fiind
reprezentat de 2 nări și 2 săculeți înăuntrul capului, ce
conțin câteva celule olfactive.
Auzul - organul auditiv este reprezentat numai prin
urechea internă (labirintul membranos), care servește
și ca organ de echilibru și este formată din utriculă,
cu trei canale semicirculare și saculă, cu o formațiune
numită lagenă. Este localizatăpe osul visceo-cerebral.
Gustul - în piele se află celulele gustative și tactile ale
peștilor.
Tactilitatea - receptorii tegumentari se prezintă în
special prin linia laterală. Excitațiile tactile sunt
percepute și de mugurii senzitivi, comuni pentru
excitațiile gustative. Ei sunt răspândiți în cavitatea
bucală, pe buze, pe mustăți, pe cap și toată suprafața
corpului.
 Scheletul:
Peștii dispun de schelet intern format din:
scheletul capului, trunchiului și înotătoarelor.
Scheletul capului cuprinde cutia craniană, oasele
feței, oasele gurii, operculele.
Scheletul trunchiului este format din coloana
vertebrală, care este unită de un os cartilaginos
direct cu cutia craniană și coastele. De apofizele
acestora sunt prinse coastele. Ea se împarte în 2
regiuni: toracală și codală.
Peștii nu au stern.
Conformația membrelor este în strânsă legătura
cu modul de locomoție, care este tipic acvatic.
Înotătoarele neperechi (dorsală, codală și anală)
au un schelet format din raze externe osoase ce
susțin o membrană tegumentară.
Înotătoarele perechi sunt formate din structuri
osoase ale centurilor și structuri ale părților libere
ale înotătoarelor.
Prin intermediul centurilor scapulară și pelviană,
înotătoarele perechi sunt prinse de scheletul
corpului și musculatură.
Scheletul la pești ososi
Scheletul la peștii cartilaginoși
(rechinul)
 Musculatura:
Musculatura peștilor este reprezentată, în
principal, de 2 benzi de celule musculare, întinse de-
a lungul fiecărei laturi a corpului.
Acestea asigură flexiunea trunchiului.
Alți mușchi sunt cei cranieni.
Mușchii laterali sunt lungi, metamerizați și se întind de
la cap până la coadă. Ei sunt cei mai voluminoși și
constau din benzi transversale, numite miomere.
Vezica înotătoare este umplută cu o mulțime de
gaze, în special oxigen. Ea ajută peștele să-și
modifice densitatea corpului.
 Sistemul nervos:
Sistemul nervos central – SN tip tubular central la
pești constă din encefal și măduva spinării.
Encefalul – creierul anterior cuprinde emisferele
cerebrale, care continuă în partea anterioară cu doi lobi
olfactivi.
Cea mai mare parte a emisferelor cerebrale o constituie
corpii striați, cu funcție motoară.
Creierul intermediar include epifiza, talamusul și
hiotalamusul.
Creierul mijlociu prezintă dorsal doi lobi optici
voluminoși cu rol receptor a excitațiilor vizuale, auditive si
de la linia laterală.
• Cerebelul este situat în urma creierului mijlociu
și participă la controlul echilibrului și locomoției.
• În bulbul rahidian se găsesc centrele multor
procese fiziologice (digestiei, circulației,
respirației și motor).
De la creier pornesc 10 perechi de nervi cranieni.

• Măduva spinării este

localizată în canalul
vertebral. De la
măduva spinării
pornesc nervii spinali
micști.
 Sistemul circulator:
• Sistemul circulator este de tip închis. Circulația
sângelui este simplă, deoarece sângele trece doar o
singură dată prin inimă la fiecare circuit complet.
• Inima ete situată în partea ventrală a trunchiului și
este formată din două camere (un atriu și un ventricul).
 Prin inimă curge sânge bogat în
dioxid de carbon, care prin aorta
ventrală ajunge în branhii, unde
cedează dioxidul de carbon și se
îmbogățește cu oxigen.
Aorta dorsală asigură transportarea
lui spre organe.
 Sistemul digestiv:
• Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală.
• Limba și glandele salivare lipsesc.
• Urmează faringele, esofagul, apoi stomacul.
La peștii lipsiți de stomac, esofagul este scurt și continuă
cu intestinul.
La peștii răpitori stomacul este voluminos și se poate
dilata ușor.
• Ficatul este bilobat sau trilobat și are vezică biliară.
• Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele
Langherhans.
• La peștii cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali.
Aceștia sunt slab diferențiați, fixați de maxilare și
permanent schimbați.
Sistemul digestiv la pești
 Sistemul respirator:
• Respirația are loc prin patru perechi de banhii,
situate în camere branhiale și acoperite de opercule.
• În inspirație, apa pătrunde prin gură în cavitatea
branhială și scaldă branhiile.
• În expirație, gura se închide și apa, fiind împinsă prin
lamelele branhiilor, se elimină de sub opercule.
• La unele specii, schimbul de gaze se poate realiza la
nivelul intestinului sau a vezicii înotătoare.
• La crosopterigeni și dipnoi sunt prezenți plămânii
saciformi, cu o structură simplă și o vascularizare
tipică, respiratia este branhială și pulmonară.
 Sistemul excretor:
Aparatul excretor este alcătuit din doi rinichi de tip
mezonefros (rinichi primari), care se întind de o
parte și de alta a coloanei vertebrale în regiunea
trunchiului.
Ambii rinichi filtrează sângele și elimină urina prin
uretră în cloacă, iar de aici, prin orificiul excretor,
situat în urma orificiului anal.
Înafară de rinichi, excreția la pești se face cu ajutorul
branhiilor și a pielii, prin care se elimină unele
substanțe toxice.
Unele specii de pești au vezică urinară.
 Sistemul reproducător:
Peștii sunt animale unisexuate.
 Fecundația este în general externă, mai rar internă (la peștii
cartilaginoși).
Dezvoltarea oului în afara organismului parental se întâlnește
la peștii ovipari.
La speciile ovovivipare (rechini), dezvoltarea embrionară are
loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură).
Speciile vivipare nasc pui care s-au dezvoltat în organismul
matern, embrionul fiind adăpostit în ovar.
Organele sexuale la mascul sunt testiculele, unde se dezvoltă
spermatozoizii scufundați în lichid lăptos (lapții)
La femele – ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele).
În perioada de reproducere, peștii au un comportament
particular (colorația specifică, grija față de puiet).
Structura internă a peștelui
Betta splendes

Peștele sticlă
Peștele zebră