C9.

LIPIDE
Consideraţii generale
▪ sunt constituenţi esenţiali ai organismelor vii;
▪ sunt biomolecule organice naturale ce rezultă prin condensarea acizilor graşi saturaţi, nesaturaţi sau
hidroxilaţi cu diferite tipuri de alcooli pe baza unor legături de tip ester sau amidă;
▪ datorită numărului mare de legături covalente nepolare din structura lanţurilor hidrocarbonate din
structura lor (-CH2-CH2-CH2-), ele au caracter hidrofob ceea ce explică faptul că sunt insolubile sau
uşor solubile în apă şisunt solubile în solvenţi organici nepolari (amestec de etanol şi eter etilic ȋn
raport de 1:1 ȋn volume, cloroform, acetonă, benzen).
▪ ȋn organismele vii, lipidele apar ca substanţe de rezervă pe care organismul le foloseşte ȋn perioadele
de solicitare sau ȋn lipsa aportului energetic exogen.

• Originea lipidelor poate fi:

a. Exogenă: lipidele exogene pot fi:
a.1. vegetale care scad colesterolul sanguin şi au un rol antiaterosclerotic
a.2. animale care conţin acizi graşi saturaţi şi cresc riscul formării plăcilor de aterom ȋn interiorul vaselor de
sânge şi de apariţie a aterosclerozei.
Lipidele vegetale sunt lichide, iar cele animale sunt solide.
b. Endogenă: lipidele pot proveni prin diferite procese de biosinteză prin transformarea metabolică a
glucidelor şi proteinelor ingerate (prin anabolism lipidic).

• Localizare:
A. Lipide de constituţie:
✓ se mai numesc şi lipide structurale (2-3 Kgdin masa corporală);
✓ au un rol plastic:
a) intră în structura diferitelor componente celulare şi infracelulare;
b) în asociere cu proteinele, formează unitatea structurală de bază a membranelor celulare şi a particulelor
subcelulare, intervenind în reglarea permeabilităţii, respectiv, a transportului prin membrane;
✓ participă la menţinerea integrităţii structurale a celulei;
✓ reprezintă stratul protector în plante, insecte, tegumentele vertebratelor.

B. Lipide de rezervă
✓ lipidele reprezintă 10-20% din masa corporală (10-12Kg) din care98% sunt de rezervă, localizate în
ţesutul adipos;
✓ ele reprezintă o importantă sursă de energie pentru organism şi sunt, în special, de origine exogenă;
✓ prezintă variaţii cantitative în funcţie de factorii alimentari şi fiziologici.
• În stările de subnutriţie, în dietele hipocalorice, lipidele de constituţie nu variază, iar cele de rezervă sunt
mobilizate din depozite şi consumate de organism.

C. Lipide circulante = lipoproteine

Cu excepţia unei mici cantitǎţi de acizi graşi liberi, neesterificaţi, legaţi de serum albuminǎ,
lipidele plasmatice se asociazǎ de proteine formând complexe lipoproteice solubile din care cele douǎ
componente sunt uşor de disociat. Aceste lipoproteine reprezintǎ forma sub care lipidele insolubile p ot fi
transportate prin fluidele biologice.
Lipoproteinele au fost clasificate prin 2 metode:
1. Electroforeza pe baza mobilitatii lor electroforetice: rezultatul electroforezei poarta numele de
lipidogram aserica si distributia fractiunilor separate se exprima in procente.

Fractiunile lipoproteice separate prin electroforeza sunt:

1
 1. Chilomicronii sunt constituiti in proportie de 90% din trigliceride; cresc mult postprandial, fiind generati
ca urmare a ingestiei si absobtiei intestinale a lipidelor alimentare;
2. Preβ-Lipoproteinele sau VLDL (Very Low Density Lipoproteins): sunt mai mobile decat lipoproteinele β,
migreaza la nivelul α2-globulinelor,transporta trigliceride, fosfolipide, colesterol (15%); sunt sintetizate in
ficat fiinddenumite si chilomicroni endogeni;reprezinta aproximativ 7-24% din lipoproteine;
3. β-Lipoproteine sau LDL (Low Density Lipoproteins): migreaza in zona β-globulinelor;
reprezinta aproximativ 33-70% din totalul lipoproteinelor;
4. α-Lipoproteine sau HDL (High Density Lipoproteins): transporta proteine, fosfolipide, colesterol (18%, in
special esterificat); reprezinta aproximativ 10-30% din totalul lipoproteinelor.

2. Comportarea lor la ultracentrifugare bazata pe diferenta de densitate dintre difuritele tipuri de lipoproteine
au rezultat:
1. chilocromicroni;
2. lipoproteine cu densitate foarte joasǎ – VLDL;
3. lipoproteine cu densitate joasa – LDL: de ele se leaga colesterolul si se formeaza LDL-colesterolul, acesta
fiind transportat spre tesuturile periferice si in particular spre peretele arterial; cresterea acestora este asociata
cu riscul cardiac – colesterol “rau” sau “nociv”. In ultimele decenii, s-a constatat ca modificarea LDL, în special
prin oxidarea lor, mediază patogenia aterosclerozei. LDL modificate au un rol important în evoluţia
disfuncţionalităţii endoteliale care este considerată un marker precoce ale aterosclerozei.
4.lipoproteine cu densitate mare – HDL: de ele se leaga colesterolul si se formeaza HDL-colesterolul care
asigura intoarcerea lui din tesuturi si din peretele vascular la ficat (pentru a fi metabolizat). Este asa-numitul
colesterol “bun” sau “protector” si un indicator pentru estimarea riscului cardiovascular.

• Funcţiile principale ale lipidelor

1. Energetică (1g → 9.3 kcal) – AGL, TG,

2. Structurală (membrane celulare) - C, CE, fosfogliceride, sfingomieline
3. Emulsionare, datorită caracterului amfipatic – fosfogliceride, acizi. biliari
4. Dizolvarea compuşilor liposolubili (vitamine) în intestin – ac.biliari, steroli
5. Transport (cationii prin membrane) - fosfogliceride, sfingomieline
6. Izolator electric (teaca de mielină) - sfingomieline
7. Mecanică (protecţie a organelor interne) - TG
8. Izolator termic (ţesut subcutanat) - TG
9. Hormonal - hormoni steroizi, PG
10. Rol de vitamine au acizii graşi nesaturaţi - linoleic, linolenic, arahidonic – cunoscuţi sub denumirea de
“vitamine F”.

Componente structurale ale lipidelor

A. Acizii graşi (AG)
Acizii graşi din structura lipidelor au următoarele caracteristici:
a. sunt monocarboxilici;
b. au un numar par de atomi de carbon (ȋntre 4 şi 30);
c. pot fi saturaţi sau nesaturaţi (cu 1,2,3, 4 duble legături ȋn structură);
d. au catene liniare.
➢ Clasificare:
A.1.Saturaţi – lanţuri în zig-zag cu număr par de C (4-30).
Formula lor structurală generală este: CH 3 – (CH2)n – COOH
In lipidele de origine vegetală, predomină acidul palmitic.
In lipidele din organismele animalelor cu sânge cald şi ȋn organismul uman predomină acidul palmitic şi stearic
şi, ȋn cantităţi mai mici, există acidul miristic.
2
Grăsimile animalelor acvatice cunoscute sub denumirea de untură de peşte sunt lichide la temperatura obişnuită,
colorate ȋn galben deschis până la brun şi conţin acid palmitic şi palmitoleic.
Acizii graşi cu 24 de atomi de carbon – saturaţi, nesaturaţi, hidroxilaţi – intră ȋn structura unor lipide complexe
numite sfingolipide.

Acid butanoic 4 CH3-(CH2)2-COOH

Acid caproic 6 hexanoic CH3-(CH2)4-COOH
Acid lauric 12 dodecanoic CH3-(CH2)10-COOH
Acid miristic 14 tetradecanoic CH3-(CH2)12-COOH
Acid 16 hexadecanoic CH3-(CH2)14-COOH
palmitic
Acid 18 octadecanoic CH3-(CH2)16-COOH
stearic
Acid 24 tetracosanoic CH3-(CH2)22-COOH
lignoceric

A.2. Nesaturaţi (monoenic, dienic, trienic, tetraenic,…polienic) – cei naturali au configuraţia cis

palmitoleic 16 Δ9 CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH
oleic 18 Δ9 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
linoleic 18 Δ9,12 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH
linolenic 18 Δ9,12,15 CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH
arachidonic 20 Δ5,8,11,14
CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-
(CH2)3-COOH
Acid nervonic 24 CH 3-(CH2)7- CH=CH-(CH2)13-COOH
Acid nervonic
In organismul uman, predomină acizii graşi nesaturaţi cu 18 atomi de carbon ȋn structură.
Organismul uman (şi cel al unor animale) are nevoie de unii acizi graşi nesaturaţi pe care nu ȋi poate
sintetiza sau ȋi sintetizează ȋn cantităţi insuficiente, ceea ce impune aportul lor prin alimentaţie şi, de aceea, au
fost denumiţi AG esenţiali (AGE); din această categorie fac parte: acizii linoleic, linolenic, arahidonic.
Deoarece, lipsa lor din alimentaţie duce la unele stări carenţiale similare avitaminozelor, ei au fost denumiţi
generic vitamine F.

A.3. Acizi graşi hidroxilaţi

Acid α-hidroximiristic 14 CH3-(CH2)11-CH(OH)-COOH
Acid ricinoleic 18 CH3-(CH2)5-(CH-OH)-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH

Acid 24 -hidroxilignoceric CH3-(CH2)21-CH(OH)-COOH

cerebronic
Acid α-hidroxi-nervonic 24 CH3-(CH2)7- CH=CH-(CH2)12-(CH-OH)-COOH

Acidul α-hidroximiristic există ȋn lanolină, acidul ricinoleic ȋn uleiul de ricin, iar acizii cerebronic şi α-
hidroxi-nervonic intră ȋn structura sfingolipidelor din ţesutul nervos.

A.4. Acizi graşi cu structură eicosanoidică

3
Acizii eicosapolietilenici sunt precursori ai unei clase de compuşi cunoscuţi sub denumirea generică de
eicosanoizi care au o catenă formată din 20 atomi de carbon. Toate țesuturile mamiferelor sintetizează
prostaglandine ca răspuns la diverși stimuli (umorali, electrici, mecanici etc.), dar ele au, ȋn general, o durată
de viaţă foarte scurtă.
In clasa eicosanoizilor are două subclase distincte:
I. Prostaglandinele (PG)
II. Leucotrienele (LT).

I. Prostaglandine
✓ Constituie o subclasă de eicosanoizi a căror denumire derivă de la faptul că aceşti compuşi au fost izolaţi
pentru prima dată din lichidul semnal, rezultat, ȋn mare parte, din secreţia prostatei.
✓ In subclasa PG se includ trei grupe de compuşi
2. prostaglandine comune
3. prostacicline
4. tromboxani

1. Prostaglandinele comune reprezintă cea mai extinsă grupă de compuşi care, formal, derivă de la
un acid gras cu 20 de atomi de carbon ȋn structură denumit acid prostanoic, cu următoarea structură:

PG se sintetizează ȋn organism având ca precursori acizii graşi polinesaturaţi (acid arahidonic). S-a constatat
că ele există ȋn ţesuturile diferitelor organe: creier, inimă, stomac, intestin, rinichi, uter, placentă, testicule; ele
predomină ȋn organele genitale, prostată şi ȋn plasma seminală.In aceste ţesuturi, ele acţionează ca hormoni
locali, ȋndeplinind o serie de acţiuni fiziologice şi farmacologice.
Sinteza prostaglandinelor din acid arahidonic pe calea ciclooxigenazei, inhibate de aspirină, presupune
formarea unui precursor cu nucleu ciclopentanic.
S-au izolat 4 tipuri de PG: A,B, E şi F care au fost considerate clasice şi care au aceeaşi structură de bază, dar
diferă ȋntre ele prin anumite detalii ȋn structura ciclului pentanic sau/şi ȋn structura catenelor laterale.

Ele acţionează ȋn strânsă corelaţie cu hormonii sexuali, astfel că nu poate fi exclusă participarea lor la
sintezele hormonale. PG naturale şi analogii lor sunt utilizaţi ȋn controlul, monitorizarea şi terapia tulburărilor
de reproducere.
PG influenţează circulaţia sanguină, activitatea cardiacă, tensiunea arterială, activitatea peristaltică a
stomacului şi intestinului. Ele amplifică reacţiile alergice sau pe cele inflamatorii, proliferarea celulară şi
trombogeneza. Sub acţiunea lor creşte concentraţia insulinei plasmatice, este ȋncetinit metabolismul lipidelor şi
creşte activitatea corticosuprarenalei.
PGE1 au efecte de calmare asupra SNC şi stimulează sinteza de AMP ciclic, substanţa cu rol de mesager
secund cu diferite implicaţii; de exemplu, ȋn sânge, el inhibă agregarea plachetară, ȋnlăturând riscul
trombozelor.

2. Prostaciclinele sunt compuşi eicosanoidici din subclasa prostaglandinelor cunoscute şi

ca prostaglandine de tip I (PGI). Producerea diferitelor specii moleculare de prostacicline este
moderată de diferite enzime (ciclooxigenaze) care diferă ȋn funcţie de tipul de celule şi ţesuturi.
4
PGI2 are acţiune vasodilatatoare şi antiagregantă.

3. Tromboxani (TX): au fost descoperiţi ȋn plachete, iar denumirea lor provine de la faptul că ei au
capacitatea de a forma trombusul ȋn interiorul vaselor sanguine şi de la faptul că ciclul lor de bază
este denumit “oxan”(nucleul ciclopentanic este ȋntrerupt de un atom de oxigen). Principalele forme
moleculare sunt TXA 2 şi TXB2.

II. Leucotriene (LT) reprezintă o subclasă de eicosanoizi formată din derivaţi hidroxilaţi ai acidului
arahidonic,pe calea aciclică a lipooxigenazei, elefiind izolate din leucocite. Structural, sunt
eicosanoizi aciclici polinesaturaţi ( au 3,4,5 duble legături). Ele se pot calsifica ȋn leucotriene simple
nepeptidice şi leucotriene peptidice, acestea din urmă fiind legate de o tripeptid ă.

➢ Proprietăţi fizice ale acizilor graşi

AG sunt derivaţi ai lanţului hidrocarbonat alifatic care conţin o grupa carboxil – COOH

CH3-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-COOH acidul
stearic
lanţul hidrocarbonat carboxil (“coada” nonpolară)
(“capul” polar)

✓ Acizii graşi saturaţi până la C8 sunt lichizi, ceilalţi sunt solizi.In cristale, catenele hidrocarbonate saturate
au o configuraţie ȋn zig-zag şi sunt orientate paralel.
✓ Acizii graşi nesaturaţi sunt lichizi. Ei prezintă izomerie cis-trans, iar formele naturale ale acestor acizi
sunt izomerii cis. Creşterea numărului de duble legături cis determină creşterea numărului de
configuraţii spaţiale ale acizilor graşi. Acest lucru poate influenţa ȋmpachetarea fosfolipidelor cu acizi
graşi nesaturaţi ȋn compoziţie din structura membranelor celulare.
✓ Nesaturarea lor este un element de reglare atât a fluidităţii lipidelor ȋn structura cărora intră, cât şi a
membranelor biologice. Multe procese membranare ca transportul sau transducerea semnalelor depind
de fluiditatea lipidelor membranare care, la rândul ei, depinde de natura catenelor h idrocarbonate ale
acizilor graşi din constituţia lor. Lipidele membranare sunt mult mai nesaturate decât lipidele de depozit.
✓ AG au caracter amfipatic (polar şi nonpolar); în sisteme bifazice, se orientează cu capătul polar către
apă şi cu cel nepolar către faza hidrofobă (tip detergent).
✓ Acizii graşi sunt puţin solubili ȋn apă, solubilitatea lor scăzând odată cu creşterea lungimii catenei
hidrocarbonate. In apă, formează micelii care sunt structuri globulare ȋn care capetele polare ale acizilor
graşi sunt ȋnconjurate de moleculele de apă, iar catenele hidrocarbonate rămân ȋn interiorul acestor
micelii unde interacţionează ȋntre ele, excluzând apa.
✓ Punctele lor de topire sunt determinate de:
a. lungimea lanţului – cu cât este mai lung lanţul, cu atât este mai înalt punctul de topire
b. numărul dublelor legături - cu cât este mai mare numarul de duble legături, cu atât este mai scăzut punctul
de topire.
✓ In organism, acizii graşi există ȋn cea mai mare parte sub formă esterificată cu diferiţi alcooli (ȋn lipidele
simple şi ȋn lipidele complexe numite glicerofosfolipide) sau sunt implicaţi ȋn legături amidice (ȋn
sfingolipide).
✓ In plasmă, acizii graşi liberi există ȋntr-o proporţie foarte mică şi ei circulă numai asociaţi cu albuminele.
Peste 90% din acizii graşi din plasmă sunt esterificaţi şi intră ȋn constituţia lipoproteinelor plasmatice.

➢ Proprietăţi chimice ale acizilor graşi

5
 1. Ionizarea acizilor graşi ca urmare a caracterului lor acid, ei pot ceda H grupei –COOH şi se pot
transforma ȋn anionii corespunzători, reacţiile de ionizare sunt procese de echilibru şi, deoarece ei sunt
acizi slabi, echilibrul este deplasat spre stânga:
R-COOH ↔ R-COO-+ H+
CH3-(CH2)14-COOH ↔ CH3-(CH2)14-COO- + H+
acid palmitic anion palmitat
2. Acizii graşi reacţionează cu unele metale, cu oxizii sau cu bazele şi formează săruri denumite
săpunuri:
R-COOH + NaOH → R-COO-Na+ + HOH
CH3-(CH2)14-COOH + NaOH → CH3-(CH2)14-COO-Na+ + HOH
acid palmitic palmitat de sodiu
Săpunurile de Na şi K sunt solubile, cele de Ca, Mg, Ba sunt insolubile.

3. Acizii graşi reacţionează cu alcooli de diferite tipuri şi formează esteri organici:

R1-COOH + R2-OH ↔ R1-COO-R2 + HOH
Esterificarea acizilor graşi:
▪ este o reacţie de condensare, cu eliminare de apă;
▪ este o reacţie de acilare a grupei –OH din alcooli, dar nu este o reacţie cu lungire de catenă;
▪ este reacţia prin care se formează lipidele simple (gliceride, steride şi ceride) şi lipidele complexe
numite glicerofosfolipide din organism.

4. Acizii graşi nesaturaţi prezintă o mare reactivitate chimică manifestată prin:

a. Adiţia hidrogenului cu formarea de acizi graşi saturaţi:
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH + H2 → CH3-(CH2)7-CH2-CH2-(CH2)7-COOH
acid oleic acid stearic
b. Adiţia halogenilor cu formarea unor acizi halogenaţi saturaţi corespunzători:
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH + I2 → CH3-(CH2)7-CH-CH-(CH2)7-COOH
L l
I I
c. Oxidarea la nivelul dublei legături, cu formarea unor compuşi oxigenaţi, de tipul peroxizilor/
Sub acţiunea luminii, a umidităţii sau a microorganismelor, ȋn aceşti peroxizi ai acizilor graşi se rup legăturile
peroxidice (-O-O-), rezultând aldehide şi acizi cu un număr mai mic de atomi de carbon ȋn structură.Acest
proces de oxidare este cunoscut sub numele de râncezirea grăsimilor.
“In vivo”, reacţiile de oxido-reducere parcurg căi biochimice specifice metabolismului lipidic.

B. ALCOOLI
B.1. Alcooli alifatici neazotaţi
a. aciclici
a 1. Glicerol CH2-OH intră ȋn structura lipidelor simple numite acilgliceroli sau
l gliceride şi ȋn cea a lipidelor complexe numite glicerofosfo-
CH-OH lipide care se formează prin legături de tip ester.
l
CH2-OH

a 2. Alcooli alifatici superiori: alcoolulcetilic şi alcoolul stearilic care intră ȋn structura lipidelor simple numite
ceridecare se formează prin legături de tip ester.
CH3-(CH2)14-CH2- OH alcool cetilic
CH3-(CH2)16-CH2- OH alcool stearilic

CH3-(CH2)14-COOH + CH3-(CH2)14-CH2- OH↔ CH3-(CH2)14-CO-O-CH2-(CH2)14-CH3+ HOH

6
acid palmitic alcool cetilic palmitat de cetil

b. ciclici:
b1. Inozitolul este un alcool ciclic, saturat, polihidroxilic care intră în structura lipidelor complexe numite
inozitolfosfatide care fac parte din clasa glicerofosfolipidelor fără azot. Structura lui este:
OH OH
H OH
H H
OH H
OH H
H OH

b2. Steroli
✓ Steroizii sunt compuşi care conţin o structură de tip STERAN cu 17 atomi de carbon; cei care coţin o
grupare hidroxil şi pot forma esteri se numesc steroli.

12 17
11 13 16

C D
1 9
10
2 14 15
8
A B
3 7
5
4 6
✓ Origine:
• animală – zoosteroli; ex: colesterolul
• vegetală – fitosteroli; ex: β-sitosterolul
• ciuperci – micosteroli: ergosterolul
•
▪ COLESTEROLUL
✓ este un alcool policiclic, monohidroxilic, nesaturat, a cărei structură are un caracter puternic hidrofob;
✓ este principalul sterol de origine animal distribuită – sub formă liberă sau esterificată – în toate celulele
organismului; predomină în ţesutul nervos (doar liber), glande suprarenale (>80% esterificat), ficat, ser
(70-80% esterificată);

HO

✓ poate avea origine:

- exogenă – cantitatea ingerată depinde de regimul alimentar;
- endogenă – este biosintetizat în special în ficat, sinteza lui pornind de la acetil-CoA; în ficat, 1/3 din colesterol
este esterificat cu acizi graşi în prezenţa enzimei numite lecitin-colesterol-acil-transferaza (LCAT) şi 2/3 există
sub formă liberă;
✓ reglarea biosintezei colesterolului se face:
- prin aport alimentar: o alimentaţie bogată în colesterol inhibă sinteza sa la nivel hepatic;
- hormonal: cortizolul şi noradrenalina cresc nivelul colesterolului, iar estrogenul, insulina şi tiroxina au
un efect de reducere a acestuia;
✓ colesterolul neabsorbit prin mucoasa intestinală suferă o reducere sub acţiunea florei microbiene din
intestin rezultând coprosterolul, formă sub care colesterolul se elimină prin fecale;
7
 ✓ valorile recomandate sunt sub 200mg colesterol total/dl ser.
-valorile între 200-240mg/dl ser sunt valori de graniţǎ şi cu risc pentru afecţiuni coronariene.
-valorile de peste 240mg/dl ser indicǎ un risc crescut pentru boli cardiovasculare şi necesitǎ investigarea
completǎ a tabloului lipidic şi prescrierea unui tratament;
Menţinerea raţiei zilnice de grasimi ingerate sub valoarea de 20%, maximum 30% din totalul caloriilor este
vitală pentru pastrarea nivelului de colesterol ȋn limite normale.
✓ eliminarea lui din organism se face prin:
a) transformarea lui în acizi biliari şi excreţia de steroli neutri prin fecale;
b) transformarea lui în hormoni steroizi ai căror produşi de degradare se elimină prin urină;
✓ atunci când este în exces se depune pe pereţii vaselor sanguine sub formă de plăci de aterom sau sub
formă de calculi în vezica biliară, ducând la apariţia litiazei biliare. Formarea plăcilor de aterom măreşte
riscul aterogen şi al apariţiei bolilor cardiovasculare la persoanele cu hipercolesterolemie faţă de
cele care au valori normale ale colesterolului.
✓ Agenţii ce transportă colesterolul ȋn sânge sunt lipoproteinele şi ele pot fi:

• lipoproteine cu densitate joasă (LDL)care transportă 65% din totalul colesterolului sanguin; acest
complex determină depunerile de colesterol ȋn interiorul vaselor. Acest tip de colesterol este aşa-numitul
colesterol rău.
• lipoproteine cu densitate foarte joasă (VLDL), precursorul LDL, transportă aproximativ 15% din
totalul colesterolului sanguin, dar sunt necesare ficatului pentru a produce LDL.
• lipoproteine cu densitate ridicată (HDL) transportă in jur de 20% din totalul colesterolului sanguin.
Fiind compuse in principal din lecitină, lipoproteinele cu densitate ridicată sunt cele care distrug
depozitele de colesterol de pe vasele sanguine si asigura circulatia colesterolului fara a bloca arterele.
HDL-colesterolul este aşa-numitul colesterol bun.

▪ Rolurile biochimice ale colesterolului

✓ rol structural:
a. este un component esenţial al membranelor celulare şi al unor organite celulare;
b. intră în componenţa colesteridelor care sunt esteri ai colesterolului cu acizi graşi saturaţi sau
nesaturaţi care fac parte din clasa lipidelor simple numite steride.
✓ are rol antitoxic şi antihemolitic, neutralizând efectul unor toxine sau inhibând activitatea hemolitică a
unor substanţe ca saponinele (digitonina) şi lizolecitinele.
✓ sub formă de ester reprezintă un protector al epidermei;
✓ este precursorul structural al:
▪ acizilor biliari,
▪ hormonilor steroizi - sinteza lor are loc în glandele. suprarenale (glucocorticoizi, mineralocorticoizi) şi
testicole (testosteron), ovare (estradiol, progesteron), placentă (progesteron);
▪ vitaminei D (vitamina antirahitică);
✓ acţionează asupra permeabilităţii eritrocitelor, influenţând procesele de difuzie;
✓ intră în compoziţia chilomicronilor; este component major al LDL care transportǎ colesterolul
esterificat de la ficat la ţesuturi pentru a fi stocat; intrǎ şi în componenţa HDL care transportǎ colesterolul
de la ţesuturi la ficat pentru a fi catabolizat.
✓ participă la emulsionarea grăsimilor alimentare.

B. 2. Alcooli alifatici azotaţi (aminoalcooli)

b. Etanolamina = colamina HO- CH2-CH2-NH2
c. Colina HO- CH2-CH2-N+(CH3)3
d. Serina HO- CH2-CH(COOH)-NH2
e. Sfingozina Dihidrosfingozina

8
CH3 - (CH2)12 - CH = CH - CH - OH CH3 - (CH2)12 -CH2 -CH2 - CH - OH

CH - NH2 CH - NH2

CH 2 - OH CH 2 - OH
Sfingozina intră ȋn structura lipidelor complexe numite sfingolipide care se formează prin legături de tip amidă
(-NH-CO-).

➢ Acizi biliari. Săruri biliare

✓ reprezintă un ansamblu de compuşi steroizi secretaţi de bilă în intestin, unde apar sub formă de săruri
biliare;
✓ au ca precursor colesterolul şi sunt sintetizaţi în ficat, prin oxidarea lui la catena laterală şi, ulterior, sunt
deversaţi în bilă;
✓ acizii biliari şi sărurile lor sunt substanţe tensioactive (au proprietatea de a reduce tensiunea superficială
a apei) facilitând absorbţia intestinală a lipidelor;
✓ ei activează unele enzime ca lipazele şi colesterolesterazele pancreatice, stimulează secreţia biliară şi
menţin colesterolul şi acizii graşi ȋn stare solubilă, ȋn vezica biliară;
✓ structura chimică de bază din care derivă acizii biliari este cea a acidului colanic,ei fiind derivaţi
hidroxilaţi ai acestui acid.

CO OH

Acid colanic

Există:
a. Acizi biliari primari care se sintetizează ȋn ficat din colesterol şi ei sunt acidulcolic care are 3
grupe –OH ȋn poziţiile 3,7 şi 12 şi acidul chenodeoxicolic cu 2 grupe –OH ȋn poziţiile 3 şi 7 din
structura acidului colanic.
OH
CO OH

HO OH

Acid colic
b. Acizii biliari secundari reprezentaţi de acidul deoxicolic cu grupele –OH ȋn poziţiile 3 şi 12 şi
acidul litocolic care are o singură grupă –OH ȋn poziţia 3 din structura acidului colanic.

OH
COOH COOH

HO HO

Acid deoxicolic Acid litocolic

✓ In ficat, acizii colic şi chenodeoxicolic se conjugă cu glicina sau taurina formând produşii de conjugare
corespunzători (ex:acizii glicocolic şi taurocolic) şi sunt eliminaţi odată cu bila sub formă de săruri

9
 biliare (glicocolat sau taurocolat de sodiu sau potasiu). Acizii biliari nu sunt solubili ȋn apă, dar cei
conjugaţi sunt solubili.
✓ Acizii biliari realizează un circuit enterohepatic, deoarece ei sunt sintetizaţi şi conjugaţi ȋn ficat, apoi
trec ȋn vezica biliară de unde sunt deversaţi ȋn intestin, iar din intestin sunt absorbiţi şi readuşi ȋn ficat
ȋn proporţie de 90%. Ȋn unele cazuri patologice, acizii biliari sunt prezenţi ȋn urină, aşa cum se ȋntâmplă
ȋn cazul icterelor de retenţie; prezenţa acizilor biliari ȋn urină poartă numele de colalurie.

▪ Rolul biochimic al sărurilor biliare:

✓ La pH fiziologic, toţi acizii biliari se găsesc sub formă de săruri de sodiu sau de potasiu, solubile ȋn apă.
Sărurile biliare sunt molecule amfipatice care favorizează emulsionarea lipidelor în intestine şi absorbţia
vitaminelor liposolubile. Solubilitatea redusă poate favoriza formarea litiazei biliare (pietre în vezica
biliară).
• acţionează în intestin ca agenţi de emulsionare a lipidelor alimentare, facilitând hidroliza enzimatică a
acestora şi adsorbţia;
• activează secreţia pancreasului, determinând creşterea cantităţii de lipază şi enzime proteolitice
deversate în duoden;
• stimulează activitatea lipazei pancreatice;
• favorizează eliberarea enterokinazei la nivelul mucoasei duodenale (tripsinogen →tripsina);
• stimulează motilitatea intestinală;
• influenţează prin autoreglare conversia colesterolului în săruri biliare;
• intervin în controlul sintezei colesterolului în mucoasa intestinală, deci – indirect – influenţează propria
lor sinteză.
• au acţiune coleretică şi colagogă.
Colagog = substanţă care favorizează evacuarea bilei ȋn duoden.
Coleretic = substanţă care favorizează secreţia biliară a ficatului.

CLASIFICAREA LIPIDELOR
I. LIPIDE SIMPLE (HOLOLIPIDE) – toate sunt substante ternare – contin C, H si O
- se formeaza prin condensarea AG cu diferite tipuri de alcooli
- se formeaza prin legaturi de tip ester
1. GLICERIDE sau ACILGLICEROLI = esteri ai glicerolului cu AG saturati sau nesaturati
2. STERIDE = esteri ai sterolilor cu AG saturati sau nesaturati
• Colesteride = esteri ai colesterolului cu AG saturati sau nesaturati
3. CERIDE = esteri ai alcoolilor alifatici superiori cu AG saturati sau nesaturati

II. LIPIDE COMPLEXE (HETEROLIPIDE)

1.GLICEROFOSFOLIPIDE – toate contin ca alcool glicerolul
- toate contin fosfor
- se formeaza prin legaturi de tip ester
Pot fi :
A. Cu azot
- Lecitine
- Cefaline
- Serincefaline
- Plasmalogeni
B. Fără azot - Acizi fosfatidici
- Inozitolfosfatide
- Cardiolipine

10
 2. SFINGOLIPIDE
- toate conţin azot A. Cu fosfor
- alcool: sfingozina Sfingomieline
- legături de tip amidă B. Fără fosfor
- Ceramide; Cerebrozide; Sulfatide; Gangliozide

11