BIOCHIMIA LIPIDELOR –

STRUCTURA, CLASIFICARE

ACIZI GRASI, LIPIDE SIMPLE

PROPRIETATI BIOCHIMICE

LIPIDE COMPLEXE
 Notiuni generale

Lipidele sunt compuşi organici răspândiţi în organismele vegetale şi

animale, unde îndeplinesc roluri complexe: rol structural (sunt componente ale
celulelor, nucleului, protoplasmei, mitocondriilor etc.), rol de rezervă, constituie
surse de energie, asigură protecţie mecanică şi termică organismelor plantelor şi
animalelor.

Lipidele se caracterizează, din punct de vedere chimic, printr-o largă

eterogenitate structurală şi de compoziţie (C, H, O, uneori N, P, S), precum şi a
proprietăţilor fizico-chimice. Din punct de vedere chimic, lipidele sunt esteri ai
unor alcooli cu acizii graşi superiori (excepţie, etolidele).

Structura lor hidrofobă, apolară, le conferă insolubilitate în apă şi

solubilitate în solvenţi apolari organici (eter, cloroform, benzen, acetonă etc.). Pe
solubilitatea diferită a lipidelor în diferiţi solvenţi, se bazează metodele de
extracţie şi separare a lipidelor din diferite materiale vegetale şi animale.
 Rolul in organism al lipidelor – sinteza

1. principala formă de depozitare şi de transport a rezervelor energetice

ale organusmului

2. Constituienţi structurali ai membranelor celulare şi intracelulare

3. rol în procesul de comunicare şi recunoaştere intercelulară

4. Izolator: termo; mecano-; electroizolator

5. Pot avea efecte biologice: sunt vitamine, hormoni, prostaglandine

 Clasificarea lipidelor

Dupa comportarea la hidroliza

 Saponifiabile – prin hidroliză se descompun în substanţele

componente (acilglicerolii, fosfogliceride, sfingolipide, cerurile,
glicolipidele)

 Nesaponifiabile – nu se scindează hidrolitic în compuşi simpli

(hidrocarburile, alcoolii, aldehidele, acizi cu schelete alifatice sau
ciclice cu structură poliizoprenică: terpenele, steroizii, carotenoizii)
 După proprietăţile fizico-chimice:
1. Polare (FL, AG)
2. Nepolare – Tg
 După localizarea şi rolul lor în organism, lipidele se subdivid în :

Lipidele de constituţie (structurale) se găsesc în citoplasma celulelor şi

îndeplinesc un rol plastic, deoarece participă la menţinerea structurii celulei. Ele
sunt lipide complexe, având compoziţie constantă, care nu depinde de hrana pe
care primeşte organismul.
Lipidele de rezervă sunt localizate în ţesutul adipos şi constituie o sursă
energetică importantă a organismului. Ele, de obicei, sunt de origine exogenă,
provenind, în principal, din hrană sau din transformarea metabolică a glucidelor şi
protidelor. Lipidele de rezervă prezintă variaţii cantitative mari, în funcţie de
factorii alimentari şi fiziologici
Lipide functionale (reglatoare)
 Din punct de vedere structural, lipidele sunt esteri ai acizilor graşi
saturaţi sau nesaturaţi cu diferiţi alcooli (monohidroxilici, polihidroxilici,
aciclici sau ciclici).
Ele conţin în molecula lor radicali de acizi graşi, constituiţi din
catene lungi de atomi de carbon, care imprimă lipidelor un caracter hidrofob,
apolar, deci proprietatea de a fi insolubile în apă.

Lipidele se împart în două grupe mari: simple şi complexe.

 Lipidele simple sunt substanţe ternare, formate din C, H şi O: glyceride,
ceride, steride
 Lipidele complexe conţin pe lângă C, H, O şi alte elemente, cum ar fi P şi
N sau N şi S : glicerofosfolipide, sfingolipide
 Derivati lipidici
AG – structura, proprietăţi

 AG- derivaţii hidrocarburilor alifatice ce conţin gruparea

carboxil
 Clasificare:
1. După nr atomilor de C:
a. - AG cu nr par
b. - AG cu nr impar
2. După gradul de saturare:
c. saturaţi
d. nesaturaţi
3. După rolul fiziologic:
e. esenţiali (omega 3 si omega 6)
f. neesenţiali (omega 9)
Structura chimică

 CH3-COOH acetic
 CH3-(CH2)2-COOH butiric
 CH3-(CH2)4-COOH caproic
 CH3-(CH2)6-COOH caprilic
 CH3-(CH2)8-COOH capric
 CH3-(CH2)10-COOH lauric
 CH3-(CH2)12-COOH miristic
 CH3-(CH2)14-COOH palmitic
 CH3-(CH2)16-COOH stearic
 AG mononesaturaţi

 AG nesaturaţi conţin una sau mai multe legături duble

etilenice care de regulă sunt între poziţia C9 şi C10 –cis

 palmitoleic (C16:1, cis 9)

 CH3- (CH2)5- CH=CH-(CH2)7-COOH

 oleic (C18:1, cis 9)

 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH

 nervonic (C24:1, cis 15)

  AG polinesaturaţi

 linoleic (C18:2 –cis9, 12)

 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7- COOH

 linolenic (C18:3 –cis9,12,15)

 CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH

 arahidonic (C20:4, cis5,8,11,14)

 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-
CH=CH-(CH2)3-COOH
 Acizii grasi polinesaturati (PUFA)

Includ:
- omega-6 : acidul linoleic (LA) si acidul arahidonic
- acizii grași omega-3: acidul α-linolenic (ALA), acid eicosapentaenoic
(EPA), acid docosapentaenoic (DPA) și acidul docosahexaenoic (DHA).
- omega-9: acidul oleic
- Surse alimentare: speciile de fructe de mare mediteraneene, plantele și
fructele uscate.
 Eicosanoizii

 Sunt substanţe biologic active de natură lipidică, derivate din AG

polinesaturaţi: acid arahidonic / prostanoic (ipotetic) şi îndeplinesc în
organism roluri multiple.

 Deosebim:

 Prostaglandinele (clasice- PG şi endoperoxizii prostaglandinici

(PGG2 şi PGH2)

 Prostaciclina (PGI2)

 Tromboxanii (TX)

 Leucotrienele (LT)

 Lipoxine
 Structura chimică

 Reprezintă AG nesaturaţi cu 20 C
 Sunt derivaţi ai acidului prostanoic (acid gras ipotetic, cyclic, cu 20
atomi carbon).
 Existenţa unui ciclu pentanic format între C8-C12
 PG se deosebesc între ele prin:
1. natura substituienţilor din nucleul pentanic: 7 prostaglandine (A, B,
D, E, F, G, H)
2. catenele laterale pot conţine un număr diferit de legături duble : 2
tipuri (PG1, PG2)
 Inhibitorii sintezei:

 Corticosteroizii (AIS)– inhibă fosfolipaza A2

 AINS (medicamente antiinflamatoare nesteroide) - inhibă

ireversibil ciclooxigenaza (COX) (prin acetilarea grupelor
hidroxil a resturilor de Ser localizate le situsul activ al enzimelor).

 Derivaţii imidazolului – inhibă tromboxan sintaza.

 Acţiunile biologice

 Diferă nu numai de natura chimică (PG, LT, TX) dar şi de cea a tipului
celular
 La nivelul TGI:
PGF2α – acţiune contractilă asupra musculaturii netede longitudinală şi
circulară; PGE2 – relaxează musculatura circulară, acţiune inhibitorie
asupra secreţiei de suc gastric şi absorbţiei intestinale.

 Sistemul respirator: PGE şi PGF – fiind implicate în stări patologice ca

edem pulmonar, embolie, astm.
 PGF2α – acţiune contractilă asupra traheei, bronhiilor
 PGE2- bronhodilatatoare
 SNC: reglarea transmisiei sinaptice. PGE2- scade c% de GMPc – efecte
tranchilizante, anticonvulsive
 PGF2α – creşte c% GMPc – efecte contrare
 Sistemul de reproducere: la bărbaţi influenţează spermatogeneza;
la femei controlează ciclul ovarian. PGF2α - acţiune contractilă
asupra musculaturii netede a uterului.

 Sistem circulator: Prostaciclina şi TX – controlează tonusul

vaselor sanguine şi agregarea plachetară.

 TXA2 – acţiune contractilă – creşte TA. La nivelul plachetelor –

stimulează agregarea şi formarea de tromb

 Prostaciclina – acţiuni opuse (relaxează musculatura vaselor; efect

antitrombic)
 LT (LTB4) – acţionează ca agenţi chemotactici şi
chemocinetici, determinând acumularea de neutrofile în
focarul inflamator. La nivelul plămânului – efecte contractile
asupra musculaturii netede.

 LTC4 - responsabilă de producerea şocului anafilactic.

 Proprietăţile fizice ale AG

1. AG saturaţi până la C8 – sunt lichizi; mai sus de C8- solizi. AG nesaturaţi –

sunt lichizi

2. În cristale catenele hidrocarburilor saturate au configuraţia de zig-zag

3. AG nesaturaţi prezintă izomerie cis-trans însă formele naturale ale acestor

– sunt izomerii cis

4. AG – puţin solubili în apă, solubilitatea scăzând odată cu lungimea catenei

5. AG nu se află în stare liberă în celule şi ţesuturi ci sunt legaţi covalent

6. AG nesaturaţi au temperatura de topire mai joasă comparativ cu cei

saturaţi--- lungimea şi prezenţa legăturilor duble amplifică fluiditatea
 Proprietăţile biochimice

 Proprietati specific gruparii carboxilice:

 Esterificarea

 Reducerea

 Proprietati specifice catenei hidrocarbonate, doar in cazul AG

nesaturati:

 Oxidarea (peroxidarea=rancezirea grasimilor)

 Aditia

 Izomerizarea (cis/trans)
 Esterificarea
 Are loc în citosol; 1. Activarea acizilor graşi
 Singura reacţie consumatoare de ATP;
 Enzima = acil CoA sintetaza (acid gras tiokinază)
 Din reticulul endoplasmic – pt. AG cu lanţ lung (peste 12 at.C)
 Din mitocondrie – pt. AG cu lanţ mediu (4-10 at.C) şi scurt ;
2. Activation of glycerol
Reducerea gruparii –COOH cu biosinteza alcoolilor
grasi:
Oxidarea acizilor grasi nesaturati cu formarea de
peroxizi
Aditia apei la legatura dubla c=c din acizii grasi nesaturati

Izomerizarea acizilor grasi nesaturati se realizeaza prin :

- Migrarea dublei legaturi

- Interconversia intre izomerii cis-trans
 LIPIDE SIMPLE

Lipidele simple sunt substanţe ternare constituite din elementele C, H, O,

care din punct de vedere a structurii chimice sunt esteri ai acizilor graşi cu diferiţi
alcooli (monohidroxilici aciclici sau ciclici sau polihidroxilici).
Gliceride (grăsimi, acilgliceroli)
Gliceridele sunt cele mai răspândite dintre lipidele din regnul vegetal, ele
fiind prezente mai ales în seminţele plantelor oleaginoase.
Gliceridele se pot diferenţia şi caracteriza prin conţinutul de acizi graşi
componenţi.
Plantele oleaginoase conţin în proporţie mare acid oleic şi acid palmitic
(80% în uleiul de măsline). Uleiul de floarea soarelui conţine cca. 55-60% acid
linoleic, 33-35% acid oleic şi 5-10% acid palmitic.
 Gliceridele sunt din punct de vedere chimic esteri ai glicerolului
(propantriol, glicerina) cu acizii graşi superiori (AG)
După cum sunt esterificate una, două sau trei grupe hidroxilice ale
glicerinei, rezultă mono-, di-, sau trigliceride.
După poziţia hidroxilului esterificat, glicerina poate forma, cu acelaşi
acid gras, doi izomeri de poziţie: α- sau β-monogliceridă (monoacilgliceroli).
Deoarece α-monogliceridele au atomul de carbon C2 asimetric, vor
exista două α-monogliceride enantiomere.
Dacă esterificarea celor două sau trei grupe –OH din glicerol se
realizează cu acizi graşi identici, se obţin digliceride, respectiv trigliceride
omogene.
Dacă esterificarea decurge cu acizi graşi diferiţi, rezultă digliceride şi
trigliceride mixte.
GLICERIDE
( acilgliceroli, grăsimi neutre)

 Sunt esteri ai glicerolului cu AG

 După nr grupărilor alcoolice esterificate din glicerol deosebim: mono-; di- şi
tri gliceride
 Rolul TG in organismele animale

1. Constituie grăsimea de rezervă din ţesuturi

2. Rol energetic
3. Se găsesc în LP plasmatice
4. Izolator
 La oxidarea 1g se elimină 9kcal
 Tg din ţesutul uman cuprind următorii AG:
 Oleic-45%, palmitic-25%, linoleic – 8%, palmitooleic – 7%,
stearic- 7% şi alţii -7%
 Proprietăţile Tg

1. Sunt determinate de natura şi numărul de AG constituienţi

2. Insolubile în apă, solubile în solvenţi organici

3. Tg ce conţin AG saturaţi – solide(grăsimi, unt)- de origine animală
4. Tg ce conţin AG nesaturaţi – consistenţă lichidă (uleiurile vegetale)
5. Prin hidroliza enzimatică (se produce în intestin sub acţiunea lipazei)
se scindează în glicerol şi 3AG

6. Prin hidroliza alcalină (KOH, NaOH) –glicerol+săpunuri

7. Prezenţa AG nesaturaţi – proprietatea de a adiţiona halogenii la
dublele legături

8. Sub acţiunea luminii, căldurii – se autooxidează

Proprietăţi biochimice ale gliceridelor

Acilglicerolii (gliceridele) prezintă proprietăţi chimice caracteristice esterilor,

completate cu proprietăţi chimice ale glicerolului şi ale acizilor graşi superiori
constituenţi.

a) Reacţia de hidroliză acidă sau enzimatică

Reacţia de hidroliză poate decurge în prezenţa acizilor tari, a bazelor tari, sau a
enzimelor (lipaze) prezente în organismele vii. Hidroliza poate decurge în etape,
cu formarea din triacilgliceroli (trigliceride) a diacilglicerolilor (digliceride) şi a
monoacilglicerolilor (monogliceride), iar în final, a glicerolului şi acizilor graşi
superiori.
Hidroliza enzimatică are loc sub influenţa lipazelor pancreatice în
organismele animale, iar în plante şi microorganisme, a lipazelor specifice.
Procesul decurge în etape, formându-se următorii compuşi:
- 2-monoaciglicerol cand hidroliza este intestinala, catalizata de lipaza
pancreatica sau intestinala
- diacilglycerol, monoacilglicerol, glicerina si AGL corespunzatori , in
etape catalizate de 3 enzyme specifice: triacylglycerol-lipaza,
diacylglycerol-lipaza si monoacylglycerol-lipaza, in tesultl adipos
Hidroliza din tesutul adipos se mai numeste lipoliza (adipoliza) iar enzima –
cheie este triacylglycerol-lipaza , numita si lipaza hormone-sensibila.
Peroxidarea acylglicerolilor care contin resturi de acizi grasi
nesaturati
 Peroxidarea lipidelor este un proces complex format din trei faze
majore: inițierea, propagarea și sfârșitul reacției.
Faza de inițiere este lentă din cauza necesității de acumulare a unei
cantități suficiente de ROS, urmată de procesul de activare a oxigenului care
este factorul amplificator.
Perioada de latență a procesului este cea care determină continuarea
reacțiilor prin modificarea echilibrului oxidativ în favoarea factorilor pro-
oxidanți.
Evoluția acestor reacții este imprevizibilă datorită formării
catalizatorilor proprii care determină complexitatea procesului. Radicalii liberi
sunt foarte instabili, durata lor de viață fiind foarte scurtă. Reactivitatea lor
rezultă din cuplarea lor la sfârșitul reacției, numai pentru ca un electron
nepereche să reapară, stimulând astfel propagarea reacției prin formarea unui
nou radical.
LIPIDE COMPLEXE
Glicerofosfolipidele (Glicerofosfatide)

Glicerofosfolipidele sunt lipide complexe cu fosfor, formate din

glicerol esterificat cu câte un acid gras la C1 şi C2 şi cu acid fosforic la C3.
Compuşii cu această structură se numesc acizi fosfatidici. Acizii
graşi care intră în structura glicerofosfolipidelor sunt saturaţi (palmitic,
stearic) şi nesaturaţi (oleic, linoleic,arahidonic).
Prin esterificarea acidului fosforic din acizii fosfatidici cu o serie de
alcooli, rezultă diferite glicerofosfolipide:
- colinfosfatide
- colaminfosfatide
- serinfosfatide
- acetalfosfatide
- inozitolfosfatide
Clasificare
Acizii fosfatidici
Sunt cele mai simple glicerofosfolipide, care conţin în moleculă
glicerol, acizi graşi şi un rest de acid fosforic. Radicalul acidului fosfatidic se
numeşte fosfatidil.
Acizii graşi din structura acizilor fosfatidici sunt saturaţi şi nesaturaţi cu
16, 18 şi 20 atomi de carbon.
Acizii fosfatidici se formează în organismul animal prin hidroliza
enzimatică a glicerofosfolipidelor, fiind totodată şi intermediari în biosinteza
acestora. Datorită prezenţei radicalului fosfat, sunt solubili în apă, având caracter
acid, formează cu bazele săruri de sodiu şi potasiu-solubile în apă.
Plasmalogenii

Sunt o clasă de glicerofosfolipide care conțin o grupare vinil-eter și o

legătură esterică în pozițiile sn-1 și respectiv sn-2, din glicerol. Ei
constituie 10% din masa totală a fosfolipidelor la om, în principal ca componente
ale structurii membranelor celulare din SNC, muschi, sistem cardiovascular,
sistem imunitar.
Studiile sugerează că modificările metabolismului plasmalogenului pot
contribui la dezvoltarea diferitelor tipuri de cancer (ex. cancerele gastro-
intestinale).
Colinfosfatide (lecitine).

Sunt glicerofosfolipide azotate cu cea

mai largă răspândire în organismele
animale, ca şi în cele vegetale. În
celulele animale, lecitinele îndeplinesc
un rol structural, participând la
structura membranelor celulare.
Lecitinele se formează prin
esterificarea acidului fosfatidic cu
aminoalcoolul numit colină. în careR1
= rest de acid gras saturat (palmitic sau
stearic); R2=rest de acid
nesaturat(oleic,linolenic,arahidonic).
Având două sarcini electrice diferite,
lecitinele au ostructură amfionică, (au
caracter amfoter), comportându-se atât
ca acizi cât şi ca baze.
Etanolaminfosfatide (cefaline).

Se găsesc în toate ţesuturile animale, alături de lecitine, dar în

cantitate mai mică.
Au fost izolate prima dată din creier, din care cauză au fost
denumite cefaline. Cefalinele mai sunt răspândite în ficat,rinichi, muşchi,
gălbenuş de ou.
Cefalinele au structură chimică apropiată de a lecitinelor, cu
deosebirea că au colamina în locul colinei.
Serinfosfatide (serincefaline, fosfatidilserine)

Aceste lipide complexe azotate se găsescîn ţesutul cerebral unde

formează 50% din totalitatea glicerofosfolipidelor.
Structura chimică a serincefalinelor este formată din acid fosfatidic
esterificat la radicalul fosfat cu gruparea alcoolică a serinei:
Sfingolipide

Sfingolipidele sunt lipide complexe, azotate care conţin în

moleculă, aminoalcoolul superior numit sfingozină. La aceste lipide
acidul gras se leagă de sfingozină printr-o legătură amidică cu
formarea celui mai simplu compus al acestei lipide, numit
ceramidă(N-acilsfingozină).
Acizii graşi din structura sfingolipidelor sunt acizi graşi cu
24 atomi de carbon, saturaţi, nesaturaţi şi hidroxilaţi (lingoceric,
cerebronic, nervonic.
Sfingolipidele se împart în sfingofosfolipidele şi
sfingozidolipide
 Sfingofosfolipidele

Sunt sfingolipide cu fosfor care conţin în moleculă o ceramidă şi

fosforilcolină (sau fosforilcolamină) şi se numesc sfingomieline.
Sfingomielinele predomină în ţesutul nervos unde participă la
formarea tecii mielinice. De asemenea intră în structura membranelor celulare.
Structura chimică a sfingomielinei este formată din sfingozină, acid
gras, acid fosforic şi un aminoalcool (colină sau colamină). Sfingozina este
legată amidic de molecula de acid gras, iar prin funcţia alcool primară de
fosforilcolină sau fosforilcolamină.
Acizii graşi componenţi sunt de obicei acizi graşi superiori
cu 16 - 24 atomi de carbon.
Alcoolii din structura lipidelor

În structura lipidelor naturale întilnim alcooli alifatici cu sau fara azot,

alcooli ciclici, mono sau polihidroxilici.

 Alcoolii alifatici fără azot

Glicerolul sau propantriolul este alcoolul trihidroxilic component principal al

gliceridelor şi al multor lipide complexe

 Alcooli cu azot (aminoalcooli)

Intră în structura lipidelor complexe:

a)- Colamina (etanolamina) HO-CH2-CH2-NH2
b)- Colina (trimetilcolamina) HO-CH2-CH2-N+(CH3)3
c)- Serina (acid α-amino-β-hidroxipropionic) este un aminoacid hidroxilat avînd
o grupare alcoolică primară:HO-CH2-CH(COOH)-NH2
d)- Sfingozina este un aminodiol nesaturat cu 18 atomi de carbon din
structura unor lipide complexe, din diferite ţesuturi animale
 Alcooli policiclici monohidroxilici. Sterolii
Sterolii sunt alcooli policiclici care fac parte din clasa steroidelor şi au la bază
structura steranului (ciclopentan-perhidro-fenantren).

 Colesterolul

Este cel mai important zoosterol, răspândit în toate ţesuturile organismului

animal, mai ales în creier şi nervi, în glanda suprarenală, gălbenuş de ou, calculi biliari,
atât în stare liberă, cât şi esterificat.
Colesterolul este un alcool tetraciclic nesaturat cu o dublă legătură între C5 -C6
şi la C3 prezintă o grupare hidroxil; de C17 este legată catena laterală formată de 8 atomi
de carbon. Cu acizii graşi formează lipide numite colesteride.
Colesterolul – rol in organism
Participa - alături de fosfolipide – la formarea membranei celulare, a tecii
mielinice a nervilor, astfel incât influenţează permeabilitatea celulară.
Are acţiune antitoxică şi antihemolitică: se combină cu unele
substanţe hemolizante ca lizolecitinele şi saponinele cu care formează compuşi
insolubili.
La nivelul intestinului subţire colesterolul participă prin gruparea – OH
hidrofilă la emulsionarea lipidelor, micşorând tensiunea superficială dintre apă şi
lipide.
În organismul animal colesterolul este un precursor pentru numeroşi alţi
steroizi: acizi biliari, hormoni corticosuprarenali şi sexuali, vitamine.
Bacteriile intestinale reduc colesterolul la coprosterol, care se elimină prin
fecale.
 Acizii biliari

Acizii biliari sunt substanţe înrudite din punct de vedere al

structurii chimice cu sterolii, se formează în ficat prin metabolizarea
colesterolului, iar apoi sub formă de săruri, sunt excretaţi prin bilă în
intestin.
Acizii biliari sunt hidroxi-acizi monocarboxilici cu 24 atomi de
carbon şi pot fi consideraţi derivaţi hidroxilaţi ai acidului colanic,
deosebindu-se între ei prin numărul şi poziţia grupărilor hidroxil.
Principalii reprezentanţi sunt:

 acidul colic (acid 3,7,12 trihidroxicolanic),

 acidul deoxicolic (acid 3,12 dihidroxicolanic)
 acidul litocolic (acid 3 hidroxicolanic), prezenţi în fierea de om şi taurine.
Ultimul se găseşte mai rar, mai ales în cazuri patologice.
În structura acizilor biliari grupele hidroxil au configuraţia alfa (trans).
 acizii colic şi chenodeoxicolic se biosintetizează în ficat din colesterol, din care
cauză se numesc acizi biliari primari:
 acizii deoxicolic şi litocolic se formează din acizii biliari primari sub acţiunea
microorganismelor din intestinul subţire şi sunt denumiţi acizi biliari secundari.
 Acizii biliari au caracter acid destul de pronunţat.
În bilă, acizii biliari se găsesc combinaţi amidic cu taurina sau
glicocolul, formând acizi taurocolici, respectiv glicocolici:
 Acidul glicocolic şi acidul taurocolic se numesc şi acizi biliari conjugaţi,
primul se formează în bila de om, celălalt în bila animalelor.Acizii biliari conjugaţi,
spre deosebire de cei neconjugaţi, sunt solubili în apă. Solubilitatea în apă a
sărurilor alcaline ale acizilor biliari (săpunuri) şi a acizilor conjugaţi conferă acestora
proprietăţi tensioactive, adică micşorează suprafaţa de separare dintre apă şi lipide,
ceea ce face ca unele substanţe să devină hidrosolubile. Acizii biliari şi sărurile
biliare formează emulsii cu lipidele, cu alte cuvinte acţionează ca agenţi
emulsionanţi.
Acizii biliari şi sărurile lor reprezintă produşi finali catabolici ai
metabolismului colesterolului, dar peste 90% din cantitatea secretată zilnic în
intestin (20 - 30 g) este iarăşi resorbită şi transportată prin vena portă la ficat, de
unde sunt din nou secretaţi în bilă. Acest proces ciclic se numeşte ciclul
enterohepatic al acizilor biliari şi prin el se asigură reutilizarea continuă a acestora
de către organism.