PREVENŢIA PROFESIONALĂ A PARODONTOPATIILOR

z PREVENŢIA TRAUMATISMELOR DENTO-PARODONTALE

LASERUL ÎN STOMATOLOGIA PREVENTIVĂ
 z
EVALUAREA RISCULUI PARODONTAL PRIN METODA PERIODONTAL
RISK PREVISER

 Afecţiunile inflamatorii ale parodonţiului marginal au o etiologie

microbiană specifică cu origine în biofilmul oral, la care se adaugă o

multitudine de factori de risc.
 z
 Factori de risc parodontal
 Factori microbieni •
 Flora bacteriană - biofilm oral

 Factori comportamentali •
 Comportamentul sanogen al pacientului privind igiena orală, control periodic
 Fumatul

 Factori locali
 Leziuni carioase netratate

 Obturaţii coronare incorecte

 Anomalii dentare de poziţie

 Factori sistemici
 Afecţiuni generale : diabetul zaharat, osteoporoza, infecţia HIV

 Factori genetici , rasa (afro-americani)

 Sexul (masculin)

 Factori psihologici
 z
 Evaluarea riscului parodontal reprezintă procesul de estimare calitativă şi cantitative a
probabilităţii apariţiei afecţiunii ca rezultat al expunerii la factori perturbatori sau de
pe urma absenţei influenţelor benefice.

 Evaluarea riscului ajută la previzionarea statusului afecţiunii pacientului într-un

anumit moment din viitor sau a ratei progresiei bolii curente.

 Evaluarea riscului parodontal se poate realiza prin diferite metode dintre care unele
impun proceduri complexe şi costisitoare : monitorizare microbiologică, testare
genetic şi imunologică.

 Page, Krall şi Martin au introdus în anul 2002 sistemul PreViser în vederea

cuantificării prognosticului de risc şi a stadiului afecţiunii parodontale. (Fig. 39)
 Scorurile iniţiale Pre Viser
z
 z

 Informaţiile necesare pentru evaluarea riscului parodontal prin această metodă sunt:
antecedentele pacientului : vârsta, istoricul de fumător, existenţa unui diagnostic al
unei afecţiuni generale : diabetul, tratamente stomatologice anterioare, date privind
dinţii : istoricul de chirurgie parodontală adâncimea pungilor parodontale,
sângerarea la sondajul parodontal, prezenţa restaurărilor la nivel subgingival,
existenţa tartrului pe suprafaţa radiculară, înalţimea osului alveolar evaluat
radiologic, sângerarea la sondaj, afecţiuni ale furcaţiilor şi leziuni osoase vertical,
date privind igiena orală (Fig. 40)

 Istoricul medical şi dentar, radiografiile panoramice sunt înregistrate în programul

informatic
 Scorurile de risc indicate de PreViser
z
 z

Scorul se calculează utilizând un algoritm care corelează severitatea bolii cu vârsta.

Scorul de risc este crescut dacă există un istoric pozitiv de chirurgie parodontală, dacă

pacientul fumează mai mult de 10 ţigări pe zi sau dacă pacientul suferă de o afecţiune generală

decompensată.

Existenţa patologiei de furcaţie a leziunilor osoase verticale, a restaurărilor subgingivale şi

tartrul cresc riscul parodontal.

În urma analizei datelor programul oferă un raport asupra status-ului pacientului în vederea

formulării corecte a diagnosticului şi întocmirii unui plan de tratament corect şi complet. (Fig.

41)
z
 Traumatismele dento-parodontale afectează populaţia

într-un procent
z de aproximativ 20-30% la nivelul dentiţiei

permanente fiind asociate cu consecinţe funcţionale, estetice,

psihologice şi economice .
 z

 Cauzele traumatismelor dento-parodontale pot fi :

 accidente casnice,
 activitati la şcoală, pe strădă, în locuri pentru recreere ,
 sport,
 în trafic,
 agresiuni
z
 Clasificarea traumatismelor dentare

 Fisură în smalţ
 Fractură coronară necomplicată limitată la nivelul smalţului
 Fractură coronară necomplicată la nivelul smalţului şi dentinei
 Fractură coronară complicată
 Fractură corono-radiculară necomplicată
 Fractură corono-radiculară complicată
 Fractură radiculară
 z

 Clasificarea traumatismelor parodontale:

 Contuzia
 Subluxaţia
 Luxaţia extruzivă
 Dislocarea
 Intruzia
 Avulsia
z
 z
 În abordarea traumatismelor dento-parodontale este necesară intervenţia
în concept de echipă medicală: medic dentist generalist, endodont,
periodontolog, ortodont, protetician, pedodont, chirurg oral şi maxilo-
facial. (50)(51)
Acţiunile de prevenire a traumatismelor dento-parodontale au drept ob-
iective :
 informarea comunităţii despre importanţa prevenirii traumatismelor
dentare şi tratării lor corecte;
 identificarea metodelor specifice, adecvate diferitelor grupuri de vârstă,
prin care traumele dentare pot fi prevenite;
 recomandarea acordării imediate a primului ajutor adecvat în urma
producerii traumatismelor dentare
 z
Atitudine de urgenţă - indicaţii pentru pacienţi: primul-ajutor în ur- ma unei fracturi coronare

 Recuperarea
fragmentului de dinte
şi păstrarea în mediu
umed ;

 Solicitarea
tratamentului
specializat imediat.


 z
Reataşarea fragmentelor dentare

 Reataşarea fragmentelor dentare este un tratament conservativ care ar trebui luat în

considerare în vederea restaurării fracturilor dinţilor anteriori (52)
 Condiţiile care trebuiesc îndeplinite :
 Prezentarea de urgenţă la medic (maxim 6 ore)
 Fragmentele fracturate să fie menţinute în mediu umed ( ser fiziologic, salivă sau
lapte)
 z Tehnici de reataşare a fragmentelor fracturate :

a) lipirea folosind sistemul de adeziv şi răşina compozită, urmat de plasarea

unui chamfer pe linia fracturii care este umplut cu rasina compozită. (53)

b) folosirea aceleiaşi tehnici de lipire după îndepărtarea dentinei de pe

fragmentul dentar.
 z

Atitudine de urgenţă - indicaţii pentru pacienţi: primul-ajutor în cazul

unei avulsii dentare

 Recuperarea dintelui.

 Spălarea dintelui (10 sec.) sub jet de apă rece şi repoziţionare.

 Dacă acest lucru nu este posibil, menţinerea dintelui într-un pahar cu lapte.

Dintele mai poate fi transportat în cavitatea orală, între molari şi mucoasa jugală.

 Solicitarea tratamentului imediat.

 z

Leziunile traumatice care necesită tratament imediat includ: luxaţia

extrusivă, luxaţia laterală, avulsia dinţilor permanenţi; (53)
Leziunile traumatice care pot fi temporizate (până a doua zi)
includ: fracturi coronare complicate şi necomplicate, fracturi corono-
radiculare, intruzia dinţilor primari, contuzii şi subluxaţii.
Restauraţiile pot fi realizate imediat după producerea
traumatismului când nu există semne de afectare parodontală iar dintele
răspunde la testele de sensibilitate.
Metoda adezivă este conservatoare pentru structura dentară ,
complicaţiile pulpare fiind minime.
 Atitudinea de urgenţă în caz de expulsie dentară
z
 z
Laserul - metodă de diagnostic

 Laserul reprezintă o emisie fotonică cu diverse lungimi de undă

obţinută în urma stimulării unui grup de electroni de pe un nivel
energetic mai scăzut pe unul mai ridicat.

 Se obţine astfel un fascicul cu lungime spectrală foarte redusă, cu

coerenţă şi polarizare deosebite.
 z

 Diagnodent este primul laser care a fost utilizat pentru diagnosticul

leziunilor carioase, comercializat în anul 1998.

 Acest dispozitiv este constituit dintr- un fotoconductor flexibil,

alimentarea electrică realizându-se cu baterii.

 Partea activă poate avea o formă tronconică pentru suprafeţele

interproximale sau plată pentru suprafeţele ocluzale.

 Partea activă se plasează pe suprafaţa de examinat iar valorile rezultate

sunt direct proportionale cu gravitatea leziunilor carioase.
 z

 Modelul nou, Diagnodent Pen, are forma unui stilou, iar display-ul
este plasat pe mâner, principiul de funcţionare fiind acelaşi. (Fig.54)

 Fascicolul luminos al laserului plasat pe dinte este absorbit diferenţiat

de componentele organice şi anorganice dentare.

 In leziunile carioase, atunci când mineralele sunt înlocuite cu apa,

lumina imprăştiată este mai mare decât în restul dintelui iar în cursul
progresiei cariei creşte cantitatea de lumină fluorescentă.
 z

 Răspunsuri fals-pozitive pot fi întâlnite datorită prezenţei tartrului, a plăcii bacteriene,

a obturaţiilor compozite, a urmelor de pastă de dinţi sau a petelor pe dinţi integri.

 Aceasta impune igienizarea suprafetelor de examinat înainte de utilizarea laserului.

 Avantajele
z DIAGNOdent Pen:

 metoda de diagnostic cu sensibilitate de 95% si

specificitate de 75%.
 uşor de utilizat;
 oferă informaţii cantitative şi repetabile;
 metodă neinvazivă;
 face posibila monitorizarea progresiei leziunilor
dentare;
 uşor acceptat de către pacient;
 z
 Indicaţii :

 Detectarea leziunilor carioase incipiente (diagnostic corect în 93% din

cazuri).

 Primul laser cu lumină fluorescentă era recomandat ca o metodă de

certitudine în diagnosticul leziunilor carioase ocluzale.

 Noul laser este indicat atât pentru suprafeţele ocluzale cât şi pentru cele

proximale.

 Verificarea preparării cavităţilor carioase

 Verificarea îndepărtării depozitelor de tartru supra sau subgingivale.

z
 z
Utilizarea laserului în stomatologia restaurativă

Prepararea cavităţilor cu ajutorul laserului este mai eficientă comparativ cu metodele tradiţionale şi
are rol antimicrobian şi de decontaminare.
a. S-a demonstrat că laserul produce o suprafaţă de retenţie pentru materialele restaurative, dar
uneori condiţionarea acidă poate sa rămâna necesară chiar şi după contiţionarea cu laser .
Laserele YAG au fost introduse pentru îndepărtarea tesuturilor dure dentare sau prepararea
cavităţilor, înlocuind turbinele dentare.
Acest laser a fost demonstrat că are efect nu doar asupra smalţului, dentinei şi osului ci şi asupra
ţesuturilor moi, putând fi utilizat şi în debridarea subgingivală.
Alte studii au demonstrat rolul acestuia în decontaminarea suprafetelor implantelor.

 Deoarece nu emite caldură în timpul îndepărtarii ţesuturilor dure nu este nevoie de anestezie.

 Cu toate acestea este esenţial să se lucreze la o distanţă corespunzătoare, să existe răcire cu apă şi o
colimare perfectă a părţii active a laserului.
 Indicaţiile de utilizare a laserului:
 zPrepararea cavităţilor în tratamentul leziunilor carioase, superficiale, medii şi profunde
(nu produce caldură),
 Are un uşor efect analgezic;
 Distrugerea plăcii bacteriene: inhibă demineralizarea; favorizează remineralizarea
 Creşterea durităţii smalţului şi dentinei deci creşterea rezistenţei acestora la atacul
bacterian (laser cu CO2)
 Detecţia cariilor incipiente
 Previne apariţia leziunilor erozive
 Poate înlocui condiţionarea acidă a suprafeţei dentare , realizând o suprafaţă retentivă
pentru materialele de restaurare;
 In tratamentele de albire;
 In tratamentul hipersensibilităţii dentinare;
 Tratamente endodontice
 Tratamente parodontale;
 Inducerea analgeziei
 Tratamente chirurgicale stomatologice
 Copii şi pacienţi necooperanţi
 z
 Avantaje :
 Confort cu 98,5% mai mare decât în cazul sistemelor clasice –
nu produce vibraţii, caldură, zgomot ;
 Precizie de lucru mare ;
 Reduce sângerarea ţesuturilor moi ;

 Dezavantaje:
 Costuri ridicate de achizionare a laserului şi a consumabilelor.
 Rezervele pacienţilor faţă de tehnologii noi
 Necesită pregătire specializată
 z

 Utilizarea laserului în pedodonţie

 prevenţie: sigilarea şanţurilor şi fosetelor,
restaurări preventive cu răşini;
 prepararea
temporari; cavităţilor/restaurarea dinţilor
 prepararea cavităţilor/restaurarea dinţilor
permanenţi tineri;
 proceduri chirurgicale minore;
 lipirea brakets-urilor ortodontici;
 tratamentul leziunilor mucoase.
z