TARTRUL DENTAR

Tartrul dentar este un complex organo- mineral, aderent de suprafeţele dentare naturale şi artificiale rezultat din
mineralizarea plăcii bacteriene.
Tartrul supragingival – caracteristici
Se depune la nivelul coroanei dentare, deasupra marginii gingivale, fiind vizibil în cavitatea orală;
Depunerea se realizează mai întâi la nivel cervical, pentru ca mai apoi să acopere suprafeţe din ce în ce mai extinse;
Depunerea poate fi la un singur dinte, pe un grup de dinţi, sau generalizată;
La început, are culoare alb-gălbuie, cu consistenţă redusă, este moale, grunjos şi se înlătură cu uşurinţă
In timp, consistenţa şi aderenţa tartrului cresc, iar culoarea tinde spre maroniu-negru, prin impregnare cu pigmenţi din alimente,
băuturi, nicotină la fumători
Zonele predispuse depunerilor de tartru:
Suprafaţa linguală a incisivilor inferiori, în dreptul orificiului canalului Wharton;
Suprafaţa vestibulară a molarilor superiori în dreptul orificiului canalului Stenon;
Suprafaţa ocluzală a dinţilor laterali, cu o igienă deficitară.
In cazuri extreme, tartrul poate forma o structură asemănătoare unei punţi întinse pe dinţi adiacenţi, sau poate acoperi feţele
ocuzale ale dinţilor fără antagonişti funcţionali
Tartrul subgingival- caracteristici
Este situat sub marginea gingivală, în şanţul gingival şi în pungile parodontale;
In pungile parodontale adânci, tartrul se fixează în profunzime, pe rădăcina dintelui;
Are culoare maroniu închis spre negru;
Este dens, foarte aderent şi greu de dislocat; Se evidenţiază cu ajutorul sondei parodontale.
Depunerea sărurilor minerale se face în general între 2-14 zile de la formarea plăcii bacteriene, prin nuclei de mineralizare pe
faţa internă adiacentă dintelui, care ulterior confluează generând depozite tartrice. Viteza de precipitare a sărurilor este variabilă
şi depinde de:
Viteza de precipitare a sărurilor este variabilă şi depinde de:
Calitatea şi cantitatea secreţiei salivare, precum şi de variaţiile individuale ale fluxului salivar;
Alinierea dinţilor pe arcadă; Mecanismele locale de autocurăţire; Gradul igienei orale;
Obiceiurile alimentare;
pH-ul salivar crescut;
Concentraţiile mari de ioni de calciu şi fosfat în salivă; Concentraţiile mari ale proteinelor şi lipidelor bacteriene;
Concentraţiile mari ale proteinelor şi ureei la nivelul glandei submandibulare;
Nivel-ul ridicat al lipidelor salivare.
Compoziţia şi structura tartrului
Substanţe minerale - 75%
Substanţe organice - 15%;
Apă – 8%
Componenta organică
Se depune la suprafaţa dintelui în straturi succesive, fiind formată din:
Mucopolizaharide, celule epiteliale descuamate, leucocite, resturi alimentare, mucus, glucide, fosfolipide, acizi graşi, colesterol
şi proteine complexe.
Elementele organice sunt sintetizate fie de o floră bacteriană variată, fie sunt de origine salivară sau sanguină şi sunt capabile să
se mineralizeze.
Microorganismele predominante sunt: bacili, coci, fungi.
Componenta anorganică
Este reprezentată de:
• Ca3(PO4)2 - în proporţie de 75%:
• Ca2CO3 - în proporţie de 3%;
• Mg3(PO4)2 şi alte săruri.
• Proporţia elementelor minerale este: Ca=37%, P=20%. Mg= I % şi Na = 0.2% şi cantităţi foarte reduse de Zn, Sn, Br,
Cu, Mn ,W, Au, Si, Al, Fe, F, etc.
Structura este predominant cristalină:
Fosfat octocalcic [Ca8(PO4)4(HPO4)25HO] (OCP);
Hidroxiapatită [Ca10(PO4)6 (OH)2] - formează partea anorganică a ambelor forme de tartru (supra- şi subgingival)
Fosfatul tricalcic (whithelockita) [Ca10(HPO4)(PO4)6] - formează partea anorganică a ambelor forme de tartru (supra- şi
subgingival)
Brushita [CaHPO4-2H2O] - în fazele iniţiale ale mineralizării tartrului supragingival.
Ataşarea tartrului la suprafaţa dentară
Mecanisme:
- prin intermediul peliculei dobândite;
- zona joncţiunii smalţ-cement (datorită neregularităţilor anatomice);
- penetrarea bacteriilor din placa bacteriană şi tartru direct în cement.
Relaţia tartru – parodonţiu marginal
Tartrul acţionează asupra parodonţiului prin două modalităţi:
- prin acţiunea mecanică ce provoacă şi întreţine ulceraţii gingivale, cu apariţia ţesutului de granulaţie;
- prin acţiunea microorganismelor componente ale plăcii bacteriene nemineralizate de la suprafaţa tartrului.
Boala parodontală reprezintă un concept ce întruneşte totalitatea manifestărilor de la nivelul parodonţiului de înveliş, cu
etiologie plurifactorială, cu evoluţie cronică şi tratament complex şi de lungă durată.
Boala parodontala – afectiune multifactoriala
• Factori genetici
• Afectiuni generale
• Virusi
• Placa bacteriana
• Obiceiuri sanogene
• Stress
• Factori psihologici
• Factorii sociali
• Familia
• Venituri
• Profesia
• Factori socio- economici
• Cultura
Gingivita
Gingivita reprezintă o inflamaţie cronică cu caracter reversibil la nivelul parodonţiului marginal de înveliş de cauză microbiană;
PB reprezintă factorul determinant al îmbolnăvirii;
Parodontita marginală
• Parodontită marginală reprezintă stadiul ireversibil de inflamaţie a parodonţiului marginal de înveliş şi de susţinere
(afectarea osului alveolar prin demineralizare sau distrucţie reprezintă elementul esenţial de diferenţiere şi de
transformare în parodontită);
• Clinic – pierderea ataşamentului cu migrarea inserţiei epiteliale (Kinane)
Factorii etiologici ai bolii parodontale
-placa bacteriana
-tartru dentar
-edentatia
-ocluzia traumatica
-caria dentara
Factorii genetici şi predispoziţia la îmbolnăvire a parodonţiului marginal
• Există date ştiinţifice clare că factorii genetici joacă un rol deosebit în anumite forme de boală parodontală, ca de
exemplu: parodontita prepubertală, parodontita juvenilă şi parodontita rapid progresivă, mai ales după vârta de 40 de
ani.
• Vârsta : Prevalenţa bolilor parodontale creşte cu vârsta
• Fumatul : Pierderea osoasă este de două ori mai mare la marii fumători decât la nefumători sau fumătorii care fumează
mai puţin de 10 ţigări /zi.
Evaluarea statusului parodontal
CPITN – Community Periodontal Index Treatment Needs Metoda Periodontal Risk Calculator-PreViser

• • Calcularea riscului parodontal se face prin evaluarea celor 9 factori de risc incluzând:
• vârsta pacientului,
• istoricul de fumător,
• diagnosticul de diabet,
• istoricul de boală parodontală,
• adâncimea pungilor,
• includerea patologiei de furcaţie,
• restaurări sau tartru sub marginile gingivale,
• boala osoasă evaluata radiologic şi leziunile osoase verticale.
Aprecierea riscului parodontal PreViser urmareste :
1. Antecedentele patologice generale
2. Antecedente patologice stomatologice
3. Examen parodontal si radiologic
 Evaluarea microbiologica
Pentru detectarea microorganismelor din placa subgingivală şi din salivă
• Multiplex polymerase chain reaction (PCR) urmată de ADN-ADN hibridizare- identificate cu micro-IDent kit (Hain
Lifescience GmbH, Germany) multipplex PCR urmată de metoda hibridizarii inverse. Microorganismele
Aggregatibacter actinomycetemcomitans (Aa), Porphyromonas gingivalis (Pg), Tannerella forsythia (Tf), Treponema
denticola (Td), Prevotella intermedia (Pi), Parvimonas micra (Pm), Fusobacterium nucleatum (Fn), Campylobacter
rectus (Cr), Eubacterium nodatum (En), Eikenella corrodens (Ec), Capnocytophaga spp. (Csp).
Testul de diagnostic Parodontita – Periimplantita- Patogen Test(PET )

Profilaxia bolii parodontale

• Profilaxia bolii parodontale are drept obiective prevenţia apariţiei bolii precum şi oprirea în evoluţie a acesteia
• Prevenţia se bazează pe evaluarea factorilor de risc, care sporesc susceptibilitatea la boală şi asigurarea măsurilor de
reducere a acestora în rândul populaţiei.
Strategii de prevenţie în boala parodontală
Prevenţia primară
• dezvoltarea unor strategii destinate prevenirii bolii înainte ca aceasta să devină manifestăclinic
• cea mai eficientă şi mai puţin costisitoare măsură de promovare a sănătăţii parodontale
Prevenţia secundară
 dezvoltarea strategiiilor destinate opririi în evoluţie a bolii – utilizarea diagnosticului precoce.
 Eficienţa maximă este condiţionată de diagnosticul precoce al bolii.
Prevenţia terţiară
 dezvoltarea strategiiilor destinate prevenirii apariţiei complicaţiilor cu limitarea disabilităţii şi reabilitarea orală
(Hancock)
Diagnosticul / recunoaşterea precoce a bolii presupune :
 recunoaşterea semnelor şi simptomelor de bază,
 determinarea stadiului de activitate a bolii (teste diagnostice),
 instituirea screening-lui parodontal (focalizarea asupra acelor zone refractare la mijloacele de prevenţie instituite).
Motivaţia pacientului
• Succesul motivaţiei pacientului şi performanţa măsurilor de igienă orală impun ca practicianul „să ţintească” două
obiective:
• conştientizarea pacientului asupra necesităţii practicări igienei orale
• creearea premizelor pentru a creşte motivaţia pacientului în a realiza o preocupare pentru o igienă orală
corespunzătoare. (Hancock)
SOPROCARE (ACTEON)
Camera intraorala video care, prin cele 3 moduri de lucru( daylight, perio si cario) ne ajuta in
diagnosticul cariei dentare si a bolii parodontale prin fluorescenta .
KAVO DIAGNODENT PERIO
• Identificarea depozitelor de tartru subgingival ramase dupa detatraj si chiuretaj.
• Detecteaza tartrul remanent din pungi cu adancimi de pana la 9 mm.
• Semnalizarea prezentei tartrului se face acustic
• Igienizarea poate fi realizata complet prin monitorizarea in timp real .
• Cresterea compleantei pacientului la tratamentul recomandat prin semnalizarea acustica a prezentei tartului.
• Precizie – detecteaza 82% dintre depozitele de tartru subgingival.
• Motiveaza si constientizeaza pacientul privind prezenta depozitelor de tartru.
• Acceptat de pacient.
• Usor de utilizat.
SONDA ENDOSCOPICĂ
Ecran pentru vizualizarea depozitelor tartrice subgingivale
ROLUL ENDOSCOPULUI DENTAR IN DETECTAREA TARTRULUI SUBGINGIVAL
Biofilmul bacterian și tartrul sunt implicati in etiologia de baza a parodontitei cronice a adultului, prezența sau ramanerea acestuia
pe suprafetele dentare dupa detartrajul si surfasajul radicular fiind clar semnificativă în progresia si cronicizarea bolii. Eliminarea
completă a calculului subgingival folosind abordarea convențională „orb” este complicată de anatomia rădăcinii, de adâncimea
pungii parodontale și de sensibilitatea tactilă a operatorului. Introducerea endoscopului dentar a încercat să rezolve aceste
provocări, permițând vizualizarea subgingivală a zonei ”buzunarului” gingival în timpul instrumentarii acestuia.
Endoscoapele dentare sunt disponibile din anii 1980. Endoscopul dentar este un sistem de vizualizare subgingival care include un
obiectiv cu fibră optică, o sursă de irigare a apei, aparatura electronică de imagistică și un monitor.
Obiectivul cu fibră optică utilizat pentru captarea și transmiterea imaginilor are un diametru de 1 mm și va fi acoperit de o husa
sterilă, de unică folosință. Imaginile sunt afișate pe monitor pentru vizualizare în timp real și sunt mărite de 24 de ori până la 48
de ori, cu mărire în funcție de proximitatea obiectivului de țesut imaginat.
Mânerele metalice portabile controlează poziția vârfului fibrei optice și a învelișului astfel încât endoscopul poate fi introdus în
sulcus.
Endoscopul dentar (perioscopul) devine astfel un instrument modern care permite operatorului sa vada in profunzimea
buzunarului gingival fara manopere sangerande (lambouri). Utilizand diferitele anse ale endoscopului s-a observat ca rezultatele
tratamentelor neinvazive conduse prin endoscop sunt similare cu rezultatele obtinute prin chirurgie invaziva parodontala.
• În ceea ce privește tehnica clinică, există două abordări de bazăpentru îndepărtarea depozitelor atunci când se utilizează
endoscopul dentar: perioscopia cu două mâini și ceea ce Pattison numește procesul „vad, instrumentez, verific”.
 • Perioscopia cu două mâini este teoretic mai eficientă , dar necesită mai multă experiență cu endoscopul. Pattison
observă dificultăți în această abordare din cauza spațiilor restrânse atunci când endoscopul și instrumentele de
îndepărtare a depozitelor sunt poziționate în locul subgingival.7 Interpretarea imaginilor necesită și antrenament și
practică, deoarece acestea se schimbă continuu cu iluminare și mărire
• În tehnica „vedere, instrumentare, vizualizare”, camera este scoasă din punga parodontala și instrumentul de scalare este
introdus. Această tehnică exclude vizualizarea în timp ce instrumentează suprafața dintelui, dar capacitatea de a vedea
zona după instrumentare permite îndepărtarea completă a calculului
Detec Tar se utilizează pentru următoarele scopuri:
• motivarea pacientului; semnalul sonor pare să aibă un efect marcant pentru pacient, deoarece poate să „audă” prezenţa
tartrului, motiv pentru care manoperele de detartraj şi de planare a rădăcinii devin mai facile;
• detartraj în funcţie de localizare şi de cantitatea de tartru prezentă;
• după o debridare iniţială prin care se îndepărtează depozitele mari de tartru, cu Detec Tar se detectează tartrul rezidual,
ceea ce îi permite practicianului să focalizeze tratamentul pe o anumită zonă;
• economie de timp atât pentru practician, cât şi pentru pacient;
• verificarea eficienţei detartrajului.

Tratamentul profilactic al bolii parodontale

EFECTELE BOLII PARODONTALE ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE
1. Pierderea dinţilor
2. Halenă orală
3. Bolile cardiace. Conform unor studiI clinice (2000), creşte riscul de atac de cord cu 1,5 – 4 ori la pacienţii cu suferinţă
parodontală
4. Diabetul zaharat . Boala parodontală este considerata cea de-a 6-a complicatie a diabetului. Reciproc, neglijarea bolii
parodontale poate agrava evolutia diabetului iar în unele cazuri poate chiar să declanşeze diabetul.
5. Bolilor respiratorii. Prin aspirarea bacteriilor în plămâni creşte riscul de boli respiratorii sau se pot agrava bolile cronice
deja existente (emfizemul pulmonar).
6. Sarcina. Studile clinice evidenţiază creşterea riscului de naştere prematură şi de naştere a copiilor cu greutate redusă la
gravidele cu afecţiuni parodontale
PREVENIREA BOLII PARODONTALE
1. Examen clinic 1- 2 ori pe an pentru surprinderea afecţiunilor parodontale în fază incipientă
Ortopantomografia este indicată la interval de 2-3 ani
2. Schimbarea obiceiurilor alimentare prin evitarea zaharurilor şi în special prin diminuarea frecvenţei ingestiei acestora
3. Renunţarea la fumat
4. Tratamentele cu fluoruri la copii previn apariţia bolii parodontale la adulţi. Prin aplicarea corectă a fluorurilor în copilărie se
menţin mai mult pe arcadă molarii şi este evitată migrarea dinţilor vecini şi antagonişti.
PREVENIREA BOLII PARODONTALE
IGIENA ORALĂ ZILNICĂ
Periajul dental corect completat de flossing şi clătiri orale ar trebui să reprezinte o armă eficientă împotriva bolii parodontale
RECOMANDĂRI PENTRU PERIAJUL DENTAR
- Periajul dentar trebuie realizat întâi cu o periuţă “soft” uscată, timp de 1,5 min. Studii clinice (2003) demonstrează că
prin utilizarea periajului uscat se reduc depozitele de placă bacteriană cu aprox. 65% şi scade sângerarea gingivală cu
aprox. 50%.
- După periajul uscat se realizează periajul cu paste de dinţi, utilizând tehnica Bass, pentru încă 1,5 minute.
- Se igienizează suprafaţa dorsală a limbii timp de 30 sec.
- Utilizarea firului de matase.
- Dacă după o masă nu este posibilă realizarea unui periaj dentar, se recomandă clătirea abundentă cu apă care va reduce
bacteriile orale cu până la 30%.
RECOMANDĂRI PENTRU ALEGEREA PERIUŢEI DENTARE
• Cel mai important aspect în alegerea periuţei dentare este legat de duritatea perilor. Se recomandă utilizarea periuţelor
“soft”, care au capacitatea de a se insera în spaţiul crevicular fără a determina leziuni tisulare. Un studiu clinic (2002)
evidenţiază faptul că utilizatorii de periuţe “soft” au cu până la 50% mai puţine suprafeţe radiculare expuse decât cei
care folosesc periuţe “hard”.
• Periuţa “Alert” – cu senzori de avertizare în cazul realizării unor presiuni gingivale exagerate.
• Pentru indivizi cu manualitate obişnuită se recomandă periuţele normale “soft”
• Periuţele cu utrasunete par să aibă un efect superior de îndepărtare a plăcii bacteriene (“Sonicare”, “Soniplak”)
• Pentru indivizii cu disabilităţi se recomandă utilizarea periuţelor electrice
• Periuţa dentară se înlocuieşte la interval de 1 lună.
!!! Exista diferente privind eficienta in indepartarea placii bacteriene intre periutele electrice, dar acestea nu sunt semnificative
!!! Prin periaj electric se indeparteaza mai multa placa bacteriena comparativ cu periajul manual.
La periajul manual exista diferente in indepartarea placii bacteriene de pe suprafetele V si L
Evaluarea eficientei in indepartarea PB si reducerea inflamatiei gingivale
• Orizontal versus oscilatie inversa - nu exista diferente in indepartarea PB pe termen scurt(1-3 luni)
• Orizontal versus rotatie-oscilatie - periajul prin rotatie oscilatie este mai eficient decat cel orizontal in reducerea PB
dar si a gingivitei
• Orizontal versus rotatie-oscilatie – nu exista diferente in indepartarea PB . Periajul circular reduce gingivita pe termen
scurt.
 • Oscilatie inversa versus oscilatie rotatorie - nu exista diferente in indepartarea PB sau reducerea gingivitei.
• Oscilatie inversa versus circular – oscilatia inversa a fost mai eficienta in indepartarea PB si reducerea gingivitei.
• Rotatie –oscilatie versus circular – nu exista diferente in reducerea PB ; periajul circular a redus gingivita pe termen
scurt.

PASTELE DE DINŢI
Obiectivul principal al unei paste de dinţi eficiente este de a inhiba formarea plăcii bacteriene fără a distruge flora orală saprofită
IMPORTANT: nici o pastă nu poate pătrunde la mai mult de 3 mm dincolo de marginea gingivală, acolo unde se dezvoltă boala
parodontală.
Compoziţia pastelor de dinţi:
- Agenţi abrazivi
- Lianţi
- Coloranţi
- Detergenţi
- Arome
- Fluoruri
- Umectanţi
- Conservanţi
- Îndulcitori artificiali
IMPORTANT: nu se recomandă utilizarea pastelor abrazive de către persoanele cu recesiuni parodontale
Mijloace speciale şi adjuvante periajului dentar
Periuta uni-smoc // Ata dentara // Periuta interdentara //Stimulatorul gingival// WedgeRub //Igienizarea limbii
PASTELE DE DINŢI -
Agenţi activi
• Fluoruri.
• Triclosan.
• Săruri metalice (săruri de staniu sau de zinc).
• Enzime (glucanase)
• Extracte de plante (sanguinarina).
• Peroxid de carbamidă şi bicarbonat de sodiu.
• Substituenţi necariogeni ai zahărului (xilitol)
SOLUŢII PENTRU CLĂTIRI ORALE
• Clorhexidina are efect de reducere a plăcii bacteriene (55%) şi a gingivitelor (30 – 45%),
• Listerina. Se recomandă utilizarea de 2 ori pe zi.
• Produse pe bază de cetylpyridină sau SnF2 . efect antiplacă mai redus decât listerina sau chx.
• Produsele pe bază de histatină (o peptidă din compoziţia salivei) sunt în faza de investigare şi par să ofere rezultate
promiţătoare în prevenirea afecţiunilor parodontale şi a altor tipuri de infecţii orale.
DETARTRAJUL MECANIC
Avantajele si dezavantajele detartrajului manual (Pattison) Instrumentar
-Gheara (foaia de mirt)
-Instrumentele trapezoidale
-Secera simpla (instrumentul universal)
-Chiurete Gracey

Indicatii
• In pungile parodontale medii in cazul chirurgiei parodontale in camp inchis
• La pacientii la care nu se pot face interventii de chirurgie parodontala
• Reducerea volumului gingival, mai ales in cazul papilei interdentare
• Pentr tratamentul de mentinere
• Planarea suprafetelor dupa detartraj
Contraindicatii
• Infectie in faza acuta
• Hiperplazii gingivale de cauza medicamentoasa
Detartrajul ultrasonic
 detartraj, chiuretaj şi îndepărtarea coloratiilor extrinseci.
 Ultrasunetele sunt vibraţii mecanice cu frecvenţă mai mare de 16 000 de Hz. In stomatologie se folosesc frecvenţe între
25000-46000 Hz.
  Se consideră că ultrasunetele au capacitatea de a îmbunătăţi circulaţia locală şi de a accelera metabolismul, în acelaşi
timp exercită şi un masaj al zonelor de acţiune. Unii autori atribuie ultrasunetelor efect analgesic.
Avantajele detartrajului cu ultrasunete :
 o uşurează activitatea practicianului
 o este bine suportat de pacient, dacă nu prezintă zone de
 hiperestezie
Dezavantajele detartrajului cu ultrasunete :
 o manopera trebuie întreruptă datorită acumularii unei cantităţi mari de apă( trebuie să se folosească un aspirator)
 o In zonele cu hiperestezie produce durere
 o după detartraj,mai exista zone cu rugozităţi, în special pe feţele aproximale şi subgingival ceea ce implică manopere de
finisare suplimentară
 o vibraţiile puternice pot determină dislocări ale prismelor de smalţ şi a cementului si chiar dislocarea obturaţiilor
metalice sau nemetalice, a faţetelor acrilice
 o risc de contaminare datorită aerosolilor ce se produc
 o vizibilitate redusă datorită cantităţii mari de apă
Tipuri de aparate de detartraj cu ultrasunete
 Aparate magnetostrictive : efectul magnetostricţiune constă în variaţii ale lungimii unor materiale feromagnetice în
funcţie de campul magnetic
 Aparate piezoelectrice: se folosesc proprietăţile piezoelectrice ale cristalelor de cuart, care intra in vibratie atunci cand la
suprafaţa lor acţionează un curent de înaltă frecvenţă.
Diferenta majoră dintre cele 2 tipuri de aparate cu ultrasunete este miscarea ansei,care la aparatele pe bază de magnetostricţiune
este eliptică ( in forma de 8) iar la aparatele piezoelectrice este liniară.La ambele vibraţia la vârf este între 20-45 KHz, ceea ce
corespunde unei deplasări de 28-30 μm ale vârfului părţii active.
Avantajele tehnologiei piezo- electrice in cabinetul de medicina dentara
 Zgomot redus
 Cantitate de apa redusa -> cresterea confortului pacientului si operatorului
 Nu prezinta risc de incalzire a piesei de mana
 Vibratie redusa
 Inserturi de mici dimensiuni - > cresterea preziciei manipularii, cresterea confortului pacientului
 Dimensiunea redusa il recomanda si pentru alte utilizari: endodontie, chirurgie sau protetica.
 Poate fi insotit de LED
 Greutate redusa a piesei de mana si volum redus al aparatului

!!!

Suparefete detartrate cu ansele

piezoelectrice sunt mai netede comparativ cu suprafetele detartrate cu ansele

magnetostrictive .
!!! Pacientii prefera detartrajul cu aparat piezoelectric datorita vibratiilor si
discomfortului redus. Perceptia privind discomfortul fonic a fost aceeasi
pentru ambele tipuri de aparate.

Evaluarea cantitatii de dentina indepartata in functie de tipul de aparat de detartraj

utilizat
Avantajele detartrajului sonic:
o preţ de cost mic in comparativ cu aparatul ultrasonic
o volum redus
o aplicare şi îndepărtare uşoară
o consum redus de energie
o vibraţii de intensitate redusă, mai bine suportat de pacienţii cu hiperestezie dentinară
o nu necesită răcire cu apa
o nu contaminează mediul înconjurător
Dezavantajele detartrajului sonic :
o are o singură treaptă de putere; vibraţiile sunt de 2500-8000 ciclii/sec
o produce un zgomot greu de suportat de pacienţi
Complicaţiile detartrajului
o luxaţia sau chiar expulzia dintelui de pe arcadă în cazul dinţilor cu mobilitate crescută;
o leziuni ale părţilor moi prin deraparea instrumentelor;
o apariţia unei sensibilităţi crescute la nivelul coletului dentar după şedinţa de detartraj;
o dislocarea sau fracturarea unor obturaţii coronare din zona de colet.
!!! Suprafetele detartrate sonic si ultrasonic au fost la fel de rugoase, dar intr- o proportie mai mare comparativ cu detartrajul
manual.
Alte tehnici
Chiuretaj subgingival definitiv (Excisional new attachment procedure(ENAP))- pentru reducerea limitarilor impuse de
chiuretajul in camp inchis .
Chiuretajul ultrasonic
Vibratiile ultrasonice intrerup continuitatea țesut, inalta epiteliul și desface fibrele de colagen.
Eficient pentru debridarea mucoasei epiteliale a pungilor parodontale.
Aceasta produce o zona de microcauterizare pe versantul intern al peretelui epitelial a pungii parodontale
In timpul realizarii chiuretajului este recomandata utilizarea solutiilor antiseptice . O astfel de procedura se numeste “one-time
curettage”.
Antisepticele ce pot fi utilizate sunt : Clorhexidina 0,2%, peroxide hydrogeny 0,3%, Chloramini 0,5%.
Eficienta laserului in tratamentul parodontal
• Laserul oferă o alternativă viabilă la chirurgia parodontala traditionala.
• Utilizarea laserului produce mai puțina sângerare, tumefiere și disconfort.
• Nd: YAG actioneaza in mod specific asupra agenti patogeni parodontali identificabili.
• Nd: YAG reduce riscul de aparitie a sechelelor asociate interventiileor chirurgicale . Laserul poate fi utilizat in :
• gingivectomii,
• osteoplastii,
• frenectomii,
• debridarea sulcusului sau pungilor parodontale.
BioLase( Er:YAG)
• Lungime de unda 2780
• Absorbit de apa si hidroxiapatita
• Indeparteaza eficient tesutul dur si moale
Avantajele tehnicii LANAP
• Numar redus de sedinte(1-2 sedinte);
• Nu necesita detartraj realizat anterior;
• Are efect dezinfectant si debridant;
• Distruge 90% dintre patogenii gram negativi anaerobi;
• Distruge Porphiromonas gingivalis la o adancime de maxim 2 mm;
• Studiile au aratat o distrugere completa a P.gingivalis dupa 3 zile de la tratament;
• Indeparteaza PB de suprafetele dure;
• Reduce rata de colonizare cu microorganisme;
• Reduce inflamatia gingivala.
Perio Set ®
-freze diamantate folosite pentru îndepărtarea tartului supra- şi subgingival.
-Frezele au forme adaptate accesului în zonele de furcaţie sau convexităţilor suprafeţelor
dentare, zone în care chiuretele nu au un acces bun.
- frezele diamantate de 40 μm îndepărteaza depozitele de tartru şi un strat subţire de cement radicular.
-Frezele de 15 μm sunt folosite pentru surfasajul suprafeţelor radiculare.

Igienizarea mecanică profesională, efectuată de un personal specializat reprezintă îndepărtarea selectivă aplăcii bacteriene,
supragingivale şi subgingivale pe o profunzime de 1-3 mm de pe toate suprafeţele dentare, utilizând instrumente cu activare
mecanică şi o pastă de profilaxie.
Pentru igienizarea mecanică profesională sunt necesare următoarele materiale şi instrumentar:
• tablete pentru evidenţierea plăcii bacteriene;
• piesă de mână contraunghi Profin (piesa de mână contraunghi pentru profilaxie EVA) şi părţi active (vârfuri)
reciproce;
• piesă de mână contraunghi pentru profilaxie şi cupe rotative din cauciuc;
 • pastă pentru profilaxie cu conţinut de fluor (cu abrazivităţi diferite);
• seringă pentru injectarea interproximală a pastei de profilaxie.
Aeropolisoare: sunt instrumente de lustruire care acţionează pe bază de aer comprimat care proiectează asupra dinţilor un jet
filiform de apă încălzita, aercomprimat si particule abrasive de bicarbonate de sodium ; presiunea aerului este de 65-100psi; se
foloseşte pentru îndepărtarea depozitelor de tartru, a coloraţiilor extrinseci de smalt situate supragingival;
Terapia medicamentoasă în boala parodontală
• Tratament local
• aplicaţii de gel cu doxyciclină, tetraciclină - fibre sau clorhexidină (PerioChip) care, statistic dovedit, au efecte
considerabile asupra parametrilor clinici parodontali şi, în special, în cazul pungilor parodontale mai adânci de
5 mm.
• Tartament general
• Periostat (Doxyciclină în doză redusă, 20 mg) administrat sistemic, zilnic blochează colagenaza implicată în
resorbtia osoasă; se foloseşte ca adjuvant al terapiei parodontale nechirurgicale reducând sângerarea gingivală şi
adâncimea pungilor parodontale pentru o perioadă de 6 luni.
Imobilizarea dintilor afectaţi de boala parodontală
• Imobilizarea dinţilor parodontotici este un mijloc terapeutic de echilibrare funcţională, prelungind existenţa dinţilor.
• Imobilizarea are drept scop consolidarea multidirecţională a dinţilor mobili, într-un bloc pluridentar capabil să se opună
funcţional fortelor nocive din timpul masticaţiei.
• Imobilizarea este un procedeu care se realizează în general după celelalte tratamente parodontale: detartraj şi planare
radiculară, aplicaţii locale cu substanţe antimicrobiene şi antiinflamatorii, precum şi după eventuale tratamente
chirurgicale.
• Procedură nu opreşte în nici un fel evoluţia bolii parodontale, ci ajută doar la păstrarea dinţilor afectaţi.
Imobilizarea temporară a dinţilor parodontotici
 Imobilizarea temporară asigură condiţii favorabile pentru vindecarea parodonţiului, în special după intervenţii de
chirurgie parodontală, şi totodată oferă pentru dinţii asupra cărora se realizează şlefuiri sau detartraje. Procedura se
realizează pentru o perioada de 2 - 6 luni.
 Imobilizarea temporară uilizează :
 ligaturi de sârmă ortodontică,
 şine de acrilat,
 proteze fixe temporare sau gutiere,
 răsini compozite cu sau fără inserţii de fibră.
 Ligaturile cu fir de mătase şi cele de sârmă pot fi aplicate doar pe dinţii frontali.
Dezavantaj : rezistenta scazuta si creearea de spatii retentive.
Imobilizarea permanenta a dintilor parodontotici
• Imobilizarea permanentă ajută la stabilizarea funcţională şi ocluzală a dinţilor parodontotici şi se realizează prin
mijloace confecţionate în cabinetul stomatologic, fie intr- un laborator de tehnică dentară.
• Imobilizarea permanentă uneori succede imobilizarea temporară şi se poate institui imediat post-chirurgical la dinţii cu
resorbţie alvelolară redusă, fără demineralizare.
Imobilizarea permanentă se referă la:
• sisteme de fixare intracoronare (incrustaţii) şi pericoronare (coroane) .
Dezavantaje : imobilizarea intracoronară poate prezenta neajunsuri estetice şi implică îndepărtarea unei porţiuni din dinte .Un alt
dezavantaj este faptul ca sistemele de imobilizare dentară pot îngreuna igienizarea şi favorizează apariţia cariilor interdentare.
NTI Soft Tissue Trimmer , Kerr Rotary este o freza de ceramica in forma cilindrica cu varf ascutit utilizata pentru excizia
si conturarea tesutului gingival .
Indicatii:
 Estetica gingivala
 Conturarea tesutului gingival inflamat
 Exprimarea sulcusului gingival
 Expunerea zonelor cervicale in cazul cariilor cervicale
 Recuperarea implantelor situate intraosos
 Tratamentul pericoronaritelor
 Excizia tesutului de granulatie
 Elongare coronara