PROTECTIA ORGANULUI

PULPO-DENTINAR
Caracteristicile dentinei
preparate
Dentina preparată:
• este un țesut umed, foarte permeabil deoarece
prepararea determină expunerea tubulilor dentinari și
extravazarea lichidului (plasma dentinară) la suprafață;
• este o plagă contaminată;
• este expusă agresiunilor chimice și fizice din mediul oral;
• este acoperită de detritusul dentar remanent;
• este diferită în funcție de caracteristicile anterioare
instrumentării (permeabilitate, grad de mineralizare,
grad de infectare, etc.).
Detritusul dentinar remanent
• este o acumulare superficială de resturi formate pe dentină în
timpul instrumentării, amestecate cu componente de origine
salivară și bacteriană;
• formează un strat aderent pe suprafața dentinei preparate și
dopuri care obstruează parțial tubulii dentinari;
• produce un anumit grad de etanșare a tubului dentinar și scade
permeabilitatea dentinei;
• este contaminat cu bacterii;
• Nu poate fi îndepărtat prin simpla spălare a cavității cu jet de
apă/aer.

După Sturdevant's Art and

Science of Operative Dentistry
Tratamentul aplicat detritusului dentinar remanent
în funcție de materialul de obturație utilizat

• In cazul în care NU se utilizează materiale adezive,

detritusul dentinar remanent este păstrat deoarece asigură
o oarecare protecție a plăgii dentinare, prin obliterarea
parțială a tubulilor dentinari și scăderea consecutivă a
permeabilității acesteia. Sterilizarea acestui strat este
asigurată prin blocarea nutrienților necesari supraviețuirii
bacteriilor, prin aplicarea unei obturații etanșe.
• In cazul în care se utilizează MATERIALE ADEZIVE,
detritusul dentinar remanent este îndepărtat pentru a
asigura condițiile necesare adeziunii materialului de
restaurare. Materialul aplicat asigură sigilarea plăgii
dentinare cu obliterarea tubulilor dentinari.
 Factori care influențează caracteristicile
plăgii dentinare
Evoluție rapidă
CARIE ACUTĂ Dentină infectată și
afectată (demineralizată)

TIPUL DE CARIE
Evoluție lentă
Dentină sclerotică
CARIE CRONICĂ neinfectată,
hipermineralizată, cu
permebilitate scăzută

Permeabilitate dentinară
REZISTENTA Solubilitate dentinară
Dimensiune cameră
DENTARA
pulpară
Status Reactivitate organ pulpo-
Status PULPO- dentinar
PACIENT DENTINAR
(varsta, stare varsta
de sanatate dentara,
generala) leziuni
preexistente
 OBIECTIVELE PROTECŢIEI PULPO-DENTINARE
 stoparea evoluţiei leziunii şi prevenirea afectării pulpei
 sigilarea plăgii dentinare cu obliterarea tubulilor dentinari
 izolare
 față de de substanțele nocive din materialele de obturaţie
 față de mediul oral (completează protecția realizată de materialul de
obturație) :
 izolare biochimică față de factorii nocivi biologici și chimici proveniți din
mediul oral prin percolarea restaurării (bacterii şi produşii lor de
metabolism, factori din dietă, etc.)
 izolare termică faţă de variaţiile din mediul bucal
 izolare electrică faţă de fenomenele de galvanism oral
 izolare mecanică faţă de forţele masticatorii
 remineralizarea dentinei demineralizate şi neinfectate
 stimularea neodentinogenezei
 inhibarea fenomenelor inflamatorii pulpare incipiente
 sterilizarea dentinei contaminate bacterian și neutralizarea produşilor toxici din
carie.
 favorizarea adeziunii unor materiale de obturaţie
 FACTORI CARE INFLUENTEAZA
PROTECTIA ORGANULUI P-D

 tipul de evoluţie a leziunii carioase

- lent -progresivă
- acut - progresivă
 profunzimea leziunii carioase
 statusul dentinei dentinei restante (permeabilitate,
mineralizare, infectare)
 gradul de afectare al pulpei
 caracteristicile cavității preparate
 localizarea cariei
 statusul pulpar
 materialul de restaurare ce urmează a fi utilizat
 Grosimea dentinei restante și
proprietățile acesteia
influenteaza decizia de
utilizare a bazelor si linerilor

0,5mm 1mm >2mm

Reduce efectul Reduce efectul

nociv al nociv al Organul pulpar
substantelor toxice substantelor este izolat chimic,
cu 75% toxice cu 90% electric și termic

Precauții !!!!:
Adezivi
- Adezivi dentinari
Lineri Ca(OH)2 Cimenturi ionomere
-Ciment ionomer de sticlă
Cimenturi trisilicate de sticlă
- Ciment ionomer de
de calciu (doar pe dentină sticlă modificat cu rășină
sănătoasă sau
sclerotică)
PROTECȚIA ORGANULUI P-D in funcție de tipul de
evoluție al cariei (activitatea leziunii)
I. LEZIUNI CARIOASE CU EVOLUŢIE LENT-PROGRESIVĂ

Caracteristici:
• evoluție cronică;
• organul pulpo-dentinar reacționează la atacul cariogen lent
prin hipermineralizarea dentinei intertubulare si prin apozitie
de dentină peritubulară cu obliterarea tubulilor dentinari;
• Formarea unui strat de dentină sclerotică cu următoarele
caracteristici:
• neinfectată,
• morfologie modificată,
• permeabilitate scăzută

Din aceste motive, dentina sclerotică reprezintă:

• o protecție eficientă in calea atacului carios;
• un substrat la care adeziunea micromecanică este
redusă.
CAVITĂŢI DENTINARE-SUPERFICIALE (LEZIUNI CRONICE)

• Prepararea se oprește în dentină sclerotică (dură)

• Caracteristici: protecţie suficientă faţă de factorii agresivi
• dentină sclerotică neinfectată, hipermineralizată, cu
permeabilitate scăzută
• pulpa este separată de cavitate print-un strat gros de dentină
sănătoasă

• Obiectivele tratamentului plăgii dentinare sunt:

• izolarea față de factorii biologici și chimici din mediul oral în
cazul micropercolării restaurării
• favorizarea adeziunii materialului de restaurare
Protocol operator
• Toaleta cavităţii: spray de apă-aer;
• Tratamentul plăgii dentinare:
• Pentru amalgam: se aplică un lac cu scopul de a etanșa
imediat restaurarea (materialul este neadeziv); se poate
aplica un sistem adeziv
• Pentru RC: se pregătește suprafața dentinară pentru
adeziunea cu materialul compozit prin aplicarea unui sistem
adeziv.
• Pentru GICs: se pregătește suprafața dentinară pentru
adeziunea prin îndepărtarea detritusului dentinar remanent
cu acid poliacrilic (facultativ);
• Pentru RM-GICs: se pregătește suprafața dentinară pentru
adeziunea prin aplicarea unui primer care facilitează
adeziunea la componenta rășinică.
CAVITĂŢI DENTINARE MEDII (LEZIUNI CRONICE)
• Prepararea se oprește în dentină afectată (fermă) sau
sclerotică (dură)
• Caracteristici: protecţie incompletă faţă de factorii agresivi
• dentina afectată (demineralizată) poate fi păstrată la baza
cavității și remineralizată
• dentină sclerotică neinfectată, hipermineralizată, cu
permeabilitate scăzută oferă o protecție suplimentară
• stratul de dentină restant are o grosime mai redusă decât cea
care ar a asigura o protecție completă a organului pulpar
• Obiectivele tratamentului plăgii sunt:
• izolarea față de de materialele de obturaţie și față de mediul oral în cazul
micropercolării restaurării
• izolare termică; izolare electrică; mecanică
• favorizarea adeziunii unor materiale de obturaţie
• remineralizare și sigilare în cazul păstrării dentinei afectate
Protocol operator
• Toaleta cavităţii: spray de apă-aer; nu se utilizează substanțe cu
potențial iritant crescut

• Tratamentul plăgii dentinare:

• obturaţii de bază compatibile cu materialul de restaurare, cu rol
de înlocuitori de dentină (asigură izolare și un suport eficient pentru
cuspizii sau crestele de smalţ subminate precum și pentru
materialul de restaurare):
• Ciment fosfat de zinc
• Ciment policarboxilic
• Ciment ionomer de sticlă (GI)/ Ciment ionomer de sticlă modificate cu
rășină (RMGI)
• Ciment tip ZOE ranforsat cu polimer (compatibil doar cu amalgamul)
- pentru obturațiile din amalgam este obligatorie aplicarea unei
baze.
- pentru materialele de tip compozit, nu este obligatorie aplicarea
unei baze; protecția PD se reduce la aplicarea sistemului adeziv.
• materiale cu rol de stimulare a remineralizării de tip liner/bază
(GI/RMGI): sunt necesare în cazul păstrării dentinei afectate pe
peretele pulpar/parapulpar
CAVITĂŢI DENTINARE PROFUNDE (LEZIUNI CRONICE)

• Prepararea se oprește în dentină afectată (fermă)

• Caracteristici: protecţie insuficientă faţă de factorii agresivi
• dentina afectată (demineralizată) trebuie păstrată la baza
cavității
• dentină sclerotică neinfectată, hipermineralizată, cu
permeabilitate scăzută: oferă o protecție suplimentară
• dentină terțiară de reacție/reparație în camera pulpară în
dreptul leziunii: crește grosime stratului de dentină remanentă
• stratul de dentină restant are totuși o grosime insuficientă
pentru a asigura protecția organului pulpar
• Obiectivele tratamentului plăgii sunt:
• sigilarea plăgii dentinare cu obliterarea tubulilor dentinari
• izolare față de substanțele nocive din materialele de obturaţie
și din mediul oral
• remineralizare în cazul păstrării dentinei afectate
• stimularea neodentinogenezei
• favorizarea adeziunii unor materiale de obturaţie
Protocol operator
• Toaleta cavităţii: spray de apă-aer; nu se utilizează
substanțe cu potențial iritant crescut

• Tratamentul plăgii dentinare:

• substanţe de protecţie biocompatibile și cu rol biostimulator
de tip liner: în zona în care grosimea dentinară remanentă
este <1mm
• obturaţii de bază: compatibile cu materialul de restaurare,
cu rol de înlocuitori de dentină (asigură izolare și un suport
eficient pentru cuspizii sau crestele de smalţ subminate
precum și pentru materialul de restaurare); sunt obligatorii
în cazul aplicării obturațiilor de amalgam
• materiale de tip liner/bază cu rol de stimulare a
remineralizării (Gi/RMGI): sunt necesare în cazul păstrării
dentinei afectate pe peretele pulpar/parapulpar
II. LEZIUNI CARIOASE CU EVOLUŢIE ACUT-PROGRESIVĂ
Caracteristici
• evoluţie rapidă pe un front de atac întins în suprafaţă şi
profunzime
• lipsă de demarcaţie clară între dentina infectată, afectată şi
cea sănătoasă
• absența dentinei sclerotice sau a dentinei de reacţie în
camera pulpară

In funcție de profunzimea cavității, exereza se oprește în:

• dentină normală (dură);
• afectată;
• infectată (excepție).
1. CAVITĂŢI DENTINARE-SUPERFICIALE (LEZIUNI ACUTE)
• Prepararea se oprește în dentină sănătoasă (dură)
• Caracteristici: protecţie suficientă faţă de factorii agresivi
• dentina remanentă este dentină dură, sănătoasă, inclusiv pe
peretele pulpar/parapulpar
• pulpa este separată de cavitate print-un strat gros de dentină
sănătoasă
• Obiectivele tratamentului plăgii dentinare sunt aceleași ca și în
cazul cavităților superficiale.

• Protocolul operator pentru toaletarea cavităţii și

tratamentul plăgii dentinare este acelașil ca în cazul cavităților
superficiale rezultate în urma preparării leziunilor carioase cronice
2. CAVITĂŢI DENTINARE MEDII (LEZIUNI ACUTE)

• Prepararea se oprește în dentină afectată(fermă)

• Caracteristici: protecţie incompletă faţă de factorii agresivi
• dentina afectată, hipomineralizată, cu permeabilitate crescută
păstrată în zona cea mai profundă a cavității (perete
pulpar/parapulpar) și dentină dură normală pe pereții laterali;
• stratul de dentină restant nu are o grosime suficientă pentru a
asigura o protecție completă

Obiectivele tratamentului plăgii sunt:

• remineralizare și sigilarea dentinei afectate
• izolarea față de de materialele de obturaţie și față de mediul oral în
cazul micropercolării restaurării
• izolare termică; izolare electrică; mecanică
• favorizarea adeziunii unor materiale de obturaţie
 Protocol operator
• Toaleta cavităţii: spray de apă-aer; nu se utilizează substanțe cu
potențial iritant crescut

• Tratamentul plăgii dentinare:

• obturaţii de bază care favorizează remineralizarea dentinei
afectate, pe bază de cimenturi ionomere de sticlă, compatibile
cu materialul de restaurare, cu rol de înlocuitori de dentină
(asigură izolare și un suport eficient pentru cuspizii sau crestele
de smalţ subminate precum și pentru materialul de restaurare);
• NU este necesară aplicarea unor materiale cu rol de
biostimulare pulpară sau dezinfecție dentinară.
3. CAVITĂŢI DENTINARE PROFUNDE (CARII ACUTE)

• La un dinte cu o leziune carioasă profundă, fără antecedente de durere

spontană, răspunsuri normale la stimulii termici și o pulpă vitală, se
indică o excavare selectivă a dentinei cariate cu păstrarea dentinei
afectate pe peretele pulpar/parapulpar și chiar a dentinei infectate
aflate în proximitatea camerei pulpare.

• Caracteristici: protecţie insuficientă faţă de factorii agresivi

• dentina afectată, hipomineralizată, cu permeabilitate crescută
păstrată în zona cea mai profundă a cavității (perete
pulpar/parapulpar);
• dentină infectată păstrată în zone cea mai profundă a cavității
atunci cînd există riscul deschiderii camerei pulpare prin exereza
completă a acesteia;
• dentină dură normală pe pereții laterali;
• stratul de dentină restant are o grosime insuficientă pentru
protecția pulpei dentare.
In carii foarte profunde active, în urma exerezei dentinei
cariate pot apare următoarele situații clinice:

RISC de pierdere a
vitalității
ABSENTA EXPUNERII PULPARE EXPUNERE ORGAN PULPAR

ORIFICIU PULPAR<1mm ORIFICIU PULPAR>1mm

Status dentar și parodontal Status dentar și parodontal
favorabil nefavorabil
Status general favorabil Status general nefavorabil

COAFAJ PULPAR TRATAMENT

INDIRECT ETAPIZAT
într-un singur timp “ step-wise
technique”

COAFAJ PULPAR TRATAMENT

DIRECT ENDODONTIC
Obiectivele tratamentului plăgii dentinare în
cavitățile profunde rezultate prin prepararea
cariilor acute
• stoparea evoluţiei leziunii şi prevenirea afectării pulpei
• sterilizarea dentinei infectate și neutralizarea produșilor
metabolismului bacterian
• remineralizarea dentinei afectate
• stimularea neodentinogenezei
• sigilarea plăgii dentinare
• izolarea față de factorii agresori din mediul oral
• izolarea față de componentele toxice ale materialului de
restaurare
• inhibarea fenomenelor inflamatorii pulpare incipiente
• favorizarea adeziunii unor materiale de obturaţie
Tratamentul plăgii dentinare în cavități profunde
GENERALITĂȚI

• Toaleta cavităţii: apă distilată, ser fiziologic sau soluții anestezice

la temperatura corpului; soluții antiseptice cu potențial iritant redus
(soluție apoasă de clorhexidină).
• Tratamentul plăgii dentinare:
• Materiale de tip liner cu efecte:
• antibacteriene;
• de neutralizare a produșilor de metabolism bacterian;
• de favorizare a remineralizare;
• de stimulare a neodentinogenezei.
[Ca(OH)2 , MTA, alte cimenturi pe bază de trisilicat de claciu -
Biodentine]
• Obturații de bază compatibile cu materialul de restaurare, cu
rol de înlocuitori de dentină (asigură izolare și un suport
eficient pentru cuspizii sau crestele de smalţ subminate precum
și pentru materialul de restaurare);
Tratamentul plăgii dentinare în
cariile profunde acute: alternative

•Coafajul indirect
(într-un singur timp)

•Tratamentul etapizat
(step-wise preparation)
 Coafajul indirect intr-o singură etapă

Reprezintă manopera prin care se face tratamentul

unei carii profunde cu păstrarea unei zone limitate de
dentină cariată în zona cea mai profundă a cavității
atunci când există riscul ca prin excavarea completă
să fie deschisă camera pulpară.
Zona de dentină cariată se acoperă de obicei cu un
liner pe bază de hidroxid de calciu, care are rolul să
sterilizeze dentina, să neutralizeze aciditatea și
toxinele bacteriene, să remineralizeze dentina
afectată și să stimuleze formarea de dentină de
reacție/reparație.
 Argumente
• Indepartarea dentinei cariate Intr-o singura sedinta conduce
la expunere pulpara in cariile profunde in 29% din cazuri
(Bjorndal 2010)
• Dacă se îndepărtează dentina cariată, cu excepția zonei
juxtapulpare, cea mai mare parte a bacteriilor și produșilor lor
va fi eliminată.
• Dacă există totuși bacterii reziduale, plasarea unei restaurări
etanșe le va priva de substratul nutritiv și va împiedica
multiplicarea și producerea de toxine.
• Ca rezultat, pulpa are suficient timp pentru a se recupera și a
reacționa prin remineralizare dentinei afectate care păstrează o
matrice colagenică intactă și prin formare de dentină de
reacție/reparație în camera pulpară în dreptul zonei cariate.
• 90% dintre dintii asimptomatici cu leziuni carioase profunde
pot fi tratati cu success prin coafaj pulpar indirect
 Principalele obiective sunt:
• prevenirea deschiderii camerei pulpare
• dezinfectarea plăgii dentinare
• obliterarea tubulilor dentinari
• remineralizarea dentinei afectate
• stimularea mecanismelor de neodentinogeneză
 Indicațiile coafajului indirect
• Leziune carioasă profundă fără deschiderea camerei pulpare

• Țesuturi dentare restante suficiente pentru a susține o

restaurare plastică

• Status pulpar favorabil: nu există semne anamnestice, clinice

sau paraclinice de afectare ireversibilă a vitalității pulpare
(absența durerii semnificative / prelungite în istoric; teste de
vitalitate pozitivă; percuție axială negativă; absența semnelor
radiologice ale patologiei periapicale)

• Status parodontal favorabil: parodonțiu marginal sănătos

 Etapele coafajului indirect
• Izolarea cavității trebuie să fie riguroasă datorită riscului de deschidere
accidentală a camerei pulpare
• Prepararea cavității:
• Dentina carioasă este îndepărtată de pe pereți cavității.
• Dentina afectată este păstrată în zona cea mai profundă a cavității.
• Dentina infectată poată fi păstrată pe o zonă foarte restrânsă, acolo unde se
estimează că există riscul expunerii pulpare.
• Toaleta cavității: soluția apoasă de clorhexidină sau apă sterilă la temperatura
corpului.
• Tratamentul plăgii dentinare:
• Liner pe bază de hidroxid de calciu [Ca (OH) 2] sau cimenturi trisilicate de
calciu (MTA) plasat în zona de dentină moale.
• Obturație de bază compatibilă cu materialul de restaurare final (de obicei,
GI sau RMGI)
• Obturația definitivă se aplică în aceiași ședință.
• Monitorizare clinică și radiologică la 12 luni.
 Avantaje:
•
COAFAJ INDIRECT
Permite mentinerea și sterilizarea stratului
de dentină infectată într-un singur timp
• Stimulează remineralizarea dentinei Avantaje si limite
afectate
• Stimuleaza formarea dentinei de reparație
• Restaurare dentară într-o singură ședință
Dificultăți tehnice:
• Dificultăți de evaluare a statusului pulpar
• Dificultăți de evaluare a grosimii stratului de
dentina restanta
• Dificultăți de stabilire a momentului în care
este necesară stoparea excavării stratului de
dentină restantă
Riscuri:
• Complicații pulpare ca urmare a
supraevaluării mecanismelor de apărare
pulpare;
• Pierderea etanșeității restaurării sau
fractura pereților restaurării ca urmare a
apariției unui spațiu gol la baza restaurării
prin contracția dentinei infectate.
Coafaj pulpar indirect
În şedinţa de monitorizare:
• se evaluează statusul pulpar;
• se verifică Rx remineralizarea dentinei şi formarea
dentinei de reacţie în camera pulpară
Tratament etapizat: tehnica
“wise-step”
Argumente:
• In perioada dintre cele două etape, se va produce sterilizarea
dentinei infectate, remineralizarea dentinei afectate și formarea
dentinei reparative, ceea ce permite îndepărtarea cariei
reziduale în timpul celei de-a doua întâlniri fără a expune pulpa.

• In cazul coafajului într-un timp, păstrearea și sterilizarea unei

cantități mai mari de dentină cariată, determină contracția
acesteia cu formarea unui spațiu gol la baza restaurării, ceea ce
poate crea un efect de “trambulină” care compromite
etanșeitatea și rezistența. Inlocuirea obturației tranzitorii
permite realizarea unei noi restaurări, pe o fundație solidă
formată din dentină fermă.
 Tratament etapizat: tehnica “wise-step”

Etapa I
• Tehnică: Izolarea, prepararea cavității, toaleta cavității și
tratamentul plăgii dentinare se face la fel ca în coafajul
indirect într-un singur timp.

• Obturația tranzitorie pe termen lung se aplică în aceiași

ședință. Materialul utilizat trebuie să reziste în mediul
oral o perioadă lungă (sunt recomandate GI/RMGI).

Obturația finală se face după 6-9 luni , dacă nu apar

simptome sau semne clinice de complicațe pulpară,
pacientul se întoarce pentru a doua etapă a procedurii.
 Tratament etapizat: tehnica “wise-step”
Etapa II

Condiții pentru efectuarea obturației finale: examenul

clinic, testele de sensibilitate și radiografiile retroalveolo-
dentare confirmă conservarea vitalității dinților și
remineralizarea / formarea dentinei de reacție/reparație.

Tehnică:
• îndepărtarea completă a obturației tranzitorii;
• îndepărtarea cariei reziduale până în dentină fermă;
• tratamentul plăgii dentinare prin aplicarea de liner cu
hidroxid de calciu în zonele foarte profunde cu dentină
demineralizată și liner/bază cu proprietăți de
remineralizare (GI/RMGI);
• Realizarea obturației finale.
 Tehnica etapizată vs Coafaj indirect într-un singur timp
Avantaje si limite
Tehnica etapizată:
Avantaje:
• Obturația finală este susținută de
dentină fermă. Coafaj indirect într-un singur timp:
• Tehnica permite controlul direct al Avantaje
eficienței sterilizării • Reducerea riscului de complicație
/remineralizării dentinei de la baza pulpară prin reluarea tratamentului
cavității. într-o leziune profundă.
Dezavantaje • Restaurarea dentară într-o singură
• Pierderea etanșeității restaurării ședință (costuri scăzute).
sau fractura restaurării tranzitorii. Dezavantaje
• Tratament laborios: 2 ședințe de • Pierderea etanșeității restaurării sau
tratament efectuate la interval fractura pereților restaurării ca
mare de timp (cost mai ridicat; urmare a apariției unui spațiu gol la
dificultăți în motivarea și baza restaurării.
fidelizarea pacientului) • Nu este posibil controlul direct al
eficienței sterilizării/ remineralizării
dentinei de la baza cavității.
 Tehnica etapizată vs Coafaj indirect într-un singur timp
ARGUMENTE ȘI CONTRAARGUMENTE

Tehnica etapizată:

• Lot de studiu 4000 dinti : 76%

remineralizare dentinara completa
la interval de 24 luni (Lew&Lewis)
Coafaj indirect într-un singur timp:
• A doua sedinta a permis
indepartarea mai facila a stratului • Oprirea evolutiei cariei are loc
de dentina moale, in conditiile in dupa prima sedinta.
care grosimea stratului de dentina
restanta creste (Maltz, 2011) • Nu este necesara a doua sedinta
de excavare (Kidd 2000, ricketts
• Micropercolarea restaurarii 2006, Bjorndal 2013).
tranzitorii este prima cauza in esecul
tehnicii step-wise; 91% rata de
succes (Maltz 2012)
Tehnica etapizată (step-wise technique) –
etapa I
Tehnica etapizată(step-
wise technique) –
etapa II
 COAFAJUL DIRECT
Este o metodă biologică ce urmăreşte menţinerea în totalitate a
vitalităţii pulpei dentare expuse punctiform şi a funcţiilor sale prin
acoperirea ei cu o substanţă izolantă, neiritantă, cu acţiune
antiinflamatorie, antiseptică şi neodentinogenetică, cu scopul de a
forma în timp punţi de dentină care să închidă orificiul de deschidere.

INDICAŢIILE coafajului direct în odontoterapie:

• fracturile coroanei dentare;
• deschiderea mecanică accidentală a camerei pulpare în timpul
tratamentului cariilor profunde
Deschiderea accidentală a camerei pulpare are un puternic
caracter iatrogenic.
Cauzele pot fi:
• manevre intempestive în timpul efectuării examenului clinic (utilizare sonde
rigide)
• în timpul trat.chirurgical al cariei prin metode
• mecanice: util.freze sferice de dimensiune neadecvată cu viteze mari şi
presiune
• manuale: instr.Black acţionat cu presiune mare

Cauzele favorizante sunt:

• dentare:
• volumul mare al camerei pulpare la dinţi permanenţi tineri
• topografia procesului carios: mai frecvent în cursul tratamentului cariilor
aproximale şi de suprafaţă radiculară
• volumul mic al unor dinţi: incisiv central inferior; incisiv lateral superior; unii
premolari
• tehnice:
 prepararea cavităţilor şi a substructurii dentare sub anestezie
neasigurarea vizibilităţii optime în câmpul operator, în toate etapele de preparare
a cavităţii
SEMNE CLINICE

● subiective
- durere vie şi persistentă când nu se lucrează sub anestezie

● obiective
- orificiul de deschidere este vizibil pe peretele pulpar în dreptul
coarnelor pulpare
- hemoragia
!!!! când se lucrează sub anestezie şi vasoconstrictor deschiderea
poate să nu fie observată (durerea şi hemoragia pot fi absente).
CONDIŢII NECESARE PENTRU SUCCESUL
COAFAJULUI DIRECT
 deschiderea camerei pulpare să fie de dată recentă
 pulpa să nu fie infectată sau traumatizată
 pacientul să fie tânăr şi să nu prezinte afecţiuni
generale grave
 deschiderea camerei pulpare să nu fie pe o
suprafaţă prea întinsă → ø orificiului să nu
depăşească 1 mm
 să putem face o hemostază eficientă
 deschiderea s-a făcut într-un câmp operator
necontaminat
 TEHNICA DE LUCRU
hemostaza prin tamponare cu bulete de vată sterile
îmbibate cu ser fiziologic și hemostază cu bulete de vată
sterile.
aplicare de hidroxid de Ca sau MTA peste orificiul de
deschidere
 în aceeaşi şedinţă se face restaurarea cu obturaţie de
bază şi definitivă coronară
 în absența semnelor subiective care să sugereze o
complicație de tip inflamator, controlul postoperator se
efectuează la 3, 6, 9 luni:
• examen clinic
• teste de vitalitate pozitive
• Rx – existenţa punţilor de dentină; închiderea
orificiului; absența modificărilor periapicale
 Coafaj direct cu MTA

(a) Radiografia preoperatorie relevă o leziune profundă și nicio patologie apicală.

(b) Îndepărtarea dentinei cariate a determinat deschiderea camerei pulpare.
(c) Plasarea MTA.
(d) Radiografie postoperatorie cu după restaurare finală.
(e) Radiografie după 1 an.
(f) Radiografie după 2 ani (Bjørndal și colab., 2019).
Tratamentul plăgii dentinare în funcție de material și de
profunzimea cavității

Concluzii
Profunzime Dentina Material de Tratamentul plăgii dentinare Recomandări în cazul leziunilor
cavitate afectată restaurare acute (rapid progresive)
amalgam • varnish (lac)
răşini
superficială
1/3
externă
compozite
GIC
• sisteme adezive
• condiţionare cu acid poliacrilic
-
RM-GIC • primer pe bază de răşini
• liner sau bază GI/RMG
amalgam • varnish +ciment fosfat de zinc
1/3
medie • ZOE ranforsat GI/RMGI
medie
răşini • liner sau bază GI/RMGI
compozite • sistem adeziv
Coafaj indirect
• liner Ca(OH)2 +bază GI/RMGI • liner Ca(OH)2 +bază GI/RMGI
• liner Ca(OH)2 +bază ciment • liner Ca(OH)2 +bază ZOE
amalgam fosfat ranforsat
• liner Ca(OH)2 +bază ZOE Tehnică etapizată :
ranforsat • liner Ca(OH) 2 + obturație
tranzitorie GI/RMG
1/3 Coafaj indirect:
internă
internă • liner Ca(OH) 2 + bază GI/RMGI
• MTA + bază GI/RMGI
• liner Ca(OH)2 + bază GI/RMGI • bază Biodentine
răşini
• liner Ca(OH)2 + sisteme Tehnică etapizată:
compozite
adezive • liner Ca(OH) 2 + obturație
tranzitorie GI/RMGI
• obturație tranzitorie Biodentine