SCHITA CURSULUI DE CARIOLOGIE SI

ODONTOTERAPIE RESTAURATOARE
Rezidentiat de Chirurgie Dento-
Alveolara
Tema 1.

CONCEPTE MODERNE IN
ETIOPATOGENIA CARIEI DENTARE
1. Noţiuni de etiopatogenie în caria dentară
Teoria plurifactoriala a lui Keyes
Keyes, în 1968, a imaginat o diagramă în care erau indicaţi principalii factori implicaţi în
etiologia cariei dentare şi care prin acţiune concomitentă pot determina apariţia cariei
dentare. Aceşti factori erau: gazda (dintele şi mediul său, lichidul bucal); substratul
(hidraţii de carbon fermentabili); placa bacteriană (microorganismele cariogene). Ulterior,
König a adăugat şi factorul timp de demineralizare (durata de acţiune a acizilor).
Factorul dinte
dinţi cu morfologie accentuată( la nivelul premolarilor şi a molarilor, în zonele cu fisuri şi
gropiţe adânci, la nivelul punctului de contact cu dinţii vecini, în zona cervicală a dinţilor
boselaţi);
incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire;
dinţi cu malpoziţii (versii, rotaţi);
dinţi cu abrazie accentuată, cu eroziuni dentare determinate de diferiţi acizi;
dinţi cu dentinogeneză imperfectă, cu distrofii dentare secundare de tipul cariilor
circulare la frontalii superiori (caria de biberon), sau sindromul dentar Dubreuil;
dinţi cu obturaţii debordante, cu restaurări protetice la care depunerea de placă
bacteriană se poate face în zona coletului acolo unde există o adaptare defectuoasă;
la pacienţii cu boală parodontală (gingivite, parodontopatii) la care datorită prezenţei
inflamaţiei gingivale, igiena este precară şi favorizează apariţia de carii, în special în zona
coletului, precum şi pe suprafeţele radiculare ce devin expuse plăcii bacteriene cariogene;
la pacienţii ce suferă de un sindrom disfuncţional al sistemului stomatognat, cu tulburări
musculare, ocluzale, ale A.T.M., ce crează condiţii favorabile depunerii de placă bacteriană
şi apariţiei cariilor.
 Caria dentara este multifactoriala
Clasa Sociala
Conceptia
moderna Educatia
Venituri
Flux salivar
Saliva Capacitate
tampon
Determinanati Factor
Compozitie

ecologici Microbian Biofilm Dinte Fluoruri

Genetic
Timp

Comportament Compozitie Atitudine

Dieta Frecventa
zaharului

Factori socio-
economici Cunoastere
Teoria ecologică a plăcii bacteriene

Caria dentară este o boală localizată pe sedii specifice, care apare ca urmare a dishomeostaziei
ecosistemului oral.
Factorul cauzal este placa bacteriană cariogenă care conţine preponderent bacterii acidogene şi
acidofile, a căror dezvoltare este favorizată de o serie de factori care joacă rolul de determinanţii
ecologici. Aceştia condiţionează iniţierea şi evoluţia bolii, controlând condiţiile de habitat şi
nutrienţi disponibili din fiecare nişă ecologică. Astfel ei modulează caracteristicile comunitare ale
plăcii bacteriene (compoziţia, structura, şi virulenţa acesteia) prin limitarea sau stimularea
dezvoltării anumitor specii bacteriene, caracterizate prin necesităţi specifice de nutriţie şi de
habitat.
Principalii determinanţi ecologici ai plăcii bacteriene cariogene sunt:
Habitatul reprezintă spaţiul în care populaţia nişei este adăpostită, principalele caracteristici ce
influenţează colonizare lui cu o anumită specie bacteriană fiind legate de :
- dinţi – oferă condiţii optime de colonizare bacteriană în zonele retentive.
fluidul oral - are un rol esenţial în vehicularea bacteriilor şi a nutritienţilor bacterieni (clearance) şi
reprezentă mediul lichid ce scaldă fiecare nişă ecologică.
controlul plăcii bacteriene – urmăreste indepartarea temporara a sp. bacteriene cariogene şi
recolonizarea suprafeţelor dentare cu o placă bacteriană nepatogenă (ex. igiena orală).
Substratul nutritiv al populaţiei bacteriene - este asigurat prin aportul alimentar al pacientului
(hidrocarbonatele fermentabile).
 FLORA NORMALĂ SALIVARĂ

Lactobacili S.mutans

PLACA DENTARĂ

Placă Placă cariopată

parodontopată

Actinobacil
S.mutans Lactobacili
actinomicetemcomitans(Aa)
(Actinomices)
Porphiromonas gingivalis(Pg)
Prevotela intermedia(Pi)

CARIE SMALŢ CARIE CEMENT

TARTRU GINGIVITĂ
Lactobacili

Parodontite, Aa
Pierdere os Pg
Pi Carie de
dentină, Pulpită

Necroză Pulpară,
Parodontite, Periapicale,
Abces
Prezentarea schematică a căilor de infecţie în dinţi şi parodonţiu (Ghiorghe Angela- Elemente de cariologie,2008)
Factorii favorizanţi interni majori în legătură cu boala carioasă sunt
reprezentaţi de un flux salivar scăzut, o calitate slabă a salivei, factori
defavorizanţi în legătură cu gazda, boli cronice, o anatomie dentară
defavorabilă la nivel micro- şi macro, un stadiu periculos în erupţia dentară,
etc.
Printre factorii favorizanţi externi putem include alimentaţia cariogenă, un
status socio-economic scăzut, o medicaţie defavorabilă cât şi vizite neregulate
la cabinetul dentar
Factorii socio-economici şi comportamentali
Aceşti factori şi în special cel educaţional, sunt cei mai importanţi la
nivel de grup sau populaţie. În mod clar, modificările sociale (războaie,
urbanizare, industrializare) au influenţat tiparul de apariţie şi evoluţie al
cariei. Este bine stabilit că o igienă bună, obiceiuri alimentare corecte şi
utilizarea regulată a pastelor de dinţi cu fluor în special la copii sunt în
strânsă corelaţie cu nivelul social al părinţilor (nivel educaţional), status
dentar, regularitatea îngrijirilor dentare( în special programe preventive) şi
moştenirea etnică-importantă pentru emigranţi. Nivelul socio-economic şi
educaţional al părinţilor este mult mai strâns legat de incidenţa cariei la copii
decât de exemplu, frecvenţa aportului de produse ce conţin zahăr.
Clasa socială, igiena orală, obiceiurile alimentare şi utilizarea fluorului sunt
factori legaţi în mod convenţional de prevalenţa cariei.
Tema 2
METODE UZUALE SI SPECIALE DE PREPARARE A
CAVITATII IN CARIA DENTARA SIMPLA, IMPUSE DE
UTILIZAREA MATERIALELOR DE OBTURATIE
CORONARE BAZATE PE ADEZIUNE
 Terapia LASER
• Sistemele laser hidrokinetice tip
Erbium:Yttrium-Aluminium
(Er:YAG) şi Erbium, chromium:
yttrium-scandium-gallium
(Er,Cr:YSGG) au fost introduse în
medicina dentară cu scopul de a
îndepărta ţesuturile dure dentare,
acestea împreună cu un jet de
aer/apă dovedindu-se eficiente în
eliminarea atât a substratului dur
cât şi demineralizat.
• Preparaţiile sunt întru-câtva
similare cu cele realizate prin Aa,
fiind necesară aplicarea unei
restaurări din materiale
bioadezive.
 Abraziunea cu aer
O tehnică alternativă de intervenţie minim invazivă o
reprezintă abraziunea cu aer.
R.Black în 1940, a introdus această tehnică în practica
stomatologică, iar S.S. White Company, în 1951, a
introdus sistemul aer – abraziv Airdent, care însă nu s-a
bucurat de aprecierea practicienilor, deoarece avea
anumite dezavantaje:
• nu era capabil să prepare cavităţi cu pereţi şi
margini bine definite atât de necesare pentru realizarea
formei de retenţie a materialelor existente;
• în 1950 a fost introdusă turbina care s-a dovedit
mult mai eficientă în efectuarea tuturor preparaţiilor;
• sistemul de aspiraţie cu putere mare nu era bine
dezvoltat, astfel încât evacuarea pulberii se făcea dificil;
 OZONO-TERAPIA
• Avantaje:
– fără anestezie, durere
şi preparare mecanică,
– fără complicaţii,
– reduce considerabil
nevoia pentru
restaurări,
– economie tisulară
maximă,
– suprafeţele restante
sunt mai rezistente la
atacul cariogen
Tema 3

TRATAMENTUL ACTUAL AL PLAGII

DENTINARE SI ADEZIUNEA LA
STRUCTURILE DURE DENTARE
 Metode de realizare a protecţiei
organului pulpo-dentinar în diferite
situaţii clinice.
Consideratii clinico-terapeutice
• Nici un material nu asigură o protecţie pulpară mai
bună decât dentina.
• 0,5mm dentină restantă reduce cu 75% efectul
substanţelor toxice asupra pulpei; 1mm reduce cu 90%
efectul toxic; dentina are o capacitate tampon
excelentă.
• Conservarea dentinei restante este mai importantă
pentru sănătatea pulpară decât înlocuirea ţesutului
pierdut cu un material de substituţie fie el liner sau
bază.
 Caracteristicile plagii dentinare
• Nesangeranda;
• Expusa m. oral;
• Infectata;
• Permeabila;
• Umeda (limfa dentinara);
• Acoperita de smear layer.

Obiectivele protectiei pulpo-dentinare

• Stoparea evolutiei cariei prin:
– Sterilizarea dentinei;
– Remineralizarea dentinei
• Prevenirea afectarii pulpei prin :
– Sigilarea dentinei;
– Izolarea pulpei prin materialul utilizat si prin stimularea
neodentinogenezei;
– Inhibarea inflamatiei incipiente
 Clasificarea materialelor destinate tratamentului plagii
dentinare (dupa McCoy)

• Sigilanţi:
– varnish-uri sau lacuri (lineri tip solutie):
• răşini naturale sau sintetrice dizolvate într-un solvent organice de tipul acetonei; cloroformului
sau eterului
• 2-5µ grosime;
• utilizaţi pentru reducerea permeabilitatii dentinare; prevenirea infiltrării marginale până când
se produce autosigilarea şi pentru prevenirea penetrării iritanţilor din materialul de bază.
– Sisteme adezive pe bază de răşini
• Lineri:
• suspensii de tip cementuri sau răşini de acoperire;
• grosime de 20µ- 0,5mm;
• asigura o barieră fizică împotriva bacteriilor şi produselor lor; un efect terapeutic antibacterial,
de remineralizare sau de stimulare a vindecării pulpare antiinflamator.
• Baze: materiale destinate înlocuirii dentinei absente
• 1-2mm grosime;
• utilizate pentru restaurări ale volumului dentar; în scopul căptuşirii, consolidării pereţilor sau
deretentivizării acestora în cazul restaurărilor indirecte.
Factori de care depinde tratamentul plagii
dentinare
• Tipul de evolutie al cariei
• Caracteristicile dentinei restante
• Raportul cu camera pulpara
• Localizarea leziunii
• Varsta pacientului si disponibilitate sa pentru
un anumit tip de tratament
• Tipul de restaurare finala
 Carii cu evolutie lent progresiva
• Tratamentul plagii dentinare implica:
– Sigilarea plagii dentinare;
– Reconstructia volumui dentinar absent (obligatorie doar in cazul
amalgamului), care asigura izolarea pulpei si rezistenta
substructurii dentare restante;
– Adeziunea la materialul de obturatie (obligatorie in cazul
compozitelor)

Carii cu evolutie acuta

• Tratamentul plagii dentinare implica:
– Sterilizarea dentinei infectate in cavitatile profunde;
– Remineralizarea dentinei afectate;
– Sigilarea plagii dentinare;
– Izolarea plagii dentinare
– Stimularea neodentinogenezei (in cazul cariilor profunde)
 Materiale utilizate pentru sterilizarea si
remineralizarea dentinei
• Materiale pe baza de hidroxid de calciu
• Materiale pe baza de ZOE
• Materiale pe baza de cimenturi ionomere de sticla
• Substante pe baza de clorhexidina
• Substante pe baza de fluorura de staniu
Materiale utilizate in scop
neodentinogenetic
• Hidroxidul de calciu
• Hidroxiapatita; matrice pentru formarea dentinei
• MTA
• Molecule semnal pentru vindecarea pulpara
 Rolul hidroxidului de calciu în inducerea dentinogenezei de
reparaţie
• Ph-ul puternic alcalin pare să fie principalul contributor.
• Iniţial se produce necroza locală a ţesutului pulpar în jurul locului lezat.
• Migrarea celulelor pulpare spre această zonă se observă după 2 săptămâni (Scroeder).
• Deşi pH-ul alcalin nu determină de obicei activitate biologică, în acest caz poate preveni
infecţia bacteriană şi astfel domoli inflamaţia creind condiţiile favorabile vindecării.
• Pe măsură ce celulele migrază spre zona de necroză, începe diferenţierea odontoblastelor şi
se formează o punte de dentină de reparatie mineralizată.
• Procesele de semnalizare celulară responsabile pentru activitatea Ca(OH)2 de inducere a
diferenţieirii celulelor odontoblast-like sunt puţin cunoscute.
• S-a sugerat ca Ca(OH)2 este capabil să solubilizeze molecule bioactive cu funcţii de semnal
din matricea dentinei (TZiafas şi col. 2000). Alterarea nivelelor de calciu din mediul celular ar
putea determina răspunsuri de apoptoză sau diferenţiere celulară a celulelor odontoblast-
like (Kardos şi col, 1998).
• Există probabil aberaţii in semnalizare demonstrate de aspectul apparent anormal al matricii
din puntea iniţială de dentină, care este de obicei de tipul osteodentinei şi nu al ortodentinei
tubulare. Discontinuităţile din formarea punţii de dentină determină aşa – zisele defecte tip
“tunel” (Cox şi col., 1996) care diminuă proprietăţile de izolare. Ulterior structura matriceală
devine mai regulată, asemănătoiare ortodentinei tubulare.
• Ca(OH)2 pare să aibă efecte relative non-specifice ca inductor al dentinogenezei de reparaţie
şi o heterogenitate considerabilă în acţiune.
 MTA
Compozitie: silicat tricalcic+ aluminat tricalcic+oxid tricalcic + oxid de
siliciu care amestecate cu apa determina un gel coloidal
Proprietati:
• pH crescut -12,5;
• Proprietati hidrofile;
• sigilare bună;
• proprietăţi mecanice asemănătoare ZOE ranforsat (IRM)
• proprietăţi antibacteriene;
• formare de punţi de dentină;
• timp de priză prelungit

• Efectul iniţial constă în formarea unui strat superficial de structuri cristaline

pe suprafaţa pulpară a materialului de coafaj.
• Pe această structură cristalină se aranjează colaoane de celule care suferă o
polarizare nucleară şi citoplasmică şi prezinta o organizare citoplasmică
dezvoltată.
• Această reacţie rapidă indică stimularea activităţii de biosinteză a celulelor
pulpare.
• Formarea unei matrici atubulare cu incluzii celulare se observă la 2
săptămâni după aplicarea MTA.
• Dentina reparativă se observă după 3 săptămâni
 Posibilităţi de adeziune a materialelor de
restaurare la ţesuturile dure dentare
• Mecanismele adeziunii si rolul adezivilor amelo-
dentinari.
• Adeziunea la smalt
• Adeziunea la dentina
• Clasificarea sistemelor adezive in functie de
mecanismul de actiune
- Sisteme adezive pro-smear layer
- Sisteme adezive anti-smear layer:
- Sistemele bazate pe mordansare si indepartarea smear-layer;
- Sistemele gravante.
Mecanisme implicate in adeziunea
rasinilor compozite la dentina:
-micro-retentia mecanica se obtine prin utilizarea agentilor de
conditionare dentinara, care altereaza, dizolva sau indeparteaza smear-
layer-ul si deschid tubulii dentinari.
- aderenta chimica realizeaza legaturi chimice la calciul sau colagenul
expus.
- monomerul utilizat trebuie sa prezinte o portiune hidrofila (apta de
legaturi cu dentina) si o portiune hidrofoba ce va realiza legaturi cu
materialul.
Adeziunea dentinara: etape de baza
I. Agent de conditionare dentinara:
- substanta acida sau chelatoare cu rol de modificare a smear
layer-ului sau a suprafetei dentinare.
II. Primer:
- monomer hidrofil care creste umectabilitatea dentinei si
potenteaza penetrarea monomerilor si legatura acestora cu dentina.
III. Adeziv:
- monomer hidrofob care adera la dentina pregatita in etapele
anterioare, si asigura legatura cu materialul compozit.
Mecanisme implicate in adeziunea
rasinilor compozite la dentina:
-micro-retentia mecanica se obtine prin utilizarea agentilor de
conditionare dentinara, care altereaza, dizolva sau indeparteaza smear-
layer-ul si deschid tubulii dentinari.
- aderenta chimica realizeaza legaturi chimice la calciul sau colagenul
expus.
- monomerul utilizat trebuie sa prezinte o portiune hidrofila (apta de
legaturi cu dentina) si o portiune hidrofoba ce va realiza legaturi cu
materialul.
Adeziunea dentinara: etape de baza
I. Agent de conditionare dentinara:
- substanta acida sau chelatoare cu rol de modificare a smear
layer-ului sau a suprafetei dentinare.
II. Primer:
- monomer hidrofil care creste umectabilitatea dentinei si
potenteaza penetrarea monomerilor si legatura acestora cu dentina.
III. Adeziv:
- monomer hidrofob care adera la dentina pregatita in etapele
anterioare, si asigura legatura cu materialul compozit.
Sisteme adezive bazate pe îndepărtarea detritusului dentinar
(condiţionare totală)

Mecanism de acţiune Componente Caracteristici

Agentul de condiţionare
determină deschiderea
Agent de condiţionare
tubulilor dentinari şi dentinară : H3PO4 (20-40%)
Mordansarea se face simultan
demineralizarea dentinei pe o sau EDTA.
pentru dentină şi smalţ.
Primer hidrofil
profunzime de până la 10μm. Îndepărtarea detritusului
Răşină adezivă hidrofobă
dentinar remanent, dizolvat
Primer-ul hidrofil pătrunde în
prin spălare abundentă cu
reţeaua de colagen, o re- apă.
expandează şi crează Aplicarea primer-ului sau
premizele penetrării şi legării primer-adeziv-ului pe dentina
răşinii hidrofobe. Agent de condiţionare amelo-
dentinară umedă pentru a împiedica
Răşina penetrează în tubulii
prăbuşirea reţelei de colagen.
dentinari permeabilizaţi şi în Primer-Răşină adezivă cu
microporozităţile reţelei de caracter amfoter
colagen din dentina
intertubulară expusă şi
pregătită de primer.
Sisteme adezive bazate pe dizolvarea detritusului dentinar remanent
(autogravante).

Mecanism de acţiune Componente Caracteristici

Primeri auto-mordansanţi,
Sistemul dizolvă fără să preparaţi anterior aplicării,
Condiţionarea selectivă a
prin amestecul componentei
îndepărteze detritusului smalţului într-o etapă
conţinând HEMA cu
distinctă
dentinar remanent iar componenta ce conţine acid
maleic (0,8-4%)
componente acestuia sunt
incluse în stratul hibrid Condiţionarea selectivă a
smalţului într-o etapă
format prin impregnarea cu
distinctă
răşină.
Nu există riscul colapsului
reţelei de colagen prin Monomeri acizi
desicare. Condiţionarea şi adeziunea
au loc simultan pentru smalţ
Profunzimea demineralizării şi dentină.
este egală cu cea a
penetrării cu monomer.
 CONCEPTUL DE ADEZIUNE IN MEDIU UMED

• Desicarea dentinei demineralizate determină un colaps al

reţelei de colagen (30% in volumul iniţial), urmat de
scăderea permebilităţii (10% din valoarea iniţială) şi
rigidizarea acestuia.
• Sistemele cu primeri ce conţin solvenţi pe bază de acetonă
sau alcool concentrat se evaporă rapid şi nu asigură
rehidratarea reţelei de colagen prăbuşite prin desicare. In
astfel de situaţii, menţinerea umidităţii dentinare în timpul
aplicării primer-ului este obligatorie.
• In cazul primerilor cu conţinut de apă mai mare de 20%,
aplicarea în mediu umed este facultativă, aceştia având
capacitatea de a re-expanda reteaua de colagen datorită
capacităţii lor intrinseci de hidratare.
Tema 4

MODALITATI TERAPEUTICE DE
REFACERE A MORFOLOGIEI DENTARE
CU MATERIALE ADEZIVE ESTETICE
 GI RMGI COMPOMERI COMPOZITE

Autoindus
ă Reac
ţie acid-bază

PRIZA
ţie acid-
(reac Auto-, fotopolimerizarea ă
Fotoindus ă
Fotoindus
ă)
az răşinii
Sistem monocomponent

PREZENTA RE PREPA RA REA

Sistem Sistem
(nu
ă amestec)
necesit
bicomponent Sistem bicomponent monocomponent
Compozitele duale sau
ă
(necesit ă amestec
(necesit (nu necesit
ă
autopolimerizabile
amestec componente) amestec
ă amestec
(necesit
componente) componente)
componente)

Capsule sau
ă
Capsule sau necesit Carpule, seringi Carpule, seringi sau
ă
necesit
spatulare sau aplitipuri aplitipuri
spatulare
EL IB ERA RE
DE FL UOR

Mare ă-mare
Moderat ă
Moderat ă sau nulă
Mic

Leg
ături
Caracteristicile
Leg mecanice la
ături
A DEZIUNE

Leg
ături Leg chimice
ături mecanice la
dinte,
ă agenţi
necesit materialelor
chimice (autoadeziv, unele dinte, necesit
ă
(autoadeziv) ă primer)
necesit ţi adezivi, nu
agen
adezivi, nu este
autoadeziv
restaurative
este autoadeziv
moderne
ESTETICA

Opacitate ă
Bun Foarte bun
ă ă
Excelent ( după Berg).
SOL UB IL ITA T E MA NIPUL A RE ĂPROPRIET
FIZICE

Bune Bune-foarte bune Foarte bune Excelente

ŢI

Dificil
ă ă
Foarte bun
Excelent
ă
ţial sensibili
Ini Bun
ă ă pretenţioasă,
Tehnic
ă mai
Tolereaz
la umezeal
ă, ţin sensibili la
Pu ă digă,
necesit
ă umiditate,
mult
relativ pu
ţine ă, relativ puşine
umezeal mordansare acid
ă,
ă agent
necesit
etape, priz
ă etape ţionare dentinară şi
condi
adeziv
ă
încetinit adeziv

ăzută
Sc ă-scăzută
Moderat ă
Moderat ăzută
Sc
Selectarea indicaţiilor de utilizare pentru cavităţile Black (după Berg).

CAVITA TE MATERIAL ŢII

INDICA
GI
 Denti
ţie temporară
RMGI
 ţie definitivă (leziuni mici)
Denti
CLASA I COMPOMERI
 ţiile în situa
Toate care este necesară o estetică
COMPOZITE
ă
optim
GI  ţie temporară (leziuni mici)
Denti
RMGI  ţie temporară
Denti
 ţie temporară
Denti
CLASA A II-A
COMPOMERI  ţie permanentă (leziuni mici sau tratament
Denti
tranzitoriu)
COMPOZITE  Toate
ţiile unde
situa
izolarea optimă este posibilă
 ţie temporară (tranzitoriu) unde este necesară o
Denti
GI
eliberare de fluor mare
 ţie temporară (leziuni mici)
Denti
RMGI
 ţie definitivă (tranzitoriu)
Denti
CLASA A III-A
 ţie temporară
Denti
COMPOMERI
 ţie definitivă (situaţii selectate)
Denti
 Toate
ţiile unde
situa
izolarea optimă este posibilă şi
COMPOZITE
este estetica.
ţială esen
GI  ţie temporară (provizoriu)
Denti
RMGI  ţie temporară (tranzitoriu)
Denti
 ţie temporară (leziuni mici)
Denti
CLASA A IV-A COMPOMERI
 ţie definitivă (tranzitoriu)
Denti
 Necesar
ă şi bun pentru
pentru estetica cea mai bun
COMPOZITE
zona de stress incizal
 ţia de lapte şi definitivă când eliberarea de fluor
Denti
GI
este
ă decât
maiestetica
important
RMGI  ţia de lapte şi definitivă
Denti
CLASA A V-A  Toate
ţiile unde
situa
este posibilă o izolare bună şi
COMPOMERI
este
ă o bună
necesar
estetică.
 Toate
ţiile unde
situa
este posibilă o izolare excelentă
COMPOZITE
şi este esenţială o foarte bună estetică.
• Procedurile resturative sunt fundamental împătţite în 2 categorii: restaurări
tradiţionale şi restaurări adezive
• Restaurările adezive implică utilizarea unei tehnici de gravare a subtratului amelar şi
dentinar şi ulterior utilizarea unui sistem adeziv eficient/răşină de cimentare pentru a
le “lipi” de structura dentară restantă. Gravarea acestor substraturi poate fi realizată
în unele situaţii utilizând sistemul adeziv însuşi, eliminând pasul separat de gravare
cu acid fosforic. Aceste restaurări pot fi împărţite în directe, semidirecte şi
indirecte.
• Restaurările adezive directe: ele implică numai procedurile intraorale la fotoliul
dentar şi de obicei necesită numai o singură şedinţă
• Restaurările adezive semidirecte: restaurările care implică atât proceduri intraorale
cât şi extraorale pentru realizarea restaurărilor adezive. Ele pot fi realizate în cabinet
şi de obicei necesită o singură şedinţă
• Restaurările adezive indirecte: restaurări care implică mai mult de o şedinţă şi
necesită asistenţa laboratorului dentar
• Restaurările pot fi clasificate şi în funcţie de metodă (tradiţională sau sistemul
CAD/CAM) şi după tipul de material: metalice, mixte şi nemetalice
• Restaurările adezive directe sunt de obicei recomandate, atunci când defectul este
minor, supragingival şi implică, preferabil unul sau mai puţini dinţi.
• Ele pot fi ocazional, plasate cu succes la dinţii care prezintă o uşoară modificare de
culoare. Astfel dacă sunteţi studenţi sau tineri absolvenţi, va trebui să începeţi cu
restaurări mai uşoare.
• Nu încercaţi să faceţi chiar de la începutul carierei profesionale ceea ce colegilor
mai experimentaţi le-a luat ani ca să înveţe.
În ciuda faptului că dentina este considerată principalul ţesut
dentar care influenţează culoarea dinţilor naturali, este
foarte important să înţelegem că smalţul funcţionează ca un
tip de filtru care este capabil să schimbe expresia cromatică
a dinţilor naturali.
În plus, este deasemeni important să înţelegem că la corpurile
translucide, ca în cazul dentinei, smalţului şi al răşinilor
compozite , opacitatea şi transluciditatea sunt puternic
influenţate de grosimea lor.
Iată de ce, trebuie să reproducem dentina cu o răşină mai
opacă şi smalţul cu o răşină mai translucidă.
Răşinile compozite se clasifică, în funcţie de tipul particulelor
de încărcare, ca microhibrid, microfill şi cu nanoparticule.
În plus, în funcţie de gradul crescător de transluciditate, ele
pot fi împărţiţi din punct de vedere didactic in:
1) -răşini pentru dentină
2) -răşini pentru miezul dentinei: ”body dentin”
3) -răşini pentru smalţ
Răşinile pentru smalţ pot fi impărţite în:
1) -smalţ opalescent (translucent, răşini incizale, trans-
enamel, effects)
2) -smalţ generic (smalţ perlat sau sidefiu şi value enamel
3) -smalţ intens alb (opac)
Tema 5

TRATAMENTUL CARIEI SIMPLE CU

DISTRUCTII CORONARE INTINSE
 Este cunoscut faptul ca o restaurare din compozit de
dimensiuni mari, in special cele de pe molari si premolari pot avea
o serie de neajunsuri, cauzate de contractia de priza a materialului
ce determina o adaptare inadecvata la marginile cavitatii cauzind
micropercolari marginale, carii secundare s.a. De asemenea
sufera modificari de imbatrinire a materialulu, devenind inadecvate
in 2-3 ani.
Deoarece contractia de priza este strict proportionala cu
volumul de material folosit, a fost indicata utilizarea combinata a
restaurarilor din material compozit asociat cu inserturi ceramice
(insert), care vor micsora astfel nivelul de contractie, determinind o
utilizare mult mai indelungata a restaurarilor.
CERANA – sistemul de inserturi ceramice
cu proprietati fizico-chimice foarte
apropiate de cele ale smaltului dentar.
Prezinta si patru freze diamantate,
calibrate conform celor patru marimi de
inserturi.
Cerana-are proprietati de trasluciditate,
asemanatoare dintelui, redindu-I perfect
estetica si culoarea, de asemenea pot fi
modelate, finisate si lustruite.
1) -crează o separare bine definită pentru inserarea primului strat de
răşină în zona smalţului palatinal, proximal şi incizal
2) -facilitează determinarea grosimii răşinii pentru smalţul palatin
3) -facilitează crearea unui “halou opac” în regiunea marginii incizale
4) -permite operatorului să prevadă lungimea dintelui
5) -facilitează crearea unor mameloane dentinare şi zone translucide
în regiunile proximale şi incizale
6) -face posibilă vizualizarea grosimii răşinii pentru dentină
7) -minimalizează riscul interferenţelor ocluzale permiţând o
ajustare”anterioară, preliminară” a restaurării
8) -facilitează definirea suprafeţei palatinale a restaurării
9) -minimalizează etapele de finisare şi lustruire în regiunea palatinală
a restaurărilor
 Pivotii dentinari = sunt dispozitive metalice care se
fixeaza in puturi preparate in dentina
Indicatii:
atunci cand retentia materialului de restaurare la
dinte este deficitara si necesita a fi suplimentata.

In functie de modul de agregare la dentina se utilizeaza

3 tipuri de pivoti:

1. Pivoti fixati prin cimentare

2. Pivoti fixati prin frictiune
3. Pivoti fixati prin infiletare
 Avantaje:

• Retentie net imbunatatita;

• Prepararea dintilor mult mai
conservatoare, decat de ex.:
coroane de invelis;
• Restaurare intr-o sedinta(economie
de timp);
• O metoda relativ mai eftina.
 Dezavantaje:
• Inserarea materialului, asigurarea rezistentei si
modelarea mai dificila;
• Prepararea puturilor si fixarea pivotilor poate
determina stress si fisuri in tesutul dentar si/sau in
compozit;
• Risc de afectare pulpara prin deschiderea accidentala
in timpul prepararii puturilor sau ulterior prin
actiunea altor factoti iritativ-inflamatori (variiatii
termice, solicitari ocluzale;
• Risc de percolare marginala (in obturatiile neetanse);
• Diminuarea rezistentei amalgamului.
 Indicatii:
1. Distructii coronare extinse la care retentia
obturatiei nu poate fi suficienta prin
prepararea retentiva a cavitatii si aplicarea
tehnicii de adeziune amelo-dentinara:
- Dinti vitali pivoti parapulpari(dentinari)
- Dinti devitali pivoti corono-radiculari.
Tema 6

TRATAMENTUL CARIEI SIMPLE PRIN

INCRUSTATII METALICE SI NEMETALICE
 Avantajele si dezavantajele
inlay-ului compozit fata de restaurarea
prin metoda directa
Avantaje: Dezavantaje:
• polimerizare completa extraorala • preparare putin
• acces si vizibilitate imbunatatita conservatoare cu
• contractie de priza compensata
•
tesuturile dure
rezistenta mecanica imbunatatita
• tensiuni scazute in peretii cavitatii dentare
• percolare marginala diminuata (?) • pret de cost
• contacte adecvate cu dintii adiacenti si crescut
antagonisti
• adaptare cervicala corecta • sensibilitate
• sensibilitate postoperatorie scazuta (?) tehnica crescuta
• minimalizarea manoperelor de fininsare
intraorala • risc de coloratie
• timp de lucru mai redus in cabinet (?) marginala (?)
 Indicatii
• Distructii coronare medii si intinse la nivelul
dintilor laterali vitali
• Pacienti cu igiena orala buna si risc cariogen
scazut
• Zone accesibile si vizibile
• Conditii de izolare perfecta
 Contraindicatii
• distructii coronare reduse, la care sacrificiul de tesut
sanatos pentru preparare ar fi exagerat
• distructii coronare foarte mari, unde nu se asigura conditii
minime de retentie a inlay-ului;
• in zone de suprasolicitare ocluzala;
• pacienti cu bruxism;
• pacienti cu igiena orala deficitara;
• pacienti a caror stare generala, varsta sau grad de
educatie sanitara nu permite un tratament cu sedinte
prelungite si laborioase
 Etapele restaurarii prin inlay compozit
Prepararea
cavitatii

Direct/indirect
Indirect (semidirect) Direct
Amprenta si Fabricare in cabinet
Fabricarea intra-orala
fabricare in laborator pe baza
amprentei siliconice

Procesare secundara (activare luminoasa si/sau termica)

Tratamentul suprafetelor inlay-ului

Cimentare adeziva
Reguli de preparare a cavitatii:

- preparare neretentiva;
- divergenta ocluzala si proximala de 8-10o;
- profunzime de 1,5-2mm la nivelul fosetei;
- latime de 1-1,5mm a pragului gingival;
- latime istm de 2mm;
- margine nebizotata;
- contur rotunjit
 Metoda directa
 Cabinet
1. Prepararea cavitatii
2. Izolarea cavitatii cu o lubrifiant hidrosolubil
3. Introducerea materialului compozit in cavitate si modelarea
4. Fotoactivarea intraorala
5. Dezinsertia din cavitate
6. Completarea (daca este necesar)
7. Fotoactivarea extraorala
8. Tratamentul suprafetelor inlay-ului
9. Cimentarea adeziva
10. Finisarea.
 Metoda semidirecta
• Cabinet
1. Prepararea cavitatii
2. Amprentarea
3. Turnarea modelului
4. Modelarea inaly-ului
5. Fotoactivarea
6. Dezinsertia si verificarea
7. Procesarea secundara (fotoactivarea si/sau tratament termic)
8. Verificarea intraorala
9. Tratamentul suprafetelor inlay-ului
10. Cimentarea adeziva
11. Finisarea
 Metoda indirecta
• Cabinet • Laborator
1. Prepararea cavitatii
2. Amprenta
3. Model de lucru (bont mobil)
4. Modelare inlay
5. Fotoactivare inlay
6. Dezinsertia si verificarea
7. Procesare termica (luminoasa
8. Verificare intraorala si termica)
9. Tratament suprafete inlay
10. Cimentare adeziva
11. Finisare

Materiale: ESTENIA; BELLEGLASS HP; TESCERA ATL; SIMFONY; SCULPTURE