Etiologia afecţiunilor orale la copil și adolescent

Rolul gazdei, al microorganismelor cariogene, al dietei și al timpului în

producerea cariei dentare

Caria dentară este o afecțiune cu o etiologie multifactorială care implică

interacţiunea următorilor factori: gazda, microflora orală, substratul metabolizabil
(dieta) şi o perioadă de timp suficient de lungă în care cei trei factori anteriori
coexistă. Pentru formarea unei carii dentare este însă necesară interacţiunea în timp
a tuturor factorilor, procesul distructiv este întrerupt dacă unul dintre aceşti factori
dispare.
I I. Gazda

Factorii locali şi generali care pot influenţa formarea şi compoziţia plăcii

bacteriene influenţeză şi apariţia cariei dentare:

Factori locali
1. Saliva

- Reducerea fluxului salivar sub 0,7-1 ml/minut (ex. caria rampantă)

- Reducerea factorilor antibacterieni (ex. lizozimul, peroxidazele şi
imunoglobulinele inclusiv anticorpii specifici antibacterieni)
- Reducerea capacităţii salivare de tamponare a acidităţii (ex. caria de biberon)
- Reducerea factorilor protectori salivari (ex. fluorul) 2
2. Morfologia dentară retentivă şi incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire
pot contribui la susceptibilitatea crescută a pacienţilor pentru carii.
3. Calitatea ţesuturilor dentare dure

- defectele de dezvoltare ale smalţului (hipoplazii și hipomineralizări ale smalţului,

linia neonatală, imaturitatea posteruptivă) ex Caria grefată pe defecte de structură
(hipoplazia / hipomineralizarea de smalţ)
- defectele dobândite posteruptiv ale smalţului şi dentinei (uzura dentară) fac ca
dintele să fie mai susceptibil la carie.
4. Nivelul redus al igienei orale favorizează apariţia cariei

Factori generali
Dintre factorii generali care ţin de gazdă se pot enumera:
- predispoziţia gazdei
- vârsta, sexul (fetele mai predispuse)
- factorii socio-economici defavorabili acţionează prin diete cariogene (aport
proteic scăzut), igienă orală redusă, fluorizări reduse sau absente, lipsa resurselor
financiare, lipsa supravegherii).
- bolile generale (ex. SIDA, diabet, sindromul Sjögren, tulburări nervoase şi
psihice etc) pot favoriza apariţia cariei dentare (ex. caria rampantă) prin:
• • modificări în formarea şi compoziţia salivei
• • modificarea tiparului dietetic
• • scăderea imunităţii
• • tratamente (medicamente şi iradieri în regiunea capului şi gâtului care
conduc la distrugerea glandelor salivare)
• • influenţa asupra formării smalţului (bolile precoce ale copilăriei)
• • imposibilitatea sau reducerea posibilităţii de efectuare a igienei orale.

I II. Flora microbiană cariogenă

Mai multe tipuri de microorganisme par a fi cel puţin potenţial cariogenice dintre
care cei mai importanţi sunt : Streptococcus mutans, lactobacilii, actinomicetele
gram pozitive
Streptococcus mutans
- infectare precoce odată cu apariţia primilor dinţi (ex. caria de biberon)
- sursa de infecţie: mama, fraţii (sărut, tacâmuri, veselă, căni folosite în comun de
toţi membrii familiei). Copiii sunt susceptibili la infecţia cu Streptococcus mutans
între 1,5- 3 ani.
- concentraţia medie salivară de Streptococcus mutans 100.000 colonii/ml iar peste
200.000 colonii/ml risc mare la carie (ex. caria precoce a copilăriei)
- proprietăţile Streptococcus mutans care sunt importante pentru iniţierea
procesului de carie:
1) colonizează şi se multiplică pe suprafaţa dinţilor
2) sintetizează polizaharizi extracelulari care aderă la suprafeţele netede şi
polizaharizi intracelulari având rol de depozit
3) fermentează sucroza formând acid lactic (Streptococcus mutans = puternic
acidoproducător dar este slab acidorezistent cu rol în iniţierea procesului de carie)
4) din activitatea streptococului în prezenţa substratului metabolizabil rezultă placa
bacteriană care oferă condiţii favorabile dezvoltării germenilor împiedicând
acţiunea antibacteriană a salivei. Plăcile bacteriene vechi, groase adăpostesc
numeroşi germeni şi sunt cele mai agresive
Lactobacilul (Lactobacillus casei)
- habitat predilect în dentina alterată şi placa dentară
- infectare în prima zi după naştere
- slab acidoproducători dar puternic acidorezistenţi, cu rol în întreţinerea procesului
de carie. 3
Actinomicetele
- fermentează glucoza, producând acid lactic şi alţi acizi
- habitat predilect subgingival şi în placa bacteriană de pe suprafaţa rădăcinii (carii
de rădăcină şi unele tipuri de boli parodontale).
I III. Substratul nutritiv - dieta

Dieta influenţează apariţia cariei dentare pe mai multe căi:

- monozaharidele de tip sucroză (zaharoza) este substratul metabolizabil cel mai
cariogen prin înalta producţie de acizi rezultată.
- cantitatea şi frecvenţa mare ingestiei cât şi consistenţa hranei (redusă) şi
solubilitatea ei
- adezivitatea alimentelor
- proteinele, grăsimile sunt carioprotectoare
- alimentele ce conţin calciu, fosfor protejează
I IV. Timpul cât acţionează cei trei factori anteriori

Coexistenţa celor trei factori etiologici pe o lungă perioadă de timp, în momente

nefavorabile în care mecanismele de apărare ale organismului sunt diminuate sunt
favorabile producerii cariei dentare. De exemplu caria de biberon asociază o
alimentaţie bogat zaharată, igiena absentă, orar defavorabil (noaptea) când fluxul
salivar este redus.
PATOGENEZA CARIEI
Leziunile carioase evoluează în 4 stadii dintre care primele 3 sunt reversibile şi
ultimul ireversibil (caria cavitară).
Stadiile cariei dentare sunt:
1) colonizarea bacteriană pe suprafaţa dinţilor stadiu în care măsurile preventive
funcţionează bine şi nu există o leziune vizibilă;
2) streptococul mutans proliferează, stadiu în care măsurile preventive
funcţionează bine şi nu există o leziune vizibilă;
3) leziunea incipientă (fără cavitaţie) stadiu în care este vizibilă pata albă. În
stadiul de carie incipientă sau pată albă cretoasă procesul dinamic este reversibil
dacă sunt instituite măsuri preventive.
În acest stadiu se evidenţiază rolul smalţului în cadrul procesului dinamic care este
caria dentară. Astfel smalţul este considerat o membrană semipermeabilă, de
difuziune (datorită matricii organice care permite schimburi cu mediul bucal).
Acizii produşi de bacterii din substratul metabolizabil (hidrocarbonate) difuzează,
când pH lichidului oral scade sub 5, prin matricea oraganică, în smalţ, unde iniţiază
demineralizarea la suprafaţa sa.
Ionii de calciu şi fosfor rezultaţi din demineralizare difuzează în mediul bucal şi
reprecipită la suprafaţa smalţului făcând astfel ca smalţul să pară intact (fără lipsă
de substanţă). Câtă vreme stratul superficial al smalţului este intact există
posibilitatea remineralizării cariilor incipiente.
Aceste arii de demineralizare se identifică clinic, când dintele este uscat, prin pata
albă cretoasă care are smalţul integru (caria incipientă activă).
Prin îndepărtarea factorilor cauzali perioadele de demineralizare sunt depăşite de
cele de remineralizare caz în care caria se opreşte în evoluţie. Caria oprită în
evoluţie se prezintă sub formă de pete brun-maronii care apar prin remineralizări
spontane (pierderea unor dinţi şi favorizarea autocurăţii) sau terapeutice. 4
4) cavitaţia este un stadiu ireversibil în care este necesară terapia restauratoare.
Prin predominanţa fazelor de demineralizare, procesul distructiv continuă şi apare
lipsa de substanţă dentară. Cavitaţia apare dacă mecanismele de apărare din
cavitatea orală nu sunt suficient de puternice pentru a proteja smalţul de efectele
negative ale acizilor. Lipsa de substanţă poate să apară în 3-4 ani de la data
primului atac acid.