1.

Odontogeneza

4. Factori genetici si de mediu care influenteaza odontogeneza

factorii de mediu: pot actiona

pe cale generala-diferite afectiuni ale mamei cu efect asupra fatului in v.i.u.

- diferite afectiuni ale copilului cu efect asupra dintilor

pe cale locala

A. factori generali:

Factori care intervin in v.i.u.

→ trebuie sa fie o boala importanta care sa dureze suficient

→ interventia factorilor infectiosi- virali si bacterieni

a. factori virali

 rubeola prenatala

- afecteaza dentitia temporara

- cu cat boala se contacteaza mai devreme cu atat complicatiile sunt mai grave,
putandu-se ajunge pana la avort

- poata da afectiuni oftalmologice si cardiace

b.factori bacterieni:

 lues congenital

- poate determina aparitia defectelor de structura de tip hipoplazic

-treponema trece prin placenta si invadeaza organismul fatului in jurul lunii 4 de

v.i.u. cand se formeaza mugurii molarilor de 6 ani si incisivii centrali sup
-(luesul interfera cu stadiul de morfodiferentiere si apoi cu apozitia matricilor
organice → luesul mai intai produce defecte de forma si dimensiune si apoi pe cele
de structura ) la nivelul frontalilor permanenti, in special Icsup si la nivelul M6 ani)

-localizarea defectelor la nivelul incisivilor duce la aparitia dintilor Hutchinson

c. substante chimice:

 tetraciclina

- administrarea la gravida de tetraciclina, incepand cu sem II de viu

- tetraciclina trece prin placenta- aprox 2/3 din doza administrata

- poate determina defecte de tip hipoplazic (in concentratii mari si durata mare de
adminsitrare) sau hipomineralizare

 fluorul

o trece prin placenta

o poate produce defecte de tip hipomineralizare, hipomineralizare

o nu se recomanda consumul de fluor la gravide

 talidomida

- afectiuni metabolice

 diabet zaharat => deficit de structura

 afectiuni endocrine
 afectiuni ale tractului genital al mamei
 modul de viata al femeii gravide - consum frecvent si in cantitate mare de
cafea /ceai → defecte de structura ale smaltului + la femeile supraponderale
defectele de strctura sunt mai frecvente

► Factori perinatali (in jurul nasterii)

1.factori care tin de mama

2. factori care tin de copil

1. factori care tin de mama

 nasterea

- la termen

- prematura → mai frecvent defecte de structura

- defecte de structura la nivelul dintilor temporari mai frecvente la copiii

subponderali

- nastere prelungita, accidente in timpul nasterii → anoxie asupra copilului →

aparitia defectelor de structura

- defectele de structura generate de aceste deficiente legate de momentul nasterii

devin evidente pe traseul liniei neonatale (hipoplazie neonatala)

2. factori care tin de copil

 afectiuni neurologice- apar prin hipoxie

 afectiuni ale copilului din primul an de viata-

odispeptice

ofebrele eruptive

otulburari respiratorii

* alti factori:

-tulburari ale echilibrului fosfo-calcic (tetania)

-rahitismul

B. factori locali

1) traumatismele dintilor temporari

2) patologia prin carie complicata a dintilor temporari

3) alte cauze
1) Traumatismele dintilor temporari

1. nu orice traumatism poate produce defecte de structura

2. anumite forme: intruzia, luxatia laterale, avulsia produc mai frecvent defecte de
structura

3. este important modul in care este interceptata cripta dintelui de inlocuire (in
cazul intruziilor dintilor temporari, daca radacina este deplasata spre vestibular –
sanse mici, daca este deplasata spre palatinal – sanse mari pt un defect de structura
al dintelui permanent)

4. depinde si de varsta dentara

2) patologia prin carie complicata a dintilor temporari

1. complicatia sa fie destul de importanta → osteita intinsa care sa ajunga in

apropierea criptei dintelui permanent de inlocuire, iar dezvoltarea sa fie mai putin
importanta (traumatismele dintilor temporari pot produce defecte de structura ale
dintilor permanenti frontali, iar osteitele mai ales la nivelul dintilor laterali → o sa
rezulte de structura la nivelul PM )

3) alte cauze:

1. iatrogene → intubatii oro-traheale intempestive, facute la copiii foarte mici, cu

suferinte respiratorii → defecte la nivelul incisivilor temporari

2 .radioterapia in doze necorespunzatoare → ameloblastele sunt f sensibile la

radioterapie → hipoplazie

3. unele obiceiuri empirice (la unele triburi intepare mugurelui caninului temporar
sau extractia acestuia)
Var 2:

A. Tulburări de cauza generală

Factorii etiologici ai distrofiilor de structură de cauză generală pot acţiona în

următoarele perioade:

- În perioada intrauterină

- În perioada perinatală

- În perioada nonatală

- În prima perioadă de viaţă

1. Factorii care acţionează în perioada intrauterină: Acţionează în timpul formării

structurilordure ale dinţilor temporari, conducând astfel la apariţia de hipoplazii de
smalţ saauhipomineralizări ale dinţilor temporari. O serie de factori virali sau
infecţioşi, pot străbate bariera placentară si, pe lângă alte tulburări ale organismului
fătului pot genera şi distrofii dentare de structură.

a) Rubeola prenatală- va produce copilului tulburări localizate la nivelul ochiului

(până la orbire), la aparatul cardio-vascular, modificări de formă ale dinţilor
temporari, hipoplazii, întârzieri ale erupţiei dinţilor temporari.

b) Factori infecţioşi- Treponema pallidum- are rol în producerea unor distrofii

dentare de formă şi de structură. Acestea apar la copii care prezintă lues congenital.
Sunt afectaţi mai ales incisivii permanenţi (incisivii centrali superiori) şi molarii de
şase ani. Treponema nu produce modificări la nivelul dinţilor temporari.

c) Factori medicamentoşi- care trec prin bariera placentară. Este bine cunoscut
efectul negativ al tetraciclinei, şi de aceea tetraciclina ar trebui evitat de a fi
administrată la femeile gravide. În raport cu vârsta sarcinii pot fi interesate anumite
grupe dentare. În primele trei luni de sarcină administrarea tetraciclinei nu
influenţează dinţii. Ea produce modificări de culoare la dinţii a caror mineralizare
are loc în perioada administrarii ei. Fluorul poate penetra şi el bariera placentară, o
doza care va depăsi 1ppm va determina fluoroza.
d) Factorii carenţiali, nu afectează fatul în principal, decât dacă carenţele sunt
foarte severe. Fătul fiind protejat de organismul matern.

e) Afecţiuni grave ale tractului genital matern, pot produce leziuni hipoplazice la
dinţii temporari.

f) La fumătoare- pot apărea hipoplazii la incisivii centrali temporari

g) La supraponderale înainte de sarcina respectivă, pot da naştere la copii cu

hipoplazii de smalţ la incisivii temporari.

h) În cazul consumului mare de ceai pe zi din cauza conţiutului mare de fluor al

acestuia pot apărea hipoplazii de smalţ la copii.

2. Factori care acţioneaza în perioada perinatală. Hipoplaziile de smalţ la dinţii

temporari sunt generate în principal de:

- felul naşterii- existenţa unui traumatism la naştere va putea produce leziuni

hipoplazice la incisivii centrali temporari

- copii cu greutate mica la naştere

- afecţiuni neurologice ale nou nascutului

- anoxia la naştere

- travaliu prelungit.

Aceşti factori pot determina apariţia modificărilor de structură, decelabile clinic

sub forma de hipoplazie neonatală a dinţilor temporari.

În hipoplazia neonatală apare evidentă linia neonatală având forma unei curbe cu

concavitatea spre planul ocluzal.

Linia neonatală apare mai pregnant în:

- 1/3 de colet a incisivilor temporari

- 1/3 medie a caninilor temporari

- la nivelul cuspizilor la molari.

3. Perioada primului an de viaţă- poate fi perturbată de diferiţi factori etiologici

care pot genera distrofii de structură atât a dinţilor temporari cât şi ai celor
permanenţi. Mineralizarea molarului de şase ani continuă în primul an de viaţă şi
ca urmare, orice factor care acţionează în această perioadă poate determina apariţia
distrofiilor pe acest dinte. Tot în primul an de viaţă se incheie şi mineralizarea
tuturor dinţilor temporari, acţiunea unor factori etiologici, în aceasta perioadă,
putând genera distrofii la aceşti dinţii temporari.

La 34 luni de viaţă începe şi mineralizarea unor dinţi permanenţi şi anume,

incisivii centrali inferiori şi cei superiori.

Incisivii laterali încep mineralizarea mai târziu, aproximativ la 10-11 luni.

Caninul permanent începe mineralizarea la 4-5 luni.

Dintre factorii care pot acţiona perturbator amintim:

- rahitismul

- tulburări digestive şi chiar respiratorii febrile

- carenţe hormonale

- tulburări metabolice grave

- carenţe vitaminice severe (A, C, D)

- carenţe enzimatice

Dacă aceşti factori perturbatori vor acţiona în primul an de viaţă există pericolul să
fie afectaţi: dinţii temporari, molarii de şase ani, incisivii centrali permanenţi
superiori şi inferiori, caninii permanenţi.

Ceilalţi dinţi temporari îşi încep mineralizarea după cum urmează: incisivii laterali

superiori la 10-12 luni, premolarul I la 1an şi ½ până la 2 ani, premolarul II şi

molarul II la 2 ani până la 2 şi ½ ani.

Dintre factorii care pot acţiona perturbator cu repercursiuni asupra acestor dinţi pot
fi:
- cei amintiţi mai sus ce acţionează în primul an

- febrele eruptive şi bolile infecto-contagioase

- scăderea calciului seric sub 6-8mg% generând distrofii de structură

- insuficienţa parathormonală

- unele medicamente

- fluorul în concentraţie crescută

- factori genetici (sindromul Down)

Caracterisiticile hipoplaziilor de smalţ de cauza generală sunt în general

următoarele:

- interesează cu precădere dinţii temporari dar pot intersa şi dinţii permanenţi

- leziunile sunt prezente la erupţia dinţilor în cavitatea bucală

- leziunea interesează dinţi simetrici omologi

- leziunile nu interesează întreaga suprafaţă a dintelui, ci numai anumite zone

- cu cât acţiunea a fost mai lungă cu atât defectul este mai întins

- pot exista şi leziuni multiple pe suprafaţa dentară care pot fi separate de structura
dură

sanatoasă, ca urmare a acţiunii unor factori etiologici la intervale diferite de timp

- leziunile nu sunt specifice pentru fiecare factor etiologic

- la nivelul leziunii se pot grefa coloranţi extrinseci de la nivelul cavitaţii bucale

care pot

colora leziunea

- leziunile nu au un caracter evolutiv, fiind relativ rezistente la carie

B Tulburări de cauza locală

Acestea sunt hipoplazii de smalţ ce apartin leziunilor cicatriceale neevolutive,

prezente la erupţia dintelui în cavitatea bucală, dar care nu interesează dinţi
simetrici omologi. În general leziunea este limitată la un dinte, cel mult doi, care au
avut contact direct cu factorul etiologic.

În general leziunea apărea ca o pata modificată de culoare (alba sau bruna), de

formă circulară, pe una din suprafeţele dentare. Leziunea poate avea diferite
dimensiuni, în funcţie de durăta de acţiune a factorului etiologic, şi de faza de
evoluţie în care se găsea acesta la momentul acţiunii factorului perturbator local.
Leziunile pot apărea sub forma unor pete hipoplazice sau hipomineralizate dar pot
ajunge şi până la dilacerare dentară.

O formă de hipoplazie de smalţ de cauză locala este dintele Turner.

Dintre factorii perturbatori cu acţiune locală putem aminti:

- traumatisme ale dinţilor temporari, mai ales intruziile sau traumatisme cu grad
mare de deplasare, mai frecvente la nivelul incisivilor

- afecţiuni pulpare grave ale dinţilor temporari, ce produc osteite întinse ale osului
alveolar. De exemplu, gangrenele complicate ale molarilor inferiori care pot genera
hipoplazii de cauză locală ale premolarilor.