DINTII SUPRANUMERARI

CLASIFICARE
Dupa criterial topografic (dupa Bolk)
Dens in dente
Medziodens localizat la nivelul
incisivilor, in apropierea liniei mediene
Paramolar localizat de obicei vestibular
sau oral fata de un molar din seria
normala
Distomolar situat distal de molarii din
seria normala

Dens in dente

Meziodens

Paramolar (sus) si
Distomolar (dreapta)

Dupa criteriul morfologic (dupa Tomes):

Cu forma sau dimensiuni neregulate
Cu forma si dimensiune asemanatoare dintilor din seria normala

Dupa criteriul etiologic (dupa Tavani):

Dinti supranumerari atavici se manifesta prin aparitia unui
element care a disparut in filogeneza
Dinti supranumerari schizogeni apar in urma subdiviziunii la
nivelul mugeurelui dentar in perioada odontogenezei

Dupa momentul in care erup si dupa dentitia interesata

(dupa Chaput):
Dinti supranumerari pretemporari (ii includ si pe cei prezenti
la nastere)
Dinti supranumerari temporari
Dinti supranumerari permanenti

Dupa criteriul clinic:

Dinti supranumerari unici, ce pot avea
configuratie normala sau anormala
Dinti supranumerari multipli
Dinti fuzionati (intre doi dinti supranumerari sau
intre un dinte normal si unul supranumerar)
Dinti supranumerari asociati despicaturilor labiomaxilo-palatine
Incluzii dentare supranumerare
Dinti supranumerari disorganoplastici

Dupa criteriul obiectivelor terapeutice ce trebuie

atinse:
Dinti supranumerari ce nu afecteaza sau opresc
eruptia dintilor din seria normala
Dinti supranumerari ce pot provoca incluzia unor
dinti ce apartin seriei normale

FRECVENTA DINTILOR
SUPRANUMERARI
Dintii supranumerari au o frecventa mai mica decat
anodontia
Afecteaza mai des dentitia permanenta
Reprezinta aproximativ 3% din totalul anomaliilor dento-maxilare
Afecteaza persoanele de sex masculin de doua ori mai des
decat persoanele de sex feminin (frecventa de doua ori mai
mare)
Dintii supranumerari sunt localizati cu predilectie la nivelul
maxilarului superior
Zona incisiva (atat maxilara cat si mandibulara) este afectata
mai frecvent, zona molarilor si premolarilor fiind mai rar
interesata
Apare mai frecvent la rasa de culoare

TEORII ETIOLOGICE
Concepte

etiopatogenice
filogenetice
Teoria atavicsusine rentoarcerea
la formule dentare anterioare,pornind de
la formula dentara primatelor: 3 incisivi,
1 canin,4 premolari, 3 molari pe o
hemiarcad.

Concepte etiopatogenice
ontogenetice
Teoria mugurilor adamantini
multipli
Aceasta teorie consider c
apariia unui numr mai mare de dini
se datoreazfaptului clama
dentar,n mod fiziologic,
genereazo multitudine de muguri
din care majoritatea se atrofiaz.
Dacacest proces involutiv nu se
produce, mugurii suplimentarii
realizeazdezvoltarea, care nu e
deosebita fundamental de cea a
dinilor normali, ceea ce ar explica
formai structura, de multe ori
normal, a dinilor supranumerari.

Teoria diviziunii mugurelui

dentar
Conformacestei teorii, un mugure
dentar din seria normal,
semparten doupri ce
evolueazpe cont propriu.

Teoria

celei de-a treia

dentiii-conform acestei
teorii dinii supranumerari ar
fi rezultatul unei a treia
perioade de producie a lamei
dentare.

Teoria

hiperactivitii
lamei dentare
Aceasta teorie sustine
calama dentarpoate forma n
perioada embrionarca
accident,un boboc epitelial
supranumerar printr-un proces
asemanator aceluia prin care
un dinte permanent derivvisa-vis de germenele dintelui
temporar.

FORME SI MANIFESTARI
CLINICE

Dintii supranumerari prezinta, in general, aceleasi

caracteristici morfologice ca dintii normali, cu
deosebirea ca anumite modificari apar mai des, la
supranumerari, modificari de origine dismetabolica.
Din punct de vedere histologic, dintii supranumerari
imbraca toate caracteristicile dintilor normali.

Dintii supranumerari pot fi surprinsi in diferite stadii

de dezvoltare. Pentru ca o formatiune sa fie
etichetata dinte supranumerar, este necesara
existenta a cel putin 2 tesuturi dure: smalt si dentina.

 Dintii

supranumerari se pot dezvolta ca formatiuni total

independente, in legatura cu un dinte din seria normala sau
chiar cu un alt dinte supranumerar, inainte, dupa sau in acelasi
timp cu dentitia normala:

Inaintea

dentitiei normale formeaza dentitia predeciduala

sau preprimara. Aceste organe sunt atasate simplu la gingie si
nu poseda radacini. Dintii neonatali propriu-zisi apar in primele
luni de viata; se intalnesc rar si sunt frecvent localizati la
nivelul grupului incisiv inferior.
In acelasi timp cu dentitia permanenta ei pot sa erupa
sau pot ramane inclusi in acelasi stadiu de diferentiere ca si
dintii din dentitia permanenta.
Dupa dentitia normala dintii supranumerari care formeaza
dentitia postpermanenta. Poate fi vorba de dinti supranumerari
contemporani dentitiei permanente, dar a caror eruptie a fost
intarziata sau de dinti formati dupa dentitia permanenta.

Anomalia este in principal asimptomatica, diagnosticul este

evident, destul de rar, cand un dinte supranumerar si-a facut
aparitia pe arcada. Dar cum de obicei raman inclusi, atentia
poate fi atrasa de unele semne clinice particulare:
1. Absenta inchiderii diastemei interincisive dupa eruptia
incisivului lateral si chiar a caninilor
2. Prezenta distopiilor isolate
3. Existenta unor bombari la nivelul crestelor alveolare
4. Persistenta unuia sau mai multor dinti temporari peste varsta
normala de permutare
In toate cazurile in care dintii supranumerari raman inclusi,
diagnosticul de baza este cel radiologic.
Dintii supranumerari sunt de multe ori de volum mai redus,
atipici, cu forme variate, situati oral si de cele mai multe ori,
inclusi.

MEZIODENSUL
Cea mai frecventa forma de dinte supranumerar este meziodensul.
Termenul folosit initial era mediodens, inlocuit de termenul corect
meziodens, deoarece acest dinte tinde sa ocupe o pozitie cat mai
meziala pe arcada.
Caracteristicile meziodensului:
- apare doar la maxilarul superior
- erupe sau ramane inclus in pozitie normala sau inversata, putand
provoca incluzia incisivilor centrali permanenti sau malpozitii ale
acestora
- eruptia sa precede, insoteste sau urmeaza eruptia incisivului
central permanent superior
- este unicuspidat, uniradicular, coroana avand de obicei forma
conica
- de obicei este unic, mai rar dublu, triplu etc.

Fata de dintii normali, meziodensul se comporta ca un element

strain. Gravitatea tulburarilor depinde de momentul eruptiei
meziodensului. Se pot intalni 4 situatii clinice principale:
Meziodensul erupe inaintea incisivilor, le ocupa locul daca nu
este extras la timp, provocand incluzia sau eruptia in
disto/palatepozitie a incisivilor centrali care se lasa ghidati de
meziodens.
Daca eruptia meziodensului si a incisivilor centrali are loc
aproximativ concomitent, asistam la lupta pentru ocuparea celui
mai bun loc, lupta din care iese invingator de obicei meziodensul,
care pare a avea un tropism particular pentru locul incisivilor
centrali.
Daca meziodensul erupe dupa aparitia incisivilor, apare de
regula pe o pozitie palatinizata, lasandu-se el ghidat de aceasta
data.
Meziodensul ramane inclus, provocand incluzia incisivului central
sau eruptia in pozitie vicioasa a acestuia.
De obicei erupe la 6-7 ani si este greu de precizat carei dentitii ii
apartine.

DENS IN DENTE
Termenul latinesc dens in dente este considerat ca fiind un
germene dentar care acopera un altul, ajungand sa il
circumscrie. S-au mai folosit termeni precum: dens
invaginatus, tectodont, odontom coronar, dentoid in
dente, dinti dilatati, dinti gestanti etc.
Anomalia se localizeaza de obicei la nivelul unui singur dinte si
poate interesa orice dinte. Cu predilectie este interesat incisivul
lateral permanent superior, deoarece acesta prezinta frecvent un
foramen ceacum adancit sau poate prezenta anomalii de forma
forma cilindrica/conica, cu marirea/micsorarea diametrelor.

Examenul radiologic este obligatoriu in cazul suspiciunii unei

invaginari dentare si releva existenta unei formatiuni dentoide
radioopace in lumenul pulpar care la interior este captusita cu
smalt in cazul invaginarilor coronare. Apexul dintilor invaginati
ramane de cele mai multe ori larg deschis. Formatiunea
invaginata prezinta o inversare a structurilor obisnuite smalt si
dentina.
Etiologia dintilor invaginati nu este clarificata momentan. In
majoritatea cazurilor, intervine un proces de invaginare, dar ce
produce acest proces, ce tesuturi, ce cauze o determina, nu se
stie.
Se presupun 2 mecanisme principale:
1. Epiteliile adamantine prolifereaza aciv, invaginandu-se in
mugurele dentar
2. Unele defecte ale epiteliului adamantin intern provoaca
ramanerea in urma a unor portiuni de smalt, invaginarea luand
nastere prin proliferarea si inaltarea portiunilor neafectate.

Importanta clinica a dens in dente: la locul invaginarii apare cu

usurinta caria dentara, deoarece exista conditii ideale de retentie
alimentara, iar existenta unei cai preformate favorizeaza
progresia cariei in profunzime. Complicatiile pulpare apar de
obicei precoce. Dispunerea anormala a tesuturilor dentare si mai
ales apexul larg deschis fac ca tratamentele endocanaliculare sa
fie sortite esecului.
Se poate instala si necroza pulpara urmata de osteita periapicala
sau uneori de chisturi radiculare.

GEMINATIA sau FUZIONAREA

Se intalnesc si situatii particulare privind formatiunile
supranumerare definind geminatia sau fuzionarea reprezentata
de unirea tisulara a doi sau mai multi dinti. Cand elementele sunt
de conformatii si dimensiuni diferite, se foloseste termenul de
dentes confuse, iar cand sunt de dimensiuni si forme
asemanatoare dentes geminati.

In cazul fuzionarii de disting:

1. Fuzionari coronare coroane solidarizate corespunzand la 2
radacini normale si 2 organe pulpare
2. Fuzionari radiculare coroane clinic normale, prezentand adesea
o usoara malpozitie, cu radacini atipice; complexul pular radicular
este unic in totalitatea radacinii sau pe o portiune a acesteia.
3. Fuzionari dentare totale juxtapunere completa a dintilor,
prezentand adesea o camera pulpara unica.

De multe ori dintii supranumerari se manifesta ca fenomen izolat,

dar pot fi si semnul unui sindrom polimalformativ. Toate informatiile
clinice valabile pentru dintii supranumerari erupti trebuie
obligatoriu completate cu informatii pe care le ofera examenului
radiologic.