03.01.

2023

FIZIOPATOLOGIA SISTEMULUI OROFACIAL

CARIA DENTARĂ

S.L. DR. LAURA IOANA CHIVU

Facultatea de Tehnică dentară

1
 03.01.2023

CARIA DENTARĂ

Cea mai frecventă afecţiune a omenirii, aproape 100% din populaţia adultă

Deşi nu este o afecţiune care să pună viaţa pacientului în pericol, în lipsa terapiei adecvate
poate evolua spre complicaţii foarte severe

Complicaţii ale cariei dentare:

• Periodontită apicală
• Abces periapical
• Granulom periapical
• Chist periapical
• Celulită
• Osteomielită
• Abcese ale ţesuturilor moi, ce pot evolua spre septicemie
• Pierderea dintelui

CARIA DENTARĂ
Se datorează modificărilor microbiomului de la nivelul biofilmului dentar

Toate suprafeţele organismului uman, care intră în contact cu mediul extern sunt acoperite de
un strat de microorganisme

La nivelul cavităţii orale se găseşte un număr ridicat de specii bacteriene, tipul şi proporţia
acestora fiind influenţate de numeroşi factori:
1. Structura anatomică – palat, obraz, limbă, dinte
2. Cantitatea şi calitatea salivei
3. Vârstă – diverse etape evolutive
4. Dietă
5. Igienă
6. Tratamente stomatologice
7. Terapii sistemice – de exemplu, antibioticele

2
 03.01.2023

CARIA DENTARĂ
Microbiomul oral evoluează de-a lungul vieţii

In timpul naşterii începe contaminarea cavităţii orale, pielii, nazofaringelui şi intestinului

nou-născutului

Copiii născuţi natural se colonizează cu microbiomul vaginal al mamei - Lactobacillus,

Prevotella, Corynebacterium, Staphylococcus, Streptococcus, Enterococcus

Copiii născuţi prin cezariană se colonizează cu speciile întâlnite pe pielea mamei -

Staphylococcus, Corynebacterium, Propionibacterium spp.

Se continuă apoi colonizarea prin contactul cu mama, personalul medical, familia, mediul de
viaţă

CARIA DENTARĂ
Primele microorganisme ce au colonizat cavitatea orală, prin produşii lor de metabolism
determină anumite condiţii de mediu (de exemplu ph), care permit aderarea şi creşterea
altor specii bacteriene, favorizând biodiversitatea

La vârsta de 5 luni, microbiomul oral al copilului seamănă foarte mult cu cel al mamei

Apariţia dentiţie temporare, ulterior permanente se însoţeşte de modificări ale microbiomului.

Adolesenţa este însoţită de modificări hormonale majore, ce influenţează şi homeostazia

cavităţii orale (echilibrul bio – chimic), ceea ce se asociază cu un risc ridicat de apariţie a
leziunilor inflamatorii gingivale şi cariilor dentare.

3
 03.01.2023

CARIA DENTARĂ
Biofilmul de la nivelul smalţului dentar este format din speciile bacteriene ancorate la o
suprafaţă solidă (smalţul dinţilor, coroane dentare, etc) şi o matrice de exopolizaharide

Procesul de formare al biofilmului începe cu o peliculă de componenente salivare (proteine,

enzime – amilaze, lizozim, peroxidaze) şi componenente bacteriene, absorbite pe suprafaţa
smalţului dentar.

Proteinele salivare de tip aglutinină permit aderarea bacteriilor

Proteinele salivare ce leagă compuşi anorganici (proteine bogate în prolină, staterinele)

fixează calciul având un rol important în echilibrul dintre demineralizarea - remineralizarea
smalţului dentar.

CARIA DENTARĂ
Maturizarea structurii biofilmului dentar este rezultatul interacţiunii dintre microorganismele
prezente (antagonism sau sinergism), precum şi a interacţiunii cu sistemul imunitar al gazdei.

Factorii care influenţează biofilmul sunt:

1. Componentele salivare – proteine, enzime

2. Prezenţa sucrozei (zahăr) – în prezenţa sucrozei anumite bacterii sintetizează enzime

(glucozil-transferaze), ce mediază adeziunea bacteriană la smalţul dentar, precum şi
adeziunea între micro-organisme

3. pH-ul de la nivelul cavităţii orale – anumite bacterii au toleranţă mai ridicată la un pH acid.

4
 03.01.2023

CARIA DENTARĂ
În general, speciile bacteriene cu activitate cariogenică ridicată (de exemplu Streptococcus
mutans) supravieţuiesc într-un mediu cu pH acid.

Mecanismul de supravieţuire se bazează pe o serie de modificări metabolice ale speciilor

bacteriene:
- activitate ridicată a ATP-azei – transportă ionii de H în spaţiul extracelular
- sinteza de substanţe bazice – de exemplu amoniac,
- modificarea permeabilităţii celulare, prin modificarea concentraţiei de acizi graşi
membranari
- activarea glicolizei, ce duce la sinteza de enzime (enolaze) ce facilitează adeziunea
bacteriană

CARIA DENTARĂ
Factorii care influenţează biofilmul sunt:

4. Producţia de polizaharide intracelulare – în perioada în care microorganismele nu au

resursă nutritivă (nu sunt expuse la zaharuri), aceste polizaharide reprezintă un substrat
nutritiv intracelular; Totodată ele favorizează cariogeneza prin creşterea timpului de
expunere a smalţului dentar la acizi organici.

5. Producţia de polizaharide extracelulare – asigură aderarea şi protecţia micro-coloniilor

bacteriene de la nivelul biofilmului. Efectul cariogenic al acestei matrice de polizaharide se
poate datora limitării difuziei, spre straturile interne ale biofilmului, de salivă şi de
substanţe bactericide. Saliva are în mod normal rol de neutralizare a acizilor rezultaţi din
metabolismul bacterian, precum şi rol de spălare.

5
 03.01.2023

CARIA DENTARĂ

La nivelul biofilmului există colonii bacteriene diverse care îşi modifică expresiile genice în
funcţie de condiţiile de mediu.
Aceste colonii comunică între ele prin semnale chimice, generând procese de competiţie
(sinteza de substanţe bactericide împotriva anumitor specii bacteriene) sau de cooperare
(anumite specii bacteriene pot sintetiza substanţe ce neutralizează produşii toxici pentru alte
specii bacteriene).

Procesul cariogen are la bază modificări ale homeostaziei cavităţii orale ce schimbă
echilibrul între speciile bacteriene prezente în biofilmul dentar, cu favorizarea speciilor
cariogenice, responsabile de demineralizarea smalţului dentar.

CARIA DENTARĂ
Carbohidraţii din dietă sunt cel mai important factor cariogen, ei fiind metabolizaţi de
bacteriile din biofilm, cu producerea de acizi organici, în special acid lactic. Scăderea pH-ului
favorizează anumite specii bacteriene. Totodată, carbohidraţii metabolizaţi bacterian permit
formarea unui anumit tip de matrice de exo-polizaharide.

Principalele specii cariogenice sunt Streptococcus sobrinus, Lactobacillus acidophilus,

Actinomyces viscosus şi Streptococcus mutans.

În funcţie de severitatea cariilor există o anumită predominanţă bacteriană – de exemplu S.

mutans apare la pacienţii cu forme severe de carii dentare.

6
 03.01.2023

CARIA DENTARĂ
Prezenţa S. mutans pe suprafaţa dentară se asociază cu igiena dentară deficitară, nutriţia
inadecvată şi statusul mucoasei bucale, care este influenţat de obiceiul de a ronţăi frecvent.

S. mutans colonizează atât suprafaţa dentară, cât şi ţesuturile bucale moi (mucoasele), ceea ce
facilitează transmiterea bacteriei prin intermediul obiectelor folosite în comun (produse de
igienă dentară) sau prin sărut.

Fiziologic, suprafaţa smalţului dentar este semi-permeabilă, permiţând schimburile cu mediul

bucal.

În prezenţa acizilor rezultaţi în metabolismul bacterian, creşte permeabilitatea smalţului, iar

acizii acţionează la nivelul straturilor adiacente suprafeţei, demineralizându-le .

CARIA DENTARĂ
Ionii de calciu şi fosfat, rezultaţi în urma demineralizării, se acumulează la suprafaţa
smalţului dentar, întărind-o şi protejând-o de demineralizare. Dacă în acest stadiu se modifică
condiţiile mediului bucal (igienă şi alimentaţie adecvată), procesul de demineralizare va fi
reversibil.

Dacă persistă pH-ul acid, modificările calităţii salivei demineralizare depăşeşte capacitatea de
remineralizare, efectul devine evident clinic, prin apariţia unei pete albe dentare (smalţul este
intact la suprafaţă, dar se observă zona de demineralizare)

Acest stadiu se poate opri în evoluţie, spontan, prin modificare comportamentului alimentar şi
de igienă sau ca urmare a terapiilor non-invazive de remineralizare.

7
 03.01.2023

CARIA DENTARĂ

In lipsa unei acţiuni terapeutice (de prevenţie sau curative), caria progresează spre
microcavităţi, iar în timp spre găuri macroscopice.

În medie, leziunea de carie rămâne la nivelul smalţului timp de 3 – 4 ani, până progresează
spre dentină, dar procesul cariogen are variabilitate individuală foarte ridicată.

O leziune de carie activă are următoarele caracteristici:

este albă, mată, cu textură rugoasă,
are placă bacteriană stagnată,
are cavitate
sângerare gingivală

CARIA DENTARĂ

O leziune de carie este posibil inactivă, dacă are următoarele caracteristici:

culoare maronie, strălucitoare, netedă,
non-cavitară,
neasociată cu placa dentară,
departe de marginea gingivală,
nu apare sângerare gingivală în timpul examinării

În funcţie de stadiul de evoluţie este de preferat ca terapia cariei să se bazeze pe intervenţii

non-invazive sau minim invazive, evitându-se înlăturarea prematură a ţesutului dentar.

8
 03.01.2023

CARIA DENTARĂ

Substanţe cu rol de modificare a biofilmului bacterian sunt:

Clorhexidina, delmopinolul, compuşii fenolici - efect antibacterian; au efecte adverse –
decolorarea dinţilor, vărsături, diaree
Fosfatul de calciu – compozit de nanoparticule de fosfat amorf de calciu – efect de
remineralizare, neutralizare a pH acid
Sărurile cuaternare de amoniu – efect antibacterian
Nanoparticulele de argint – efect antifungic, antibacterian, antiviral
Compuşii iodaţi (iodura de K, iod-povidonă) – reduc incidenţa cariilor, prin inactivarea
metabolismului bacterian
 Fluorul – inhibă demineralizarea şi favorizează remineralizarea, prin formarea de cristale
de fluor-apatită rezistente la acizi.

CARIA DENTARĂ
Profilaxia cariei:

Igiena dentară adecvată – tehnici corecte de periaj (mişcare periuţei, înlocuirea periuţei la
interval de 2-3 luni), folosirea aţei dentare şi a apei de gură, care permit curăţarea suprafeţelor
greu accesibile periajului.

Dietă bogată în săruri minerale, în alimente ce necesită mestecare, care au efect de

abraziune pe suprafaţa dentară şi stimulează secreţia salivară. Consum redus de zaharuri (sub
10% din necesarul energetic zilnic). Consum de brânzeturi, bogate în acizi graşi, ce au rol de
film protectiv al suprafeţei dentare.

Folosirea xilitolului ca îndulcitor – xilitolul este extras din mesteacăn

9
 03.01.2023

CARIA DENTARĂ
Profilaxia cariei:
Sigilarea şanţurilor dentare, zone de retenţie alimentară, cu risc cariogen. Cariile nu apar pe
crestele dentare, care se curăţă cu ajutorul salivei şi fluxului alimentar.

Aplicarea aparatelor ortodontice, pentru a preveni malpoziţiile dentare, ce împiedică o

igienă corectă

Fluorizări periodice – aplicarea de compuşi cu concentraţie crescută de fluor

CARIA DENTARĂ
Diagnostic diferenţial al cariei dentare:
Leziuni de dezvoltare (hipoplazii, hipomineralizări, fluoroza dentară, dentinogeneza şi
amelogeneza imperfecta)
Traume mecanice şi chimice

Fluoroza dentară se datorează supraexpunerii la fluor în primii 8 ani de viaţă – grade variate
de afectare - aspect de micropete albe sau brune, până la pete brune, clar vizibile. Petele nu
dispar la periaj. Dinţii cu hiperfluoroză sunt mai rezistenţi la cariogeneză.
Amelogeneza – dezvoltare anormală a dinţilor, secundară unor mutaţii genetice – dinţi mici,
decoloraţi, cu malpoziţie

10
 03.01.2023

Fluoroza dentară (https://quackwatch.org/dental/fl/fluorosis/)

Amelogenesis imperfecta (https://jcda.ca/article/d38)

11
 03.01.2023

Dentinogenesis imperfecta (https://www.dentistrytoday.com/study-to-explore-gene-

s-role-in-dentinogenesis-imperfecta/)

CARIA DENTARĂ
CONCLUZIE

Caria începe la suprafaţa smalţului prin acumularea biofilmului dentar cariogen, progresează
spre demineralizarea smalţului, ulterior a dentinei. Se agravează prin pătrunderea în camera
pulpară, cu apariţia inflamaţiei, abceselor şi în stadiul final, cu pierderea dinţilor.
Cariile reprezintă cauza principală a edentaţiei parţiale sau totale.
Poate fi prevenită sau tratată în funcție de etapa evolutivă.
Procesul cariogen, în stadiile iniţiale este reversibil.

12
 03.01.2023

Bibliografie

1. Krzyściak, W., Jurczak, A., Piątkowski, J., 2016, 'The Role of Human Oral
Microbiome in Dental Biofilm Formation', in D. Dhanasekaran, N. Thajuddin
(eds.), Microbial Biofilms - Importance and Applications, IntechOpen, London.
10.5772/63492. https://www.intechopen.com/chapters/51109
2. Rathee M, Sapra A. Dental Caries. [Updated 2022 Jun 12]. In: StatPearls [Internet].
Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan-. Available from:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK551699/

13