Concepte moderne în etiopatogenia cariei dentare

2021
 Concepte moderne în etiopatogenia cariei dentare

De zeci de ani, Streptococcus Mutans (specie acidogenă) a fost considerat principalul agent
causal al cariilor, iar majoritatea strategiilor terapeutice și preventive au fost îndreptate spre acest
microorganism. Totuși în urma studiilor pe baza moleculelor ADN și ARN prelevate din
leziunile carioase, s-a constatat un ecosistem diversificat, unde S. mutans reprezintă doar un mic
procentaj din comunitatea bacteriană.

Astfel ecosistemul bacterian patogen acționează sinergic în inițierea și extinderea procesului

carios, cariile dentare reprezentând o boală polimicrobiană.

Ce este caria dentara?

Caria dentară reprezintă totalitatea semnelor și simptomelor unui proces localizat de dizolvare
chimică a suprafeței dinților cauzată de procesele metagolice microbiene patogene care au loc în
placa dentară. Distrugerea poate afecta orice structură dentară. Smalțul este cea mai dură și mai
mineralizată substanță din corpul uman, 96% din smalț fiind reprezentat de hidroxiapatită
minerală și apă, iar restul de substanță organică. Dentina este secretată de odontoblaste ale pulpei
dentare și este un țesut conjunctiv mineralizat alcătuit din 70% material anorganic, 20% material
organic și 10% apă. Cementul este o substanță osoasă specializată care acoperă rădăcina dinților,
formată din 45% material anorganic, 33% material organic și 22% apă.

În cavitatea bucală schimbul de metaboliți și ioni între suprafața dinților și compușii salivari
este constant, iar procesele de demineralizare și mineralizare sunt echilibrate. Totuși, când Ph-ul
rezultat în urma metabolismului microbian scade sub un anumit prag (aprox 5.5), pierderile
minerale sunt mai accentuate decât remineralizarea, acesta fiind un punct de început pentru
cariile dentare.

Semnele și simptomele depind direct de gradul de pierdere mineral și de implicare a țesutului

vital, precum dentina care este sensibilă la anumiți stimuli.
 Fig. 1

Placa dentară (Biofilm)

Biofilmul dentar este acumularea tridimensională de microorganism care interacționează

atașat la o suprafață dentară, încorporată într-o matrice de polimeri extracelulari. Biofilmul este
dezvoltat de microorganisme, clasificate în funcție de implicarea la momentul formării în
colonizarea inițială, timpurie, mijlocie sau târzie.

Dezvoltarea completă a biofilmului supragingival ce conține toți compușii care intră în

componența plăcii dentare (precum glucopolizaharidele) este un proces ce durează aproximativ
24 de ore.

Diferite microorganisme au fost asociate cu cariile dentare de-a lungul istoriei, descriind
posibilele implicații în boala carioasă din perspectivă uni și polimicrobiană. De câteva decenii s-
a stabilit agentul principal implicat în debutul cariei – Streptococcus Mutans. Acidogenitatea
S.mutans poate fermenta zaharuri, producând acid lactic ca produs final al metabolismului,
determinând scaderea Ph-ului, ducând la deminerealizarea smalțului. O altă bacterie des întâlnită
este Lactobacillus implicată în progresia leziunilor din dentină, fiind deseori detectate în fisuri și
cavități adânci. Alte studii demonstează că Veillonella se regăsește în toate stadiile cariei
dentare.
 Fig. 2

Etiologia cariilor dentare – Ipoteze

Exista trei propuneri pentru a explica cariile dentare pe baza rolului biofilmului dentar în
inițierea și progresia bolii

Ipoteza specifică a plăcii propune că, independent de diversitatea microbiană, doar un număr
mic de specii sunt implicate activ în boala carioasă. Această idee a permis concentrarea
eforturilor asupra controlului bolii prin măsuri preventive și tratamente specifice (vaccinare,
antibiotice sau terapie genică) împotriva unui număr limitat de patogeni.

Ipoteza nespecifică a plăcii pe de altă parte consideră că boala carioasă este rezultatul
activității generale a plăcii microbiene. În consecință, un doar cele care produc acid, ci și cele
care produc compuși alcalini trebuie luate în considerare. Astfel, un amestec eterogen de
microorganisme joacă un rol în apariția și dezvoltarea cariilor.

Ipoteza plăcii ecologice (Marsh PD 2003) susține că microorganismele asociate bolii pot fi
prezente și la situsuri sănătoase, dar la un nivel prea scăzut pentru a fi relevante clinic. Boala ar
rezulta în urma modificării condițiilor locale de mediu, ca de exemplu Ph scăzut în placă după
aportul frecvent de zahăr ar favoriza creșterea speciilor acidogene și acidurice.

În ciuda progreselor constante în microbiologia orală, multe întrebări nu au primit încă

răspuns și trebuie abordate pentru a întelege pe deplin procesul patogen al cariilor dentare, dar și
pentru a propune un diagnostic și tratament preventiv eficient. Cum trebuie sa fie proba ideală
pentru a studia etiologia bolii? Este boala cariilor un proces dependent de țesuturi? În cavități
există ecosisteme polimicrobiene? Ce rol are sistemul imunitar în procesul acestei boli?

Înțelegerea actuală a cariilor dentare constă în demineralizarea smalțului datorită acidului

produs de microorganismele ce fermentează glucidele. Astfel cariile sunt considerate dependente
de dietă și pH.

Fig. 3

Progresia cavităților se observă cel mai bine în leziunile interproximale datorită absenței
forțelor ocluzale și disponibilității resturilor alimentare. În aceste condiții, leziunea dentinei se
estinde radial și ajunge în interor, fără a degrada smalțul. Totuși în cavitățile coronare forțele
masticatorii pot abraza smalțul, dând impresia ca s-a produs o degradare datorită cariei. În
absența abrazării smalțului prin masticație, dizolvarea minerală va forma un canal în formă de
pâlnie ca o nișă.

Cavitatea orală este considerată un ecosistem complex care are aproximativ 700 de specii
bacteriene si aproximativ 200-300 de specii identificate pentru placa bacteriană folosind diferite
tehnici dependente de cultură și independente de cultură.

Anumiți factori, precum capacitatea de a forma biofilm, toleranța la fluctuații de mediu rapide
și frecvente și metabolizarea carbohidraților, sunt considetați responsabili de virulența acestor
bacterii. Mai mult de atât, S.mutans este asociat și cu endocardita bacteriană, inflamația valvelor
cardiace.
Rolul imun al salivei

Saliva reprezintă un mecanism al imunități naturale (înnăscute) al cavității bucale.

Vâscozitatea sa face dificilă aderența microorganismelor. Fluxul salivar îndeplinește funcția de
curățare, asigurând totodată proteine antibacteriene ce permit o capacitate mare de tamponare
(remineralizare) și ajută la neutralizarea acizilor (Prabhakar A și colab., 2009).

Compoziția salivei este alcătuită din 94% apă și conținut solid 6%. Aceasta este 1%
suspensie, constând în celule epiteliale descuamate, globule albe, bacterii, ciuperci și viruși.
Restul conținutului solid este dizolvat și format din diferite componente organice precum
proteine, glucoză, imunoglobuline, uree, citrat, enzime), dar și anorganice precum Ca, Na, Cl, P,
K, CO3H, F, O2, CO2, N2 (Dodds MW și colab, 2005). Proteinele salivarea totale constituie
0.3% din volum, fiind elemente necesare interacțiunii cu microorganismele și esențiale în
dezvoltarea imunității orale înnăscute.

Componentele salivare

Componentele sistemului imunitar sunt legate de apariția și dezvoltarea cariilor dentare

datorită interacțiunii sale cu ecosistemul microbian oral. Acestea sunt produse de celulele
mucoase și glandele salivare, printre acestea numărându-se: alfa-defensina 1-3 și beta-defensina
1-3, proteine antimicrobiene și imunoglobuline (IgA, IgG, IgM). Toți acești metaboliți sunt
necesari pentru a controla microbiota și fluctuațiile sale în diferite situații clinice. Concentrațiile
pot varia în funcție de ritmul circadianal individului și de vârstă, precum și de schimbări care
apar în țesuturile care le produc.
 Bibliografie

 Alcaraz LD, Belda-Ferre P, Cabrera-Rubio R, Romero H, Simón-Soro A, Pignatelli M,

Mira A. Identifying a healthy oral microbiome through metagenomics. Clin Microbiol
Infect. 2012 Jul;18 Suppl 4:54-7.

 Bardow A, Lykkeaa J, Qvist V, Ekstrand K, Twetman S, Fiehn NE. Saliva composition

in three selected groups with normal stimulated salivary flow rates, but yet major
differences in caries experience and dental erosion. Acta Odontol Scand. 2014
Aug;72(6):466-73. Belda-

 Ferre P, Alcaraz LD, Cabrera-Rubio R, Romero H, Simón-Soro A, Pignatelli M, Mira A.

The oral
 metagenome in health and disease. ISME J. 2012 Jan;6(1):46-56.
 Benítez-Páez A, Cárdenas-Brito S, Gutiérrez AJ. A practical guide for the computational
election of residues to be experimentally characterized in protein families. Brief
Bioinform. 2012 May;13(3):329-36.

 Bleicher F. Odontoblast physiology. Exp Cell Res. 2014 Jul 15;325(2):65-71.

 Camelo-Castillo AJ, Mira A, Pico A, Nibali L, Henderson B, Donos N, Tomás I.
Subgingival microbiota in health compared to periodontitis and the influence of smoking.
Front Microbiol. 2015 Feb 24;6:119.

 Costalonga M, Herzberg MC. The oral microbiome and the immunobiology of

periodontal disease and caries. Immunol Lett. 2014 Dec;162(2 Pt A):22-38.

 Dodds MW, Johnson DA, Yeh CK. Health benefits of saliva: a review. J Dent. 2005
Mar;33(3):223-33.
 Fidalgo TK, Freitas-Fernandes LB, Ammari M, Mattos CT, de Souza IP, Maia LC. The
relationship between unspecific s-IgA and dental caries: a systematic review and meta-
analysis. J Dent. 2014 Nov;42(11):1372-81.

 Gold OG, Jordan HV, Van Houte J. A selective medium for Streptococcus mutans. Arch
Oral Biol. 1973 Nov;18(11):1357-64.
 Human Microbiome Project Consortium. Structure, function and diversity of the healthy
human microbiome. Nature. 2012 Jun 13;486(7402):207-14.
 Kaur A, Gupta N, Sharma S. Immunology of dental caries and caries vaccine - Part I. Int
J Pharm Biomed Sci. 2013, 4(4), 131-136.

 Kunin AA, Belenova IA, Ippolitov YA, Moiseeva NS, Kunin DA. Predictive research
methods of enamel and dentine for initial caries detection. EPMA J. 2013 Jun 26;4(1):19.

 Lubna Tahir and Rabia Nazir. Caries, Etiology and Remedy through Natural Resources,
5th Nov 2018.
 Xiuqin Chen, Eric Banan. Microbial Etiology and Prevention of Dental Caries:
Exploiting Natural Products to Inhibit Cariogenic Biofilms, 14 July 2020.