Ecosistemul oral

Ecologia orală studiază relaţiile dintre microorganismele

orale şi mediul lor de viaţă.
Ecosistemul oral cuprinde flora orală, diferitele situsuri
ale cavităţii bucale (biotopuri) şi vecinătăţile asociate.
Biotopul este o portiune de spaţiu, cu condiţii de viată
particulare, populată şi transformată de un ansamblu
de organisme vii care constituie o biocenoză.

Cavitatea bucală găzduieşte un ecosistem complex.

• gazduieşte numeroase biotopuri: buzele, dinţii, crevasele
gingivale, limba şi mucoasa jugală, palatul, saliva, protezele
şi aparatele ortodontice.
• fiecare biotop are caracteristici proprii şi va fi colonizat de
diferite specii microbiene ce interacţionează sinergic sau
antagonic.
 Achiziţia şi dezvoltarea florei orale

• Gura nou-născutului este sterilă. El poate achiziţiona

totuşi câteva microorganisme din canalul de naştere.
• Câteva ore mai târziu microorgansime de la
mamă/asistentă/mediul înconjurător vor contamina ;I
ulterior vor coloniza cavitatea orală a nou-născutului.
• Acestea sunt speciile pionier şi sunt reprezentate cel
mai frecvent de streptococi (ex. Streptococcus
salivarius), neisserii, lactobacili.
• Când compoziţia florei microbiane ajunge la echilibru se
formează comunitatea climax.
 Achiziţia şi dezvoltarea florei orale
• In primul an de viaţă flora orală este formată din
streptococi, stafilococi, neisserii şi lactobacili,
precum şi anaerobi (Veillonella, Fusobacterium).
• În primii ani de viaţă are loc erupţia dinţilor
temporari care creează două noi nişe:
 suprafaţa dură a smalţului dentar - Streptococcus
mutans, Streptococcus sanguinis, Actinomyces
viscosus.
 crevasele gingivale - Prevotella, Porphyromonas şi
spirochete.
 Achiziţia şi dezvoltarea florei orale
• Dinţii definitivi :
 au fosetele ocluzale mai profunde, spaţiile interdentare mai mari
şi coletul mai pronunţat la unirea smalţului cu dentina, cu
crevase gingivale mai profunde.
 Campylobacter, Actinomyces, Porphyromonas, Prevotella,
Fusobacterium, Leptotrichia.
• Adultul are cavitatea bucală colonizată cu foarte multe şi
variate microorganisme.
• O “a doua copilărie” apare la vârstnicii edentaţi.
• Protezele şi aparatele ortodontice schimbă compoziţia
microbiană; predomină levurile din genul Candida,
stafilococii şi lactobacilii.
Factori ce influenţează dezvoltarea
florei orale
• Pentru a coloniza cavitatea bucală
microorganismele trebuie să pătrundă în gură,
să fie reţinute aici şi să fie capabile să se
multiplice în condiţiile date.
• Pătrunderea microorganismelor în gură începe
odată cu trecerea fătului prin canalul de naştere
iar ulterior contaminarea este continuă.
• Persistenţa microorganismelor este rezultanta
interacţiunii între factorii de retenţie şi cei de
eliminare.
Factori ce influenţează dezvoltarea
florei orale
– Aderenţa – la celulele epiteliale ale
mucoaselor, smalţul dentar şi dentină sau
formează coagregate intergenerice.
– Situsurile protectoare permit retenţia unor
bacterii slab aderente.
 Rol de situsuri protectoare au: fosetele
ocluzale, defectele smalţului, matricea
polizaharidică a peliculei dobândite de pe
suprafaţa smalţului dentar, crevasele gingivale.
Factori ce influenţează dezvoltarea
florei orale
– Eliminarea microorganismelor:
descumarea continuă a epiteliului malpighian,
fluxul salivar, mişcările limbii şi părţilor moi,
masticaţia, deglutiţia şi acţiunea abrazivă a
alimentelor, fluxul fluidului crevicular.
Factori ce influenţează dezvoltarea
florei orale
• Multiplicarea bacteriilor depinde de:
 prezenţa nutrienţilor;
 potenţialul de oxido-reducere;
 pH;
 interacţiunile bacteriene;
 terapia antimicrobiană;
 factori iatrogeni;
 factori anatomici.
Factori ce influenţează dezvoltarea
florei orale
Nutrienţii provin din

alimente,
 salivă,
 celule descuamate,
fluidul crevicular,
metabolismul bacterian.
Factori ce influenţează dezvoltarea
florei orale
• Potenţialul de oxido-reducere (Eh) variază în funcţie
de habitat. În crevasele gingivale şi pungile
parodontale unde mediul este aproape lipsit de oxigen
se găsesc predominant bacterii anaerobe;
organismele aerobe se dezvoltă doar pe suprafaţe
expuse la aer.
• pH-ul salivei este neutru. Majoritatea bacteriilor se
pot dezvolta la pH neutru. Interes pentru stomatologi
prezintă bacteriile din biofilmul dentar care generează
pH acid prin fermentarea carbohidraţilor, pentru că
acestea sunt cariogene.
Factori ce influenţează dezvoltarea
florei orale
• Terapia antimicrobiană topică sau sistemică afectează
flora orală. Antibioticele cu spectru larg pot elimina flora
bacteriană endogenă favorizând înmulţirea levurilor.
• Factori iatrogeni: chiuretarea parodontală poate
modifica radical compoziţia bacteriană a sulcusului
gingival favorizând colonizarea acestuia cu floră
asociată cu starea de sănătate.
• Factorii anatomici (forma şi topografia dinţilor,
alinierea defectuoasă, calitatea proastă a restaurărilor,
epiteliul sulcular nekeratinizat) pot creea situsuri de
retenţie a bacteriilor.
 Habitate orale

• Habitatele orale sunt: buzele, dinţii, limba

şi mucoasa bucală, crevasele gingivale,
palatul, saliva, protezele şi aparatele
ortodontice.
 Habitate orale
• Buzele fac trecerea de la tegument la mucoasa
bucală. Predomină la acest nivel stafilococii şi
streptococii.
• Dinţii - bacteriile se acumulează aici şi formează
placa dentară (biofilmul dentar) prezentă atât în
starea de sănătate cât şi în cea de boală.
• La rândul lui dintele este alcătuit din câteva mici
habitate (suprafaţa netedă a smalţului, fisurile şi
fosetele ocluzale, suprafaţa subgingivală) în
care flora bacteriană variază ca număr şi ca tip.
 Habitate orale
• Crevasele gingivale
– suprafaţă mică;
– habitatul oral cu cel mai mare număr de
microorganisme;
– sunt protejate de acţiunea factorilor cu rol în
eliminarea bacteriilor iar fluidul crevicular este
un mediu bogat în nutrienţi ce favorizează
înmulţirea bacteriilor;
– presiunea oxigenului este scăzută ceea ce
determină colonizarea acestora în principal cu
anaerobi.
 Habitate orale
• Mucoasa jugală este relativ puţin colonizată.
• Faţa dorsală a limbii este intens colonizată mai
ales cu bacterii anaerobe (datorită potenţialul de
oxido-reducere scăzut intrapapilar).
• Saliva conţine un amestec de microorganisme
spălate de pe toate suprafeţele orale.
• Protezele şi aparatele ortodontice, dacă sunt
prezente şi nu sunt menţinute curate, pot deveni
un rezervor de bacterii şi levuri.
Biofilmul dentar este un depozit moale şi
aderent, mat ce contrastează cu suprafaţa
strălucitoare a smalţului.
– Este format din agregate bacteriene cu o
anumită ordonare, aderente la dinţi sau alte
suprafeţe orale solide (parodonţiu, proteze
dentare).
– aderenţa bacteriilor este fermă, placa
neputând fi îndepărtată de fluxul salivar sau
de jetul de apă.
Biofilmul dentar
Biofilmul dentar
 Biofilmul dentar
• Compoziţia microbiană
a plăcii variază de la un
individ la altul, de la un
dinte la altul şi chiar de
la un situs la altul în
aceeaşi cavitate orală.
 Biofilmul dentar

• Există mai multe clasificări ale

plăcii bacteriene.
• În funcţie de relaţia cu
marginea gingivală
diferenţiem placa bacteriană
supragingivală (situată
deasupra marginii gingivale) şi
subgingivală.
Biofilmul dentar
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Streptococii orali (viridans)
• coci gram pozitivi aşezaţi în lanţuri,
imobili, facultativ anaerobi, α hemolitici
sau nehemolitici;
• speciile formează grupuri filogenetice:
mutans, salivarius, sanguinis, anginosus,
mitis.
• habitează suprafaţa dinţilor (mutans), faţa
dorsală a limbii şi saliva (salivarius),
crevasele gingivale (anginosus), placa
dentară, limba şi mucoasa jugală (mitis).
• sunt agenţi etiologici ai următoarelor
infecţii: caria dentară (mutans), infecţii
endodontice (anginosus), endocardita
(sanguinis).
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Staphylococcus
• coci gram pozitivi aşezaţi în grămezi
neregulate, facultativi anaerobi;
• Staphyloccocus aureus,
Staphylococcus saprophyticus,
Staphylococcus epidermidis;
• Habitează ocazional cavitatea
bucală. S. aureus se găseşte în
saliva indivizilor de peste 70 de ani.
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Coci gram pozitivi anaerobi
– Peptostreptococcus
anaerobius, Finegoldia magna,
Parvimonas micra;
– strict anaerobi, cresc lent,
nehemolitici;
– habitează dintele;
– sunt agenţi etiologici ai
infecţiilor dento-alveolare;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Actinomyces
– Bacili gram pozitivi filamentoşi şi ramificaţi,
facultativi anaerobi sau strict anaerobi;
– Actinomyces israelii, Actinomyces
odontolyticus, Actinomyces naeslundii;
– Habitează biofilmul dentar;
– Sunt agenţi etiologici ai cariei dentare (A.
odontolyticus, A. naeslundii) şi ai
actinomicozei cervico-faciale (A. israelii);
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Lactobacillus
• Bacili gram pozitivi, drepţi,
lungi, microerofili, acidogeni
şi acidurici;
• Habitează cavitatea bucală
reprezentând 1% din flora
orală;
• Sunt agenţi etiologici ai
cariei dentare;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Eubacterium
• Bacili gram pozitivi
polimorfi, strict
anaerobi;
• Habitează biofilmul
dentar;
• Rolul lor în patologie nu
este suficient
argumentat;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Propionibacterium
• Bacili gram pozitivi
ramificaţi, strict anaerobi;
• Habitează biofilmul
dentar;
• Posibil implicaţi în infecţii
dentoalveolare;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Neisseria
• Diplococi gram negativi,
facultativi anaerobi;
• Neisseria subflava,
Neisseria sicca, Neisseria
mucosa
• Habitează în număr mic
limba, saliva, mucoasa orală
şi biofilmul dentar tânăr;
• Nepatogeni;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Veillonella
• Coci gram negativi,
strict anaerobi;
• Veillonela parvula;
• Habitează limba, saliva,
biofilmul dentar;
• Nepatogeni.
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Haemophilus
• Cocobacili gram negativi facultativi
anaerobi;
• Haemophilus parainfluenzae
Haemophilus aphrophilus,
Haemophilus paraphrophilus;
(Aggregatibacter)
• Habitează biofilmul dentar, saliva,
mucoasa orală;
• Sunt agenţi etiologici ai infecţiilor
dentoalveolare, endocarditei
subacute, sialadenitei;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Aggregatibacter
• Cocobacili gram negativi,
capnofili şi microerofili;
• Aggregatibacter
actinomycetemcomitans;
• Habitează biofilmul dentar;
• Este agent etiologic al
parodontitelor agresive;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Eikenella
– Cocobacili gram negativi;
– Eikenella corrodens;
– Habitează biofilmul dentar;
– Este agent etiologic al endocarditei, abceselor
dentoalveolare şi posibil şi al anumitor forme
de parodontite cronice;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Capnocytophaga
• Bacili gram negativi
fusiformi,capnofili;
• Capnocytophaga ochracea;
• Habitează biofilmul dentar,
mucoasa orală, saliva;
• Poate fi implicată în
producerea parodontitelor la
pacienţii imunocompromişi;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Porphyromonas
• Bacili gram negativi polimorfi;
• Porphyromonas gingivalis, Porphyromonas
endodontalis;
• Habitează în număr mic crevasele gingivale şi
biofilmul dentar;
• Sunt agenţi etiologici ai parodontitelor cronice şi
abceselor dentoalveolare;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Prevotella
• Bacili gram negativi polimorfi,
anaerobi;
• Prevotella intermedia,
Prevotella melaninogenica;
• Habitează biofilmul dentar;
• Sunt agenţi etiologici ai
parodontitelor şi abceselor
dento-alveolare;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Tannerella
• Bacili gram negativi anaerobi;
• Tannerella forsythia;
• Este implicată în producerea parodonti-
telor;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Fusobacterium
• Bacili gram negativi
fusiformi, anaerobi;
• Fusobacterium nucleatum;
• Habitează crevasele
gingivale şi biofilmul dentar;
• Este agent etiologic al
parodontitelor şi infecţiilor
dento-alveolare;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Genul Treponema
• Bacterii spiralate, anaerobe, greu de cultivat sau
necultivabile;
• Treponema denticola, Treponema socranskii,
grupul PROS;
• Habitează crevasele gingivale şi biofilmul
dentar;
• Sunt agenţi etiologici ai bolii parodontale
necrozante;
 Principalele microorganisme
prezente în cavitatea bucală
Protozoare orale
• Entamoeba gingivalis şi Trichomonas
tenax;
• Habitează crevasele gingivale şi epiteliul
parodontal;
• Rolul în producerea infecţiilor este neclar.
Formarea plăcii
bacteriane
 Biofilmul dentar
• Formarea biofilmului dentar este un
proces dinamic ce parcurge 3 etape:
 formarea peliculei dentare,
 colonizarea bacteriană iniţială,
 colonizarea secundară cu maturarea
plăcii.
 Pelicula dobândită
• Structură acelulară, lipsită de microorganisme, de origine
salivară;
• Se formează imediat după expunerea dintelui fluxului
salivar prin adsobţia selectivă a macromoleculelor
salivare;
• Unele bacterii anaerobe (Prevotella, Fusobacterium)
produc neuraminidază sub acţiunea căreia
glicoproteinele salivare pierd acidul sialic şi precipită –
adsorbţie pe suprafeţele scăldate de salivă;
 Pelicula dobândită
• Conţine carbohidraţi, albumină, lizozim, amilază,
IgA, mucină, acid muramic;
• Rol de barieră, lubrifiere, prevenire a
deshidratării ţesuturilor, substrat pentru
adeziunea şi acumularea de bacterii;
 Colonizarea bacteriană iniţială

• 2-4 ore pelicula este populată de bacterii;

• Proces pasiv favorizat de fluxul salivar (majoritatea bacteriilor orale
sunt imobile);
• Adeziunea bacteriilor la peliculă:
 reversibilă – interacţiuni fizico-chimice;
 ireversibilă –
interacţiuni stereochimice (ex. Ag I/II ale
streptococilor orali aderă la glicoproteinele salivare);
mecanisme de tip cheie broască (proteine specifice
ale fimbriilor interacţionează cu proteine bogate în
proline ale peliculei – ex. S. sanguinis, A. viscosus);
 Colonizarea bacteriană iniţială

• Predomină bacterii gram pozitive: Streptococcus

sanguinis, Streptococcus mutans, Streptococcus
mitis, Abiotrophia, Actinomyces viscosus, coci
gram negativi: Veillonella, Neisseria;
• Supravieţiuesc la concentraţii crescute de O2 şi
la mecanismele de îndepărtare a plăcii;
 Colonizarea bacteriană iniţială

• Multiplicare + ataşare de noi specii – tranziţie de

la mediul aerob la un mediu aproape lipsit de
oxigen (mai multe straturi);
• Bacteriile strict anaerobe pot metaboliza O 2 dar
sunt lipsite de protecţia enzimatică faţă de
metaboliţii toxici ai O2;
Biofilmul dentar
 Colonizarea secundară cu maturarea
plăcii:
Se produce prin 2 mecanisme:
 multiplicarea bacteriilor deja ataşate la placa
bacteriană;
 ataşarea ulterioară şi multiplicarea de noi specii
bacteriene la celule bacteriene deja componente
ale plăcii;
• Colonizatorii secundari includ specii gram negative ca:
Fusobacterium nucleatum, Prevotella intermedia/
nigrescens, Prevotella loescheii, Capnocytophaga spp.,
precum şi lactobacili (la 1-3 zile de la debut);
• După o săptămână alte specii gram negative pot fi
prezente în placă; ele sunt aşa numiţii "colonizatori
terţiari":
• Porphyromonas gingivalis, Campylobacter rectus,
Eikenella corrodens, Aggregatibacter (Actinobacillus)
actinomycetemcomitans, treponeme orale.
Biofilmul
dentar
 Interacţiuni intergenerice
Sunt de 3 tipuri :
fizice – coagregare, coadeziune;
metabolice – produşii de metabolism ai
unor bacterii – nutrienţi pentru altele;
fiziologice – transfer genetic, semnale
intercelulare;
 Coagregare bacteriană
Fusobacterium nucleatum
 rol cheie;
 Acţiune sinergică cu Tannerella
forsythia;
 Coagregă cu Porphyromonas gingivalis
 “ştiulete de porumb” – aderenţa cocilor
(Streptococcus sanguinis) la bacterii
filamentoase (Corynebacterium
matruchotii, Fusobacterium nucleatum)
 Coagregare bacteriană
• Actinomyces viscosus cu Prevotella loescheii şi
Capnocytophaga ochracea;
• Actinomyces naeslundii şi Streptococcus oralis
cu Treponema denticola şi Porphyromonas
gingivalis;
• Streptococcus salivarius cu Prevotella
intermedia;
 Interacţiuni metabolice
• Campylobacter produce acid succinic folosit de
Porphyromonas gingivalis ca factor de creştere;

• Bacteriile se grupează în biofilm în funcţie de

necesităţile nutritive şi atmosferice;
 Biofilmul dentar
• Placa ataşată dintelui – dominată coci şi de
bacili gram pozitivi – Streptococcus,
Actinomyces, Eubacterium;
• Placa ataşată epiteliului – bacili gram negativi,
bacterii filamntoase, treponeme orale –
Prevotella intermedia/nigrescens,
Porphyromonas gingivalis, Capnocytophaga,
etc.
 Grupurile de bacterii din biofilmul dentar
subgingival
Grup Specii bacteriene
Grupul violet Veillonella parvula
Actinomyces odontolyticus
Grupul galben Streptococcus spp.
Grupul verde Eikenella corrodens
Capnocytophaga spp.
Grupul portocaliu P. intermedia/ nigrescens
Micromonas micros
Campylobacter rectus
Fusobacterium nucleatum

Grupul roşu Porphyromonas gingivalis

Tannerella forsythia, Treponema denticola
Biofilmul dentar
 Concluzie
• Placa bacteriană este deci un biofilm
dinamic şi complex care suportă schimbări
rapide.
• Pentru înţelegerea şi tratamentul eficient
al tuturor afecţiunilor produse de placa
bacteriană trebuie studiate bacteriile
componente nu doar separat, ci împreună
ca o comunitate.