IGIENA BUCO-DENTARĂ

IGIENA este ramura a stiinței medicale care

studiază mijloacele de ocrotire a sănătății omului și
prevenire a bolilor.
Igiena orala este o activitate zilnica care are rolul
de a pastra dintii si cavitatea bucala curate pentru a
preveni aparitia
-cariilor,
-bolii parodontale sau a
-respiratiei urat mirositoare.
• Masurile de igiena bucala au scopul de
preveni aparitia sau evolutia cariilor,
gingivitei sau a bolii parodontale
DINTII PERMANENTI-32
DINTII TEMPORARI-20
• 32 dinti permanenti
• 20 dinti temporari
• NUMEROTARE
STRUCTURA DINTILOR si
PARODONTIULUI
 FETELE DINTELUI
• Fata vestibulara

• Fata orala

• Fetele interdentare
• -meziala si distala
• Fata ocluzala,
• Marginea incizala
PARODONȚIUL
Formațiunile din jurul dinților formează parodonțiul.
Marginal
-gingie
-os alveolar
-cement radicular
-ligamente alveolo-
dentare
Apical
-os alveolar
-cement
-ligamente alveolo-dentare
formează o unitate biologică și funcțională ce
asigură integritatea țesuturilor din profunzime și
ancorarea dintelui în oasele maxilare.
 CARACTERISTICILE GINGIEI SĂNĂTOASE
Culoarea -normală roz-coral.
-variază la diferitele grupuri rasiale. La indivizii bruneți, negri, arabi
poate varia de la nuanțe maronii până la negru, datorită acumulării de pigment
melanic, produs de melanocitele din stratul spinos și bazal al epiteliului gingival.

Forma gingiei-depinde de forma dințilorși de alinierea dinților pe arcadă .

Gingia marginală trebuie să fie festonată vestibular și oral.

Volumul gingiei- depinde de cantitatea de substanță fundamentală , numărul

și calibrul rețelei vasculare și numărul de celule. Ea poate fi
- hipertrofiată-mărirea de volum datorită creșterii volumului celulelor și cantității
subst. fumdamentale sau
- hiperplaziată-datorită creșterii numărului de celule.

Consistența gingiei-normal este aderentă de osul subjacent și fermă,

excepție având doar marginea liberă a gingiei care e deplasabilă.
Textura gingiei- normal are aspect de coajă de portocală, dar diferă de la
individ la individ și chiar în aceeași cavitate bucală. Din această cauză modificare
texturii nu reprezintă un semn definitiv de afectare parodontală.

Tendința de sângerarea la palpare- la palparea cu degetul sau cu

o sondă parodontală aplicată cu blândețe în șanțul gingival în mod normal nu
sângerează

OSUL ALVEOLAR .Porțiunea din maxilar sau mandibulă care susține și

formează alveola dintelui se numește proces alveolar. Între corpul maxilarului și
mandibulei și procesele alveolare nu există o graniță distinctă.

CEMENTUL RADICULAR. -acoperă rădăcina anatomică a dintelui.

-este o structură calcefiată.
LIGAMENTELE ALVEOLO-DENTARE
- țesut conjunctiv care unește rădăcina dintelui de osul alveolar.
- -Rol- asigura fixarea dintelui în alveolă și menținerea relațiilor fiziologice între
cement și os.
- -Spațiul dintre cement și osul alveolar se numește spațiul periodontal sau
alveolo-dentar. Forma acestui spațiu permite mobilitatea fiziologică a dintelui
în alveolă
 Etiopatogenia cariei

•factori:
1.Terenul favorabil a)calitatea smaltului
dentar
b)calitatea lichidului
bucal
2.Microflora bucala cariogena
3.Substratul alimentar
fermentabil(hidrocarbonatele).
 1a)Calitatea smaltului dentar
•determinata de
-influentele exercitate asupra dintelui in
perioada de dezvoltare si
-influentele exo- si endogene asupra dintelui
adult.
 Dintele in perioada de dezvoltare
• Perturbarea formarii matricei organice a smaltului
1.Carenta in vit.A numai in forme grave determina leziuni hipoplazice usoare
ale incisivilor temporari
2.Carenta in vit.C determina microchisturi si microhemiragii in structura
smaltului
3.Oligoelementele.Fluorul produce modificari ce determina conditii
nefavorabile acumularii resturilor alimentare fermentabile
4.Principiile nutritive (proteine,lipide ,glucide)
•Glucidele determina cresterea frecventei cariilor
•Proteinele si lipidele determina scaderea frecventei cariilor
5.Bolile infecto-contagioase.
•-rubeola in saptamanile 6 si 9 de sarcina determina o hipoplazie accentuata a
smaltului
•-sifilisul congenital determina un smalt cu defecte structurale datorita
distrugerii sau lezarii ameloblastilor.
• Perturbarea mineralizarii smaltului
1.Carenta de Ca si fosfat
•Carenta de Ca : reducerea cantitativa a tesuturilor dentare in formare ,fara
afectarea continutului mineral total.
•Carenta fosfatilor: scaderea continutului mineral
2.Raportul Ca –fosfat in alimentatie (normal de la ½ la 1/3)
•Aportul deosebit de crescut de Ca-Fosfat : incorporarea preferentiala in smalt
a carbonatilor,ceea ce duce la cresterea frecventei cariilor la dintii respectivi
3.Fluorul
•Captarea fluorului de catre smalt determina cresterea rezistentei la carie..
4.Carenta in vit.D determina un smalt hipoplazic ceea ce duce la cresterea
frecventei cariilor.
5.Dereglarile hormonale
•-Insuficienta tiroidiana :reducerea marimii coroanei si intarzie eruptia
dintilor.Cresterea frecventei cariilor apare secundar ,datorita modificarii de
vascozitate a salivei.
•-Hipertiroidia produce o actiune toxica celulara generala care se rasfrange si
asupra odontoblastilor.
 Dintele adult

•Gresit considerat organ inert,datorita

continutului de peste 95% a sarurilor
minerale in structura sa,dintele se comporta
in realitate ca o membrana semipermeabila
ce asigura un schimb ionoc si hidric
permanent intre lichidul bucal si pulpa
dentara.Aceste schimburi scad o data cu
varsta.
 1b)Lichidul bucal
Proprietatile fizice ale salivei:
•–fluxul salivar.Saliva abundenta contribuie la
autocuratire ,spaland de pe suprafata dentara
resturile alimentare aderente,impiedicand
concentrarea florei microbiene numai pe anumite
zone si dispersand activitatea enzimatica in toata
cavitatea bucala.
•-vascozitatea salivei.Saliva vascoasa determina
retinerea si aderarea resturilor alimentare pe
suprafata dintelui.
2.Proprietatile chimice:
•-activitatea enzimatica;cea mai importanta enzima alfa-amilaza.
•-sistemele tampon salivare;pH-ul bucal scade in timpul somnului
si creste in timpul masticatiei odata cu cresterea secretiei salivare.
Bicarbonatii prezinta actiunea cea mai puternica
Fosfatii au un rol oarecare.
Se apreciaza ca poate fi neutralizata 90% din aciditatea bucala
cu conditia ca sistemele tampon salivare sa actioneze practic la
nivelul placii dentare bacteriene,unde acizii organici acumulati
coboara pH-ul la valori capabile sa demineralizeze smaltul.
•3.Remineralizarea smaltului cariat
Saliva umana are un potential deosebit de remineralizare a
smaltului cariat.Mecanismul consta in precipitarea ionilor de Ca
si fosfat din lichidul bucal sub forma unor fosfati de Ca
insolubili,care se incorporeaza in smalt,desfiintand defectele
aparute prin demineralizari superficiale.
•Mucina- prin afinitatea sa pt.hidroxiapatita da
nastere unei pelicule absorbite pe suprafata
smaltului cu rol de bariera de difuziune in calea
transportului ionic remineralizant.
• In schimb ionii de F constituie un factor
important in facilitatea patrunderii ionilor
remineralizanti cat mai profund in defectele de
demineralizare.
4.Proprietatiile antimicrobiene ale lichidului bucal
•In lichidul bucal exista o serie de factori
antimicrobieni capabili sa influenteze patogenia
cariei.Ex.:lizozimul,peroxidaza,imunoglobulinele,a
glutininele,bactericinele,leucotoxina
 2.Factorul microbian
• Microflora bucala are caracter mixt ,saprofit.Este formata din:
-sreptococi ,cu predominenta steptococ viridans
-stafilococi
-diplococi si bacili gram pozitivi
-levuri
-spirochete,etc.
• Aceasta flora isi exercita rolul cariogen in momentul intrunirii unor conditii
favorabile de tesuturile dure dentare,structurate deficitar.
• Microorganismul cauzal al cariei dentare a fost incriminat initial
Lactobacillus acidophilus,apoi Streptococul mutans.
• Binomul patogenic alimentatie cariogene /flora microbiana acidogene ia
nastere la nivelul placii bacteriene dentare.Formarea placii e favorizata de
coborarea pH-ului bucal spre zonele acide ,lipsa igienei bucale,predominenta
hidrocarbonatelor in alimentatie ,cresterea concentratiei ionice in
saliva,cresterea cantitatii de mucina,cresterea celulelor epiteliale in lichidul
bucalprintr-o descuamare exagerata a mucoasei.
 3.Substratul alimentar fermentabil
•Efectele cariogene cele mai pregnante le au hidrocarbonatele ,iar o
alimentatie glucidica prea bogata si prea rafinata antreneaza cresterea
frecventei de imbolnavire carioasa
Important:
•-Produsele naturale neprelucrete scad incidenta cariilor.
Ex.faina neagra de grau,melasa si siropul de trestie de zahar nerafinat
•-Obligativitatea contactului direct al hidrocarbonatelor cu dintele si
durata acestui contact.Un rol important il are consistenta fizica a
alimentatiei glucidice,alimentele moi fiind mai cariogene decat cele
tari,la fel cele sub forma de pulberi fine ,decat cele lichide.
• Degradarea enzimatica a hidrocarbonatelor da nastere inafara
acizilor piruvic si lactic la o serie de alti acizi organici (ac.
lactic,formic,propionic),precum si la alcool etilic,CO2,etc.
• Prin ingestie de hidrocarbonate pH-ul bucal scade brusc la valori de
aproximativ 5,2 si chiar mai mici la interfata placa bacteriana-smalt.
 ETIOLOGIA PARODONTOPATIILOR
Afectarea parodonțiului marginal se face de către
-factori intrinseci (generali, sistemici) și
- extrinseci (locali).

Factorii intrinseci -afecțiuni generale cu răsunet și asupra parodonțiului

marginal : Boli hematologice, endocrine, cardiovasculare, afecțiuni ale sistemului
nervos, deficiențe de nutriție, deficiențe imune.

Factorii extrinseci - factorii locali iritativi și cei care afectează o serie de funcții
ale aparatului dento-maxilar ca masticație, deglutiție, fonație. Aceștia sunt:
-placa bacteriană,
-tartrul dentar,
-lucrări protetic e incorecte,
-retenția alimentelor,
-periajul incorect al dinților,
-iritații chimice și termice,
-alterarea formei anatomice a gingiei,
-traumatismul ocluzal,
-obiceiuri vicioase ( roaderea unghiilor, creioanelor).
PLACA BACTERIANĂ Reprezintă o asociație de bacterii care se depune pe
suprafața dentară. Bacteriile se unesc între ele și de suprafața dinților sau altor
structuri din cavitatea bucală printr-o matrice organică. Nu se îndepărtează cu spray-
ul de apă.

MATERIA ALBĂ reprezintă agregarea bacteriilor, leucocitelor și celulelor epiteliale

descuamate care se acumulează pe suprafața dintelui sau a plăcii bacteriene lipsită
de structura internă caracteristică plăcii. Ea se poate îndepărta cu sprayul de apă.

In raport cu marginea gingivală placa bacteriană poate fi supragingivală și

subgingivală.
-supragingivală se poate observa doar dacă atinge o anumită grosime. O cantitate
mai mică poate fi vizibilă doar prin colorare cu pigmenți din cavitatea bucală sau cu
soluții revelatoare. Pe măsură ce se dezvoltă devine o masă globulară vizibilă de
culoare alb-gălbui ce se poate dezvolta și pe alte suprafețe din cavitatea bucală, în
special în zonele protejate de acțiunea de curățire a limbii, buzelor și obrazului. De
aceea apare frecvent pe obturații și lucrări protetice, implante dentare, aparate
ortodontice, șanțurile și fosetele ocluzale.
-supragingivală se poate aprecia la o oră după ce dintele a fost curățat mecanic sau
chimic cu maxim de acumulare la 30 zile.Rta de formare variază de la individ la
individ dupa vârstă, igienă bucală, alinerea dinților, regim alimentar, salivă, afecțiuni
generale. Placa subgingivală nu se poate observa direct, ea fiind localizată sub
gingie. Se poate observa cu substanțele revelatoare de placă sau plimbând sonda
dentară de-a lungul marginii gingivale.
 Structură

Placa bacteriană este un ecosistem bacterian într-o continuă proliferare , macrofage,

leucocite, celule epiteliale descuamate în diferite stadii de integritate
anatomică.Aproximativ 78-80% reprezintă microorganismele . 1mm cub de placă
bacteriană care cântărește aprox. 1mg conține mai mult de 108 microorganisme
despuse într-un aranjament complex având între 200-400 specii bacteriene.

Patogenia plăcii bacteriene. Pentru apariția bolii parodontale nu este necesară

invadarea structurilor care mențin dintele în alveolă și în care se ancorează dintele,
adică a ligamentelor , cementului și osului. Trebuie ca aceste să fie invadate de
produșii toxici ai microorganismelor, acest lucru realizându-se prin aderarea lor de
suprafețele dentare din apropierea gingiei o perioadă lungă de timp.
Microorganismele parodontopatogene pot determina distrucția țesutului de susținere a
dintelui prin
-exotoxine
-enzime
-invazie bacteriană
-mecanisme imunologice
-componente celulare
În cazul parodontopatiilor predomină germenii anaerobi
Pacienta de 21 ani înainte şi după
colorarea plăcii bacteriene cu albastru
de metil cu IP=1; IT=1; IHO=1; PBI=1;
CPI=0; DMFT=2(D=1,F=1), fără pungi
parodontale
 Profilaxia cariei dentare
Se realizeaza prin 2 cai:
•Anularea interactiunii dintre flora microbiana si hidratii de
carbon prin:
a)eliminarea sau reducerea din alimentatie a hidratilor de
carbon
b)reducerea florei microbiene bucale si in mod special a
celei acidogene
c)blocarea activitatii florei microbiene prin actiuni asupra
enzimelor implicate in metabolizarea hidratiilor de carbon
•2.Posibilitatea de a creste rezistenta str. dentare fata de
atacul acid
 1a)Alimentatia
•-abolirea sau restrictia drastica a cantitatii de zahar consumat
•-restrictia continutului de forme periculoase.Acestea sunt:
-formele lipicioase –prezinta in medie 25%din zahar transformat in
monozaharide ,mai usor si mai rapid de metabolizat in acid.Prajiturile
lipicioase ,mai ales inghetata a carei temperatura coborata determina
modificari importante in str. cristalina a smaltului
-cel mai putin periculoase sunt bauturile indulcite,prajiturile cu continut
bogat in grasime ,eventual mierea de albine.Bauturile indulcite
consumate in special sub forma de sucuri naturale de fructe au o
cariogenitate limitata prin lipsa de stagnare pe suprafata dintilor ,in
schimb,datorita aciditatii ele pot produce decalcifieri limitate pe suprafata
smaltului,care favorizeaza acumularea de placa ,iar continutul ridicat de
zahar reprezinta in plus o sursa apreciabila de acid.Din aceste motive
consumul lor excesiv produce scaderi ale ph-ului sub volori de 4,5si ,ca
atare sunt periculoase pt. copii,desi ele raman totusi ceva mai putin nocive
in comparatie cu dulciurile lipicioase.Mierea pare mai putin nociva prin
sulubilitatea ei mare si prezenta unor substante aromatice din glandele
salivare ale albinei ,care inhiba fermentatia ,dar si a faptului ca prin gustul f.
dulce se consuma in cantitate mica.
Consumul de cereale indulcite are un efect redus de dizolvare a
smaltului,iar cel mai putin acid se produce din grau fiert.
•-orientarea orarului de consum al zaharului spre unul nepericulos.Consumarea
zaharului o singura data pe zi cu ocazia mesei principale
•-individualizarea consumului de zahar in raport cu
gradul de vulnerabilitate la carie al indivizilor.In prealabil
trebuie efectuata testarea la carie.
• Diferentierea rationalizarii hidratilor de carbon
:abolirea totala in cazul carioactivitatii mari ,limitata in
formele periculoase,insotita de disciplinarea orarului pt.
copiii cu carioactivitate medie si o libertate completa a
consumului pt. copiii cu carioactivitate limitata.
• Se folosesc inlocuitori ai zaharului.Acestia trebuie sa
aiba anumite calitati:
-sa nu fermenteze la nivelul cavitatii bucale
-sa fie usor resorbite la nivelul intestinului
Ex:sorbitol,manitol,xilitol,etc.
 Rolul alimentatiei nerafinate
Ofera carioprotectie prin 2 mecanisme:
•-efectul direct de curatire mecanica a suprafetei smaltului si de stimulare
afluxului salivar ,avand ca rezultat final indepartarea in timp util a resturilor
alimentare din cavitatea bucala .
•-eliberarea unor principii cu capacitatea de a fi absorbite pe suprafata
smaltului si de a reduce solubilitatea cristalelor de apatita.
Merele - au dezavantajul ca odata cu stimularea fluxului salivar fac
disponibila si o mare cantitate de zahar care determina o scadere
apreciabila a ph-ului.
Morcovii cruzi ,desi stimuleaza in mai mica masura fluxul salivar ,au un f.
bun efect mecanic ,nu sunt producatori de aciditate,mai mult determina chiar
o crestere a ph-ului pana la 6,6.
• Important la o masa este ultimul aliment consumat ,ce influenteaza decisiv
portiunea terminala a curbei ph-ului si ,in final decide sansele instalarii fazei de
remineralizare si demineralizare.De aceea este bine de terminat cu branza
,deoarece neutralizeaza ph-ul placii.
• Important:alimentele fierbinti au un efect negativ deoarece accelereaza
degradarea zaharului si produc o dilatare brusca si importanta la nivelul
prismelor de smalt.Efectul este si mai nefavorabil prin consumul alimentelor
reci dupa cele fierbinti ,deoarece scaderi bruste din volumul cristalelor
determina aparitia unor defecte microscopice care,prin repetare pot fevoriza
aparitia cariei.
 PROFILAXIA CU FLUOR
METABOLISMUL GENERAL AL FLUORULUI
• Fluorul se gaseste in organismul uman sub forma de urme,dar a carui prezenta e
absolut indispensabila unei dezvoltari normale,iar spre deosebire de celelalte elemente
similare este singurul ancorat anorganic si apare nemijlocit in str. dure, oase si dinti in
proportie de 99% si 1% in muschi,creier ,sange.
• Aportul fluorului in organismul uman se face pe 2 cai:prin hrana si apa si exceptional
pe cale respiratorie.Hrana umana este de obicei saraca in fluor,iar cantitati mari se
gasesc doar in frunzele de ceai,algele marine ,pestii oceanici si orezul nedecorticat.Apa
de baut are un continut f. variabil ,dar in prezent majoritatea surselor sunt sarace in ioni
de fluor.
•Resorbtia-aproape in totalitate in intestinul subtire ,dependent de felul sarii si,deci,de
cea a ionului de insotire;ionii de Ca,Mg,Al ,Fe dau combinatii greu solubile sau greu
resorbabile,in schimb combinatiile de Na si P se sesorb aproape in totalitate sau 80%.
• Eliminarea- aproape in totalitate prin rinichi si numai un procent f. mic urmeaza
calea salivara sau sudorala.
• Fixarea in tesuturile dure e in principiu dependenta de 2 parametrii si
anume:concentratia din aport si varsta ,dar cu unele diferente intre str. osoase si
dentare.Astfel,in timp ce osul e un rezervor permanent pt. ionii de fluor si isi remaniaza
in permanenta continutul ,dintele beneficiaza de o perioada de captare limitata.
 Administrarea de tablete fluorate
•Reprezinta avantajul unei dozari zilnice f. exacte in raport
cu varsta.
Se fabrica actualmente in Europa
:Concaden,Law,Zymafluor cu un continut diferentiat de
la 0,25mg-0,5mg-0,75mg-1mg.
Zymafluorul se administreaza astfel:0-2 ani -0,25mg/zi
2-4 ani-0,5 mg/zi
4-6 ani –0,75mg/zi
peste 6 ani –1mg/zi
• Tratamentul de profilaxie a cariei dentare cu fluor
trebuie administrat pana la terminarea eruptiei dintilor
definitivi(16 ani pt. a se prinde si molarul de minte) in
fiecare zi, fara intrerupere.
Problemele create de caria dentara , datorita
• proprietatiilor sale deosebite
• complicatiilor locale si genrale pe care le poate determina

nu pot fi rezolvate fara o larga actiune cariopreventiva prin mijloace

speciale.

Aceste mijloace special cuprind toate metodele care urmaresc si

determina
• cresterea rezistentei smaltului in fata agresiunii carioase, crestere a
rezistentei determinata in primul rand de modificarea compozitiei si
structurii smaltului , sau prin formarea unor straturi protectoare pe
suprafata dintelui.

• mijloacele ce urmaresc depistarea precoce a tuturor factorilor

cariogeni prin screningul colectivitatiilor ( dispensarizarea).
a)Vaccinarea impotriva procesului carios :
In urma cercetarilor legate de ideea ca unele bacterii au un efect
cariogen deosebit de mare a fost sugerata posibilitatea utilizarii
raspunsului imun ca metoda de prevenire prin vaccinare.
Particularitatea acestei metode este legata de
• lipsa de vascularizatie a smaltului ce pune probleme de
accesibillitate a anticorpilor spre zonele de acumulare maxima a
placii. De asemenea
• este extrem de dificil sa se realizeze o vaccinare eficienta
inmpotriva tuturor speciilor microbiene responsabile de
producerea cariei la om datorita numarulului lor foarte mare. S-a
constatat ca este posibil ca inactivarea unor bacterii poate determina
modificarea spre patogenitatea a unor bacterii care in mod obisnuit
sunt nepatogene. Toate rezultatea legate de imunizarea fata de
procesul carios sunt in mare parte fie doar teorii fie doar raspunsuri
obtinute in urma testarii pe animale .
 -b)Sigilarea sau blocarea:

Aceasta manopera are la baza teoria conform careia izolarea dintelui fata de
mediul bucal poate prevenii si aparitia cariei. Substantele protectoare folosite
trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: impermeabile, nenocive, puternice si
durabil adererente la dinte.
Din punct de vedere al tehnici de aplicare trebuiesc urmaritii urmatorii pasi:
dintele trebuie perfect curatat, izolat si uscat dupa care se poate aplica pelicula de
lac protector, demineralizarea superficial a smaltului cu acid fosforic este necesara
doar in cazul in care se foloseste un lac care necesita aceasta manopera.
Dezavantajele acestei manopere stomatologice sunt: necesitatea unui personal
avizat sa desfasoare aceasata tehnica, trebuie refacuta periodic( cel mul 6 luni), nu
pot fi acoperite toate suprafetele( cele aproximale ).
c)Utilizarea laserului:
Este dovedit clinic ca utilizarea laserului in
profilaxia cariei dentare prin iradierea smaltului
cu o transmitere de energie foarte mica si o
dirijare precisa a fasciculului creste rezistenta
smaltului la atacul carios. Aceasta creste se
datoreaza deshidratarii componentei organice
ce este urmata de o omogenizare si densificare a
componentelor smaltului.
-d)Dispensarizarea:
Dispensarizarea se
bazeaza pe o depistare
precoce a cariilor, a viciilor
functionale si a
tulburarilor de dezvoltare
morfologica, avand drept
scop tratarea lor imediata,
inainte de a-si face
aparitia complicatiile
locale sau generale.
 -e) PROFILAXIA CU FLUOR

Singurele rezultate certe obtinute pana in momentul de fata prin aplicarea

metodelor de crestere a rezistentei tesuturilor dure dentare in vedere obtinerii
cario-rezitentei sunt cele insumate de administrarea de flour.

Primele observatii in acest sens sunt facute inca din secolul XIX de Magiot care a
descoprit si atras atentia asupra rezistentei la carii a dintilor din regiunile cu o
concentratie crescuta de fluor in apa. Aceste observatii vor fi confirmate si de
Black si McKay in anul 1914. Cercetariile uletrioare in acest sens au dus la
adaugarea flourului in apa de baut (1945) pana la valori de 1-1,2 mg/litru ,
experiente ce 25 de ani mai tarziu avea sa demonstreze ca aceasta metoda poate
reduce considerabil extinderea proceselor carioase.
• Mecanismul de fixarea a fluorului la nivelul tesuturilor dentare are la
baza schimbul ionic ce se realizeaza la nivelul cristalelor de
hidrixiapatita, din acesta rezultand in final fluorapatita.
• Pentru a se bucura de o eficienta cat mai mare administrarea
fluorului trebuie sa se faca in faza de amelogeneza si de
mineralizare.
• Prelungirea in timp a administrarii duce la o persistenta a
rezultatelor , persistenta ce scade foarte mult in faza posteruptiva .
Astfel o administrare continua de la 0-14 ani determina o reducere a
cariei in medie de 50% si o persistenta crescuta a rezultatelor dupa
ce tratamentul a fost interupt.

• Rezistenta la cariei prin fluor se poate datora urmatoarelor

mecanisme :
- Formarea la nivelul smaltului a fluoroapatitei
- Diminuarea permeabilitatii smaltului fata de agentii cariogeni
- Actiunea bacteriostatica si bactericida fata de lactobacilli
- Inhibarea enzimelor salivare
- Micsorarea vascozitatii salivare
- Inactivarea fosfatazelor acide cu potential cariogen
• Administrarea fluorului se poate face pe cale
endogena si pe cale
• exogena.
Fluorizarea endogena se poate realiza prin:
- Fluorizarea apei potabile
- Fluorizarea alimentelor( sare , lapte, paine)
- Administrarea prin tablete
Fluorizarea exogena se poate realiza prin :
- Badijonarea dintilor cu solutii de fluor
- Introducerea fluorului in pasta de dinti.
FLUORIZAREA APEI POTABILE :
- Este o metoda de carioprotectie ce se poate folosii in masa foarte
usor. Doza optima de fluorizare este de 1-1,2mg/litru.
- Avantajele acestei metode sunt: costuri reduse, usor de aplicat,
dozare se poate face cu o exactitate foarte mare, asigura un aprort constant
pentru intreaga populatie, se poate administra un timp indelungat
- Actualmente aceasta metoda este folosita de foarte multe tari,
printre care si: S.U.A, Germania, Suedia. In Romania aceasta metoda a fost
aplicata cu succes in Targu-Mures si Cluj .
- Aplicarea acestei metode ridica insa si unele probleme, cum ar fi:
este necesara o sursa centralizata de apa potabila, pot aparea variatii
individuale foarte mari in consumul de apa, consumul de apa este redus la
copii mici etc .
- Ingestia prelungita a sarurilor de flor prin apa potabila poate pune
insa si problema aparitiei unor alterari generale si dentare, precum: alterari
osoase, patarea dintilor, anemie, hemicranie, tulburari auditive.
FLUORIZAREA ALIMENTELOR :
- Prezinta dezavantajul unui dozaj relative, prin faptul ca
fiecare individ ingera cantitati diferite de alimente.
- Fluorizarea sarii de bucatarie cu 200-250 mg de fluorura
de sodiu la I kg de sare asigura un aport zilnic convenabil , dar
eficenta acestuia este foarte scazuta deoarece copii sunt cei
care au nevoie de un aport ridicat de fluor si ei consuma foarte
putina sare.
- Fluorizarea painii si a laptelui nu au dat rezeltatele
asteptate tot datorita consumului variabil al indivizilor.
- Cu toate aceste inconveniente metoda de fluorizare a
alimentelor este folosita in foarte multe tari: Elvetia, Brazilia,
Austria, Japonia, Ungaria.
ADMINISTRAREA PRIN TABLETE:
- Administrarea tabletelor este o metoda extrem de
eficienta si cu rezultate foarte bune, dar este o metoda ce
necesita o cura prelungita cu o supravegere stricta pentru
a putea fi evitate supradozariile si intoxicatiile.
- Aportul de fluor necesar in functie de varsta este de:
•pana la varsta de 1 an – 0,25 mg F/zi
•intre 1-3 ani - 0,50 mg F/zi
•intre 3-4 ani – 0,75 mg F/zi
•dupa 4 ani – 1,00 mg F/zi
- Administrarea trebuie sa se faca in mod continuu ,
pana la varsta de aproximativ 16 ani
BADIJONAREA DINTILOR CU SOLUTII DE FLUOR:
- Consta in aplicarea pe suprafata dintilor (
detartrati, uscati, izolati de saliva ) a unor solutii, paste
sau lacuri pe baza de fluor.
- Fluorizarea se poate efectua :
•la 3 ani pentru dintii temporari
• la 7 ani pentru primii molari permanenti
•la 10 ani pentru incisive, premolari si canini
•la 13 ani pentru molarii secunzi
- Aceasta metoda de fluorizare prezinta insa si
unele dezavantaje: intereseaza numai stratul superficial
al smaltului, are efect numai aspra dintilor evoluati ai
copilului, nu prezinta o activitate suficienta la nivelul
suprafetele aproximale, confera o cariorezistenta mai
scurta ca durata de timp fata de cea endogena.
INTRODUCEREA FLUORULUI IN PASTA DE DINTI:
- Se face prin ados de combinatii anorganice ( fluorura de
sodiu) si combinatii anorganice ( aminofloruri).
- rezultatele acesteia sunt ingreunate cel mai adesea de
lipsa unei bune educatii sanitare stomatologice si de lipsa unor
cunostiinte temeince despre tipul de pasta de dinti ce trebuie
folosit in raport cu varsta .

Controlul periodic la copii si gravide este de asemenea o metoda de

profilaxie eficienta prin care pot fi depistate si tratate leziunile in
stadiu incipient.
Nici una din metodele de profilaxie enumerate mai sus nu este
capabila sa opreasca complet aparitia cariei dentare. Eficienta
profilaxiei cariei dentare consta in combinarea acestora .
)Flora microbiana

Indepartarea florei microbiene se face prin igiena bucala.

Periaj vertical intr-un singur sens

• Pana la 4 ani periajul este bine sa se faca de parinti ,cel putin o data pe zi,seara inainte de
culcare ,volumul informatiilor fiind limitat si redat sub forma unor povesti atragatoare.
• Intre 4-6 ani volumul informatiilor ramane limitat ,iar indicatiile tehnice nu trebuie sa vizeze
corectitudinea miscarilor ci,mai degraba parcurgerea cu peria a tuturor dintiilor.In general
dentitia temporara,datorita dimensiunii reduse a dintilor si inclinarii lor ,beneficiaza de o
curatire satisfacatoare si prin practicarea unui periaj orizontal.
• Intre 6-9 ani informatiile vor trebui sa urmareasca explicarea legaturii dintre lipsa de curatire
a dintilor si aparitia cariilor si a imbolnavirilor gingivale,iar miscarile in timpul periajului vor
trebui sa fie efectuate dupa o schema care sa urmareasca parcurgerea sistematica a tuturor
suprafetelor dentare ,incepand cu cele expuse unui risc mai mare de acumulare a placii si
terminand cu cele expuse unui risc mai limitat.Astfel,vor fi abordate mai intai zonele laterale
,respectiv fetele palatinale ale arcadei superioare,urmate de cele vestibulare apoi cele
linguale ale arcadei inferioare,dupa care vor urma vestibularele si in sfarsit zonele frontale.O
atentie deosebita trebuie acordata molarului de 6 ani care,datorita vecinitatii anatomice sunt
greu de abordat.Aici trebuie sa creasca fermitatea periajului si cresterea frecventei periajelor
de la 2 la 3 pe zi.
• Intre 9-14 ani se face corectarea miscarilor.Periajul trebuie facut vertical si numai intr-un
sens,de la gingie spre virful dintelui,de 10 ori pe fiecare grup de dinti care acopera perii
periutei.Singura miscare orizontala este pe fata ocluzala a dintilor laterali.
PERIA DE DINȚI

•Oferă posibilitatea de a îndepărta placa

bacteriană și resturile alimentare de pe fețele
vestibulare, ocluzale și orale ale dinților.

•Mijlocul cel mai eficient realizării unei igiene

orale corespunzătoare

•Nu permite curățirea zonelor interdentare

TIPUL PERIEI
• Periile de dinți manuale sunt cele mai
indicate
• Periile de dinți electrice sunt folosite pt.
pacienții care prezintă impedimente fizice de
manevrare a periei sau copii mici

MĂRIMEA
Mânerul periei manuale trebuie să asigure o
priză fermă, confortabilă
Partea activă- suficient de mică ( pt. a putea fi
inserată cu ușurință în toate zonele cavității
bucale), dar și suficient de mare pt. acoperirea
mai multor dinți în același timp.
PARTEA ACTIVĂ
• Din păr natural( porc, cămilă)-rețin apa o perioadă mai mare de
timp. Timp de uscare -8 ore
• Din material sintetic- se usucă mai repede, nu rețin apa
Cu cît diametrul smocurilor e mai mare și lungimea mai mică, cu
atât peria e mai aspră.

Periile aspre favorizează:

-retracția gingivală
-traumatizarea gingiei
-Uzura cementului radicular

Periile moi : -mai flexibile

-Mai puțin traumetizante pt. gingie.
-Folosie pt. periajul șanțului gingival și zonelor aproximale accesibil
 Schimbarea periei când încep să se franjureze( la 3-6- luni).

Metoda de periere
Mai multe metode.
•Cea acceptată: periaj vertical, într-un singur sens de la gingie
spre vârful dintelui. De 10 ori pe fiecare grup de dinți care
acoperă perii periuței.
•Momeltele periajului:
-seara înainte de culcare
-dimineața la trezire

Periuța de dinți trebuie să fie uscată. Nu se umezește sub jetul

de apă.
Folosirea metodelor de periaj dentar nu produc de obicei eliminarea completa
a placii bacteriene
.Daca printr-o tehnica aplicată corect se poate controla acumularea bacteriană
vestibular, oral și ocluzal, nu același lucru se obține și proximal.Ori, această
zonă e recunoscută a fi cea care prezintă primele semne de afectare
parodontală.Pt. a asigura îndepărtarea plăcii bacteriene din spațiul interdentar
se recurge la mijloace suplimentare pt. curățire , și anume:

-mătasea dentară( dental floss)

-stimulatorul gingival

-periuțe interdentare

-scobitori din lemn

-dușurile și irigațiile bucale

-dentrificele
-apele de gură
-substanțe revelatoare ale plăcii bacteriene
Mătasea dentară

• Se indică în cazurile în care papila ocupă tot

spațiul de sub punctul de contact.
• Dat. acestui fapt periajul nu mai e eficient și
trebuie suplimentat cu utilizarea firului de
mătase
• Există multe tipuri de fire impregnate sau
nu cu ceară, cu sau fără flor .
• În ceea ce privește eficacitatea lor nu există
o diferențiere netă, rezultatele folosirii lor
fiind similare.
Stimulatorul gingival
• Există mai multe tipuri de stimulatoare interdentare.
• Cele mai utilizate sunt cele de formă conică, de cauciuc sau material
plastic.Acestea determină:

-creșterea ratei de keratinizare a țesutului gingival interdentar

-accentuarea conturului fiziologic al regiunii interdentare
-deplasarea spre exterior a plăcii bacteriene ce s-a format de-a lungul
suprafeței dentare, subgingival

• Folosirea stimulatorului e indicată în ariile unde țesutul interproximal

s-a retras

• El nu e indicat în cavități bucale indemne, în care papila interdentară

și țesutul osos subjacent ocupă spațiul interdentar.
Periuțele interdentare
• Dacă spațiile interdentare sunt larg deschise ,
periuța interdentară e mijlocul ideal de
îndepărtare a plăcii bacteriene din aceste regiuni.

• Se introduc în spațiile interdentare cu mișcări

axiale dinspre vestibular spre oral și invers.
Clătirea cavității bucale

După perierea dinților și stimularea interdentară urmează ca

importanță clătirea gurii. Aceasta e necesară pt.:

• îndepărtarea resturilor de materie albă sau de placă bacteriană

detașate dar rămase în spațiile interdentare.

• Curățirea zonelor interdentare de resturile de dentrifice sau

paste abrazive folosite la periere

O clătire corectă se obține prin acțiunea viguroasă a musculaturii

obrazului care forțează jetul de apă să treacă prin spațiile
interdentare și nu prin mișcarea alternativă a capului în sens
lateral.
Scobitori din lemn
• Sunt realizate din lemn moale de Balsa.

• Au formă triunghiulară și sunt suficient de mici pt. a pătrunde în spațiile

interdentare.

• Se folosesc pt. îndepărtarea resturilor alimentare blocate în spațiile

interdentare, ce scapă și celui mai meticulos periaj sau masaj gingival.

• Ele sunt mai întâi umectate pt. a deveni mai fragile și apoi se inseră
interdentar cu baza triunghiului spre țesuturi moi.Ele se inseră în direcția
coronară pt. a nu traumatiza gingia , cu mișcarea din afară înauntru.

• Ele se folosesc și pt. a îndepărta placa bacteriană de pe suprafețele

proximale ce mărginesc zonele edentate.
Dușurile și irigația bucală

• Se realizează cu ajutorul unui jet pulastil de apă îndreptat asupra dinților și gingiei.
• Jetul de apă îndepărtează resturile moi și o parte din placa bacteriană, dar nu
înlocuiește periajul dentar sau folosirea mijloacelor suplimentare de cutrățire
interdentară.

Ele sunt eficiente pt.:

-îndepărtarea depozitelor moi din jurul benzilor ortodontice
-a lucrărilor protetice fixe
-implantelor.

Astfel ele ajută la:

-reducerea inflamației gingivale
-creșterea gradului de keratinizare a gingiei
-reducerea sau anularea halenei

Soluțiile recomandate pt. Irigațiile bucale pot fi :

-sol izotonică de NaCl

-sol. hipertonică de NaCl( sol apoasă)
-sol. de bicarbonat de Na
Dentrificele (pastele de dinți)
• sunt subst. complexe care au rolul de a curăți supr. dentare prin acțiunea
abrazivă cât și prin acțiunea detergentă.

• În ultimul timp pt. a reduce nr. Bacteriilor la nivelul plăcii bacteriene în

pastele de dinți s-au introdus subst. antiseptice care chiar daca nu duc la
scăderea totală a agresivității florei bacteriene, schimbă raportul dintre
diferitele specii ale florei bucale.

• E indicat ca pasta de dinți să fie schimbată pt. a permite îndepărtarea

florei microbiene bucale.
Apele de gură
• Au aciune de curățireai redusă dat. circulației apei prin spațiile
interdentare det. de contracția musculaturii obrajilor, buzelor( clătitul
gurii).

• În general sunt subst. pe bază de alcool care mai conțin antiseptice,

subst. aromate și coloranți.

• Acțiunea principală este de dezodorizare prin componentele lor

aromatice.: esență de mentă, esență de vanilie, tinctură de anason,
esență de cuișoare, etc.

• Ca efecte secundare:efect calmant, efect ușor antiseptic

• Sunt ind. si la pacienții care dat. unor afecțiuni ale cavității bucale
(stomatite, gingivite)nu pot folosi periuța pt. completarea igienei bucale
, la pacienții cu fermentații bucale exagerate și la cei cu cacosmie.
Subst. revelatoare de placă
În general placa bacteriană e greu de detectat și trebuie colorată pt. a o
evidenția..Colorarea se impune din următoarele considerente:

-conștientizarea pacienților asupra existenței plăcii și explicarea corelației dintre

prezența acestora și modificările de culoare, formă și aspect ale parodonțiului de
înveliș

-motivarea acțiunilor de igienizare și verificarea eficienței și corectitudinii efectuării

periajului dentar.

Acestea se prezintă sub formă de solutii de clătire sau ștergere cu bulete de vată a
suprafețelor dentare, urmate de clătirea cavității bucale pt. a îndepărta excesul de
colorant sau tablete care se zdrobesc în cavitatea bucală.

Examinarea trebuie făcută imediat. Pacientul e încurajat să observe întreaga

procedură într-o oglindă.
Detartrajul
Reprezintă procedeu terapeutic esențial pt. Igiena buco-dentară. Costă în
îndepărtarea concrementului tartric , plăcii bacteriene și altor materiale
acumulate pe suprafetele coroanei și rădăcinii dentare.

Detartrajul se poate face manual și cu ultrasunete.

După detartraj e necesară curățirea și lustruirea suprafețelor dentare. Se

realizează cu :
• Air -flow
• cupe de cauciuc umplute cu paste fine de lustruitși antrenate de piese
contraunghi.
• Periuțe montate în formă de roată sau pâlniecare se adaptează la piesa
dreaptă sau unghi.

Scopul lustruirii este de a elimina colorațiile de origine externă și plăca

bacterienă omisă în timpul detartrajului. În timpul lustruirii trebuie să fim atenți sa
nu lezăm parodonțiul marginal
 Gingivitele si parodontitele
marginale
• Scopul principal al stomatologiei moderne este
mentinerea unei stari de sanatate perfecta atat a tesuturilor
dure cat si a parodontiului.
• Pt. a atinge acest deziderat se impune ca boala
parodontala sa fie diagnosticata si tratata in perioada ei de
debut ,dar debutul si evolutia insidioasa a afectiunii fac
dificila recunoasterea ei.Din aceste considerente
parodontopatia nediagnosticata devine o problema pt.
profesiune si implicit pt. pacient.
• Achizitii recente din microbiologie ,genetica ,imunologie
ne permit sa aprofundam intelegerea complexitatii etiologiei
si patogeniei diferitelor forme de boala parodontala.
•
Pacientii cu gingivita cronica semnaleaza:
-singerari gingivale la periaj si masticatie
-prurit gingival
-discrete dureri ce apar la periaj si masticatie

•Semnele obiective :
•.singerarea –la inceput provocata de
periaj ,masticatie ,ca apoi sa devina
chiar spontana
•.Alterarile de forma apar datorita
edemului din papila interdentara sau
marginea libera.Papilele devin tumefiate
,marite de volum ca si marginea libera a
gingiei.
•.Alterarile de culoare .Coloarea gingiei
inflamate variaza de la rosu aprins la
rosu inchis,cu nuante diferite de la o
regiune la alta.
•.Modificari ale aspectului normal in
“coaja de portocala”,gingia devenind
neteda ,lucioasa.
•.Consistenta gingiei devine redusa
,moale ,usor depresibila.
•Marimea considerabila a cantitatii de
placa bacteriana ce se depune in contact
cu marginea gingivala induce aparitia
Gingivita in asociere cu placa
bacteriana
Gingivita cu depozite mari de
tartru
 Gingivitele hiperplazice
medicamentoase
Hiperplazia gingivala hidantoinica .
•Uneori hiperplazia fibroasa a gingiei apare ca rezultat al
folosirii unui medicament
anticonvulsivant:difenilhidantoina.Acest medicament este
eficient in controlul crizelor epileptice .Dar, igiena bucala
corecta reduce pana la 10% incidenta afectiunii gingivale .
• Hiperplazia poate avea diferite grade ,de la o simpla
tumefiere a papilei interdentare pana la forme gigante
,acoperind intreaga coroana a dintelui.
• Factorii iritativi locali agraveaza fenomenele
hiperplazice ,la care se adauga semnele
inflamatorii(dureri,gingivoragii.ulceratii ale papilelor
interdentare).
 Hiperplasia gingivala asociata cu
phenytoina
•Pacient de 17 ani care consuma 300 mg /zi
phenytoina .

•
•Si la 3 luni dupa intreruperea tratamentului
•Hiperplasia gingivala
dat.cyclosporinei (dupa
transplant renal)
 In cursul unor stari fiziologice apar gingivite ce sunt in
relatie nu numai cu placa bacteriana ci si cu modificarile ce
vizeaza hormonii sexuali
•.In cursul pubertatii gingia se tumefiaza ,apare inflamata
,cu modificare accentuata de culoare.
• Modificarile de culoare imbraca aspectul de gingivita
hiperplazica ,inflamata.
•In unele cazuri poate lipsi inflamatia gingivala ,ea aparand
ferm atasata de osul alveolar.Modificarile apar cu
predilectie in portiunea vestibulara a parodontiului ,lasand
neafectata portiunea orala.
• Dupa pubertate gingivita are tendinta la regresiune
spontana.In cazurile cand acest lucru nu se realizeaza se
poate recurge la gingivectomie.
Gingivita de sarcina
•Hiperplasia localizata sau
generalizata
•Manifesta in trimestrul 2 de sarcina
•Poate ceda dupa nastere sau poate
persista ceea ce impune gingivectomie
 PARODONTITĂ AGRESIVĂ LOCALIZATĂ (P. JUVENILĂ LOCALIZATĂ)
Creşterea mobilităţii primilor molari,
Sensibilitate la suprafeţele dezgolite ale rădăcinii la stimuli termici şi tactili şi dureri
slabe radiante în timpul masticaţiei
Se pot forma abcese parodontale

Pot apărea măriri ale nodulilor limfatici regionali .

 ASPECTE RADIOLOGICE ÎN PARODONTITA AGRESIVĂ LOCALIZATĂ
Pierderea verticala de os alveolar în jurul primilor molari în timpul pubertatii la tineri de
altfel sănătoşi este un semn clar pentru diagnosticul parodontitelor agresive localizate.
Observaţiile pe radiografii pot releva o pierdere de os alveolar în forma de” arc” extinsa
de la suprafaţa distală a celui de-al doilea premolar,la suprafaţa mesială a celui de-al
doilea molar.
PARODONTITA AGRESIVĂ GENERALIZATĂ.

Pot exista 2 răspunsuri ale ţesutului gingival:

-Inflamaţie acută severă a ţesutului, de un roşu intens şi deseori ulcerări proliferative.
sângerări spontane sau la stimulări uşoare.
supuraţii
-Ţesuturi gingivale roz, fără inflamaţii, şi ocazional cu aspect de coajă de portocală.
Totuşi, în ciuda aparenţei clinice normale pungile adânci pot fi demonstrate prin
examinare.
Unii pacienţi pot avea manifestări sistemice cum ar fi pierderi de greutate, depresii
mentale, şi o stare generală proastă.
Variază de la pierderi severe de os, asociate unui număr redus de dinţi, la pierderi
avansate de os, care afecteaza majoritatea dinţilor.
Radiografiile arată deseori pierderi de os care au progresat de la ultima evaluare.
Prin compararea unor radiografii luate la intervale diferite se ilustrează aspectul agresiv
al acestei boli. S-au descris distrugeri osoase în proporţie de 25%-60% după o perioada
de 9 săptămâni. În ciuda acestor distrugeri extreme, alte zone din dentitia aceluiasi
pacient nu arată urme de pierderi osoase.
Colorarea placii bacteriene cu violet de gentiana
•Pacienta de 21 ani înainte
şi după colorarea plăcii
bacteriene cu albastru de
metil cu IP=1; IT=1; IHO=1;
PBI=1; CPI=0;
DMFT=2(D=1,F=1), fără
pungi parodontale
Gingivita cu depozite mari de
tartru