Verificarea experimentală a apariţiei cariilor dentare.

Tratarea din punct de vedere chimic a

afecţiunilor dentare. Prevenirea apariţiei cariilor dentare.

prof. Simion Adina-Daniela

Şcoala Gimnazială „Mircea cel Bătrân”Piteşti

Din punct de vedere chimic dintele este alcătuit din:

Smalţ:
- 95% substanţe minerale: - 90% hidroxiapatită; 3% fluoroapatită; 7% carbonaţi, silicaţi, siliciu
(zone superficiale)
- 1% substanţe organice: 35-40% fracţiuni insolubile- aminoacizi – structuraţi în lanţuri
polipeptidice; 60-65% fracţiuni solubile- proteine solubile 15%, peptide 25%, acid citric 20%,
glicoproteine 5% (zone profunde)
- 4% apă
Dentina:
- 67% substanțe minerale: hidroxiapatite; carbonați de calciu şi magneziu, fluoruri, fosfat de
calciu
- 20% substanţe organice
- 13% apă
Cementul:
- 45-50% substanţe anorganice. fosfaţi şi carbonaţi de calciu
- 50-55% substanţe organice: materie fibrilară
Sărurile minerale sub formă de cristale sunt concentrate la periferie.
Placa bacteriană este principala cauză care produce afecțiuni dentare. Ea se formează prin
acumularea bacteriilor pe suprafaţa dinţilor, în primul rând din cauza unui periaj dentar insuficient sau
necorespunzător. Bacteriile componente ale plăcii produc acizi care determină apariţia cariilor şi a
iritaţiilor ce contribuie la respiraţia urât mirositoare. În momentul în care placa bacteriană se
acumulează pe suprafata dinţilor, încep etapele formării cariei dentare.
Tartrul se poate forma prin calcifierea plăcii dentare, dar s-au observat şi depozite de substanţe
minerale direct pe dinţi, fără ca stadiul preliminar de placă dentară să fi existat anterior. Pintre produşii
de metabolism ai plăcii bacteriene se numără şi compuşii sulfuraţi volatili, care sunt responsabili în
proporţie de 90% de apariţia respiraţiei urât mirositoare. Alte cauze ale respiraţiei urât mirositoare, cu
care trebuie făcut diagnosticul diferenţial, sunt: boli diverse (diabet, afecţiuni hepatice şi renale),
alimentaţia, alcoolul şi fumatul.
 Să experimentăm!

Bazându-ne pe faptul că, carbonatul de calciu apare permanent în structura dintelui și poate
reacționa cu acizii din cavitatea bucală, producând apariția cariilor, putem efectua următorul
experiment:

În patru pahare (Berzelius) introduceți pe rând: acid acetic 3% (oţet), acid acetic 6% (aceto
balsamico), acid acetic 1,5% (oţet de mere), acid citric (lămâie), apoi jumătate coaja unui ou, în fiecare.
(înainte extrageți conţinutul cu atenţie!)
Observaţii: după ½ oră, 1 oră, 2 ore, 4 ore, 6 ore, 1 zi.

Timp de Oţet Aceto balsamico Oţet de mere Zeamă de lămâie

desfăşurare a C=9% C=6% C=1,5%
reacţiei
½ ore
1 oră
2 ore
4 ore
6 ore
1 zi

Reacţiile chimice care au avut loc:

CaCO3 + 2CH3COOH (CH3COO)2Ca + H2O + CO2
CaCO3 + HOOC-COH-(CH2-COOH)2 HOOC-COH-
(CH2-COO)2Ca + H2O + CO2

Încă din timpuri străvechi, oamenii au căutat şi descoperit mijloace diverse de curăţare a dinţilor
şi cavităţii bucale: extracte de fructe, scoici arse, pulberi diverse.
Pastele de dinţi pot reduce incidenţa cariilor, a tartrului şi a plăcii bacteriene, contribuind semnificativ
prin aceasta la o bună sănătate orală a populaţiei. Prevenţia în stomatologie, trebuie să fie o prioritate,
pentru ca numai prin intermediul ei se poate reduce incidenţa numeroaselor boli care por apărea.
Pastele de dinţi funcţionează ca baze , neutralizând acizii din cavitatea bucală.
Formula unei paste de dinţi în prezent:
- umectanţi 50%
- agenţi de curăţare 20-40%
- agenţi de legătură 1,5%
- arome şi coloranţi 1%
- substanţe tampon, conservanţi 1%
- apa, ingrediente active
Rolul fluorului în protecţia împotriva cariilor este astăzi o certitudine. Acest efect se realizează
prin mecanisme multiple:
- creşterea rezistenţei dinţilor faţă de atacul acizilor produşi de placă
- intensifică procesul de remineralizare a smalţului
- inhibă metabolismul plăcii bacteriene.
Există multiple variante de eliberare a fluorului în pastele de dinţi. Cele mai folosite sunt:
- fluorura de sodiu
- monofluorfosfatul de sodiu
- NaF/NaMFP
 - aminofluorurile
Efectele clinice ale fluorului în protecţia anti-carie se pot realiza doar dacă fluorul este eliberat
la nivelul smalţului dentar în forma sa ionică. Diferenţa dintre fluorul total şi cel ionic este semnificativ
în defavoarea formei ionice pentru marea majoritate a sistemelor fluorurate. Deci, formula modernă a
pastelor de dinţi contine fluor ca principal ingredient cu rol de protecţie împotriva cariilor.
Dar o pasta de dinţi, pentru a fi eficienta, trebuie să conţină şi alte tipuri de ingrediente, cu rol în
prevenirea celorlalte afecţiuni orale. Aceste ingrediente “terapeutice” sunt:
A. – agenţi anti-bacterieni ce previn formarea plăcii bacteriene: clorhexidină- incompatibilă cu
ingredienţii din pastele de dinţi, triclosan (fenol cu spectru larg anti-microbian), compuşi cu
zinc. Acţiunea anti-bacteriană de lungă durată are loc dacă periajul a fost efectuat corect: cu o
cantitate de pastă de dinţi cât bobul de mazăre, timp de 5- 10 minute.
B. – agenţi anti-tartru: pirofosfaţi, citrat de zinc. Sistemele anti-tartru din pastele de dinţi
funcţionează ca inhibitori de creştere a cristalelor, ce întrerup transformarea fosfatului amorf de
calciu în săruri de calciu mai bine organizate. Pirofosfaţii leagă calciul şi inhibă formarea
cristalelor, iar sărurile de zinc leagă fosfaţii, având acelaşi efect.
C. – agenţi cu efect de albire: silice abrazivă. Acum aceste particule de silice sunt sferice şi în
cantitate mult mai mare.
D. – agenţi cu rol în prevenirea respiraţiei urât mirositoare: compuşi cu zinc, aromele, agenţii anti-
bacterieni. Ionii de zinc inhibă creşterea bacteriilor, reducând astfel producţia de compuşi
volatili sulfuraţi. Ionii de zinc reacţionează cu moleculele de compuşi volatili sulfuraţi şi previn
respiraţia urât mirositoare.
E. – agenţi cu rol de prevenire a hipersensibilităţii dentare: KNO 3 care interferă transmisia
nervoasă şi reduce hipersensibilitatea.
În legătură cu compoziţia pastelor de dinţi părerile sunt împărţite. Există specialişti care au demonstrat
efectuând studii cilinice, faptul că unele componente ale pastei de dinţi sunt nocive pentru organism
având efecte secundare:
Conspiraţia fluorurii de sodiu:
– germanii, ruşii foloseau NaF în timpul celui de-al II-lea război mondial pentru a face prizonierii
mai docili şi stupizi.
- substanţă otrăvitoare folosită ca otravă de şoareci
- 1990, Phillis Mullenix, toxicolog de le Harvard, a arătat că NaF în apă poate conduce la scăderea
IQ, produce hiperactivitatea şi ADHD
- În concentraţii mari se acumuleză în oase, făcându-le casante. Fluorurarea este asociată cu
cancerul, producând acumuluarea elementului chimic în glanda pineală, un important centru
endocrin, unde produce multe dezechilibre
- NaF este de 50 de ori mai toxică decât SO2 , nu există norme de limitare ca poluant în Actul
American pentru Puritatea Aerului.
Conspiraţia triclosan:
- la şoareci cauzează cancer şi toxicitatea ficatului
- apariţia rapidă a pubertăţii
- o cauză a creşterii ratei cancerului mamar
- existent în pasta de dinţi se combină cu clorul din apă, rezultând cloroform.
 În laborator!

Să experimentăm prevenirea apariției cariilor dentare folosind aceeași analogie. Să realizăm un

amestec de substanțe chimice care sunt utilizate în compoziția pastelor de dinți: NaF, NaCl,
NaHCO3 , ZnCl2, KNO3. Coaja unui ou o introducem în amestecul obținut şi înregistrăm
observațiile făcute, în timp.

Timpul ½ oră 1 oră 2 ore 4 ore 6 ore 1 zi

de
acţiune
Coajă ou