41.Bacteriile asociate bolii parodontale.

Streptococii reprezintă 60-90% dintre bacteriile care colonizează smalţul dentar în primele 4 ore
după periajul dentar.
Bacteriile colonizatoare primare coagregă numai cu un set de colonizatori
timpurii        (Actinomices, Capnocytophaga, Eikenella, Haemophillus, Prevotella, Veillonella)
şi, în general, nu coagregă cu colonizatori tardivi (Porphyromonas  gingivalis).
Puntea de legătură între cele două categorii de colonizatori este Fusobacterium nucleatum.
Boala parodontală este produsă de bacterii din placa bacteriana dintre acestea: Actinobacillus
actinomycetemcomitans, Porfiromonas gingivalis, Bacteroides forsythus, sunt cele mai frecvente
bacterii Gram (-), asociate cu periodontita.

Argumente pro şi contra privind rolul bacteriilor în declanşarea şi evoluţia bolii parodontale.
1. Bacteriile acumulate pe dinţi apar după un model predictibil şi într-o anumită succesiune.
2.  Acumulările bacteriene pe dinţi sunt asociate bolii parodontale.
3. Distrugerea bacteriilor de pe dinţi (p.b. – placa bacteriana) impiedică de obicei boala
parodontală sau reduce simptomatologia bolii.
4. Boala p. apare atunci când parodonţiul răspunde prin inflamaţie la atacul microbian.
5. Interacţiunea complex bacterian - răspunsul organismului poate fi:
              pacienţi cu p. b. şi  răspuns normal - fără inflamaţie;
pacienţi cu p. b. şi  răspuns anormal - cu inflamaţie.
6.  Dacă dinţii se curăţă profesional, la fiecare 2 zile, semnele clinice de gingivită nu apar;
gingivita apare ca rezultat al maturării placii bacteriene aşa încât împiedicarea maturării placii
bacteriene printr-o igienă dentară bună, este o metodă de prevenire a bolii parodontale.

42.Tartrul dentar. Definiţie. Clasificare.

Tartrul dentar este un depozit organo-mineral aparut in urma calcifierii placii dentare cu ioni
de calciu , întâlnit la dinţi, lucrările dentare fixe şi mobile, la implanturile şi aparatele ortodontice
intilnite in cavitatea bucala.
Viteza de formare a tartrului dentar reprezinta o caracteristica individulala si este influentata de o
serie de factori favorizanti:
-retentivitati anatomice
-cantitatea si compozitia salivei secretate
-fumatul
-igiena cavitatii orale

In raport cu dispozitia sa fata de marginea gingivala Iibera si conturul papilei interdentare,

tartrul dentar poate fi supragingival sau tartru salivar si subgingival ori tartru seric, in functie
si de originea principala a componentelor sale: predominant din saliva si, respectiv, din
extravazatul sanguin gingival. Tartrul supragingival este un depozit organo-mineral de culoare
alba-galbena cu consistenta redusa la inceput; imediat dupa depunere este friabil, moale,
grunjos Si se disloca cu usurinta.
Localizari preferentiale:
- suprafata Iinguala a incisivilor inferiori, unde se poate depune in strat continuu; o cantitate mai
mare de tartru se observa pe fata linguala a incisivilor centrali, in dreptul orificiilor canalului
WHARTON;
- suprafata vestibulara a molarilor superiori. in dreptul orificiului canalului STENON;
- suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti, cu o autocuratire si curatire artificiala
deficitara. In timp, consistenta si aderenta tartrului supragingival cresc, iar culoarea vireaza spre
maroniu-negru, prin impregnare cu pigmenti din alimente sau de hidrocarburi si nicotina la
fumatori.

Tartrul subgingival este de culoare maroniu inchis spre negru consistenta crescuta, dens, de cele
mai multe ori foarte aderent greu de dislocat, dispus in santul gingival sub marginea gingivala
libera ,sub forma unor depozite lamelare cu o suprafata dura, neregulata. Uneori, se prezinta sub
forma unor depozite mici, punctiforme, de consistenta dura confluente linear sau in suprafata.

Tartrul subgingival se poate prezenta sub diferite forme:

1. Crusta cu suprafata aspra,rugoasa;
2. Depozite spinoase, ca acoperite cu ghimpi;
3. Formatiuni nodulare;
4. Bordura circulara sau partial circulara;
5. Fatete netede subtiri, cu suprafata lipsita de neregularitati.
6. Digitatii sub form de feriga;
7. Insule de tartru, pete insulare.
Din punct de vede e al profunzimii tartrul subgingival poate fi situat de-a lungul radacinii: -
apical; - in zona mijlocie; - coronar

43.Tartrul dentar. Compoziţia minerală a tartrului dentar.

Tartrul dentar este un depozit organo-mineral aparut in urma calcifierii placii dentare cu ioni de
calciu , întâlnit la dinţii, lucrările dentare fixe şi mobile, la implanturile şi aparatele ortodontice
intilnite in cavitatea bucala.

Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente anorganice:

- fosfat de calciu (75,9%);
- carbonat de calciu (3,1%);
- fosfat de magneziu;
- cantitati minime (urme) de sodiu, zinc, strontiu, brom, cupru, mangan, aluminiu, siliciu, fier,
aur, tungsten.
Componentele anorganice ale tartrului supragingival au structura cristalina dispusa in
patru forme: - hidroxiapatita (58%); - witiokita (21%); - fosfat octocalcic (21 %); - brușită (9%).
Tartrul subgingival are o compozitie similara cu a tartrului supragingival, dar cu unele
particularitati: - un raport calciu-fosfor mai crescut; - un continut crescut de sodiu, in special, in
portiunile profunde ale pungilor parodontale; - mai multa witlokita, mai putina brușită și fosfat
octocalcic. Continutul in hidroxiapatita este acelasi ca și în cazul tartrului supragingival.
Continutul anorganic al tartrului subgingival variaza procentual pentru diferite
componente: Natriu: 1,8% coronar; 1,33% in zona mijlocie; 1,37 apical;
Magneziu: 1,79% coronar; 1,36% în zona mijlocie; 2,29 apical;
Fosfor: 38,58% coronar; 38,92 in zona mijlocie; 38,95% apical
Calciu: 55,69% coronar; 56,90 în zona mijlocie; 55,41 apical;
Fluor: 18,28% coronar; 10,28% în zona mijlocie: 10.00% apical;
Raportul calciu/fosfor este 1,45 coronar; 1.45 în zona mijlocie; 1,42% in zona apicala
(ROBERTS-HARRY, CLEREHUGH, SHORE, ROBINSON, 2000).
44.Tartrul dentar. Compoziţia organică a tartrului dentar.
Tartrul dentar este un depozit organo-mineral aparut in urma calcifierii placii dentare cu ioni de
calciu , întâlnit la dinţii, lucrările dentare fixe şi mobile, la implanturile şi aparatele ortodontice
intilnite in cavitatea bucala.

\
Viteza de formare a tartrului dentar reprezinta o caracteristica individulala si este influentata de o
serie de factori favorizanti:
-retentivitati anatomice
-cantitatea si compozitia salivei secreate
-fumatul
-igiena cavitatii orale

Tartrul dentar contine:

- componente proteice (6-8%);
-lipide (0,2%), ca lipide neutre, fosfolipide, acizi grasi, colesterol;
- carbohidrati (2-9%): glucoza. galactoza, galactozamine.
Componenta organica a tartrului este reprezentata si din formatiuni viabile cum sunt: celule
epiteliale recent descuamate, leucocite, microorganisme diferite.

45.Etapele formării tartrului dentar.

Se depune de la virste tinere, primul apare tartrul supragingival. Tartrul dentar se formeaza pe
structurile bacteriene déjà preexistente care sufera procese de mineralizare. Aceasta incepe in
mod obisnuit in primele zile de depunere a placii bacteriene, chiar in prima zi in 4-8 ore si
reprezinta 50% dupa 2 zile, realizind o calcificare a 60-90% dupa 12 zile

Viteza de formare a tartrului dentar reprezinta o caracteristica individulala si este influentata de o

serie de factori favorizanti:
-retentivitati anatomice
-cantitatea si compozitia salivei secreate
-fumatul
-igiena cavitatii orale

Info adaugator

Rolul dietei
O dieta bogata in zaharuri favorizeaza formarea placii la nivelul careia se acumuleaza
Streptococcus Mutans, neisserii, lactobacilli, veilonelle. Speciile de Streptococcus Mutans
provoaca o demineralizare precoce creaza un pH acid, favorizind microclimatul pentru acumulari
in placa bacteriana
-Alimentele dure cu actiune mecanica pronuntata intirzie formarea tartrului dentar
-Dificienta vitaminei B6 A P8 favorizeaza formarea tartrului

Tartrul dentar este factorul comun in etiologia cariei si a parodontopatiilor. Capacitatea lui de a
contribui la producerea cariilor depinde de continutul lui in calciu si fosfat, de metabolismul
bacterian propriu, de limitele valorilor intre care poate varia pH-ul sau de accesibilitatea si
componentii salivei.
Cavitatea bucala are o temperature constanta, iar alimentatia si fluxul salivar asigura materia
prima, conditiile ionice si de pH necesare supravetuirii si multiplicarii bacteriene, realizindu-se
astfel o cultura mixta bacteriana. Bacteriile in schimb modifica compozitia fizico-chimica a
mediului bucal, stabilesc legaturi atit cu gazda cit si cu celelalte specii bacteriene. Exista o
strinsa relatie intre placa dentara si bolile parodontiului. In placa de 48 ore se produce material
toxic in concentratii suficiente sa afecteze integritatea gingiilor. Substantele din placa( enzimele
proteolitice de origine bacteriana, amoniacul, hidrogenul sulfurat) pot difuza in tesuturile
gingivale fiind iritanti potentiali pentru gingii. De asemenea , endotoxinele becteriene patrund in
gingie inducind formarea de anticorpi. Reactiile locale antigen-anticorp, activeaza complementul
initiind procesul inflamator al gingiei si parodontiului.

46.Tartrul dentar supragingival. Etiologie. Compoţie. Rolul său în dezvoltarea bolii

parodontale.
Tartrul supragingival este un depozit organo-mineral de culoare alba-galbena cu consistenta
redusa la inceput; imediat dupa depunere este friabil, moale, grunjos si se disloca cu usurinta.

Localizari preferentiale:
- suprafata Iinguala a incisivilor inferiori, unde se poate depune in strat continuu, o cantitate mai
mare de tartru se observa pe fata linguala a incisivilor centrali, in dreptul orificiilor canalului
WHARTON;
- suprafata vestibulara a molarilor superiori. in dreptul orificiului canalului STENON;
- suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti, cu o autocuratire Si curatire artificiala
deficitare.
In timp, consistenta Si aderenta tartrului supragingival cresc, iar culoarea vireaza spre maroniu-
negru. prin impregnare cu pigmenti din alimente sau de hidrocarburi si nicotina la fumatori.

Cauza:
 retentivitati anatomice
 cantitatea si compozitia salivei secreate
 fumatul
 igiena cavitatii orale
 consumul crescut al carbohidraților simpli, a zahărului și a băuturilor carbogazoase
zaharoase.
 stare bolnăvicioasă a tractului gastro-intestinal, care este o sursă de microflore patogene.
 cantitate insuficientă de alimente solide în dietă.
 saliva vâscoasă.
 prezența unui număr mare de coloranți în mâncarea obișnuită.

Tartrul supragingival este format in proportie de 70-90% din componente anorganice:

- fosfat de calciu (75,9%);
- carbonat de calciu (3,1%);
- fosfat de magneziu;
- cantitati minime (urme) de sodiu, zinc, strontiu, brom, cupru, mangan, aluminiu, siliciu, fier,
aur, tungsten.
Componentele anorganice ale tartrului supragingival au structura cristalina dispusa in patru
forme:
- hidroxiapatita (58%);
- witlokita (21%);
- fosfat octocalcic (21 %);
- brusita (9%).
Rolul tartrului dentar în producerea bolii parodontale - tartrul dentar este un factor
favorizant etiologic pentru boala parodontală, dar nu este un factor cauzal.
Tartrul dentar a fost asociat cu bolile parodontale atât de către autorii vechi, cât şi de cei
moderni. Deşi tartrul nu are un efect traumatic direct pe ţesuturile gingivale, cum s-a crezut
anterior, poate fi un factor care contribuie la boală prin amplificarea placii bacteriene.
Este un factor agravant în evoluţia bolii parodontale, constituie situsuri pentru dezvoltarea placii
bacteriene
şi în acelaşi timp un factor de iritaţie pentru gingie. Suprimarea completă a tartrului dentar supra
şi subgingival reduce inflamaţia parodontală, motiv pentru care orice tratament parodontal
începe cu detartrajul şi igienizarea corectă.

47.Tartrul dentar subgingival. Etiologie. Compoţie. Rolul său în dezvoltarea bolii

parodontale.
Tartrul subgingival, (seric) rezultă prin precipitare din lichidul crevicular, este de culoare
maronie-negru, cu o consistenţă crescută, dens, aderent, se dislocă cu dificultate şi se găseşte în
şanţul gingival.
Tartrul subgingival se formează apical până la marginea gingivală şi de obicei nu este vizibil.
Poate fi detectat prin explorare tactilă cu o sondă parodontală sau cu un explorator fin şi este de
obicei evidenţiat ca o suprafaţă aspră. Dacă marginea gingivală este îndepărtată prin suflarea cu
aer sau cu un instrument dentar, tartrul subgingival poate fi evidenţiat chiar apical până la
joncţiunea smalţ-cement. Tartrul subgingival apare frecvent maron sau negru, ceea ce reflectă
prezenţa produşilor bacterieni şi sanguini.

Cauza:
 retentivitati anatomice
 cantitatea si compozitia salivei secreate
 fumatul
 igiena cavitatii orale
 consumul crescut al carbohidraților simpli, a zahărului și a băuturilor carbogazoase
zaharoase.
 stare bolnăvicioasă a tractului gastro-intestinal, care este o sursă de microflore patogene.
 cantitate insuficientă de alimente solide în dietă.
 saliva vâscoasă.
 prezența unui număr mare de coloranți în mâncarea obișnuită.

Tartrul subgingival are o compozitie similara cu a tartrului supragingival, dar cu unele

particularitati:
- un raport calciu-fosfor mai crescut;
- un continut crescut de sodiu, Tn special, Tn portiunile profunde ale pungilor parodontale;
- mai multa witlokita, mai putina brusita si fosfat octocalcic.
Continutul in hidroxiapatita este acelasi ca si in cazul tartrului supragingival. Continutul
anorganic al tartrului subgingival variaza procentual pentru diferite componente:
Natriu: 1,8% coronar; 1,33% in zona mijlocie; 1,37 apical;
Magneziu: 1,79% coronar; 1,36% Tn zona mijlocie; 2,29 apical;
Fosfor: 38,58% coronar; 38,92 in zona mijlocie; 38,95% apical'
Calciu: 55,69% coronar; 56,90 Tn zona mijlocie; 55,41 apical;
Fluor: 18,28% coronar; 10,28% Tn zona mijlocie: 10.00% apical;
Raportul calciu/fosfor este 1,45 coronar; 1.45 Tn zona mijlocie; 1,42% in zona' apicala

Rolul tartrului dentar în producerea bolii parodontale - tartrul dentar este un factor
favorizant etiologic pentru boala parodontală, dar nu este un factor cauzal.
Tartrul dentar a fost asociat cu bolile parodontale atât de către autorii vechi, cât şi de cei
moderni. Deşi tartrul nu are un efect traumatic direct pe ţesuturile gingivale, cum s-a crezut
anterior, poate fi un factor care contribuie la boală prin amplificarea placii bacteriene
Este un factor agravant în evoluţia bolii parodontale, constituie situsuri pentru dezvoltarea placii
bacteriene şi în acelaşi timp un factor de iritaţie pentru gingie. Suprimarea completă a tartrului
dentar supra şi subgingival reduce inflamaţia parodontală, motiv pentru care orice tratament
parodontal începe cu detartrajul şi igienizarea corectă.

48.Indicii tartrului dentar . Metode de apreciere.

 Indici de igienă bucală(IHB): indice de placă şi indice de tartru

Indicele de igiena bucala: IHB

Are doua componente:
- indicele de placa;
- indicele de tartru.

Valoarea indicelui de placa si, respectiv, a indicelui de tartru rezulta prin insumarea valorilor
constante pe sase suprafete preselectate:
- suprafetele vestibulare ale primilor molari superiori;·
- suprafetele Iinguale ale primilor molari inferiori;
- suprafetele vestibulare ale incisivilor centrali superior drept si inferior stang.

Valorile indice/ui de tartru sunt:

0. absenta tartrului;
1. tartrul supragingival in treimea de colet a dintelui;
2. tartru in treimea mijlocie a coroanei;
3. tartru in treimea incizala sau ocluzala a coroanei.
Valoarea total a a indicelui de igiena bucala rezulta din insumarea indicelui de placa si tartru.

Indicele de placa (sau de tartru) poate fi exprimat in doua modurl:

Suprafetele dentare cu placa, exprimate procentual (X):

X= (nr de suprafete cu placa / numarul total al suprafetelor dentare) x 100

Sau:
Suprafetele dentare fara placa, exprimate procentual (Y):

Y=100-X

Indicele SILNESS si LÖE

Examinarea placii se realizeaza prin inspectie fara solutii colorate. Valori :

0 – absenta placii
1 – placa nu se obs cu ochiul liber decat dupa razuire cu varful rotunjit al sondei
parodontometrice

2 – depozit fin, pelicular

3 – strat gros, acopera santul hingival de la marginea gingivala  libera la suprafata dentara

Indicele de retentie a placii bacteriene LÖE

0 – absenta cariilor, tartrului sau obturatiilor cu margini neregulate in apropierea gingiei

1 – tartru supragingival, carii, obturatii cu margini neregulate

2 – tartru subgingival, obturatii cu margini neregulate

3 – tartru abundent supra si subgingival, carii profunde, obturatii cu defecte marginala mari si
retentive

Indicele de placa Quigley-Hein

Se obtine dupa colorarea placii si exam fetelor V si O ; 5grade

0 – absenta placii

1 – banda discontinua de placa la marg ging

2 – banda continua subtire sub 1mm

3 – banda continua peste 1mm

4 – placa acopera 2/3 din suprafata dentara

5 – placa acopera peste 2/3 din suprafata dentara

            ∑ grade/nr. suprafete=IQH

49.Metode manuale şi tehnici de eliminare a tartrului dentar.

Detartrajul este procedura de indepartare a tartrului si plicii microbiene asociate de pe suprafetele
dentare supra- ~i subgingivale.

Detartrajul supragingival se realizeaza cel mai bine cu seceri, chiurete de detartraj, ultrasunete.
Detartrajul subgingival se face cu chiurete universale sau speciale de detartraj.
Detartrajul subgingival si chiuretajul radicular se realizeaza cel mai bine cu chiurete de
detartraj de tip universal sau special, specifice suprafelelor radiculare. Alegerea instrumentarului
de detartraj este decisiva pentru reusita acestuia cu minimum de efort, timp si deplasare a partilor
active, care trebuie sa fie eficiente in zonele subgingivale, interdentare si interradiculare
accesibile si sa fie compatibile curburilor coronare si radiculare.

Tehnlca de utilizare a chluretelor

GRACEY

1. Se alege chiureta potrivita pentru grupa de dinti tratata.

2. Se ia punct de sprijin pe dintele care urmeaza a fi detartrat sau pe dintii vecini.

3. Capatul activ al chiuretei se introduce cu blindete subgingival, cu suprafata faciala paralela

cu radacina La baza pungii parodontale, chiuretelor GRACEY dedesubtul depozitului de
tartru, suprafata faciala se roteste pana cand face cu suprafata radacinii un unghi mai mic de
90~ dar nu mai mic de 45"'). Acesta reprezinta "unghiul de atac".Pentru dislocarea tartrului
se fac miscari active de tractiune spre ocluzal si incizal, dar si de presiune laterala
controlata, mentinand permanent contactul cu dintele, fara a traumatiza portiunea cea mai
decliva a santului gingival sau a pungii parodontale.

4. Miscarile verticale de tractiune se combina cu deplasari orizontale si obilice. Deplasarile

verticale sunt folosite la dintii frontali si la suprafetele aproximale ale dintilor laterali.
Deplasarile oblice se fac mai ales pe fetele vestibulo-orale ale dintilor laterali. Miscarile
orizontale se realizeaza cel mai bine in zona de jonctiune smalt-cement; intreaga suprafata
radiculara accesibila este ,caroiata", brăzdata de cele trei tipuri de miscari verticale, oblice
si orizontale.

5. Pentru chiuretajul tesutului de granulatie, partea activa se plaseaza lnvers (se intoarce cu
180') si se deplaseaza prin tractiuni succesive in directie coronara

Instrumentarul pentru detartraj:

- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde

exploratorii;

- instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi,

pile sau razuse, chiurete;

- instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare

dupa detartraj: palnii de cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi
abrazive si de lustruit

Cele mai dese instrumente folosite in detartrajul manual sunt:

-secerile( anterioare pentru dintii frontali si posterioare pentru partile proximale a premolarilor si
molarilor)
- pilele sau razusele(pentru indepartarea tartrului de linga sau sub marginea gingivala libera)
-sapaliga(pt dintii frontali si pentru dintii laterali )
-daltile ( pentru zonele interdentare a dintilor frontali)
-chiurete Gracey]

50.Instrumentarul utilizat pentru eliminarea tartrului dentar.

Instrumentar:
1.de examinare: sonde(de parodontometrie, exploratorii)
2.de detartraj, chiuretaj: seceri, sapaligi, pile, razuse, chiurete
3. de netezire fina: pilnie de cauciuc, perii rotative, benzi abrazive si de lustruit
Instrumentarul pentru detartraj:

- instrumente de examinare: sonde de parodontometrie si sonde

exploratorii;

- instrumente de detartraj si chiuretaj radicular: seceri, sapaligi,

pile sau razuse, chiurete;

- instrumente de netezire fina si lustruire a suprafetelor dentare

dupa detartraj: palnii de cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi
abrazive si de lustruit.

Cele mai dese instrumente folosite in detartrajul manual sunt:

-secerile( anterioare pentru dintii frontali si posterioare pentru partile proximale a premolarilor si
molarilor)
- pilele sau razusele(pentru indepartarea tartrului de linga sau sub marginea gingivala libera)
-sapaliga(pt dintii frontali si pentru dintii laterali )
-daltile ( pentru zonele interdentare a dintilor frontali)
-chiurete Gracey

Detartrajul supragingival: seceri, chiurete, ultrasunete

Detartrajul subgingival: chiurete universal sau special, pile, razuse, sapaligi, ultarsunete.