APARATE ORTODONTICE FIXE

Student: Cotruta Dan, Racovita Mihai

Grupa: S1601
Profesor: Sabina Calfa
Aparatul dentar fix este cel mai popular
dispozitiv ce serveste la alinierea dintilor,
favorizand corectarea arcadelor dentare si
imbunatatirea functiei Masticatorii și esteticii
arcadelor dentara.
AVANTAJE
 Pot fi aplicate în dentiţia permanentă până la o vârstă mai
târzie.
 Pot declanşa deplasări în cele 3 planuri ale spaţiului.
 Pot produce deplasări dentare specifice.
 Tratamentul cu aparat dentar fix corecteaza chiar si
malocluziile dentare grave;
 Timpul maxim de actionare a dispozitivului fix este de circa 2
ani, mai scurt decat in cazul aparatelor dentare mobile;
 Indiferent de colaborarea copilului, adolescentului sau a
adultului, aparatul dentar fix este activ 24 de ore din 24, ceea
ce-i mareste eficienta;
 Tratamentele cu aparat dentar fix sunt mult mai economice
decat cele cu aparat dentar mobil, lingual sau invizibil.
DEZAVANTAJE
 Necesită o igienă riguroasă a cavităţii bucale.
 Favorizează apariţia leziunilor carioase.
 Pot cauza recesiuni paradontale.
 Pot apărea deplasări dentare nedorite,consecutive unor forţe
secundare.
 Se folosesc mai puţin în dentiţia mixtă.
 Sunt costisitoare.
 Dureri dentare in primele zile de la montare,care,din fericire pot fi
ameliorate cu ajutorul analgezicelor si care dispar imediat ce va
obisnuiti;
 De asemeni, pacientii manifesta o predispozitie spre inflamatii
dentale si boli parodontale.
TRATAMENT
Se deosebesc mai multe tehnici de tratament cu aparate
ortodontice fixe, printre care:

1. Tehnica“Edgewise”.
2.Twin-wire-arch.
3.Tehnica Tweed-Merrifeld.
4.Tehnica Begg.
5.Tehnica Rickets.
TEHNICA EDGEWISE

A fost descrisă de Angle. Noul aparat necesită inele pe

toţi dinţii, prevăzute cu bracket-uri perfecţionate. Arcul
dreptunghiular este curbat pe cant, adică pe latura
mică. Arcul e menţinut în bracket-uri prin ligaturi. Cu
acest aparat se puteau realiza rapid toate tipurile de
deplasări:
1.de ordinul I (deplasări vestibulo-linguale, rotaţii,
ingresiuni, egresiuni);
2.de ordinul II (deplasări meziale şi distale);
3.de ordinul III (deplasări coronare şi radiculare prin
torque).
TWIN-WIRE-ARCH

În 1930 apare Arcul bifilar Johnson – un aparat construit din

2 arcuri rotunde, foarte subţiri, care produceau forţe uşoare
pentru derotarea şi alinierea incisivilor superiori. Cele 2
arcuri din oţel, situate vestibular, cu diametrul de 0,25 mm
sunt introduse în tubi terminali de dimensiuni mai mari,
care pătrund în tubuşoarele molare de 0,9 mm. Arcul e rigid
în segmentele laterale şi flexibil în zona frontală. Dacă
malpoziţiile sunt accentuate, arcul poate fi angajat parţial
la început sau numai unul din fire, pentru a reduce forţa
aplicată.
TEHNICA BEGG

Se caracterizează prin:
 Utilizarea unui bracket specific.
 Folosirea exclusivă a arcurilor rotunde.
 Folosirea exclusivă a unui ancoraj intraoral.
 Deplasările dentare se fac prin versiune, urmată de redresare.

Begg utilizează forţe uşoare, iar pentru crearea spaţiului recurge la

extracţia primilor premolari, în ambele arcade.
Arcurile utilizate sunt din oţel australian Wilcock, sunt subţiri (0,14;
0,16; 0,18), dar îşi păstrează elasticitatea şi rezistenţa perioade
îndelungate. Ataşele sunt caracteristice pentru tehnica Begg şi se
aplică pe inele la nivelul tuturor dinţilor.
 TEHNICA BEGG
Tratamentul începe la 3-4 săptămâni după extracţiile dentare şi are 3
stadii:
I. Se aplică inele cu ataşe pe toţi dinţii şi arcuri cu bucle verticale, având
scop corectarea anomaliilor verticale, sagitale, transversale, a rotaţiilor, a
înghesuirilor dentare.
II.Are drept obiective menţinerea corecturilor precedente şi închiderea
spaţiilor restante după extracţia premolarilor.
III.Reprezintă etapa deplasărilor apicale, în care se urmăreşte redresarea
axială la nivel incisiv, canin, premolar. Sun folosite resorturi auxiliare
speciale, prefabricate, care se introduc cu un capăt în tubuşorul vertical
al bracket-ului, iar cu celălalt capăt se ataşează la nivelul arcului
principal, pentru a obţine mişcarea de upright.
TEHNICA BIOPROGRESIVĂ A LUI RICKETTS

Robert Ricketts a utilizat o interpretare teleradiografică

computerizată proprie, putând face predicţii de creştere şi
construcţii schematizate, pentru a oferi un plan de tratament
vizualizat (VTO). Un factor fundamental al şcolii lui Ricketts
este folosirea osului cortical ca sursă de ancoraj şi eliminarea
rezistenţei corticale, când e iniţiată deplasarea dentară. În
acest concept, terapia ortodontică e aplicată în acord cu
specificul tipului facial, modelul muscular şi necesităţile
funcţionale individuale.
TEHNICA TWEED - MERRIFIELD

Merrifield a continuat opera lui Tweed, făcând numeroase studii privind:

• limitele danturii;
• dimensiunea etajului facial inferior;
• analiza spaţiului total;
• analiza ţesuturilor moi;
• diagnosticul diferencial.

A introdus:
• conceptul forţelor direcţionate secvenţiale;
• o tehnologie mai precisă a curburilor;
• un nou concept de preparare a ancorajului şi repoziţionare a dinţilor;
• un control constant al fiecărei etape de tratament, printr-un sistem de lecturare
a informaţiilor în raport cu poziţia dinţilor.
ELEMENTE ACTIVE
Elementele active sunt cele care declanseaza forta motrice ortodontica.
Acestea sunt reprezentate de:

–          arcuri – ca principal element de actiune;

–          inele (catene) elastice – cu o utilizare curenta, dar mai limitata;

–          suruburile – in alcatuirea dijunctoarelor;

–          ligatura de matase – ramasa cu valoare istorica.

ARCURILE

Sunt principalele elemente de actiune, ala aparatelor ortodontice

fixe, care dau pentru unele aparate fixe chiar denumirea acestuia.

Arcul clasic total, confectionat din sarma elestica de 0,6-0,7 mm,

are in componenta sa trai parti importante:

– curbura principala sau zona de actiune;

– doua bucle (zone) de activare;

– doua zone de fizare in tubusoare cu sau fara sistem de inzavorare.

Fiecare din aceste portiuni poate fi variabila ca lungime, forma,

topografie in functie de actiune ce se urmareste.

Forta ortodontica declansata de arcuri este o forta continua de

amplitudine mare si intensitate aproximativ reglabila; la parametrii
normali, ea interfereaza, dar nu anuleaza, mobilitatea fiziologica a
dintilor (la forte prea marieste anulata mobilitatea fiziologica a
dintilor, cu consecinte deosebit de grave).
 INEL ELASTIC
Declanseaza forte de tractiune a caror intensitate depinde de:

* calitatea elasticului;

* grosimea elasticului – cu cat elasticul este mai gros, cu atat forta declansata
este mai mare;

* diametrul inelului – care se alege in  functie de distanta dintre dintii supusi
tractiunii.

Inelele elastice sunt utilizate pentru tractiuni monomaxilare, intermaxilare si

craniomaxilare.
 ELEMENTE ACCESORII
Elementele auxiliare (accesorii) ale aparaturii fixe reprezinta un intermediar intre
elementele de actiune, motiv pentru care se mai numesc si atase ortodontice. Avand
acest rol de legatura, ele faciliteaza aplicarea fortelor motrice la nivel dentar.

Principalele tipuri de elemente auxiliare sunt:

1. tubusoarele

2. barele

3. butonii de tractiune

4. carligele

5. bracket-urile
TUBURILE

Este principalul accesoriu al aparatelor dentare,

acesta se confectioneaza din otel inoxidabil sau din
table de wipla. Cel mai adesea sunt fixate la nivelul
inelelor ortodontice, de obicei sunt unice, dar pot fi
duble sau chiar triple pe aceeasi fata a dintelui.

Se fixeaza prin sudare catre inelele ortodontice sau

prin tehnici adezive direct pe suprafata molarilor

Pot fi: rotunde,patrate,dreptunghiulare

Se amplaseaza mai des la nivelul molarilor

Pot prezenta orificii pentru 1 sau 2 arcuri cu sectiuni

identice sau diferite in combinatie cu orificiul
pentru tractiune faciala
BARELE

Sunt componente rigide, confectionate din

sarma neelastica cu diametrul de 1,2-1,4
mm, rotunda sau semirotunda. Indicatiile
barelor, au devenit din ce in ce mai
restranse. Pot fi utilizate ca elemente
intermediare de transmitere a fortelor sau
ca element de diseminare a fortelor
secundare.

Barele au, de regulă, poziţii vestibulare în

treimea medie a coroanei, în lungul ei
fiind fixate alte elemente accesorii, care
exercită forţe asupra unor sectoare
limitate.
BUTONI DE TRACTIUNE

Sunt elemente prefabricate, fiind

alcatuite din:

  o suprafata de sprijin de forma unei

talpite;

  o portiune in forma de ciuperca in

prelungire talpitei, cu axul
perpendicular pe suprafata acesteia.

Butonii sunt utilizati pentru aplicarea unor

forte de tractiune, prin intermediul
ligaturilor dentare sau a inelelor elastice.
CIRLIGELE

Sunt mici elemente de

sarma in forma de carlig,
cu diametrul de 0,7 mm,
sudate pe suprafata
inelelor, arcurilor sau
inglobate in gutiere.
Servesc ca punct de
aplicare a fortelor elastice.
BRACKET-URILE

Sunt elemente auxiliare

care se fixeaza pe suprafata
inelelor ortodontice sau
direct pe dinte, avand roul
de a sustine arcul, realizand
astfel o transmitere cat mai
eficienta a fortelor
ortodontice declansate de
acesta.
 PARTILE COMPONENTE ALE BRACKET-URILOR:

 baza – partea ce se ataşează pe suprafaţa dintelui. În dependenţă de dintele

pe care se aplică, are diferită curbură.
 corpul – partea la care aderă celelalte componente.
 aripioarele – pot fi 2 sau 4. Pe ele se aplică sârma de ligatură sau inelele
elastice, cu scop de a fixa arcul.
 slotul – şanţul central, ce poate fi rotund sau paralelipipedic în secţiune. În el
se aplică arcul
Clasificarea bracket-urilor
După lăţime:
 simple;
 duble.
După modul de fixare în slot a arcului:
 tradiţionali;
 sisteme Speed (activi şi pasivi).
După poziţionarea pe dinţi:
 vestibulari.
 orali (linguali):
 individuale (Incognito, Harmony);
 standarde.
După materialul confecţionat:
 metalice (oţel inoxidabil, aliajele Ti, poleite cu Au).
 din masă plastică (compozite);
 din ceramică;
 combinate.
După tipul informaţiilor:
 standard Edgewise.
 Tweed Edgewise.
 Ricketts.
 Andrews.
 Damon.
 Begg Light Wire.
ELEMENTE DE AGREGARE

•ligaturi dentare,

•inele,coroane si gutiere ortodontice,

•rasinile in tehnica adeziva

LIGATURI DENTARE

• se realizeaza din sirma moale,ce

se poate mula pe dinte

• Grosimea de 0,1-0,5mm

• Se executa pericervical sau in”X”

peste elementul activ

• Pot fi trecute peste mai multi

dinti,constituind aparate
ortodontice active de contentie
INELE ORTODONTICE

•Sunt centuri metalice ce se

aplica pe dintii neşlefuiţi
•Respectă parodonţiul
marginal şi nu înalţă ocluzia
•Sunt lipite de suprafaţele
dentare cu cimenturi
speciale
CLASIFICAREA INELELOR ORTODONTICE
După modul de confecţionare, pot fi:
 inele prefabricate;
 inele construite.

Inelele prefabricate sunt livrate într-o gamă variată de dimensiuni

şi forme, dar se pare că cel mai precis inel este cel construit.

După modul de realizare, inelele pot fi:

 Confecţionate prin lipire cu lot;
 Confecţionate prin plicaturare;
 Confecţionate prin sudură electrică prin puncte.
MULTUMIM PENTRU ATENTIE!