TARTRUL DENTAR

1
• Tartrul dentar este un complex organo-mineral, aderent de
suprafeţele dentare naturale şi artificiale rezultat din
mineralizarea plăcii bacteriene.
• 80/95% la adulţi;
• 35% între 9 – 14 ani
• excepţional sub 9 ani
• Hipocrat 460-374 î.e.n. – tartrul cauza gingivitelor
2
 Tartrul supragingival - caracteristici
• se depune la nivelul coroanei dentare, deasupra marginii gingivale,
fiind vizibil în cavitatea orală;
• depunerea se realizează mai întâi la nivel cervical, pentru ca mai apoi
să acopere suprafeţe din ce în ce mai extinse;
• depunerea poate fi la un singur dinte, pe un grup de dinţi, sau
generalizată;
• la început, are culoare alb-gălbuie, cu consistenţă redusă, este
moale, grunjos şi se înlătură cu uşurinţă
• în timp, consistenţa şi aderenţa tartrului cresc, iar culoarea tinde
spre maroniu-negru, prin impregnare cu pigmenţi din alimente,
băuturi, nicotină la fumători

3
Zonele predispuse depunerilor de tartru:
• suprafaţa linguală a incisivilor inferiori, în dreptul orificiului canalului
Wharton;
• suprafaţa vestibulară a molarilor superiori în dreptul orificiului
canalului Stenon;
• suprafaţa ocluzală a dinţilor laterali, cu o igienă deficitară.
• în cazuri extreme, tartrul poate forma o structură asemănătoare unei
punţi întinse pe dinţi adiacenţi, sau poate acoperi feţele ocuzale ale
dinţilor fără antagonişti funcţionali

4
Tartru supragingival a) alb-gălbui. b) impregnat cu pigment nicotinic.

5
 Tartrul subgingival- caracteristici
• este situat sub marginea gingivală, în şanţul
gingival şi în pungile parodontale;

• în pungile parodontale adânci, tartrul se

fixează în profunzime, pe rădăcina dintelui;

• are culoare maroniu închis spre negru;

• este dens, foarte aderent şi greu de dislocat;

• se evidenţiază cu ajutorul sondei

parodontale.

6
Depunerea sărurilor minerale se face în general între 2-14 zile de la
formarea plăcii bacteriene, prin nuclei de mineralizare pe faţa internă
adiacentă dintelui, care ulterior confluează generând depozite tartrice.

Viteza de precipitare a sărurilor este variabilă (0,10-0,15mg/zi) şi

depinde de:
• calitatea şi cantitatea secreţiei salivare, precum şi de variaţiile individuale ale
fluxului salivar;
• alinierea dinţilor pe arcadă;
• mecanismele locale de autocurăţire;
• gradul igienei orale;
• obiceiurile alimentare;
• pH-ul salivar crescut;
• concentraţiile mari de ioni de calciu
şi fosfat în salivă;
• concentraţiile mari ale proteinelor şi lipidelor bacteriene;
• concentraţiile mari ale proteinelor şi ureei la nivelul glandei
submandibulare;
• nivel-ul ridicat al lipidelor salivare.

7
8
9
 Compoziţia şi structura tartrului
• substanţe minerale - 75%, (după alţi autori variază
între 70-90%)
• substanţe organice - 15%;
• apă – 8%

10
 Componenta organică
• se depune la suprafaţa dintelui în straturi
succesive, fiind formată din:
• mucopolizaharide, celule epiteliale
descuamate, leucocite, resturi alimentare,
mucus, glucide, fosfolipide, acizi graşi,
colesterol şi proteine complexe.
• elementele organice sunt sintetizate fie de o
floră bacteriană variată, fie sunt de origine
salivară sau sanguină şi sunt capabile să se
mineralizeze.
• microorganismele predominante sunt: bacili,
coli, coci, actinomicete, bacili filamentoşi,
fungi.

11
 Componenta anorganică
• este reprezentată de:
• Ca3(PO4)2 - în proporţie de 75%:
• Ca2CO3 - în proporţie de 3%;
• Mg3(PO4)2 şi alte săruri.
• Proporţia elementelor minerale este:
Ca=37%, P=20%. Mg= I % şi Na =
0.2% şi cantităţi foarte reduse de Zn,
Sn, Br, Cu, Mn ,W, Au, Si, Al, Fe, F,
etc.

12
Structura este predominant cristalină:

• fosfat octocalcic
[Ca8(PO4)4(HPO4)25HO] (OCP);
• hidroxiapatită [Ca10(PO4)6 (OH)2] şi
• fosfatul tricalcic (whithelockita)
[Ca10(HPO4)(PO4)6] formează partea
anorganică a ambelor forme de tartru
(supra- şi subgingival), în timp ce
• brushita [CaHPO4-2H2O] se întâlneşte
doar în fazele iniţiale ale mineralizării
tartrului supragingival.

13
 Ataşarea tartrului la suprafaţa dentară
Mecanisme:
• prin intermediul peliculei dobândite;
• zona joncţiunii smalţ-cement (datorită
neregularităţilor anatomice);
• penetrarea bacteriilor din placa
bacteriană şi tartru direct în cement.

14
Relaţia tartru – parodonţiu marginal

Tartrul acţionează asupra parodonţiului prin

două modalităţi:
• prin acţiunea mecanică ce provoacă şi
întreţine ulceraţii gingivale, cu apariţia
ţesutului de granulaţie;
• prin acţiunea microorganismelor
componente ale plăcii bacteriene
nemineralizate de la suprafaţa tartrului.

15
PROFILAXIA PRIMARĂ ODONTO-

PARODONTALĂ

-PROFILAXIA CU FLUOR-

16
I. GENERALITĂŢI: SURSE-APORT, METABOLISM, ELIMINARE

II. RELAŢIA FLUOR-STRUCTURI DENTARE

• 1.Noţiuni de ontogeneză a smalţului
• 2.Doza cariopreventivă, efectul cariopreventiv
• 3.Nocivitatea fluorului

PROFILAXIA CU FLUOR
• 1.Fluorul aplicat sistemic- mecanisme şi metode
• 2.Fluorul aplicat local- mecanisme şi metode

17
I.GENERALITĂŢI:

SURSE-APORT, METABOLISM, ELIMINARE

 APA – cu conţinut de peste 0,5 ppm , natural sau artificial

- apa potabilă – conc. variabilă în funcţie de zonă
 ALIMENTELE – cu conţinut natural de fluor:
- frunzele de ceai (0,5 – 4 ppm), orez nedecorticat, peşte oceanic
- unele ape minerale (1,8 – 5,8 ppm)
- condimente – magadi (189 – 83000 ppm F)
 PRODUSELE COMERCIALE stomatologice cu fluor:
- sistemice (tablete, picături)
- cu aplicare locală (geluri, lacuri, soluţii)
 DIVERSE SURSE DE FLUOR:
- contaminarea apei, solului, aerului în zonele cu industre a aluminiului, sau
din fertilizatori cu fluor
- medicamente (tranchilizante, anestezice, etc.) cu fluor, fără contribuţie
majoră
- vesela utilizată la gătit (tetrafluoretilena=teflon, elibereaza F la fierbere)

18
Absorbtia F
la nivelul tractusului digestiv
• este dependentă de felul sării, deci şi de a ionului de însoţire (Ca, Mg,
Fe, Na, P);
• Combinaţiile cu Ca, Mg, Fe, sunt greu solubile şi deci greu
resorbabile;
• Combinaţiile cu Na şi P se resorb aproape în totalitate;NaFl se
absoarbe f. rapid (minute). Alimentele scad absorbţia – lapte- 70%
(interacţiune Fl/Ca)
• Absorbţie în stomac (in funcţie de pH, se cuplează cu ionul de
hidrogen_ formând acidul fluorhidric care străbate membranele
biologice) şi intestin
• F este transportat de către sânge, (plasma val. 0,7-2,4 microM–
Fl.ionic şi neionic) repartizându-se ţesuturilor dure (os, dinte), în
proporţie de 90% restul fiind depozitat în ţesuturile moi (rinichi,
creier, muşchi);
• La nivelul oaselor şi al dinţilor, nivelul de F poate creşte în funcţie de:
• concentraţia din aport
• perioada de timp cât se face aportul
• vârsta la care se face administrarea

19
Pe cale generală, încorporarea F în hidroxiapatită,
determină formarea de fluorapatită şi
fluorhidroxiapatită si depinde de perioada în care a
survenit (preeruptiv sau posteruptiv):

Fluorapatita
(microfotografie electronica x 1700) 20
Smalţul dentar conţine hidroxiapatita, compus cristalin format din Ca, P, H şi O2. Acidul
lactic produs de bacterii prin metabolizarea hidrocarbonatelor scade pH-ul cavităţii orale
suficient pentru a dizolva hidroxiapatita. Dacă remineralizarea nu este sufficient de rapidă
cu depozitare de Ca şi P provenind din salivă se produce caria dentară.
Aplicarea fluorurilor are două efecte:
•Ionii de fluor înlocuiesc grupul hidroxil în moleculele de hidroxiapatita formând
fluorapatita mai rezistentă la atacul acid
•Fl de la suprafaţa dinţilor creşte depozitarea de Ca şi P remineralizând smalţul 21
Preeruptiv

Din fluidul tisular(date recente din

literatură sugerează o eficienţă cariopreventivă
redusă a acestui tip de acumulare de F la nivelul smalţului).
• După formarea coroanei, înaintea erupţiei dentare,
deci în perioada maturării preeruptive, smalţul
beneficiază de F din fluidul tisular din jurul coroanei
care se fixează în structurile dure dentare.
• Justifică fluorizarea pe cale generală
• Studii experimentale arată că:
• la limita smalţ-dentină, gradientul este de 100
ppm F,
• la suprafaţa externă a smalţului, valoarea este de
500 ppm F.
22
 Posteruptiv
• creşterea concentraţiei de
F de la suprafaţa dintelui
este datorată în exclusivitate
F ionic din fluidele orale,
remodelarea generală nemaifiind posibilă;

• valoarea gradientului de F:
• nemodificată la joncţiunea smalţ-dentină,
• la exterior până la 900 ppm F (în zonele sărace în
F) şi 1600 ppm F acolo unde aportul zilnic este de
1 mg F.

23
• La nivelul dentinei şi cementului F se acumulează numai
prin aport pe cale generală. Dentina conţine de 4 ori mai
mult F decât smalţul. Valoarea se menţine constantă atât
timp cât dintele rămâne vital.
• Administrarea F în perioada prenatală nu se mai recomandă.
24
 ELIMINAREA FLUORULUI

• Rinichii reprezintă calea de elecţie pentru eliminarea

F din organism.
• O mică parte se elimină prin transpiraţie
• Prin proces de difuziune ajunge în salivă şi în fluidul
gingival, până la echilibrarea cu concentraţia
plasmatică.

25
 PIERDEREA FLUORULUI DIN SMALŢ

• FLUORUL LOCALIZAT SUPERFICIAL se poate pierde

prin schimb, difuzie si migratie de la mineral la fluidul
ce inconjoara smaltul.
• FLUORUL LEGAT FERM in cristalele de apatita se
poate pierde doar prin distrugerea cristalului
• eroziuni acide severe,
• resorbtia osteoclastica a tesuturilor
mezenchimale

26
 RELAŢIA FLUOR-STRUCTURĂ DENTARĂ
SMALŢ
• 85% in volume = faza minerala
• 3% proteine si lipide
• 12% apa

• prisme sau bastonaşe cu secţiunea hexagonală,

formată din mănunchiuri de cristalite;
• canale interprismatice prin care circulă fluidul
intercristalin

Apa + materialul organic umplu spatiul

intercristalin.
• Moleculele de acid, fluor, calciu, fosfat,
difuzeaza cu viteze masurabile.
• Fluorul difuzeaza ca ion liber sau ca
acid fluorhidric prin canalele interprismatice
odata cu acidul care initiaza si intretine procesul carios.
• => Inhibarea atacului acid la nivelul suprafetelor
intercristaline.

27
 FLUORUL IN SMALTUL DENTAR
VARIANTE STRUCTURALE

1. Fluor incorporat structural, ca parte integranta a retelei cristaline,

cind poate fi localizat:
• in interiorul cristalului, legat ferm
• la suprafata cristalului, adsorbit (puternic sau slab)

2. Ca ion independent (fluorul liber din fluidul intercristalin)

3. Sub forma de cristal secundar (CaF2) depus la suprafata cristalelor

de apatita sau in afara smaltului.

28
 II. RELAŢIA FLUOR-STRUCTURĂ DENTARĂ
• Cristalele de la nivelul smalţului au formă şi dimensiuni regulate,
creşterea lor fiind controlată de o proteină din smalţ-enamelină. F
interacţionează cu această proteină nepermiţând înlocuirea ei de
la nivelul cristalelor.

• Aplicarea F pe cale generală favorizează creşterea regulată a

cristalelor.

• Distribuţia F în grosimea smalţului imatur nu este uniformă,

concentraţia fiind mai mare la suprafaţă. Într-un studiu realizat la nivelul
dinţilor frontali recent erupţi, cea mai mare concentraţie găsită a fost la nivelul marginii
incizale, aceasta scăzând spre regiunile cervicale mai recent formate. În cazul dinţilor maturi
situaţi se inversează.

• Acumularea F la suprafaţa dinţilor este continuă atât timp cât

smalţul este poros, deci până la încheierea mineralizării dinţilor.
29
 1. STRUCTURA FIZICO - CHIMICĂ A ŢESUTURILOR DENTARE
MINERALIZATE

a) SMALŢ: Solid poros

• fază cristalină 96% (gravimetric)
Componenţii fazei cristaline:

• Fosfat de calciu cristalizat sub diferite forme, cu diferite solubilităţi

şi proporţii Ca/P: Carbonoapatita (predominantă); fosfat octocalcic
cristalizat; fosfat acid de calciu cristalizat; fosfat acid de calciu
anhidru.
• matrice: apă/material organic (proteine, lipide), 4%

b) DENTINĂ, CEMENT: porozitate mult mai mare: -

• fază cristalină: ~ 60%
• amestec apă/material organic:~30%
• acces al fluorului considerabil mai mare decât în smalţ (de
aprox. 4x) capacitate limitată de remineralizare a dentinei,
datorită fosfoproteinei (proteină necolagenică) ce blochează
acţiunea fluorului.
30
 ACŢIUNEA ANTICARIE A FLUORULUI
FORMA ACTIVĂ/ Locul
acţiunii/ Condiţii de
Efecte Substrat aplicare Efecte determinate Mod de acţiune

1. DIR. Ţesutul dentar -Fluorul ionic/interfaţa 1.reducerea -reducerea pH-ului critic

mineralizat dinte: fluide orale. demineraliz. (de la 5,5 la 4,5);
-Conc. mică, aplicare 2.accelerarea -creşterea rezistenţei la
frecventă, topică. remineralizării acid;
-Acţionează la pH acid ( -scăderea solubilităţii
5,5) HAP;
-depunere FHAP şi FAP.

2. INDIR. Microflora -Fluorul ionic/interfaţa 1.Acţiune

plăcii fluide orale:placă antimicrobiană
bacteriene bacteriană. 2.Reducerea mediului
-Concentraţie mică, acid din cavitatea
aplicare frecventă, locală. orală.
Acţionează la pH 5,5

31
 Mecanismul de remineralizare
-Demineralizarea smaltului determina eliberarea ionilor de Ca si P
din hidroxiapatita in saliva care din solutie nesaturata se transforma intr-
una saturata in ioni de Ca si P
- capacitatea tampon a salivei ridica pH la un nivel neutru iar ionii de
Ca si P se precipita pe suprafata smaltului producand in strat de HA mai
rezistent la atacul acid;
- daca exista suficiente fluoruri in
saliva se formeaza FAP care este
mai rezistenta la atacurile acide
comparativ cu HA

32
 MECANISMELE ANTICARIE ALE FLUORULUI
În condiţiile în care este disponibil la suprafaţa dinţilor, fluorul acţionează
prin trei mecanisme principale topice :
- Reducerea demineralizării prin reducerea vitezei de dizolvare a
cristalelor superficiale de smalţ în condiţii acide
- Creşterea remineralizării la suprafaţa cristalelor din stratul superficial
şi din zonele subsuperficiale.
- Inhibarea activităţii bacteriilor sensibile (Streptococ Mutans), prin:
• influentarea structura membranei celulare, cu scăderea utilizării glucozei
necesare multiplicării celulare si reducerea formării polizaharizilor extra
si intracelulari;
• blocarea degradarii hidratilor de carbon la acest nivel prin inhibare
enzimatică la nivelul eunolazei, urmată de scăderea productiei de acid;
• La suprafata smaltului reduc energia liberă inhiband aderenta
microbiană;
• în salivă si la nivelul plăcii bacteriene determină intensificarea
remineralizării smaltului prin potentializarea tendintei de precipitare a
componentelor anorganice, cu formarea unor cicatrici din cristale de 33
fluorapatită foarte rezistente la atacul acid.
DOZA CARIOSTATICĂ ,DOZA CARIOPREVENTIVA

• Doza cariostatică - e dată de cantitatea de F ce poate opri

evoluţia proceselor carioase.
• Efectul cariostatic-se referă la acţiunea F de a întrerupe
evoluţia proceselor carioase.
• Doza cariopreventivă-cantitatea de F care aplicat pe cale
generală, are efect cariopreventiv maxim, iar riscul de apariţie
a fluorozei dentare este minim. Valoarea este de 1mg/zi F.
• Efectul cariopreventiv-fenomenul de prevenire a reducerii
leziunilor carioase. Se obţine prin asigurarea zilnică a 1-1.3
mg şi depinde de:
• aportul zilnic
• vârsta la care se începe administrarea
• forma de aplicare, generală sau locală
• intervalul de timp cât se asigură administrarea

34
 INTOXICAŢIA CRONICĂ –
FLUOROZA DENTARĂ

• apare în condiţiile unui aport crescut (peste 2 -3 mg

F/ zi, din surse cumulate sau singulare) în perioada
de formare a smalţului dentar (până la vârsta de 6 -7
ani).

35
 FACTORI DE RISC PENTRU FLUOROZA DENTARA
• factorii individuali
• factorii de mediu

FACTORII INDIVIDUALI
• Malnutritia. Argument: fluorul se absoarbe mai repede la un copil malnutrit,
pentru ca F nu formeaza complexe insolubile cu alte substante.
Contraargument:la un copil malnutrit depozitarea F este mai lenta datorita
unei cresteri osoase lente.

• Intarcarea prematura – copiii alimentati natural sunt mai putin expusi la

fluoroza

• Aciditatea urinara crescuta (dieta este determinantul major al pHului

urinar. pH-ul mai depinde si de anumite medicamente, afectiuni respiratorii si
activitatea fizica) – favorizeaza retentia de F

• Afectiunile metabolice – pot, de asemenea, sa influenteze retentia de F

(diabet).
36
 FACTORI DE MEDIU

• Temperatura – influenteaza cantitatea de apa consumata.

• Altitudinea – se presupune ca altitudini de peste 1000 m ar
favoriza aparitia fluorozei dentare (acidoza respiratorie)
• pH-ul apei influenteaza c% de F din apa: apele acide au c
% mai mari de F

37
 FLUOROZA DENTARA – GRADE (DEAN)

• fluoroza incerta – smaltul prezinta mici linii

albicioase.
• fluoroza incipienta – smaltul prezinta mici pete
albicioase care nu depasesc mai mult de 12% din
suprafata dintelui.
• fluoroza benigna – benzile opace cuprind 50% din
suprafata dentara.
• fluoroza moderata – toate suprafetele dintelui sunt
interesate + abraziune avansata.
• fluoroza severa – aspect erodat al dintelui, cu mici
cavitati izolate sau confluate.

38
FORME DE FLUOROZA VERY MILD SI MILD

39
FORME DE FLUOROZA MODERATA SI SEVERA

40
Diagnosticul diferenţial al fluorozei dentare cu opacităţi localizate
sau generalizate ale smalţului:
FLUOROZA DENTARĂ OPACITĂŢI LOCALIZATE SAU
GENERALIZATE ALE
SMALŢULUI
* simetrice * foarte rar simetrice
DISTRIBUŢIE * interesează majoritatea dinţilor * interesează unul sau câţiva dinţi

de elecţie la nivelul marginii mai ales la nivelul feţei vestibulare a

incizale sau ocluzale, fiind incisivilor maxilari, la mijlocul 1/3
vizibilă pe toată suprafaţa incizale.
LOCALIZARE dintelui bine uscat.

placarde opace, orizontale opacităţi bine circumscrise sub formă de

difuze, situate dincolo de pete rotunde sau ovale.
ASPECT striaţiile naturale ale smalţului.

vizibile în lumina reflectată pe vizibile direct în lumina naturală.

EVIDENŢIERE
dinte perfect uscat. 41
 Fluorizarea pe cale generala

• Metode
• fluorizarea apei potabile
• fluorizarea sării de bucătărie
• fluorizarea diverselor alimente
• fluorizarea cu tablete

42
 FLUORIZAREA APEI
- Istoric
• In sec. XIX, in America de Nord si Europa – zone cu
pătare endemica a dintilor
• Frederick McKay – primul care a investigat “petele
brune de Colorado”, puse inintial pe seama conditiilor
geologice.
• In 1920, doua comunitati isi schimba sursele de
alimentare cu apa.
• In 1930, se perfectioneaza metodele analitice de dozare
a fluorului in apa.
• In 1931 – Dean este desemnat sa clarifice legatura
dintre F si pătarea endemica a dintilor.
• In 1933 – Dean publica primul studiu referitor la
distributia fluorozei in SUA.
43
 Fluorizarea apei -Istoric
NIVELUL F IN APA SI CARIA DENTARA
• In 1940 s-a publicat “studiul celor 21 de orase” (Dean).
• Cea mai importanta afirmatie: “prevalenta extrem de
scazuta a cariei dentare asociata cu o concentratie
de 1 ppm F in apa de baut, care produce doar
ocazional forme medii de fluoroza, fara
semnificatie estetica”.

FLUORIZAREA APEI IN SUA

• Ipoteza realizarii artificiale a c% de 1ppm in apa potabila.
• In ianuarie 1945 a demarat primul experiment de fluorizare
artificiala a apei din lume, in Grand Rapids (Michigan).

44
LA NIVELUL ANULUI 2002
162 milioane e oameni, reprezentind 62% din populatia SUA, consumau apa fluorizata

45
46
 Oponentii fluorizarii apei
1.Fluorizarea apei inseamna irosirea fluorului.
R: Mai putin de 0,1% din apa fluorizata este consumata de copii, restul fiind
utilizata in scop sanitar,etc.

2.Fluorul determina corodarea tevilor de distributie a apei .

R: Coroziunea este determinata de calitatile fizico-chimice ale apei.

3.Fluorul modifica gustul ,culoarea si mirosul apei .

R: Experimentele realizate nu idica prezenta modificarilor mentionate anterior.

4.Duritatea apei ingreuneaza introducerea fluorului.

R: Ca si Mg pot reduce solubilitatea fluorului ,efectul fiind neglijabil.

5.Distributia neuniforma a fluorului in apa , rezultand concentratii

inegale.
R:La o concentratie de 1ppm fluorul nu se precipita in apa

6.Este imposibil de controlat cantitatea de fluor ingerata de fiecare

persoana.
R: Concentratia de 1ppm a fost stabilita luand in consideratie aceste variabile

47
Argumente / contraargumente
7.Apa pura este mai buna.
R: Nu exista apa pura, in aceasta existand substante cu concentratii mai
mari considerate periculoase
8.Fluorul introdus in apa ar putea contamina mediul
inconjurator.
R: Fluorul este prezenta in toate tipurile de apa ,cu exceptia apei de
ploaie.Concentratia in apa marii este de 1,2ppm

9. Fluorul cauzeaza boli de inima,rinichi,ficat si diabet.

R: Rezultatele studiilor realizate in 64 de orase nu sustin aceste afirmatii.

10. Fluorul reprezinta medicatie in masa.

R:Fluorul nu trateaza.Este o substanta nutritiva care previne aparitia
cariei dentare,asemenea altor minerale care participa la formarea
structurii dentare.

11. Fluorul din apa potabila poate produce reactii adverse.

R:Studiile realizate indica faptul ca la o concentratie de 1ppm de fluor in
apa reactiile alergice sunt extrem de rare.
.
48
 Fluorizarea cu tablete

ADMINISTRAREA TABLETELOR FLUORURATE

- se recomandă copiilor din grupurile „high
risk”
- nu se asociază cu alte metode de fluorizare
generală (fluorizarea apei, fluorizarea laptelui,
fluorizarea sării de bucătărie)
Produs fluorurat Concentratie (mg)

Tablete

Zymafluor 0.25mg, 1 mg
EtheDent 0.25mg, 0.5mg, 1mg
Luride Lozi-Tabs 0.25mg, 0.5mg, 1mg
Fluoritab 0.5mg
Pharmaflur 1.1 0.5mg
Generic sodium fluoride 0.5mg,1mg
Karidium 1mg
Luride-SF Lozi-Tabs 1mg
Fluoride,Flura 1mg

49
 SCHEMĂ DE ADMINISTRARE A TABLETELOR FLUORURATE
(„Recomandări privind administrarea calciului, fosforului,
magneziului, vitaminei D şi fluorului”. Washington DC, 1997)

Concentraţia F în apa de băut

Vârsta < 0,3 ppm F 0,3 – 0,6 ppm F > 0,6 ppm F

0 - 6 luni Nimic Nimic Nimic

6 luni – 3 ani 0,25 mg/zi Nimic Nimic

3 – 6 ani 0,50 mg/zi 0,25 mg/zi Nimic

6 – 16 ani 1,0 mg/zi 0,50 mg/zi Nimic

50
RECOMANDĂRI PRIVIND APORTUL ZILNIC TOTAL DE FLUOR
(ALIMENTAŢIE + SUPLIMENTE) ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ ŞI
GREUTATE CORPORALĂ (ADA Fluoridation Facts, 20 mai, 2002)

Vârsta Greutatea (kg) Doza adecvată* Doza maximă tolerabilă*

(mg/zi) (mg/zi)

0 – 6 luni 7 0,01 0,7

6 – 12 luni 9 0,5 0,9

1 – 3 ani 13 0,7 1,3

4 – 8 ani 22 1,1 2,2

≥ 9ani 40 - 76 2,0 – 3,8 10,0

*1 – aport cu efect maxim de prevenire a cariei dentare fără a produce efecte secundare notabile ( fluoroză dentară
moderată)
*2 – doza maximă de fluor care poate fi ingerată zilnic fără riscul a produce efecte secundare generale, valabilă pentru
aproape întreaga populaţie.
51
 PAUZE ÎN ADMINISTRAREA TABLETELOR
FLUORURATE

Se recomandă întreruperea fluorizării prin tablete în

perioada de mineralizare a smalţului la nivelul
incisivilor superiori, pentru a minimaliza riscul de
apariţie a “mild fluorosis”:
• La băieţi: între 15 – 24 luni
• La fete: între 21 – 30 luni

52
 CONTRAINDICATII IN ADMINISTRAREA TABLETELOR
FLUORURATE

• Artrita;
• Boli de stomac sau intestinale;
• Boli renale;
• Dinti modificati de culoare, patati sau gauriti;
• Reactii alergice sau reactii neobisnuite la fluor,
tartazina, alte medicamente, alimente, vopsele sau
conservanti;
• Femei gravide sau care urmeaza tratamente de
fertilizare;
• Femei care alapteaza la san;
• Interactiunea cu alte produse care contin saruri de
aluminiu, calciu si magneziu (ex. antiacide) 53
 EFECTE ADVERSE ALE TABLETELOR
FLUORURATE

Dozele recomandate de fluorura de sodiu produc rare

efecte adverse. Efecte secundare severe pot aparea in
cazul unui aport in exces de fluor si ele include:
•Durere si redoare in oase si articulatii;
•Scaune negre “ca de smoala”;
•Sange in vomismente;
•Dinti patati sau cu modificari de culoare;
•Greata, voma;
•Eruptii cutanate, prurit;
•Rani in cavitatea orala si pe buze;
•Dureri de stomac;
•Astenie neobisnuita.

54
 FLUORIZAREA SĂRII DE BUCĂTĂRIE

• Se practică în special în Elveţia, Franţa, Ungaria şi recent, în

Romania (insuficient promovată => ineficienţă).

• La un consum mediu de 6 g sare/zi, se impune un adaos de 200 –

250 mg NaF/kg sare.

• Oferă libertate de alegere.

• La copii nu poate asigura un aport optim de fluor.

• Efectul cariostatic se instalează la un aport de 1 mg F/zi.

55
 FLUORIZAREA LAPTELUI
• Tari in care se practica fluorizarea laptelui:
• ANGLIA SI SCOTIA
• CHILE
• UNGARIA
• RUSIA
• BULGARIA
• CHINA

• DOZA: 5 ppm NaF se adauga in 200 ml lapte.

Laptele trebuie consumat in decurs de 30 de
minute.

56
 PLANIFICAREA UNUI PROGRAM DE FLUORIZARE A
LAPTELUI

• Aspecte care se iau in considerare inainte de demararea unui

program de fluorizare a laptelui:

• 1. Statusul odontal: indicele CAO determinat trebuie sa fie

moderat catre foarte mare. Indicele SiC trebuie sa fie de
asemenea foarte mare.

• 2. Existenta altor surse de fluorizare sistemica ( F in apa,

ingestia tabletelor fluorurate).

• 3. Analiza urinei. Este obligatorie monitorizarea nivelului de fluor

in urina.

• 4. Distributia laptelui. Existenta unui sistem de distributie a

laptelui in scoli sau gradinite si desemnarea persoanelor de
supraveghere a consumului de lapte.
57
 EFECTELE FLUORULUI
APLICAT PE CALE GENERALĂ, SUNT:

• creşterea vitezei de dezvoltare a cristalelor, care în

final ating o talie mai mare

• sunt mai uniforme şi mai rezistente la atacul acid

• atenuarea reliefului ocluzal şi a taliei dinţilor

• întârzierea erupţiei dentare (6-12 luni)

58
Fluorizarea locala

59
 EFECTELE FLUORULUI APLICAT LOCAL

• reducerea demineralizării şi favorizarea remineralizării

• concentraţia crescută de fluor favorizează captarea lui de către

mineral, diminuându-i rata de disociere.

• concentraţia redusă de fluor – inhibă producerea de acid de către

bacteriile din placa bacteriană.

• Efectul preventiv al fluorului implică trei mecanisme principale:

• reducerea demineralizării smalţului în condiţii acide
• creşterea ratei de remineralizare la nivelul leziunilor incipiente
• la nivel bacterian F inhibă enolaza, care reduce rata glicolitică
şi transportul intracelular al glucidelor
60
METODE DE APLICARE LOCALĂ A
FLUORULUI

A. METODE NON-PROFESIONALE
B. METODE PROFESIONALE

61
 A. METODELE NON-PROFESIONALE

Pastele de dinţi
substanţe active: NaF, SnF2, aminofluoruri, MFP
concentraţii:
1000 - 1500 ppm F (adulţi)
250 – 550 ppm F (copii)
Rata de înghiţire a pastei de dinţi de către copii:
la 2 ani: 80%
între 2-4 ani: 60%
la 6 ani: < 20%

62
Consum de C% F în pastă 1 periaj dentar
pastă
Copii 250 – 500 ppm 1 g pastă - 1mgF/ mai
puţin de 5 mm
1000 – 1500 ppm 0.25 g pastă – risc de
înghiţire
Doza toxică –
33g (1500ppm)
50g (1000ppm)
Adulţi 1000 – 1500 ppm 1 g pastă

63
 Apele de gură cu F

• Eficiente in reducerea riscului la caria dentara Produse fluorurate

• se pot face clatiri cu frecventa variabila in ACT 0.05%Na F
functie de substanta activa si de concentratie Fluorigard 0.05%Na F
Listerine Tooth Defense 0.0221% Na F
( zilnice pana la o clatire la 2 luni) Gel-Kam 0.04% Na F
• Poate urma dupa periajul dentar cu paste MouthKote 0.04% NaF
care contin fluor ( nu exista risc de Fluorise 0,2% Na F
supradozare) Point-Two 0.2% Na F
• usor de aplicat si costuri reduse PreviDent Rinse 0.2% Na F
Stannous Fluoride 0.63% SnF
Gel-Kam 0.63%Sn F

METODE Concentraţie (ppm) Reducerea cariei

0.1%F–1000ppm (%)

Soluţie-0.05% NaF, clătiri zilnice 225ppm 30 – 40

Soluţie-0.4% SnF2, clătiri zilnice 200 ppm 30 – 40

Soluţie–0.2% NaF, clătiri saptamânale 900ppm 30 – 40,

după 2 ani

 
Soluţie-1% SnF2, clătiri săptămânale 2500 ppm

Soluţie aminofluoruri 5 min/ zi - CHX 250 ppm   64

 In anul 1999 a fost introdus la
populaţia şcolară (clasele I - IV)
din patru centre pilot din
România (Bucureşti, Iaşi ,
Timişoara şi Constanţa)
Programul Naţional de Prevenire
a Afecţiunilor Oro-Dentare, care
constă în clătiri orale
săptămânale cu o soluţie
fluorurată (NaF 0,2%) – soluţia
Fluorostom produsă la ICCF
Bucureşti.

65
66
 “KING FLUORIDE “(Oregon,USA)

Programe de clatiri orale cu NaF0,2% in scoli in USA(2004)

Protocol administrativ :
1.Realizarea unui chestionar destinat parintilor .Se obtin
date concrete in privinta interesului acestuia de a participa la
program
2.Obtinerea aprobarii directorului de scoala
3.Obtinerea aprobarii scrise a parintilor.
4.Asigurarea unui spatiu adecvat depozitarii solutiei
fluorurate (intuneric,20-25grade)
5.Recrutarea si pregatirea parintilor si a profesorilor
voluntari in defasurarea programului .
6.Pregatirea fiselor individuale de clatire a copiilor utile la
prelucrarea statistica a datelor(se face annual).
7.Pregatirea solutiilor de clatire(mixarea pulberilor de NaF
cu apa)
8.Repetitii cu copii inainte de clatirile cu solutiile de NaF
9.Predarea fiselor pentru prelucrarea statistica la data de 15
martie in fiecare an
67
Geluri
• Gel neutru NaF 1.1% (5000 ppm), pH 7
(NeutroGard)
• se poate utiliza în loc de pastă de dinţi
• Indicaţii: copii “high risk”, după vârsta de 6 ani
Geluri fluorurate
Gel-Kam 0.4% SnF
Gel-Tin 0.4% SnF
Stop 0.4% SnF
Florura de staniu 0.4% SnF

Klarigel 1.1%Sn F
Klarigen-N 1.1%Sn F
Prevident 1.1%Sn F
Thera-Flur 1.1%Sn F
Thera-Flur-N 1.1%Sn F
DentaGel 1.1% 1.1%Sn F
NeutraGard Advanced 1.1%Sn F
Luride 1.2% SnF
Prevident Plus 1.2% SnF
68
 Alte modalităţi de aplicare locală non-profesională a
fluorurilor:
• Scobitorile impregnate cu fluor (Sanodent 0,1mg / scobitoare; TePe
0,15 mg/scobitoare):
• sunt impregnate cu fluoruri si CHX si utlizate in spatiile aproximale
ale dintilor posteriori cu risc crescut de dezvoltare a afectiunilor
odonto-parodontale
• Scobitorile impregnate cu NaF elibereaza rapid F, utilizarea
acestora timp de 1 min nu asigura cantitatea necesara de F
asigurata de o tableta de 0,25 mg F dar ramane un vehicul
eliberator de F utilizat acasa.

• Aţa dentară impregnată (Sanodent 0.035mg F/m , Dentotape 0.33mg

F/m )

• Gumele cu fluor (Fluorette, Fluodent, cu 0,025 mg F)

• Substituenţii de salivă cu fluor

• Saliva substitutes, 0.02% F , (NaF+Xylitol) or 0.2% F
• Saliva substitutes, 0.02% F , (Natrium-monofluor- fosfat + Xylitol)
69
B. METODE PROFESIONALE
Soluţii fluorurate
• Soluţie neutră de NaF 2%
• Aplicaţii săptămânale, timp de 4 săptămâni la copii de
3,7,11,13 ani
• Scop: prevenirea cariei dentare
• După KNUTSON, sol. neutră de NaF 2% se aplică de3
ori pe an, timp de 3 – 8 minute.
• Fluorură de Staniu 8%
• Este instabilă, se recomandă prepararea ei pentru
fiecare pacient
• Se aplică la interval de 6 luni
• Dezavantaje: gust neplăcut, coloraţii dentare, dificil de
aplicat la copii

70
• Solutia APF 1,23% pH= 3,5
Se aplică similar cu SnF2
Dezavantaje: este agresiv faţă de restaurările compozite, porţelan

• Aminofluoruri (Fluoramin)
Se aplică numai după vîrsta de 4 ani, de două ori pe an
Protocol clinic asemănător cu cel de la Sn F2
Se evită contactul prelungit cu mucoasa orală
După aplicarea soluţiilor fluorurate nu se bea, nu se mănîncă, nu se clăteşte
timp de 30 min.
Solutii bicomponente: SnF2 (1,64% F) + APF (0,31%F)
Eficienţă superioară soluţiilor monocomponente
Protocol de utilizare:
- Preparare prin amestecare cu apa
- Clatire 60 s. SnF2
- Clatire 60 s. cu APF

71
 Solutii
Protocol clinic:
• - periaj profesional , numai în prima şedinţă a fiecărei serii de 4
aplicaţii
• - se izolează grupul de dinţi, se usucă
• - se aplică sol. de NaF 2%
• - se lasă să se usuce timp de 3 minute
• - se evită contactul cu parodonţiul marginal

METODE Concentraţie (ppm) Reducerea cariei

0.1%F–1000ppm (%)

Soluţie-0.05% NaF, clătiri zilnice 225ppm 30 – 40

Soluţie-0.4% SnF2, clătiri zilnice 200 ppm 30 – 40

Soluţie–0.2% NaF, clătiri saptamânale 900ppm 30 – 40,

după 2 ani

 
Soluţie-1% SnF2, clătiri săptămânale 2500 ppm
 
Soluţie aminofluoruri 5 min/ zi - CHX 250 ppm

72
 Geluri
APF (Fluorură Fosfatică Acidulată)
• 1,23 % F-, pH = 3,5
• Indicaţii:- desensibilizare, o dată pe săptămână , timp
de 1 – 6 săptămâni
• - profilaxia cariei dentare: de două ori pe an
• Are proprietăţi tixotropice
Protocol clinic
• periaj profesional cu pastă sau pulbere fără F
• uscarea arcadei
• aplicare cu ajutorul gutierelor prefabricate ( max. 2,5 ml
in fiecare gutieră) şi menţinerea acestora pe arcade
timp de 4 min.
• se îndepărtează gutierele şi se menţine aspiraţia
salivară timp de 10 min.
• nu se bea, nu se mănîncă, nu se clăteşte timp de 30
min. 73
 Spume fluorurate

• 2,0 % NaF, pH neutru

• Indicaţii şi protocol clinic - aceleaşi ca la APF

74
 Lacuri fluorurate
• Indicate la copii cu risc mediu sau mare de producere a
cariei dentare ,în special la copii necooperanţi, sau la
marginile restaurărilor protetice, pe rădăcini dezgolite, pe
carii incipiente
• rezistă în cavitatea orală pînă la o săptămână
• eliberează fluorul lent devenind un rezervor de fluorura de
calciu,care elibereaza F in momentul in care pH salivar
scade
• Trebuie aplicate la intervale de 3-4 luni pentru a mentine
efectul cariopreventiv
• Duraphat nu are efect semnificativ asupra Streptococcus
mutans din saliva, efectul cariostatic fiind determinat de
remineralizarea leziunilor initiale carioase.(Zikert si Emilson)
• pot exista usoare reactii adverse
• Nu se utilizeaza la pacientii cu gingivite si stomatite
• Nu exista riscul intoxicatiilor deoarece se aplica o cantitate
redusa de lac (0,3-0,6 ml)

75
 Produs Concentratie (ppm) Reducerea cariei (%)
0.1%F–1000ppm

NaF – 1.7% 8.000ppm 40 - 50

NaF – 5% - Duraphat si Duraflor 25.000ppm 50 - 60

2,26%F

NaF – 5% - 10.000ppm  
Fluor Protector -1% F

76
 (Duraphat, 22.600 ppm F)

Protocol clinic:
• periajul suprafeţei dentare (nu este obligatoriu)
• uscarea suprafeţei dentare ( nu este obligatorie)
• aplicarea lacului pe suprafeţele dentare
• după uscarea acestuia, timp de 4 ore nu se bea, nu se
mănîncă
• în ziua aplicării se evită periajul dentar

Fluorprotector (5,0% NaF)

Protocol clinic:
- asemănător aplicării Duraphat

77
PROTOCOL CLINIC AL APLICARII LACURILOR FLUORURATE
• Dinti temporari cu zone de demineralizare

78
PROTOCOL CLINIC AL APLICARII LACURILOR FLUORURATE

1. Aplicarea unei picături de lac într-un godeu

79
PROTOCOL CLINIC AL APLICARII LACURILOR FLUORURATE
2. Ştergerea suprafeţelor dentare cu comprese sterile

80
PROTOCOL CLINIC AL APLICARII LACURILOR FLUORURATE

3. Pensularea lacului pe suprafetele dentare

81
PROTOCOL CLINIC AL APLICARII LACURILOR FLUORURATE

4. Aspect final, dupa aplicarea si priza lacului

82
Dispozitive cu eliberare lentă de fluor
-Se recomandă copiilor “high risk”

83
Dispozitive cu eliberare lenta de F
• Tablete bioadezive ce se fixează pe dinţii care prezintă cariosusceptiblitatea cea
mai mare.
• Membranele copolimerice au apărut recent în S.U.A. şi sunt de tipul unui rezervor
cu eliberare controlată formate dintr-un miez de copolimer hidroximetil metacrilat
/ metil metacrilat încărcate cu o cantitate precisă de fluorură de sodiu. Miezul este
înconjurat de o membrană copolimerică care controlează rata de eliberare a
fluorului – între 0.02 şi 1.0 mgF/zi pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 180 de zile.
• Plăcuţele de sticlă au apărut pentru prima dată în Marea Britanie. Aceste plăcuţe
au diametrul de 4mm şi se fixează la nivelul molarilor maxilari prin tehnica
laminării, se dizolvă lent în contact cu saliva, eliberând astfel fluorul conţinut.
• Obturaţii coronare cu materiale ce
elibereaza F : glass ionomeri, răşini modificate
glass ionomeri, giomeri, compomeri, compozite
cu fluor.

84
 Scheme de aplicare locală a fluorurilor în funcţie de riscul
carios şi vârsta pacientului, propuse de Disciplina de
Dentistică Preventivă Iaşi (Dănilă, 2005)

RISC CARIOS INDICAŢII DE APLICARE LOCALĂ A FLUORURILOR

Copii de 2 – 3 ani Copii de 3 – 6 ani Adulţi şi copii peste
6 ani

Risc carios mic Paste fără F Paste cu 250-550 ppm F Paste cu 1000 – 1500 ppm F,
2 periaje/zi 2 periaje supravegheate/zi 2 periaje /zi

Risc carios Paste cu Paste cu 250-550 ppm F 2 - Paste cu 1000 - 1500 ppm F, în 2
înalt 250-550 ppm F, periaje supravegheate/zi periaje /zi
2 periaje - Aplicare de lacuri fluorurate, - Clătiri orale cu sol. NaF, zilnice
supravegheate/zi de 2 ori/an (0,05%)/ săptămânale (0,2%).
- Aplicare bianuală profesională de gel
fluorurat (12.300 ppm F), sau aplicare
săptămânală individuală de gel
fluorurat (5000 ppm)
- aplicare de dispozitive cu eliberare
lentă de fluor

85
 Scheme propuse de aplicare locală a
fluorurilor în cazuri speciale (Dănilă, 2005)
SITUAŢIE CLINICĂ INDICAŢII DE APLICARE LOCALĂ A FLUORURILOR

Purtător de aparate ortodontice, - Paste cu 1000 – 1500 ppm F, 2 periaje /zi

punţi dentare, femei gravide - Clătiri orale cu sol. NaF, zilnice (0,05%)/ săptămânale (0,2%).
- Aplicare de dispozitive cu eliberare lentă de fluor (unde este posibil)

Hiposialie, xerostomie - Paste cu 1000 – 1500 ppm F, 2 periaje /zi

- Clătiri orale cu sol. NaF, bizilnice (0,2%), în special după mese.
- aplicaţii lunare de gel fluorurat (12.300 ppm)

Eroziune dentară - Paste cu 1000 – 1500 ppm F, 2 periaje /zi, cu periuţe „soft”. Se evită pastele cu
efect de albire (abrazive)
- Gel fluorurat cu aplicare individuală (5000 ppm), seara înainte de culcare

Hiperestezie dentară - Lacuri fluorurate, în aplicaţii consecutive pe zonele de hiperestezie, sau

- Geluri fluorurate neutre (NaF 2%), aplicate zilnic până la remiterea
simptomelor, sau
- Aplicaţii topice profesionale cu soluţii fluorurate (2% sau 8%)

86
Pacient R.D. 26 ani - prezintă leziuni de
demineralizare la nivelul grupului frontal inferior.
Obturaţii cu glass ionomer.

87
88
89
Pacient S.D. Leziuni erozive grup lateral
ambele arcade

90
91
Pacient T.G. 20 ani – leziuni de
demineralizare

92
93
 Pro sau contra fluorizare?
• Exista numeroase grupuri care, inca din vremea
Razboiului Rece, sunt impotriva mijloacelor de
fluorizare, considerand aceste masuri drept
manipulare din partea guvernelor sau, si mai
grav, drept intentii de otravirea a populatiei;

• Adeptii acestor miscari aduc drept argumente

faptul ca fluorul a fost folosit de nazisti pentru
sterilizarea si sedarea detinutilor din lagarele de
concentrare, el gasindu-se in medicamente
precum Prozacul (Hidrocoluria Fluoxetena) sau in
gazul Sarin (Fluorura Isopropil-Methil-Fosforil),
precum si in otrava impotriva rozatoarelor;

94
• Exista cercetari care sustin ca fluorul scade
durata de viata, reduce IQ-ul, provoca boli ale
sistemului osos,boli degenerative precum
Alzheimer (prin afinitatea sa pentru aluminiu),
afectiuni renale, diabet;
versus

(www.iluminati.com) (www.mercola.com)

• Aceste cercetari nu sunt insa confirmate de

comunitatea stiintifica de drept, existand chiar
studii care dezmint afirmatiile de mai sus; 95
Conversia concentratiei fluorului
( % / ppm)
APF (10)(%)(1000) ppm
1.1% 10,000
1.23% 12,300
NaF (4.5)(%)(1000)
0.05% 225
0.20% 900
0.44% 1,980
1.0 % 4,500
1.1% 4,950
2.0% 9,000
5.0% 22,500
SnF2 (2.4)(%)(1000)
0.40% 960
0.63% 1,512

96
Es el procedimiento más eficaz en la lucha contra la caries; el mecanismo de acción
del flúor es doble:
1. Incorporación al esmalte, transformando la hidroxiapatita en fluorapatita, que es
más resistente a la descalcificación.
 Actualmente se acepta que la reacción química entre la hidroxiapatita y la
fluorapatita presenta una reversibilidad en función de la concentración de flúor en
el entorno del esmalte dental; de modo que la fluorapatita no sería una situación
definitiva y estable.
2. Inhibición de las reacciones de glucolisis de la placa dental, con lo que
disminuye la formación de ácidos. La administración de flúor puede realizarse de
forma sistémica o tópica. La administración sistémica puede, a su vez, hacerse de
modo colectivo (fluoración del agua potable, suplementación de la sal con flúor,
etc.) o individual. La aplicación tópica también puede realizarse mediante
concentrados, colutorios y pastas dentífricas.En el esmalte dental  se producen
reacciones adicionales que dan lugar a la formación de fluoruro cálcico:
Ca10 (PO4 )6(OH) 2 + 20 F-  ⇄  10 CaF2 + 6 PO43- + 2 OH-
Los iones F- de ciertas pastas dentífricas sustituyen en parte a los iones OH-
produciendo un compuesto muy resistente a los ácidos. La reacción
correspondiente seria la siguiente:
5Ca+2(aq) + 3PO4-3(aq)  + F-(aq) → Ca5(PO4)3F(S)   
97
Formele fluorului in stomatologie

98
 Smalt

Smalt

Dentina
Pulpa
dentara

Cement

Pasta
Ligamentul
parodontal

Osul alveolar

Reprezentare schematica a depunerii de FAP pe suprafata dintelui.

99