Identificarea factorilor etiologici şi diagnosticarea leziunilor dentare

necariogene
Pierderea de smalţ (uzura dentară)-

Clasificare:
-abraziunea,

-eroziunea,

-abfracţia,

-forme combinate

Abrazia dentară patologică-(abraziunea)

Reprezinta o perdere patologică importantă a ţesuturilor dure dentare prin fenomene de

abrazie, localizată la un grup de dinţi sau generalizată.

Afectează 11.8% din populaţie, este mai frecventă la bărbaţi 62.5%.

ETIOLOGIE:

Parafuncţii cauzate de pierderea dinţilor;

Lucrări gnato-protetice incorecte;

Anomalii ocluzale;

Bruxizm;

Acţiunea unor factori socio-profesionali negativi;

O rezistenţă scăzută a ţesuturilor dure dentare(fluoroză,hipoplazie)

Clasificarea abraziei dentare-vezi power point

ABRAZIUNEA CERVICALA- cause:

-tehnica de periaj incorecta

-frecvenţa periajului, durata lui,forta aplicata

-duritatea perilor,
-designul perilor,

-abrazivitatea pastei

Tratament:
In formele uşoare important este să se stopeze evoluția prin depistarea si îndepărtarea
factorilor etiologici cauzali.

Tratamentul formelor severe este de refacere a perderilor țesuturilor dure dentare prin
coroane de înveliş cu echilibrarea ocluziei şi a fizionomiei prin echilibrarea etajului inferior.

EROZIUNEA DENTARA

Procesul de distructie gradual a unei suprafete datorita unor fenomene chimice.

Eroziunea este influentata de o serie de factori intrinseci si extrinseci.

Extrinseci-medicamente(aspirina,vit c)consumul excesiv de bauturi acidulate,alimente,

citrice,conserve in otet,pacienti care lucreaza in fabrici ce produc baterii,munitie etc

Intrinseci-Tulburări gastro-intestinale superioare,alcolism cronic,bulimie,boili metabolice si

endocrine

După un atac acid smalţul este înmuiat pe o profunzime de 3-5 microni, zonă care printr-un
periaj viguros poate fi uşor îndepărtată

Abfractia Dentara
Reprezintă o pierdere patologică de substanţă dentară provocată de forţe de presiune
biomecanice care determină flexiune şi lezarea smalţului şi a dentinei pe un sediu situat la
distanţă de locul aplicării forţei iniţiale

Recesiunea gingivala-poate fi provocata de periaj incorrect,parodontite

marginale,tratamente ortodontice etc

Tratamentul restaurator al leziunilor dentare necariogene

Preventiv-indepartarea factorului cauzal

Tratamentul hipersensibilitatii dentinare-Recomandarea unui regim de desensibilizare la

domiciliu, cum ar fi geluri cu fluoruri şi/sau apă de gură şi paste de dinti antihipersensibilizante.
Aplicarea topică de agenţi de desensibilizare la cabinet cum ar fi geluri, lacuri, cementuri
glassionomeri si rasini adezive,terapia cu laser.

Terapia restaurativa- a nascut controverse,restaurarile fiind considerate temporare in lipsa

unui tratament etiologic iar prepararile erau uneori mutilante.

Materiale –CGI,compomeri,CGI modificate cu rasini-ele pot elibera fluor cu caracter cario-

protectiv

Leziunile necariogene de colet deseori se complica cu leziuni carioase sau fenomene de

hipersensibilitate dentara, de aceea tratamentul va fi complex, vizand toate manifestarile
patologice asociate.

Etape-1. Curatarea suprafetei dentare prin periaj mecanic profesional utilizand o pasta
abraziva fara fluor. Alegerea culorii in parametri de lumina naturala.

2. Finisarea suprafetei leziunii cu o freza diamantata sferica cu abrazivitate medie, in vederea

indepartarii stratului extern hipermineralizat pentru a obtine o mai buna adeziune a viitoarei
restaurari.

3. Izolarea prin aplicarea sist.tip Diga sau cu rulouri de tifon.

4. Inserarea la nivelul sulcusului gingival a unui fir retractor de marime corespunzatoare.

5. Aplicarea acidului ortofosforic 37% timp de 20 sec.

6. Spalarea acidului cu jet de apa timp 20 sec.

7. Uscarea usoara cu aer a suprafetei, fara a o deshidrata.

8. Aplicarea adezivului prin pensulare in strat subtire si uscarea usoara a solventului din adeziv

9.Aplicarea compozitului in functie de nuanta aleasa. Indepartarea firului retrac.

10. Finisarea finala. In cazul unor leziuni profunde se recomanda aplicarea punctiforma a unui
produs pe baza de hidroxid de calciu de tip Dycal (Dentsplay), Life (Kerr).

Iar cand leziunea se combina cu afectare parodontala se recomanda mai intai

tratarea acesteia.
 DEFINIŢIE - Hipersensibilitate dentinara= durere scurtă şi ascuţită ce provine de pe o
suprafaţă de dentină expusă, ca un răspuns la stimuli tipici: termici, volatili, tactili, osmotici
sau chimici şi care nu poate fi atribuită altui defect sau altei patologii dentare.

Cei 2 factori care conduc la expunerea dentinei sunt :

-pierderea de smalţ (uzura dentară)

-denudarea suprafeţelor radiculare (recesiunea gingivală)

PRINCIPALELE PRODUSE PE BAZĂ DE FLUOR ŞI EFECTELE LOR ASUPRA SENSIBILITĂŢII

DENTINARE

1.FLORURA DE STANIU: -Emofluor, Meridol

-substanţa reacţionează cu suprafaţa dentinară iar tubulii dentinari sunt acoperiţi de

depozite de oxid de staniu, hidroxizi de staniu şi hidroxifosfaţi de staniu.

2.AMINOFLUORURILE: -Elmex senzitive

-formează precipitate de fluorură de calciu.

3.MONOFLUORFOSFAT DE SODIU

-aceeaşi acţiune

4.IONOFOREZA CU FLUORURĂ DE SODIU

-transportă ionii de fluor sub acţiunea curentului electric dintr-o soluţie de fluorură de
sodiu 2%,

-ionii de fluor penetrează profund în dentină,

-se formează precipitate de fluorură de calciu în tubulii dentinari,

-influenţa curentului galvanic provoacă formarea de dentină reacţională