SUBIECTE EXAMEN SCRIS PEDODONȚIE – AN VI – 2018

1. Factori etiologici determinanți ai traumatismelor dento-periodontale a dinților temporari.

2. Factori etiologici favorizanți generali ai traumatismelor dento-periodontale a dinților
temporari.
3. Factori etiologici favorizanți locali ai traumatismelor dento-periodontale a dinților temporari.
4. Complicații ale traumatismelor dinților temporari – la nivelul dinților temporari.
5. Enumerați posibilele afectări ale dinților permanenți după leziunile traumatice ale dinților
temporari.
6. Contuzia dinților temporari – elemente de diagnostic clinic și radiologic, tratament.
7. Subluxația dinților temporari – elemente de diagnostic clinic și radiologic, tratament.
8. Luxația extruzivă a dinților temporari - elemente de diagnostic clinic și radiologic, tratament.
9. Luxația intruzivă a dinților temporari - elemente de diagnostic clinic și radiologic, tratament.
10. Fractura simplă de smalț și dentină a dinților permanenți – elemente de diagnostic clinic și
radiologic.
11. Fractura simplă de smalț și dentină a dinților permanenți – tratament.
12. Fractura de smalț și dentină cu implicarea camerei pulpare a dinților permanenți– elemente de
diagnostic clinic și radiologic.
13. Fractura simplă de smalț și dentină cu implicarea camerei pulpare a dinților permanenți –
tratament.
14. Fractura radiculară a dinților permanenți – elemente de diagnostic clinic și radiologic.
15. Fractura radiculară a dinților permanenți – tratament.
16. Subluxația dinților permanenți – elemente de diagnostic clinic și radiologic.
17. Subluxația dinților permanenți – tratament.
18. Intruzia dinților permanenți – elemente de diagnostic clinic și radiologic.
19. Intruzia dinților permanenți – tratament.
20. Amelogeneza imperfectă ereditară – forma hipomaturată.
21. Amelogeneza imperfectă ereditară – forma hipoplazică.
22. Amelogeneza imperfectă ereditară – forma hipomineralizată.
23. Sindromul de hipomineralizare incisivo-molară – elemente de diagnostic clinic.
24. Afecțiunile periodonțiului marginal la copii – factori generali predispozanți.
25. Placa muco-bacteriană – factor local determinant al afecțiunilor periodonțiului marginal la
copil și adolescent.
26. Gingivita indusă de placa bacteriană la copil și adolescent.
27. Gingivita de erupție la copil și adolescent.
28. Gingivo-stomatita herpetică la copil și adolescent.
29. Gingivita acută ulcero-necrotică (GUN) la copil și adolescent.
30. Periodontita prepuberală la copil și adolescent.
1. Factori etiologici determinanţi

•Accidente de joacă; •Accidente de casă; •Accidente de stradă; •Accidente de circulaţie;

•Accidente sportive, de muncă, lovituri de animale; •Agresiunea fizică: lovituri de pumn, corp
contodent, abuzul fizic asupra copilului; •Factori iatrogeni: decolarea bracketurilor ceramice,
conceperea şi utilizarea incorectă a aparatelor ortodontice, aplicarea brutală a unui deschizător de
gură, examene paraclinice -laringoscopia, accidente ale extracţiei dentare, traumatisme obstetricale
care interesează osul maxilar cu producerea tulburărilor de dezvoltare şi de erupţie a dinţilor
temporari; •Traumatism ocluzal:bruxismul, traumatism ocluzal masticator

2. Factori generali tulburări de vedere hiporeactivitatea starea generală afectată crize

epileptice retardul mental handicapul fizic participare la sporturi de contact (fotbal
american, box, judo, hochei) tortura fizica

3. Factori locali malpoziţii dentare anomalii dento-maxilare proalveolodenţie maxilară

prognatism maxilar, mandibular incompetenţă labială respiraţie orală fragilitate dentară
crescută hipocalcificări carii profunde dinţi devitali obturaţii debordante
dentinogeneza imperfectă dispozitive corono-radiculare particularităţi morfostructurale ale
dinţilor temporari şi permanenţi tineri

4. LA NIVELUL DINŢILOR TEMPORARI

Complicaţii coronare: Modificarea de culoare reprezintă semnul clinic al afectării pulpare care
poate fi reversibilă, dacă traumatismul survine când dintele temporar se află în stadiul I sau II de
evoluţie. O modificare de culoare coronară care apare la două sau trei săptămâni după un
traumatism dentoparodontal, nu este semnul patognomonic al unei necroze pulpare ci al unei
modificări pulpare. Această discromie poate fi: brună sau roşiatică şi reprezintă o hemoragie a
ţesutului pulpar şi ea se poate atenua dacă traumatismul a fost de mică intensitate; gri - în 10%
din cazuri ea reprezintă necroză pulpară. Această discromie o întâlnim frecvent la dinţii temporari
la sfârşitul perioadei de stabilitate şi în perioada de resorbţie radiculară. Examenul radiografic va
permite evidenţierea unei leziuni periapicale şi efectuarea unui tratament endodontic. Dacă dintele
este colorat în gri fără leziune apicală se poate practica tratamentul endodontic. Dacă există o
leziune periapicală, care antrenează resorbţia radiculară, un abces sau a unei fistule, se impune
extracţia dentară. galbenă - va traduce existenţa unei degenerescenţe calcice patologice la
nivelul pulpei dentare. Radiologic, constatăm obliterarea parţială sau totală a canalului radicular.
Atitudinea terapeutică este de aşteptare. Examenul radiografic se repetă din şase în şase luni până
la erupţia dintelui definitiv. În caz de leziuni apicale sau încetinirea ritmului de resorbţie
radiculară, extracţia dentară este inevitabilă.

Complicaţii parodontale Resorbţia de tip inflamator va provoca o resorbţie accelerată a rădăcinii

şi o pierdere prematură a dintelui în câteva luni. Resorbţia asociată cu anchiloză este mai des
observată în traumatismele intruzive care antrenează instalarea unei resorbţii retardate în
detrimentul resorbţiei fiziologice. Acest fenomen poate avea consecinţe asupra dinţilor permanenţi
prin erupţia ectopică, incluzie şi micşorarea ritmului de evoluţie a procesului alveolar. Dacă nu
observăm o tendinţă de erupţie spontană sau remarcăm instalarea anchilozei, se impune extracţia
dintelui temporar.

5. Leziuni ale dinţilor permanenţi prin mecanism direct:

coloraţia albă sau galben brun mai mult sau mai puţin intimă localizată pe faţa vestibulară
(25% din numărul de complicaţii);

coloraţia gri sau galben închis asociate cu hipoplazia circulară a smalţului (12% din
numărul de complicaţii determinate frecvent de intruzia dentară);

dilacerarea coronară se produce în urma unei intruzii care s-a produs la vârsta de 2 ani (3%
din numărul de complicaţii);

degenerare coronară cu formarea unui odontom, numărul de cazuri sunt rare şi apar după
intruzia sau expulzia dinţilor temporari în perioada de vârsta de 1-3 ani;

dedublarea radiculară este o leziune rară, determinată de intruzia unui dinte temporar până
la vârsta de 2 ani, moment în care jumătate din coroana dentară este formată;

angulaţia vestibulară a rădăcinii reprezintă consecinţa unei expulzii dentare sau a unei
intruzii în perioada de vârstă 2-5 ani;

dilacerarea şi angularea radiculară o întâlnim în 1% din cazuri şi reprezintă consecinţa unei

expulzii dentare în perioada de vârstă de 5-7 ani, cu o frecvenţă de 2% din numărul de
complicaţii.

Leziunile determinate prin mecanism indirect asupra germenilor succesionali sunt:

erupţia întârziată a dinţilor permanenţi.Ea este determinată de rămânerea dintelui temporar

pe arcadă, care post-traumatic prezintă leziuni periapicale (chisturi) sau obliterarea canalului
radicular ceea ce va avea drept efect secundar o resorbţie radiculară tardivă.

incluzia dintelui permanent. Basigny susţine în studiile sale că aproximativ 15% din
incluziile incisivului central maxilar reprezintă consecinţa traumatismelor dinţilor temporari.

ectopia dintelui permanent.

erupţia prematură a dintelui permanent. Erupţia prematură a unui dinte permanent este
consecinţa avulsiei traumatice a dintelui temporar, însoţită de pierderea de substanţă osoasă, ce
descoperă coroana dintelui permanent. Frecvenţa relativ crescută a acestor leziuni, impune o
atitudine preventivă eficientă. Gravitatea leziunilor existente la dinţii permanenţi este variabilă,
de la o simplă modificare de culoare până la expulzia lor de pe arcadă, frecvenţa lor, fiind invers
proporţională cu vârsta copilului. Se impune monitorizarea clinică şi radiologică a oricărui
traumatism la nivelul dinţilor temporari ca urmare a diversităţii şi gravităţii leziunilor pe termen
lung
6 Contuzia d.temporari

Traumatismul tesuturilor de suport ale dintelui.

Se caracterizeaza prin: nu prezinta mobilitate, nu se observa radiologic, nu este deplasare dentara, nu

exista sangerare, la percutia in ax prezinta sensibilitate.

Examinata la cateva zile de la traumatism nu mai poate fi diagnosticata

Tratament: Nu necesita tratament. Se monitoreaza deoarece poate aparea o modificare de culoare,

supuratie, mobilitate. Control la 1saptamana, la 3-6 saptamani pana erupe dintele permanent.

Recomandari: alimentatie lichida 1 saptamana; dupa fiecare masa se face periaj gentil; de 2x/zi se aplica
cu bulete de vata CHX 0.1% pe locul traumatismului.

7. Subluxația dinților temporari – elemente de diagnostic clinic și radiologic, tratament

Traumatismul tesuturilor de sustinere a dintilor.

Se caracterizeaza prin: nu prezinta deplasare dentara, mobilitate normala, sensibilitate in percutie, daca
este examinat imediat dupa traumatism exista sangerare la nivelul sulcusului gingival.
Diagnosticul nu poate fi dat daca pacientul se prezinta dupa cateva zile.
Radiologic nu se observa modificari.
Nu necesita tratament.Se recomanda monitorizarea copilului.
Daca persista sensibilitate se administreaza antiinflamatoare.

8. Luxația extruzivă a dinților temporari - elemente de diagnostic clinic și radiologic, tratament

Clinic avem deplasarea parțială a dintelui din alveola.Dintele apare alungit și poate fi extrem de mobil.
Radiologic spatiul desmodontal este largit.
Deciziile de tratament se bazează pe gradul de deplasare, mobilitate, formarea rădăcinilor și abilitatea
copilului de a face față situației de urgență. Pentru o extruzie minora (<3mm) la un dinte imatur,
repoziționarea atentă sau lasarea dintelui pentru a se alinia spontan pot fi opțiuni de tratament.
De obicei pentru extruziile severe la dintii complet formati se opteaza pentru extractie.
Daca dintele va fi repozitionat se recomanda monitorizarea clinica si radiologica la 1 saptamana, la 3-6
sapt pana erupe dintele permanent.

9. Luxația intruzivă a dinților temporari - elemente de diagnostic clinic și radiologic, tratament.

Deplasarea axiala inauntrul osului alveolar al dintelui temporar.

Poate sa aiba contact cu mugurele dintelui permanent sau nu
Diagnostic: coroana scurta, absenta. Fractura osului alveolar. La palpare se simte radacina dintelui.
Radiologic: Radacina pare mai scurta si se observa varful apical ceea ce inseamna ca apexul este indreptat
spre tablia osoasa vestibulara. Tratamentul este de a se lasa sa erupa spontan (3saptamani-6luni)
Daca radacina pare mai lunga , iar varful apical nu se observa inseamna radacina dintelui a intrat in
contact cu dintele permanent.
Tratamentul in aceasta situatie este extractia dintelui temporar pentru minimalizarea defectelor si
complicatiilor ce pot aparea la dintele permanent.
Recomandari: alimentatie moale 1 saptamana si control clinic la o saptaman si radiologic la o luna.
10. Fractura simplă de smalț și dentină a dinților permanenți – elemente de diagnostic clinic și
radiologic

Pierdere de subtanta la nivelul smaltului cu implicare dentinara, fara implicare pulpara.

Se observa clinic si radiologic.
Sensibilitatea la percutie este negativa. Daca apare sensibilitatea evaluam dintele pentru o posibila luxatie
sau o fractura radiculara.
Mobilitate normal. Teste de vitalitate pulpara sunt positive.

Radiografic: pierderea de dentina, smalt este vizibila. Se recomanda radiografie retrodento, cu film
muscat si in incidenta excentrica pentru a arata o posibila deplasare sau prezenta unei fracture radiculare.

11. Fractura simplă de smalț și dentină a dinților permanenți – tratament.

Daca fragmentul este prezent poate fi acolat de dinte, daca nu realizam un tratament provizoriu prin
acoperirea dentinei expuse cu glassionomer sau restaurare permanenta cu compozit.
Daca dentina expusa este la <5 mm de pulpa care este roz si nu sangereaza putem aplica hidroxid de
calciu plus glassionomer.
Se recomanda monitorizarea clinica si radiologica la 6 luni, 1 an.

12. Fractura de smalț și dentină cu implicarea camerei pulpare a dinților permanenți– elemente de
diagnostic clinic și radiologic.

Traumatism cu pierderea de substanta dura smalt si dentina si deschiderea camerei pulpare.

Mobilitate normala, fara sensibiltate la percutie iar daca sensibilitatea apare evaluam pentru o posibila
luxatie sau fractura radiculara.
Pulpa expusa este sensibila la stimuli.
Radiografic: pierdere de smalt si dentina vizibila. Rx retrodento,film muscat, incidenta excentrica pentru a
a arata o posibila depalasare sau prezenta unei fracturi radiculare.

13. Fractura simplă de smalț și dentină cu implicarea camerei pulpare a dinților permanenți –
tratament.

Imediat(60 minute) sa se prezinte la cabinet cu o deschidere mai mica de 2mm, apex deschis se face
coafaj direct cu hidroxid de calciu

La dintii permanenti tineri -> pulpotomie partiala

Dinti permanenti cu apex inchis -> pulpotomie

Dinti permanenti tineri -> pulpectomie inalta cu pastrarea unui bont radicular pentru a stimula
apexogeneza.

Dinti permanent maturi-> pulpectomie

Daca pacientul se prezinta cu partea de dinte fractura acesta se poate folosi drept reconstructie.

Monitorizare clinica si radiologica la 6saptamani, 1 an.

14 Fractura radiculară a dinților permanenți – elemente de diagnostic clinic și radiologic.\

Fragmentul coronar poate fi mobil sau deplasat. Dintele poate fi sensibil la percutie si poate fi observata
sangerare din sulcusul gingival. Testele de vitalitate pot fi negative initial si poate indica un traumatism
tranzitoriu sau permanent. Poate sa apara o coloratie rosu gri tranzitorie.

Radiografic: fractura implica radacina dintelui si poate fi orizontala sau oblica. Fracturile care sunt
orizontale pot fi detectate de obicei printr o rx retrodentoalveolara( mai ales pentru cele din treimea
cervicala a radacinii). Daca fractura este oblica( de obicei in treimea apicala) avem nevoie de o
radiografie cu film muscat(ocluzala).

15. Fractura radiculară a dinților permanenți – tratament

Repozionarea cat mai precoce a segmentului coronar daca a fost deplasat. Verificam prin radiografii de
control pozitia. Imobilizare flexibila pentru 4 saptamani. Daca fractura radiculara este aproape de zona
cervicala a dintelui imobilizarea se va face pentru o perioada mai lunga pana la 4 luni. Este recomandat sa
monitorizam vindecarea la 1 an prin teste de vitalitate.

Daca apare necroza pulpara, tratamentul endodontic al segmentului coronar pana la linia de fractura este
recomandat pentru a se conserva dintele.

Monitorizarea clinica si radiologica la 4 saptamani, 6-8 saptamani, 4 luni ,6 luni , 1an , 5 ani.

16.Subluxația dinților permanenți – elemente de diagnostic clinic și radiologic

Dintele este sensibil la atingere sau percutie si are o mobilitate crescuta. Dintele nu este deplasat.

Poate sa apara o sangerare din sulcusul gingival. Teste de vitalitate pot fi negative initial indicand o
afectare tranzitorie pulpara. Monitorizarea vitalitatii pulpare pana se poate pune un diagnostic final.

Radiografie :aspect normal.

17. Subluxația dinților permanenți – tratament

Normal tratamentul nu este necesar dar se poate aplica o imobilizare flexibila timp de 2 saptamani pentru
a stabiliza dintele pentru confortul pacientului.

Monitorizare 2 saptamani, 4, 6-8 saptamani, 6 luni , 1 an( clinic +rx)

18. Intruzia dinților permanenți – elemente de diagnostic clinic și radiologic

Dintele este deplasat axial in osul alveolar.Este imobil si la percutie avem un sunet metalic(anchilotic).
Sensibilitate pulpara de obicei negativa.

Radiografic: spatiul desmodontal poate fi micsorat sau absent. Jontiunea smalt cement este localizata mai
apical la dintele intruzat fata de dintele vecin neafectat si uneori chiar mai apical de marginea procesului
alveolar.
19 Intruzia dinților permanenți – tratament.

Pentru dintii cu apexul deschis , dintele va erupe spontan fara interventie. Daca nu exista semne de eruptie
pentru cateva saptamani se va aplica un tratament ortodontic de repozitionare. Daca este intruzat mai mult
de 7 mm- repozitionare chirurgicala sau ortodontica.

Dintii cu radacina complet formata(apex inchis). Permitem eruptia spontana a dintelui, fara interventie,
daca este intruzat mai putin de 3mm. Daca nu exista semne de eruptie dupa 2-4 saptamani facem
repozitionare chirugicala sau ortodontica inainte sa se dezvolte anchiloza.

Daca este intruzat intre 3-7 mm este recomandata repozitionarea chirurgicala sau ortodontica

Daca este intruzat mai mult de 7 mm va fi repozitionat doar chirurgical.

De obicei pulpa se va necroza la cei cu radacina complet formata. La dintii cu rad complet formata se
efectueaza la 2-3 saptamani dupa repozitionare tratament endo plus obturatie cu hidroxid de calciu.

Dupa repozitionare chirurgicala sau ortodontica se face imobilizare flexibila pentru 4 saptamani.

Monitorizarea la 2saptm, 4 saptamani, 6-8 saptamani, 4 luni ,6 luni , 1an , 5 ani. (clinic si rx)

20. Amelogeneza imperfectă ereditară – forma hipomaturată.

smalț: depunere adecvată, perturbată maturizarea acestuia pătat sau opac global culoarea variază
de la albicioasă la galben-maronie rugozități pe suprafață grosime normală fragilitate crescută
mai moale și tinde să se desprindă de dentină frecvente microfracturi Rx => densitatea smalțului ≈
cu a dentinei poate fi confundat cu fluoroza dentară

21. Amelogeneza imperfectă ereditară – forma hipoplazică

anomalie cantitativă smalț translucid, dur, dar fragil datorită grosimii reduse (pe întreaga suprafață
sau în zone izolate) suprafața smalțului neregulată = zone hipoplazice = striuri/depresiuni/fisuri
colorația galbenă = transpare dentina subiacentă zonelor afectate dinții par subdimensionați lipsa
contactelor proximale Rx => densitatea și grosimea smalțului variază => dentina și camera pulpară -
aspect normal

22. Amelogeneza imperfectă ereditară – forma hipomineralizată

anomalie calitativă mineralizare inadecvată => smalțul se pierde in câțiva ani de la erupție dinte
tânăr –dimensiuni și forma normală smalțul cretos, opac și moale, se deteriorează rapid (abrazie)
porțiunea cervicală rămâne intactă => mai bine mineralizată zone cu dentina expusă => sensibilitate la
stimuli, culoarea galben-brună/pigmentări Rx => densitatea smalțului ↓, JAD puțin marcată

Tratamentul variază de la măsuri preventive, folosind agenți de sigilare și adezivi pentru estetică, la
reabilitări protetice extinse mobile și fixe.
23. Sindromul de hipomineralizare incisivo-molară – elemente de diagnostic clinic.

Sindromul MIH, sau hipomineralizarea molar-incisiv este una dintre formele clinice ale hipomineralizării
smalţului, are origine sistemică, afectează unul sau mai mulți molari primi permanenți, ce pot fi însoţiţi de
defecte mai puţin severe localizate şi la nivelul incisivilor definitivi

etiologie multifactorială (factori de mediu, sistemici, genetici, medicali) acţiunea factorilor în timpul
mineralizării molarilor primi permanenţi şi incisivilor permanenţi (adică prenatal şi în primii trei ani de
viaţă

Smalţul: grosime normală prezintă opacităţi bine demarcate şi asimetrice de culoare albă până la
galben-brună este moale (mai puţin dur decât cel normal) are o porozitate crescută => fapt care de
cele mai multe ori determină fracturi/fisuri posteruptive defectul calitativ urmăreşte liniile de formare
incrementale naturale ale smalţului, de la cuspizi la joncţiunea smalţ-cement

24 Afecțiunile periodonțiului marginal la copii – factori generali predispozanți

Ereditatea – tipar familial – consanguinitate

Factori constitutionali

Factori genetici – anomalii cromozomiale

Deficit imunitar – boli auto-imune

Perturbarea homeostaziei generale

Factori endocrini:

disfuncţii hipofizare: Nanism

Gigantism

Acromegalie Sdr. Simondt

hipofuncţia glandei tiroide – tulburări circulatorii periferice:

diminuarea fenomenului de asimilare şi a celor biochimice

îmbătrânirea ţesuturilor

influenţa alergică oro-parodontală diabet juvenil:

gingivite, periodontite

osteoporoza pungi purulente

 abcese periodontale migrări dentare

Dezechilibrul foliculino-progesteronic puberal + igiena orala deficitara duc la modificari histologice

tisulare – disfunctii ovariene - gingivite cronice hipertrofice puberale, gingivite cronice eritematoase +
involutia mucoasei orale la adolescenţă

Factori neuro-psihici + tulburări neuro-endocrine + tulburări vegetative

tulburări în troficitatea periodontală

gingivite cr. superficiale – 22.6%

gingivite cr. hipertofice – 9.3%

periodontite marginale superficiale – 50.3%

periodontite marginale profunde – 17.6%

hiperplazii gingivale – hidantoina – epileptici – 64%

tetralogia Fallot – prin hipoxie cronică

encefalopaţi – 43.1%

oligofreni – 42.5%

Factori neuro-vegetativi şi tulburari polidisplazice fenomene parodontale inflamatorii şi degenerative

Factor psiho-emotional – distress-ul primar şi secundar gingivite ulcero-necrotice parodontite

severe

Deficienţe nutriţionale – amplifică efectul iritant al factorilor locali

Boli infecto-contagioase febrile – cu exantem

gingivite:

igiena orală si nutriţională deficitară

exacerbarea florei microbiene

modificarea terenului

apariţia în salivă a substanţelor

– toxice endogene (uree, acid uric)

Intoxicaţii medicamentoase

Boli sanguine – leucemii, agranulocitoze, netropenia ciclică, histiocitoza, hipofosfatazia

 Stări alergice

25 Placa muco-bacteriană – factor local determinant al afecțiunilor periodonțiului marginal la

copil și adolescent

Acţiune iritativă locală - lichefierea fibrelor susţinatoare (în principal de colagen) de către colagenază
Acţiune antigenică – produsă de micro-organismele localizate la acest nivel

Maximă expresivitate (formă microbiană agresivă) în periodontita juvenilă (agresivă): Răspunsul

iniţial al organismului la atacul antigenelor bacteriene:

1. - cresterea Ig salivare si serice Ig A,Ig G, Ig M

2. - Ig din fluidul sulcusului gingival reacţionează specific cu antigenele din placa mucobateriană

26. Gingivita indusă de placa bacteriană la copil și adolescent.

Gingivita indusă de placă bacteriană: – etiologia primară- placa bacteriană – afectează până la 70% dintre
copiii cu vârste mai mari de șapte ani – prevalența bolii este cea mai scăzută în anii preșcolari și crește pe
tot parcursul copilăriei, atingând un maxim în timpul pubertății – igienă orală precară, resturi alimentare,
placă bacteriană și microorganisme începe procesul de inflamație – inflamația este în general limitată la
gingiva marginală, cu pierderi nedetectabile de atașare a osului sau a țesutului conjunctiv în majoritatea
cazurilor – fără implementarea tehnicilor de educație orală distrugerea progresivă a țesuturilor moi și
dure de susținere a dinților

27. Gingivita de eruptie

Gingivita de erupție: – Inflamație gingivală ce apare în jurul unui dinte permanent aflat în erupție – În
timpul fazei eruptive, epiteliul prezintă modificări degenerative la locul fuziunii dintre epiteliul dentar și
cel oral – Aceste zone sunt vulnerabile la acumularea plăcii bacteriene poate apărea un disconfort, ceea
ce va face dificil realizarea periajului dentar – Gingivita cronică la copii este caracterizată prin pierderea
colagenului din jurul joncțiunii epiteliului și infiltrat constând în principal din limfocite, cu număr mic de
leucocite polimorfonucleare, celule plasmatice, monocite și celule mastocitare – Leziunile au, în general,
relativ puține celulele plasmatice și seamănă cu cele nedistructive timpurii, leziuni nonprogresive
observate la adulți

28. Gingivo-stomatita herpetică la copil și adolescent

Gingivo-stomatita herpetică:

– Este o infecție virală cu debut acut care apare devreme în copilărie, cu o incidență sporită de la 1 la 3
ani – Aceasta afectează atât gingia cât și alte părți ale mucoasei orale – 99% asimptomatică sau
simptomele sunt atribuite erupției dentare; restul de 1% poate dezvolta inflamație gingivală semnificativă
și ulcerarea buzelor și mucoasei orale – Este cauzată de virusul herpes simplex tip 1 – De obicei apar
după episoade febrile din copilărie cum sunt în malarie, rujeolă (pojar) și varicelă (vărsat de vânt) –
Debutul: perioadă prodromală cu simptome precum iritabilitate, stare generală de rău, vărsături și febră și
apariția unor vezicule mici mici ulcerații dureroase gălbuie cu margini eritematoase – Este asociată cu
hipersalivație, incapacitatea de a mesteca și de a înghiți copilul devine necooperant în timpul periajului
dentar – Tratament: repaus la pat, bună hidrartare și menținerea unei bune igiene orale (curățare gentilă);
analgezice sunt prescrise pentru ameliorarea durerii și aplicarea ușoară a unui anestezic topic

29. Gingivita acută ulcero-necrotică (GUN) la copil și adolescent.

Cunoscută ca fiind “trench mouth” = gura tranșee frecvent la soldații din tranșeele din timpul primului
război mondial – De asemenea, a fost numită “ angina lui Vincent”, după medicul francez Henri Vincent
(1862-1950) – Este o infecție acută multibacteriană a gingiilor – Leziunea debutează la nivelul papilei
interdentare, răspândindu-se dea lungul marginilor gingivale netratată distrugerea țesutului
conjunctiv și a osului care stau la baza acesteia progresiv gura devine dureroasă la îndepărtarea țeutului
ulcero-necrotic dela nivelul gingiei apare eritem și sângerare la ușoară atingere

– Ganglionii limfatici regionali sunt măriți și dureroși – Netratată distrugerea țesuturilor moi ale gurii și
ale obrajilor și ale oaselor faciale Cancrum Oris/ Noma – Apare cu frecvență redusă (<1%) la copii în
țările dezvoltate, dar văzute în procentaj mai mare (2-5%) la copiii și adolescenții din Africa, Asia și
America de Sud – Factori predispozanți: igienă orală precară, malnutriția, imunitate scăzută, perioadă
îndelungată de spitalizare.

Bacterii: Fusobacteria fusiformis, Borrelia vincentii – SEM: diferite specii gram-negativ anaerobe și
spirochete: Treponema species, Bacteroides, Veillonella, Fusobacteria and Actinomyces – Tratament:
curățarea regulată și gentilă a mucoasei gingivale și irigare cu antiseptice oxidante (apă oxigenată) până
când infecția va dispare; dieta și igiena orală este de asemenea utilă.

30. Periodontita prepuberală la copil și adolescent.

Periodontita prepuberală: – Categoria extrem de rare de periodontite – De obicei, are un debut în timpul
sau imediat după erupția dinților temporari – Depunerile asociate de placă sunt moderate și există o mică
inflamație a gingiilor, dar sângerarea la sondajul periodontal este prezent la locurile afectate – Distrugerea
nu este la fel de rapidă ca în forma generalizată și răspunde la tratament