24.04.

2019

BIBLIOGRAFIE
1. „PRACTICA PREPARĂRII DE SUBSTRUCTURI ORGANICE ÎN
PROTEZAREA FIXĂ UNIDENTARĂ” - Gabriela Ifteni, Norina Forna,
Iaşi: Editura Gr.T. Popa, 2009, ISBN 978-973-7682-83-3
2. DVD cu demonstrații practice – ” Prepararea substructurilor organice –
Demonstraţie pe simulator” - Gabriela Ifteni, Oana Ţănculescu, Horia
Aldea, Cristina Cotea, 2009
3. TERAPIA PROTETICA CONJUNCTA UNITARA, Gabriela Ifteni, V.
Burlui, Ed. Tehnopress, Iasi 2006
4. OPERATIVE DENTISTRY – T.M. Robertson, Heymann, Swift
5. CONTEMPORARY FIXED PROSTHODONTICS - Rosenstiel. Land.
Fujimoto

CONSIDERAŢII PRIVIND
BIOLOGIA DENTARĂ

1
 24.04.2019

Modalitatea
Fiziologia
Structura de reacţie
Evolutia
anatomica
afecţiunilor

CLASIFICAREA LOC
DECHAUME I ANOMALII DE SEDIU,VOLUM,FORMA,DIRECTIE, ,NUMAR
II LEZIUNI ODONTALE CONGENITALE CU SPECIFIC EREDITAR
amelogeneza imperfecta,
dentinogeneza imperfecta
III LEZIUNI ODONTALE DOBANDITE INAINTE DE ERUPTIA
DINTILOR
hipoplazii simple sau complexe ale smaltului
IV LOC DOBANDITE IN PERIOADA POSTERUPTIVA

BLACK 6 CLASE

Tratamentul leziunilor odontale coronare

- OBTURATII PLASTICE
- RESTAURARI PROTETICE

2
 24.04.2019

A. Inlay

=microproteza care reconstituie dintele

apeland la o agregare
5
intracoronara

B. Onlay
=microproteza care este agregata
intracoronar, dar care acopera o
portiune,de regula ocluzala a
dintelui.
-necesar in distructii mari ale
dintelui, cand rezistenta tesuturilor
dentare nu e suficienta
-extinderea onlay, ca o aripa de
stabilizare pe cuspidul de sprijin,
ceea ce creaza conditii biomecanice
avantajoase.

3
 24.04.2019

C.Overlay

-incrustatia care acopera toata fata ocluzala a dintilor cuspidati;

-realizeaza contentia tesuturilor dentare datorita unui bizou lateral

D.Coroana partiala

-coroana partiala 3/4, 4/5 sau 7/8 sunt elemente de tranzitie

incrustatie-coroana
-acopera incomplet conturul coroanei
8

4
 24.04.2019

E.Pinledge sau Pinlay

-incrustatii tip coroana partiala la care se realizeaza agregarea prin

mijloace de retentie speciale – pivouri
-pivot=stift
9

F. Coroanele

-microproteze de aspecte si materiale variate, care acopera total

dintele pe toata suprafata sa coronara;
-agregare extrinseca totala sau partiala.
10

5
 24.04.2019

G.Coroana de substitutie

-realizeaza refacerea dintelui prin

substituirea coroanei dentare
naturale pierdute, prin piesa
protetica;

-agregare intrinseca radiculara

prin pivot radicular si partial
coronara .

11

Funcţii mecanice

Funcţii integratoare
suport mecanic Funcţii vitale
suport nutriţional

6
 24.04.2019

compromiterea integrităţii odontale

recidive de carie
contacte premature , disconfort
pulpite şi necroze pulpare
fracturile dentare

eşec restaurativ

STRUCTURILE CONSTITUTIVE
ALE ORGANULUI DENTAR

7
 24.04.2019

SMALŢUL DENTAR
Smalţul este ţesutul cel mai dur din
organismul uman care are rolul de a crea o
calotă protectivă pentru ţesuturile vitale ale
dintelui plasate subiacent: dentina şi pulpa
dentară.
Comparativ cu alte ţesuturi ale
organismului uman smalţul este capabil să-şi
inducă mici remineralizări localizate, însă în
majoritatea cazurilor este necesară intervenţia
medicului pentru stoparea evoluţiei procesului
distructiv prin îndepărtarea ţesutului alterat şi
refacerea morfofuncţională a dintelui.
Componenta de bază a smalţului este
reprezentată de hidroxiapatită care ia parte şi la
formarea dentinei, cementului şi a oaselor.
Hidroxiapatita este cristalizată sub forma unei
prisme hexagonale. Prismele sunt constituite
din numeroase discuri suprapuse înalte de 4
microni, separate prin linii închise numite striuri
transversale care sunt dovada creşterii şi
mineralizării succesive a smalţului.

SMALŢUL DENTAR

ANATOMIC - FIZIOLOGIC - TERAPEUTIC

TESUT AVASCULAR

CAPACITATE REGENERATIVA REDUSA

PROFILACTIC
TRATAMENT PRECOCE

CURATIV

8
 24.04.2019

SMALŢUL DENTAR

97% minerale – hidroxiapatita = hidroxid de calciu in stare

cristalizata
( + F, Cl, Na, Mg )

1% proteine – ameloblastina
– enamelina
NU COLAGEN

2% H2O

RETEAUA PRISMATICA SI MINERALIZAREA

CONFERA REZISTENTA SI RIGIDITATEA
MATERIALULUI

SMALŢUL DENTAR

CELULA FORMATOARE SMALT = AMELOBLAST

INITIEREA PRODUCERII SMALTULUI SE

REALIZEAZA PRIN CONTACTUL
AMELOBLASTILOR CU PREDENTINA

9
 24.04.2019

SMALŢUL DENTAR

ORIENTAREA PRISMELOR DE SMALT

SECTIUNE LONGITUDINALA
Prismele de smalt sunt in general perpendiculare
pe stratul de dentina subiacent

ORIENTAREA PRISMELOR DE SMALT

SECTIUNE TRANSVERSALA

IMPORTANTA PRACTICA :
- MARGINILE PREPARATIILOR SA NU LASE PRISME DE
SMALT NESUSTINUTE DE DENTINA
- BIZOTAREA MARGINALA
- UTILIZAREA TURATIILOR MARI

LEZIUNI ALE SMALŢULUI DENTAR

MODIFICĂRI DE CULOARE ALE SMALŢULUI

CAVITATE CARIOASĂ ÎN SMALŢ ATRIŢIA ŞI ABRAZIA

DEFECTE ŞI FISURI ÎN SMALŢ

FRACTURI ÎN SMALŢ

10
 24.04.2019

1. MODIFICĂRI DE CULOARE ALE

SMALŢULUI

Smaltul normal - aspect neted, translucid.

Culoarea : alb gălbui - albastru cenuşiu în raport
grosimea sa
structura arhitectonică a prismelor
compoziţia chimică
gradul de mineralizare

La dinţii cu procent mai ridicat de săruri minerale, smalţul are aspect de fildeş, la cei mai săraci
este alb albastru. La vârstnici datorită mineralizării mai îndelungate şi deshidratării prin
îmbătrânirea pulpară, smalţul are o nuanţă cenusie.
La coletul dentar smalţul are o culoare gălbui spre galben, sau chiar brun datorită
grosimii reduse a smalţului de la acest nivel şi care lasă să străbată prin transparenţă culoarea
gălbuie a dentinei. Modificări patologice ale culorii şi translucidităţii smalţului sunt forme de debut
ale cariei dentare. Cel mai frecvent apare o modificare de culoare care constă în apariţia unei
pete de culoare albicioasă, mată, lipsită de transparenţă a cărei semnificaţie trebuie legată de
demineralizarea limitată a smalţului. Uneori mai ales în zonele de retenţie alimentară din şanţuri şi
gropiţe se produce o pigmentare brună. Ambele forme: cretoasă ( albicioasă ) şi forma
pigmentată reprezintă etape de început, necavitare ale cariei în smalţ care necesită tratament.

FLUOROZA DENTARA
- MODIFICARI DE CULOARE
- MODIFICARI DE FORMA SI VOLUM

11
 24.04.2019

FLUOROZA DENTARA

Discromii dentare: - generalizate

- localizate.
Discromiile generalizate:
•Amelogeneza imperfecta – alb cretos, galben sau maroniu – dentatia
II (coloratii maronii pot aparea si in dentatia I)
•Fluoroza dentara – alb cretos – dentatia II
•Intoxicatia cu fluor – galben – dentatia II
•Tetraciclina – galben – Dentatia I si II
•Maladia Capdepont – caramel – dentatia I si II
•Osteogeneza imperfecta – maroniu – dentatia II
•Avitaminozele A si B – maroniu – dentatia II
•Fibroza chistica – maroniu – dentatia II
•Porfiria congenitala – coloratie verzuie a tuturor dintilor – dentatia I si II
•icterul hemolitic neonatal – galben-albastrui – dentatia I si II

Discromii localizate:

dintele temporar prezinta in starea de rezorbtie o culoare roz

•necroza pulpara se insoteste de culoarea gri
•colorari de origine alimentara sau bacteriana (bacterii cromogene)
•coloratii datorate diferitelor materiale de obturatie

12
 24.04.2019

2. CAVITATE CARIOASĂ ÎN
SMALŢ
Cariile cavitare anatomo-clinic pot fi: carii în şanţuri şi gropiţe, carii localizate pe
feţele aproximale dentare şi carii cervicale.
Carii de şanţuri şi gropiţe au evoluţie rapidă în profunzime, evoluează cu o
deschidere mică ajungând până în apropierea camerei pulpare. Forţele masticatorii
pot prăbuşi prismele de smalţ nesusţinute, descoperind dentina, care poate fi
afectată şi ea.
Cariile situate pe feţele aproximale evoluează în raport de punctul de contact
deasupra, la nivel sau sub punctul de contact. Evoluţia se face în suprafaţă şi
profunzime datorită condiţiilor anatomice locale care favorizează retenţia
alimentelor.
Cariile cervicale se prezintă iniţial ca pete albe cretoase care evoluează în
profunzime cuprinzând şi dentina.
În toate situaţiile menţionate la suprafaţa dintelui în smalţ apare o
cavitate carioasă mai mult sau mai puţin importantă însoţită de semne subiective
caracteristice. Prezenţa cavităţii carioase compromite structura de rezistenţă a
dintelui în ansamblu şi pune în pericol însăşi vitalitatea dentară. Extinderea
procesului carios complică preparaţia, creerea câmpului operator, tehnica de
restaurare.

FORMA DE” PALNIE “

EVOLUTIA CARIEI DENTARE

13
 24.04.2019

CAVITATI CARIOASE
ÎN SANTURI SI GROPITE

DIAGNOdent

14
 24.04.2019

Radiografia retrodentara
leziuni carioase aproximale

CARII CERVICALE

15
 24.04.2019

3. ATRITIA, ABRAZIA, EROZIUNEA

În mod normal pe suprafaţa smalţului pe măsura trecerii timpului apar fazele de abrazie
rezultate din exercitarea tiparelor tipice de dinamică mandibulară = uzura functionala,
fiziologica
Prezenţa obiceiurilor vicioase (ticurile, obiceiuri vicioase, bruxismul sau disfuncţiile
mandibulare, pot genera atriţii importante cu prinderi întinse de smalţ.
Etiologia parafuncţiilor poate fi asociată cu factori psihologici.
Restaurările dentare în această situaţie clinică reclamă tact şi simţ clinic din partea
operatorului iar tehnicile propriu-zise de prepararaţie trebuie adaptate situaţiei clinice.

ATRITIE ABRAZIE

EROZIUNE

3. ATRITIA - ABRAZIA - EROZIUNEA

ATRITIE - fiziologica

ABRAZIE – patologica
( bruxism, periaj, obiceiuri vicioase )
ABFRACTIE – patologica
( lez. cervicale in V - bruxism )

EROZIUNE – patologica (chimica )

( citrice, acizi, reflux esofagian…)

16
 24.04.2019

4. DEFECTE SI FISURI IN SMALT

Sunt recunoscute mai multe cauze importante în apariţia fisurilor în smalţ:

- ocluzia traumatică
- deshidratarea dintelui prin îmbătrânire
- traumatisme mici şi repetate
- grad scăzut de mineralizare
Fisurile în smalţ pot fi provocate pe suprafaţa ocluzală a dinţilor posteriori
prin incompleta fuzionare a lobilor cuspidieni de smalţ la dintele aflat în
dezvoltare. Observaţia atentă a modificărilor de la nivelul smalţului dentar
este necesară pentru a se putea determina necesarul de restaurare odontală.

5. FRACTURI IN SMALT

Apariţia de linii de fisura în smalţul dentar au drept consecinţă

producerea de fracturi dentare în timp la nivel coronar în special fracturi
cuspidiene sau a marginilor incizale.
Pierderile întinse reclamă preparaţii extinse pentru o restauraţie
importantă care nu de puţine ori constă în acoperirea totală a dintelui prin
coroană de înveliş.

17
 24.04.2019

DENTINA

Tesut dentar dur care reproduce forma dintelui

atât în porţiunea lui coronară cât şi în porţiunea
radiculară, înconjurând pulpa dentară pe toată suprafaţa
ei, exceptând o mică zonă din jurul foramenului apical.
Dentina este acoperită de smalţ în porţiunea
coronară a dintelui şi de cement în porţiunea radiculară.
Dentina îşi definitiveaza volumul şi grosimea
prin mineralizarea predentinei, o matrice organică
proteica situată pe partea internă a dentinei, matrice
colagenica secretata de odontoblasti.

DENTINA

ODONTOBLASTI SI FIBRELE TOMES

Dentina prezintă numeroase canalicule numite
tubuli dentinari care se întind de la limita
pulparâ a dentinei până la limita
amelodentinară, fiind dispusi radiar deci
existând un numar mai mic spre smalţ. CANALICULI DENTINARI
Canaliculul dentinar este ocupat de o prelungire
protoplasmatică a celulei odontoblastice situată
în pulpă, ( fibra lui Thomes), împreună cu
substanţă fundamentală şi fibre nervoase
amielinice cu diametru 0,2 microni provenite din
plexul nervos pulpar.

18
 24.04.2019

SENSIBILITATEA DENTINEI

Datorită terminaţiilor nervoase şi prezenţei prelungirilor odontoblastice în

canaliculi, dentina este sensibilă la excitaţii diverse cum ar fi:

- excitaţii chimice date de diferite tipuri de substanţe

- excitaţii fizice
- excitaţii osmotice cum sunt contactul cu lichide bogate în zaharuri.

Cercetările electronooptice şi de fiziologie celulară au arătat că membrana

celulară a odontoblastului este neconductivă şi nu există conexiune sinaptică
între celula odontoblastică şi filetul adiacent nervos terminal al plexului nervos
pulpar.
Brannstrom şi colaboratorii au propus o teorie bazată pe capilaritatea
fluidelor în tubulii dentinari, care să explice această sensibilitate a dentinei.

- FENOMENUL DE “ ASPIRATIE “ A ODONTOBLASTILOR- explica sensibilitatea

dentinei din timpul si dupa manoperele terapeutice intempestive

METODE PREVENTIVE TERAPEUTICE

Fenomenele care apar în urma modificărilor anatomice ce

se produc brusc ( accidente, traumatisme, intervenţia medicului la
prepararea substructurii organice) nu permit adaptarea
organismului la noile condiţii. Dintele în asemenea situaţie este
mai sensibil la excitaţii termice, electrice, chimice răspunzând la
aceasta prin durere.
-folosirea spray aer-apa
METODE PREVENTIVE - folosirea de instrumente active
- lucrul intermitent

Dacă denudarea dentinei se face treptat, organismul se

poate adapta la această schimbare – un exemplu este schimbarea
anatomică lentă dată de abrazia dentară. Prin abrazie se pierde
învelişul de smalţ, sau chiar şi substanţa dentinară. Pierderea de
substanţă este însă treptată şi progresivă ceea ce lasă timp pulpei
să determine depunere de minerale cu formarea dentinei de
reacţie.

19
 24.04.2019

DENTINOGENEZA IMPERFECTA
MALADIE EREDITARA
Dentinogeneza – apare in osteogeneza imperfecta (maladie ereditara) = Boala sclerelor
imperfecta tip I albastre

Dentinogeneza – este la fel ca cea de tip I dar nu prezinta osteogeneza imperfecta

imperfecta tip II

•culoarea coroanei este transparenta-sidefie sau maronie

•transluciditate crescuta
•smalt rugos cu atritie rapida
•smaltul se fractureaza datorita sustinerii dentinare deficitare
•poate sa afecteze ambele dentatii
•uzura dintilor pana la nivelul gingiei sau mentinerea pe suprafata ocluzala a unor
insule de smalt
•activitatile odontoblastice continue cu obliterarea rapida a canaliculilor dentinari
•radiologic: marime redusa a radacinilor si obliterarea camerei pulpare pana la
disparitia ei
•datorita uzurii accentuate a coroanei si rezorbtiei radacinilor, dintii se pierd
adesea pana aprox. 30 de ani
•diagnosticul diferential se face cu dentinogenezele de tip I si III, discromia la
tetraciclina si porfiria congenitala
•diagnosticul pozitiv se face pe baza examenului genetic, radiologic si histologic
Dentinogeneza – aceasta afectiune s-a constatat la o populatie compusa din 3 etnii
imperfecta tip III (alba, negroida si indiana care traiesc in sud estul statului Maryland
din SUA)

DENTINOGENEZA IMPERFECTA
MALADIE EREDITARA

20
 24.04.2019

Dentina secundara - fenomen fiziologic

Dupa formarea dentinei primare, depunerea de dentina continua intr-un ritm lent.
Aceasta se numeste dentina secundara.
Ea continua sa se formeze chiar si fara stimuli externi. Se depune pe peretii camerei
pulpare si canalului radicular, mai ales in apropierea orificiului canalar.
Se depune mai rapid la dintii laterali decat la cei frontali si mai rapid la cei inferiori
decat la cei superiori. Prezinta un numar redus de tubuli dentinari.

Dentina de iritatie= dentina tertiara=dentina

reparatorie

Se formeaza in urma unor stimuli patogeni si se depune pe peretii camerei pulpare in

zonele cele mai apropiate locului stimulului.
Stimulii patogeni pot fi: caria dentara, atritia, abrazia, eroziunea, cauza iatrogena.
Dentina tertiara este formata de odontoblastii secundari. Aceasta dentina contine cu 40-
60% mai putine saruri de calciu si are o sensibilitate mai redusa datorita absentei fibrelor
Tomes. Prezinta tubi neregulati sau chiar absenti.
Depunerea dentinei de reparatie determina o micsorare a spatiului pulpar, astfel pulpa este
supusa unor compresiuni determinand atrofierea treptata a celulelor odontoblastice, uneori
pana la disparitia lor.

Hiperestezia dentinara
- reprezintă un al doilea grup de fenomene dureroase ale dentinei
consecutiv tulburarilor biochimice, metabolice sau de conductibilitate nervoasa

- dintele este dureros la atingere in lipsa modificarilor anatomice

dentare, tendinta fiind de agravare

PREVENIREA SI COMBATEREA DURERII

- evitarea supraincalzirii dintelui in momentul prepararilor

- evitarea medicamentelor iritante
- administrarea medicatiei specifice locale si/sau generale
( antiinflamatorii, analgetice, sedative )

21
 24.04.2019

PULPA DENTARĂ

1. Zona periferică: situată în imediata apropiere a dentinei, caracterizată prin prezenţa

bogată a unor celule specializate, particulare pulpei, odontoblaşti. Tot în această zonă este
situat şi un plex nervos bogat ( plex Raschkoff) şi rare vase sanguine.
2. Zona imediat următoare cu o lăţime de aproximativ 40 microni este denumită zonă sărac
celulară ( zonă Weill).celulele sunt reduse numeric, dar apar numeroase fibre
conjunctive de natură colagenică. În această zonă există şi fibre de natură protoplasmatică
reprezentate de prelungirile centrale ale odontoblaştilor, vase sanguine, fibre nervoase şi
celule conjunctive.
3. Cea de a treia zonă este situată central fiind înconjurată de jur împrejur de zona Weill şi
datorită prezenţei unui mare număr de celule conjunctive este denumită zona bogat
celulară. Sistemul vascular este bine reprezentat iar substanţa fundamentală conjunctivă
este mai intens polimerizată.

Caracteristicile reactive ale pulpei dentare

Depind de particularităţile de organizare ale sistemului vascular:

- există sistem de comunicare directă vas arterial cu vas venos (

asigura drenajul )
- există vase retrodirecţionale, care au importanţă deoarece permit
evitarea zonelor de stază pulpară
- capilarele au un singur strat de celule endoteliale dispuse ca solzii
de peşte
- depolimerizarea facilă a manşonului de M.P.Z. perivascular, creşte
permeabilitatea vasului
- vasele sanguine nu posedă fibre musculare

Toate aceste elemente demonstrează că pulpa poate face faţă la început

dezechilibrelor produse de disfuncţii, agenţi agresivi şi numai când rezervele sunt
epuizate pulpa permite apariţia tulburărilor reversibile, distructive.

Utilizarea posibilităţilor defensive şi reparatorii ale dentinei şi organului pulpar !

22
 24.04.2019

CONSIDERAŢII PRIVIND PREPARAŢIA CLINICĂ A

DINŢILOR

- Indepărtarea dentinei ramolite cu grijă şi manevre blânde netraumatice.

- Prezervarea dentinei scleroase, neinfiltrata bacterian
- Estimarea bidimensionala radiologica a configuraţiei pulpare
Se acceptă în general că volumul pulpar real este mai mare decât apare pe radiografie,
deci se impun măsuri sporite de siguranţă în preparare
- Leziunile carioase extinse, prin exereza dentinei ramolite pot duce la o
pierdere mare de ţesut dentar dur - tehnica de preparare a dintelui trebuie adaptată în
funcţie volumul de tesut sanatos restant.
Desing-ul preparaţiei
- trebuie legat de forma şi dimensiunea ţesutului dentar rămas şi de
caracteristicile materialului folosit în restaurare
- selecţionarea atentă a instrumentarului rotativ care trebuie să fie adecvat
tehnicii alese,să fie cel mai eficient şi cel mai puţin traumatic
- spray-ul de aer-apă de la turbină diminua vizibilitatea dar favorizează lipsa
reacţiei pulpare prin răcirea suprafeţei dentare
- materialele anexe utilizate în tratamentul cariilor cum ar fi diga, rulourile
de vată, aspiratoarele de salivă, pot realiza protecţia efectivă şi de calitate înaltă a
pulpei

Tratamentul medicamentos al dentinei

O mare varietate de medicamente au fost propuse pentru tratamentul
medicamentos al dentinei. O parte dintre aceste medicamente sunt folosite în speranţa
sterilizării sau dezinfecţiei dentinei. În această categorie se includ: nitratul de argint,
fenolul, timolul, crezol, alcool.
Nu există o evidenţă ştiinţifică care să indice că aceste medicamente au acţiune efectivă
asupra pulpei.
Alte medicamente utilizează stimularea remineralizării dentinei, deoarece se
ştie demineralizarea precede invazia microbiană. În acest scop se folosesc materiale de
coafaj indirect cum este hidroxidul de calciu menţinut 3-4 luni. Crescuta alcalinitate a
hidroxidului de calciu şi sigilarea cariei faţă de mediul înconjurător, reduc sau elimină
flora microbiană. S-au mai folosit sodiu şi florura de staniu în speranţa că dentina şi
smalţul astfel tratate nu mai sunt receptive la procesul carios. Se pare că scurtul contact al
dintelui cu aceste fluoruri în concentraţie mare nu pare a fi benefic pentru pulpă.(
Bronstron, 1971)

23
 24.04.2019

CONCLUZII:

În orice restauraţie protetică odontală, cunoaşterea

naturii anatomice şi biologice a dintelui, a modalităţii lui de reacţie şi a
evoluţiei acestuia în timp, reprezintă baza de plecare al oricărui demers
medical.
Necunoaşterea unor aspecte practice ale morfologiei dentare sau a
modalităţilor de reactivitate a pulpei sta la originea a numeroase iatrogenii:
· compromiterea integrităţii odontale,
· recidive de carie,
· contacte premature şi disconfort
· necroze pulpare,
· pulpite,
· eşec restaurativ,
· fracturile dentare

24