TEHNOLOGIA

PROTEZEI PARTIALE
ACRILICE
CURS 3
CONFECŢIONAREA PROTEZEI PARŢIALE MOBILIZABILE

PPA este foarte răspândită datorită uşurinţei de confecţionare şi

preţului redus, fiind denumită “proteză socială”.In practica medicală
curentă.PPA se realizează în mod simplist,cu sprijin nefiziologic,de multe ori,
fără pregătire pre- şi proprotetică, ceea ce face ca ea să aducă daune câmpului
protetic,iar integrarea sa fiziologica să nu se obţină.
Proteza partială scheletată are multe avantaje privind confortul
pacientului şi profilaxia câmpului protetic, dar nu este încă o terapie de masă,
necesitând specialisti,dotări materiale,are preţ crescut.
PPA se realizează şi astăzi în 90% din cazuri cu sprijin muco-osos,
nefiziologic desi sprijinul dento-mucozal,semifiziologic este uşor de obtinut.
Este indicată pentru restaurarea arcadelor dentare edentate partial in edentatii
intinse, menţinându-se pe câmpul protetic cu ajutorul crosetelor de sârmă.
 DEZAVANTAJELE PPA sunt biologice, functionale şi de confort.

1. Dezavantaje care pot fi reduse ca intensitate.

PPA cu sprijin muco-osos produce atrofia accelerată a crestei alveolare pe
care se sprijină în totalitate in mod nefiziologic.
Dacă proteza este prevăzută cu croşete, se conferă un sprijin dentar, iar
daca este prevazuta cu pinteni ocluzali şi incizali,se obţine o proteză cu sprijin dento-
mucozal semifiziologic. In acest caz, atrofia este limitată la cele 2/3 distale ale şeilor
terminale. Deci trebuie subliniat ca proteza parţială trebuie prevăzută întotdeauna cu
sprijin dentar.
Atrofia accelerată, consecutivă sprijinului nefiziologic, este urmată la scurt
timp după aplicarea protezei, prin înfundarea acesteia pe cîmpul protetic datorita
efectului de pană, efect care poate produce vestibularizarea dinţilor restanţi .
Efectul de pană este datorat sprijinului dentar insuficient realizat de catre
segmentul plăcii protetice plasat supracingular şi supraecuatorial care coboară sub
acest nivel. Trebuie subliniată importanţa utilizării pintenilor ocluzali şi a croşetelor cu
traiect ocluzo-vestibular.
Ca urmare a modificărilor produse la nivelul cîmpului protetic, se pierde
paralelismul acestuia cu faţa mucozală a protezei, iar aceasta devine instabilă.
Proteza instabilă este ineficientă din punct de vedere funcţional şi expusă fracturilor.
 In cazul în care nu s-a realizat despovărarea zonelor acoperite cu mucoasă
subţire sau marginile protezei sunt extinse peste limitele funcţionale ale cîmpului
protetic, proteza partiala provoacă leziuni de decubit, aceste deficienţe fiind
înlăturate prin distanţarea protezei de zonele sensibile şi prin individualizarea
ocluzală minuţioasă la aplicarea protezei în cavitatea bucală.
Croşetele de sârmă folosite pentru menţinerea protezei partiale solicită dinţii
stâlpi la inserţia si dezinserţia acesteia. Acest dezavantaj rezultă din grosimea
sârmei din care sunt confecţionate, plasarea greşită sub retentivitatea maximă a
dintilor stâlpi, indiferent de implementarea sau de starea de sănătate parodontală a
dinţilor .Medicul este obligat să indice în fişa de laborator grosimea sârmei, tipul de
croşet şi gradul de elasticitate al acestuia, nivelul de plasare al segmentului dentar.
Proteza partiala produce parodontopatie marginală datorită contactului plăcii
protezei cu parodontiul dinţilor restanţi, pe care îl presează în conditiile sprijinului
nefiziologic. Suferinţa pacientilor se manifestă prin jenă si durere, hiperemia
mucoasei şi sângerări spontane sau la presiuni usoare. Acest deziderat poate fi
realizat prin distanţarea zonei respective a protezei prin folierea modelului de lucru.
Această manevră se face de către tehnicianul dentar şi constă în acoperirea zonei
corespunzătoare parodontiului marginal cu ciment dentar de consistenţă vâscoasă,
care se aplică de-a lungul festonului gingival, acoperind 2 mm din faţa ocluzală a
dinţilor prezenţi pe model şi 2mm din zona învecinată. Grosimea stratului de ciment
va fi de 1,5 mm.
 Proteza partiala acoperă in totalitate bolta palatinală. Receptorii termici şi
gustativi situaţi în 1/3 medie a bolţii palatine ajung în contradictie cu lucrarea
protetică. Receptorii situati în1/3 posterioară produc reacţia de vomă. Pentru a se
preveni această reacţie,se poate decupa 1/3 posterioară a plăcii protezei, obţinînd
proteza răscroită distal, fără a scădea rezistenţa mecanică a lucrării. Din păcate
răscroirea zonei centrale a palatului, deşi benefică, scade rezistenţa mecanică a
lucrării.
PPA se obţine prin polimerizarea pastei rezultate din amestecul polimer-
monomer. Nerespectarea regimului termic de polimerizare face ca în proteză să
rămînă o cantitate crescută de monomer rezidual, care irită mucoasa producînd
stomatite de iritaţie.
Iritatiile de mucoasă apar şi dacă proteza partiala nu este lustruită foarte
bine, in asa fel incit contactul părţilor moi cu marginile şi suprafata exterioară a
protezei să se facă lejer.
Reducerea timpului de polimerizare prin creşterea temperaturii duce la
fierberea monomerului la 100,3° C, rezultînd proteza cu porozităti. In aceste
porozităţi se depun resturi alimentare pe care se dezvoltă microorganisme saprofite
ale caviăţii bucale care irită mucoasa şi care întreţin un miros neplăcut (halena
bucală fetidă).
PPA cu sprijin muco-osos nefiziologic poate produce stomatita protetică pe
un cîmp protetic cu creste edentate neregulate sau de formă lamelară. Stomatita
protetică se caracterizeaza prin leziuni ale mucoasei, imposibilitatea efectuării
masticaţiei, durere violentă şi o afectare psihică a pacientului. Aceste semne sunt
consecinţa lipsei de integrare biologică a lucrării protetice. Soluţia terapeutică o
reprezintă proteza cu sprijin mixt semifiziologic şi proteza cu şei reziliente.
2. Dezavantaje care nu pot fi influenţate

PPA este o proteză inconfortabilă prin volumul său şi prin grosimea de

2 mm a plăcii protezei, care scade spaţiul vital al limbii. Starea de inconfort este
mărită prin acoperirea receptorilor gustativi din zona centrală a bolţii palatinale.
Fenestrarea protezei duce la scăderea rezistenţei mecanice, proteza
fracturîndu-se. De asemenea, grosimea plăcii protezei sub 2 mm ar scădea
rezistenţa mecanică a lucrării.
Acrilatul folosit la confecţionarea PPA are culoarea roz. Colorantul este
răspunzător de apariţia unor manifestări alergice la nivelul mocoasei. Se poate
confecţiona placa protezei din acrilat transparent, excluzîndu-se manifestările
alergice în teritoriu cu care are raport, dar versantele vestibulare ale şeilor
protezelor trebuie confecţionate din acrilat roz, asemănător mucoasei, pentru că
zona este vizibilă .
 PARTILE COMPONENTE ALE PPA
A. Arcadele dentare artificiale – care reprezintă segmente de arcadă;
B. Baza protezei: 1. şeile protezei, suportul pe care sunt fixaţi dinţii;
2. elemente de legătură între şei ;
C. Elemente de menţinere, sprijin şi stabilitate.
Toate aceste elemente formează corpul rigid (piesa protetică) care restaurează
morfologia cîmpului protetic afectat de edentaţie.

A. ARCADA DENTARA ARTIFICIALA

Dinţii artificiali formează segmente din arcadă pe care o restaurează şi
reprezintă elementele funcţionale principale. Arcadele dentare artificiale
împreună cu şeile protetice restaurează morfologia arcadei dentare fiind
elementele principale ale PP.
Dinţii artificiali refac morfologia coronară a arcadei dentare avînd un rol
important în restaurarea funcţiilor aparatului dento-maxilar: masticaţie, fonaţie,
fizionomie. Dinţii artificiali sunt montaţi şi fixaţi pe şeile protezei, fixarea
realizîndu-se chimic pentru dinţii din acrilat, mecanic pentru dinţii din porţelan şi
fizico-chimic pentru cei din răşini compozite.
 Dinţii din acrilat se pot produce industrial sau în laboratorul de tehnică
dentară. Dinţii artificiali fabricaţi se obţin din răşini acrilice speciale, depuse în
tipare metalice, la presiuni şi temperaturi ridicate. Au rezistenţă la abraziune,
structură omogenă, nu se impregnează cu resturi alimentare şi floră microbiană,
au stabilitate coloristică mai mare decât cei produşi în laborator. Au preţ de cost
ridicat şi se comercializează în garnituri, aşezaţi în ceară plastică pe plăcuţe,
pentru grupul frontal şi cel lateral. Pe plăcuţe sunt înscrise: culoarea, mărimea,
forma şi numele fabricantului.
Dinţii din porţelan sunt obţinuţi industrial prin coacerea masei ceramice la
temperaturi ridicate (1000°C) şi sunt prevăzuţi cu sisteme de retenţie mecanică
(crampoane, cavităţi retentive) pentru fixarea în acrilatul şeilor. Comparativ cu dinţii
din acrilat, cei din porţelan au o rezistenţă mecanică mare, transluciditate şi
stabilitate cromatică, sunt impenetrabili la lichidul şi flora microbiană bucală, dar nu
pot fi prelucraţi pentru că pierd luciul, sunt casanţi şi au un preţ de cost ridicat.
Sunt utilizaţi de obicei în zona frontală.
Dinţii din răşini compozite se obţin industrial prin polimerizare foto-
chimică şi se leagă fizico-chimic de baza acrilică a protezei. Faţă de dinţii din
acrilat prezintă o serie de avantaje: stabilitate cromatică, rezistenţă la abraziune
apropiată de cea a dinţilor din ceramică, pot fi prelucraţi şi lustruiţi, se pot înlocui
uşor, dar au preţ de cost ridicat.
B. BAZA PROTEZEI
1. ŞEILE PROTEZEI
Acoperă crestele edentate, reprezinta suportul de fixare al dinţilor
artificiali şi transmit presiunile ocluzale suportului muco-osos. Refac volumul şi
forma crestelor edentate rezultate după extracţiile dentare şi reduc procesele
de resorbţie şi atrofie. Modul de transmitere al presiunilor ocluzale este
nefiziologic, osul nefiind adaptat pentru a primi direct presiunile, deoarece la
dentat presiunile nu se transmit direct osului, ci sub formă de tracţiuni prin
intermediul ligamentului dento-alveolar.
Numărul şeilor la PP este asemanător cu cel al breşelor edentate.
Şeile protezelor au două feţe:
• Faţa externă care prezintă doua versante:
• Versantul vestibular care acoperă versantul corespunzator al crestei
edentate şi se întinde de la muchia crestei până la nivelul fundului de sac.
Reface morfologia crestei edentate şi funcţia fizionomică în zonele
frontale.
• Versantul oral (palatinal / lingual) la maxilar se continuă cu placa
palatinală, iar la mandibulă coboară până în fundul de sac lingual, în
relaţie cu placa linguală. Faţa orală, modelată plan sau plan-concav, este
lustruită perfect şi are rol în menţinerea protezei, fonaţie şi măreşte
confortul, menajând spaţiul vital al limbii.
• Faţa internă (mucozală) acoperă intim mucoasa crestei edentate până la nivelul
mucoasei pasiv-mobile. Nu se prelucrează şi nu se lustruieşte, ea reproducând
microrelieful mucoasei. Faţa mucozală transmite presiunile ocluzale suportului
muco-osos.
Limitele şeilor protezei sunt obligatorii în cazul protezelor partiale cu sprijin
nefiziologic sau sprijin semifiziologic in caz de edentatii intinse sau termino-
terminale, astfel încât presiunile ocluzale să fie distribuite pe o suprafaţă cât mai
mare. În edentaţiile intercalate, şeile sprijinite fiziologic prin pinteni ocluzali pe dinţii
stâlpi nu mai transmit presiuni asupra suportului muco-osos, putând fi reduse ca
întindere.
În sens mezio-distal, şeile protezei se întind astfel:
• În edentaţiile intercalate sunt situate între dinţii restanţi;
• În edentaţiile terminale sunt situate între dinţii stâlpi şi tuberozitatea
maxilară, respectiv 1/3 anterioară a tuberculului piriform, pe care le
acoperă.
2. ELEMENTELE DE LEGĂTURĂ ÎNTRE ŞEI
Şeile protezei pe care sunt fixaţi dinţii artificiali sunt solidarizaţe între ele prin
elemente de legătură. Acestea sunt plăcile protetice confecţionate din acrilat:
placa palatinală pentru maxilar şi placa linguală pentru mandibulă. Placa protetică
împreună cu şeile protetice alcătuiesc baza protezei.

1. PLACA PALATINALA este placa protezei la PPA maxilară şi se numeşte astfel

pentru că acoperă în totalitate sau parţial bolta palatină,unind şeile
protetice.Limitele plăcii palatinale sunt:
- antero-posterior,se întinde de la zona supracingulară a dintilor frontali
până la zona “Ah”,situată la trecerea de la palatul dur la cel moale.
- Lateral, dreapta şi stânga,vine în contact cu zonele supraecuatoriale ale
fetelor orale ale dinţilor restanţi.
Placa palatinală se prezintă în 2 variante: întinsă şi redusă.
a. Placa palatinală întinsă se întinde în limitele prezentate anterior şi este
indicată în edentaţiile extinse,edentaţiile subtotală sau de hemiarcadă.In aceste
situatii clinice,se urmăraste obţinerea fenomenului de adeziune pentru stabilitatea
protezei, fenomen care apare între placa palatinală şi bolta palatină,şi caredepinde
de mărimea suprafeţei de contact.
b. Placa palatinală redusă prezintă 3 forme:
- P.p.r. răscroită distal este secţionată simetric în 1/3 posterioară a
bolţii palatine,degajându-se zona reflexogenă a vălului palatin evitând reflexul de
vomă:
- P.p.r. fenestrată prezintă zona centrală a plăcii
decupată,lăsându-se liberă zona de mucoasă cu receptorii gustativi;
- P.p.r decoletată (răscroită parodontal) –placa este decupată pe o
distanţă de 2-3mm,lăsându-se liberă zona parodontiului marginal al dinţilor restanţi.
Dintre toate formele, cea mai utilizată este cea răscroită distal care nu scade
rezistenţa mecanică a protezei. Celelalte 2 forme lasă benzi înguste de acrilat prin
reducerea plăcii, expunând-o la fracturare.
2. PLACA LINGUALA este placa protetică a PPALşi are raport de vecinătate cu
limba. Ea uneşte şeile protetice, continuând versantele linguale ale acestora.
Limita superioară a plăcii linguale revine în raport cu zona supracingulară,
respectiv supraecuatorială a dinţilor restanţi.Limita inferioară urmăresţe fundul de
sac lingual şi paralingual.
Toate tipurile de plăci pentru PPA sunt confecţionate din acrilat cu grosimea de
2mm şi rămân la distanţă de parodonţiul marginal (1-2mm). Această grosime, pe
toată înfundarea, reduce simţitor din spaţiul cavitaţii bucale, creând senzatia de
discomfort pacientului. Se pot confectiona plăci metalice care prezintă
următoarele caractere: sunt subţiri (0,3-0,4mm), ocupă spaţiu puţin, sunt foarte
rezistente, se confecţionează după tehnologii speciale.
3. SPRIJINUL PPA trebuie să fie mixt, dento-mucozal, semifiziologic, chiar şi în
condiţiile unui număr scăzut de dinţi. Presiunile ocluzale vor fi preluate atât de dinţi
restanţi cât şi de crestele edentate, dar numai în 2/3 distale ale şeilor terminale,
situate la distanţă de dinţii stâlpi.
Pintenii ocluzali sau croşetele din sârmă cu traiect ocluzal transmit o parte din
presiunile dinţilor restanţi şi o parte crestei edentate, proteza având un sprijin
semifiziologic. Sprijinul dentar al PP lmitează efectul de pană al PP, reducând
înfundarea acestora.
Din păcate, PPA sunt realizate în proporţie de 90% cu sprijin nefiziologic muco-
osos.
ELEMENTELE DE MENTINERE, SPRIJIN şi STABILITATE A
PROTEZELOR PARŢIALE ACRILICE
Protezele parţiale sunt supuse unor tendinţe de mobilizare de pe câmpul protetic, de
o serie de factori, cum ar fi: musculatura oro-facială, limba şi planşeul lingual,
frenurile şi bridele, alimentele lipicioase şi gravitaţia pentru protezele maxilare.
Deplasarea protezelor se poate face în sens vertical, orizontal sau sagital
(basculare). Această deplasare poate fi limitată sau frînată de croşetele de sîrmă şi
pintenii incizali şi ocluzali.

 Croşetele de sârmă – se aplică pe dinţii limitanţi breşelor edentate,

numiţi dinţi stîlpi. Au rolul de menţine şi stabiliza protezele pe câmpul protetic, iar
cele care traversează nişa masticatorie oferă şi sprijin dentar.
Se confecţionează din sîrmă de wipla, cu diametru secţiunii de 0, 6 – 0, 8 şi cu un
grad mare de elasticitate; mai rar, se confecţionează din sîrmă de aur platinat cu
diametrul secţiunii de 0, 8 – 1, 2 mm. Se preferă sîrma de formă rotundă pe
secţiune, care are un raport mai redus cu dintele, spre deosebire de sîrma
semirotundă, care are un raport mai mare cu dintele.
Compoziţia aliajului tip wipla :
• Fier 70-72 %, carbon 0, 07 %, fierul şi carbonul formînd soluţii solide,
omogene.
• Nichel 8 %, crom 18 % (sunt componente care împiedică oxidarea oţelului);
• Mangan, molibden, siliciu, tantal şi titan (sunt elemente care favorizează
fixarea carbonului şi inhibă apariţia carburii de fier).

Caracteristicile aliajului tip wipla :

• Are o culoarea alb-argintie, asemănătoare platinei;
• Intervalul de topire este situat între valorile 1375-1420 grade C;
• Are o elasticitate mare, favorabilă modelării şi acţiunii croşetelor;
• Rezistă la acţiunea oxidantă şi corozivă a mediului bucal, menţinîndu-şi luciul;
• Omogenizarea aliajului se obţine prin tratamente termice după turnare, care
constau într-o încălzire pîna la 1000 oC, urmată de o răcire bruscă.
Părţile componente ale croşetelor de sârmă:
1. Segmentul dentar, se aplică pe 2/3 din faţa cu retentivitate favorabilă a dintelui,
pentru majoritate dinţilor faţa vestibulară, iar pentru molarii inferiori faţa linguală.
2. Segmentul intermediar, diferit de la un croşet la altul, poate fi situat la o distanţă
de 0, 5-1mm de mucoasa crestei edentate, sau în raport cu dintele. Poate fi
modelat în forme diferite:Z, V, S, avînd rolul de a conferii elasticitate croşetului.
3. Segmentul retentiv (de fixare) este porţiune terminală care favorizează fixarea
croşetului în şaua sau placa protezei. Poate fi modelat în zig-zag sau ca o ansă
finală.

Segmentul dentar Segmentul intermediar

Segmentul retentiv
Caracteristicile croşetelor de sârmă:
• Confecţionarea croşetelor de sîrmă se face după desenul trasat de medic
pe dintele stîlp, sau după studiul modelului la paralelograf;
• Croşetele de sîrmă au contact liniar cu dinţii;
• Segmentele dentar şi intermediar trebuiesc plasate la distanţă de
parodonţiul marginal şi de mucoasa procesului alveolar, de buze şi obraji;
• Gradul de elasticitate a segmentului intermediar poate fi influenţat de
lungimea acestuia;
• Croşetele de sîrmă sunt mai elastice şi pot fi activate mai uşor decît
croşetele turnate; activarea se poate face atît pe plan orizontal, cît şi vertical;
• Croşetele de sîrmă asigură ancorarea verticală şi stabilizarea orizontală a
protezelor parţiale ;
• Croşetele de sîrmă pot avea un efect suprasolicitant asupra dinţilor stîlpi,
dacă:
• Sîrma din care sunt confecţionate este mai groasă de 1-1, 2mm;
• Segmentul intermediar este scurt;
• Sunt active intens.
• Croşetele de sîrmă se pot înlocui uşor, după o perioadă de solicitare;
Confecţionarea croşetelor de sârmă
Se confecţionează prin îndoire, urmărindu-se modelarea după un traiect
prestabilit; se desfăşoară după următoarele reguli tehnologice:
► Sîrma de wipla se îndoaie într-un singur sens, o singură dată;repetarea
îndoirii modifică structura cristalină a aliajului şi micşorează rezistenţa la rupere;
► Modelarea sîrmei se face cu cleşti care au partea activă netedă, iar dacă se
foloseşte cleştele crampon prevăzut cu striuri, acestea nu vor fi imprimate pe
suprafaţa aliajului prin strîngere exagerată;
► Se contraindică introducerea sîrmei în flacără pentru a deveni mai elastică,
deoarece îi scade rezistenţa;
► Vîrful segmentului dentar va fi bine rotunjit, pentru a nu eroda salţul sau a
leza mucoasa din vecinătate;
► Segmentul retentiv va fi modelat sinuos, pentru a fi fixat în masa acrilică a
protezei, fără posibilitatea de rotire;
► Este recomandabil ca medicul să deseneze traiectul croşetelor pe model,
stabilind astfel poziţia segmentului dentar faţă de ecuatorul protetic, în funţie de
implantarea dinţilor şi de starea de sănătate parodontală;
► Medicul este obligat să consemneze grosimea sîrmei pentru fiecare dinte
stîlp în parte, fiind folosită numai sîrmă cu un grad mare de elasticitate şi cu
grosime de 0, 6-0, 8mm.
 Confecţionarea croşetelor de sârmă trebuie să respecte următoarele principii
biomecanice:
► Forţa de ancorare a croşetelor va asigura stabilizarea protezelor faţă de
forţele dislocante şi va permite desprinderea croşetelor numai cînd pacientul
doreşte;
► Forţa de ancorare a croşetelor va fi corelată cu rezistenţa parodontală a
dinţilor stîlpi, care se opune smulgerii acestora din alveole;
► Croşetul nu trebuie să aibă efect cariogen, să nu erodeze smalţul dintelui pe
care se aplică;
► Croşetul nu trebuie să favorizeze retenţionarea resturiolr alimentare;
► Croşetul trebuie plasat astfel încît să nu lezeze parodonţiul marginal şi părţile
moi periprotetice;
► Croşetul nu trebuie să fie vizibil, pentru a nu trăda protezarea;
► Croşetul nu trebuie să se dezafecteze la scurt timp de la aplicarea protezei, şi
să nu se fractureze în urma solicitărilor multiple.
Calităţile mecanice ale croşetelor depind de :
► Calitatea aliajului: oţelul inoxidabil are elasticitate mai bună decît aurul platinat;
► Grosimea sîrmei utilizate: sîrma cu diametru de 1mm, deşi mai eficientă, este
mai traumatizantă pentru dinte, de aceea se foloseşte sîrmă de 0, 6-0, 8mm;
► Lungimea segmentului inermediar: forma de buclă, prezentă la croşetul
cervico-alveolar, este mai elastică.
► Segmentul dentar, plasat în zonele retentive mai aproape de colet, este mai
puternic decît cel plasat în apropierea ecuatorului protetic; plasarea segmentului
dentar, la distanţă de ecuatorul protetic, se face pe dinţi bine implatanţi, în timp
ce plasarea în apropierea ecuatorului protetic se face pe dinţii cu implantare
defectuoasă.
Calităţile biologice ale croşetelor: - sunt reprezentate de caracteristica
croşetului de a proteja ţesuturile parodontale de leziuni directe sau indirecte,
provocate prin contact direct sau prin forţele exercitate continuu şi traumatizant
asupra dintelui.
 Pintenii incizali şi ocluzali - se aplică pe dinţii stîlpi limitanţi
breşelor edentate, dar şi pe dinţi restanţi, situaţi la distanţă. Prin acţiunea lor,
asigură un sprijin mixt, dento-mucozal, semifiziologic, pentru protezele parţiale
mobilizabile.
Se confecţionează din sîrmă de wipla cu profil semirotund, groasă de 1-2mm, dar
şi din sîrmă cu profil rotund, groasăde 1 - 1, 5mm.
Pintenii incizali poartă denumirea de gheruţe incizale, şi au o formă caracteristică,
asemănătoare literei “Z”.
Prezintă trei segmente :
1. segmentul dentar se aplică într-un locaş preparat strict în smalţul dentar, la
nivelul fosetei proximale a dinţilor laterali, sau într-un locaş situat pe o proteză
unidentară. La nivelul dinţilor frontali, segmentul dentar este plasat în locaşuri
preparate la nivelul unghiurilor proximale a doi dinţi vecini. Segmentul dentar
trebuie plasat astfel încît, presiunile pe care le transmite să acţioneze în axul
dintelui.
2. segmentul intermediar se plasează pe faţa proximală a dintelui, în cazul
pintenilor ocluzali, şi în spaţiul interdentar, în cazul pintenilor incizali, acoperind
parţiali treimea proximală a fiecărui dinte pe care s-a preparat locaşul.
3. segmentul retentiv se fixează în şaua protezei, pentru pintenii ocluzali, şi în
placa protetică, pentru pintenii incizali.
1 – segmentul dentar; Segmentul dentar al unui pinten ocluzal
2 – segmentul intermediar; transmitand presiunile în axul dintelui.
3 – segmentul retentiv

Locasuri pentru pinteni ocluzali Locasuri pentru gherute incizale

1 – vedere ocluzala
2 – vedere proximala
Instrumentar folosit la confecţionarea croşetelor din sîrmă
Pentru modelarea sîrmei de wipla, se utilizează cleşti de tehnică dentară, turnaţi
din oţeluri speciale inoxidabile, foarte rezistente, iar modul lor de acţiune se bazează
pe principiul pîrghiilor de gradul I.
Cleştii de tehnică dentară prezintă o parte activă, asemănătoare unor fălci şi braţele
cu o lungime 120mm, rezistente, de formă curbă, care favorizează prinderea în mîna
tehnicianului. Cele două braţe încrucişate se articulează printr-un nit.
Cleştele crampon are partea activă (fălcile) dreaptă, care, pe feţele interne, prezintă
striaţii transversale, care favorizează priza sîrmei. Poate secţiona sîrma, avînd la
baza fălcilor o concavitate delimitată de o muchie tăioasă.
Poate fi utilizat la :
-Confecţionarea croşetelor de sîrmă şi a pintenilor incizali şi ocluzali;
-Activarea croşetelor de sîrmă;
-Activarea arcurilor ortodontice;
-Secţionarea sîrmei de wipla.
Cleştele cu fălci rotunde are partea activă de formă rotundă pe secţiune, conice
în totalitate.
Este utilizat la:
-Modelarea croşetelor prevăzute cu bucle;
-Modelarea atelelor de imobilizare;
Cleştele de tăiat sîrmă se prezintă în două tipuri : cu partea activă dispuse
frontal şi cu partea activă dispusă longitudinal.
Este utilizat la :
•Secţionarea sîrmei de wipla de 0, 6-0, 8mm, în vederea confecţionării croşetelor
de sîrmă
•Secţionarea sîrmei de wipla de 1-1, 5mm, în vederea confecţionării pivoturilor
pentru coroanele de substituţie provizorii.
•Secţionarea sîrmei obişnuite de 1mm, în vederea confecţionării ştifturilor pentru
amprentarea canalelor radiculare.
 CLASIFICAREA CROŞETELOR DE SARMA
Criteriul de clasificare utilizat curent este cel care împarte croşetele după
frecvenţa utilizării lor. Astfel, croşetele se împart în două grupe:
 croşete indicate curent (uzuale): croşetul cervico-alveolar deschis dental şi
croşetele cervico-ocluzale;
 croşete indicate mai rar: croşetul în „T”, croşetul cervico-alveolar deschis
edental, croşetul în „i”, croşetul alveolo-interdentar, croşetul ocluzo-interdentar,
croşetele inelare, croşetele proximale, croşetul cervico-ocluzal întors, croşetul
mucozal.
CROŞETE UZUALE
a. Croşetul cervico-ocluzal deschis dental
Segmentul dentar este aplicat în zona subecuatorială, pe 2/3 din faţa
vestibulară a dintelui stălp. Extremitatea liberă este orientată spre dinţii
restanţi. Segmentul dentar se continuă supraecuatorial vestibulo-proximal,
orientându-se spre edentaţie. Segmentul intermediar, situat pe faţa proximală a
dintelui stâlp, poate avea fie forma literei „U”, fie„V”, şi se situează sub creasta
marginală. Traiectul croşetului coboară spre versantul oral al crestei alveolare,
unde se continuă cu segmentul retentiv, în şaua protezei.
Croşetul cervico-ocluzal deschis dental Croşetul cervico-ocluzal deschis edental

Croşetul este indicat pentru toate formele de edentaţii, pe dinţi bine

implantaţi, când nu se recomandă croşete cu elasticitate mare.
Croşetul are următoarele funcţii:
 se opune tendinţei de desprindere a protezei de pe câmpul protetic, prin
segmentul dentar situat subecuatorial;
 se opune distalizării protezelor terminale, prin extremitatea libera a
segmentului dentar, care este plasată pe versantul mezial al coroanei dintelui
stâlp;
 se opune tendinţei de deplasare laterala a protezei, prin porţiunea
supraecuatorială, mai rigidă, a croşetului.
 b. Croşetul cervico-ocluzal deschis edental
Are un traiect identic cu croşetul cervico-ocluzal deschis dental, cu diferenţa că are
extremitatea libera a segmentului dentar orientată spre edentaţie.
Segmentul intermediar este situat în nişa masticatorie dintre dintele pe care se
aplică şi dintele vecin, când există spaţiu faţă de antagonistul care articulează la acest
nivel. Dacă acest spatiu nu există, se crează proprotetic un locaş pentru segmentul
intermediar.
Croşetul este indicat în edentaţiile terminale şi are urmatoarele funcţii:
 se opune desprinderii protezei de pe câmpul protetic, prin segmentul dentar situat
subecuatorial;
 oferă protezei sprijin dentar, prin segmentul intermediar situat în nişa masticatorie,
limitând înfundarea protezei, căreia îi asigură un sprijin semifiziologic;
 prin porţiunea supraecuatorială, mai rigidă, se opune tendinţei de deplasare
laterala a protezei;
 contribuie la frănarea bascularii prin desprinderea şeii terminale, prin capătul liber
al segmentului dentar, situat spre edentaţie.
Folosirea celor două tipuri de croşete cervico-ocluzale, pe doi dinţi vecini,
realizează croşetul cervico-ocluzal bidentar, cu actiune reciprocă. Acest croşet
întruneşte funcţiile celor două croşete şi leagă dinţii într-un bloc funcţional.

Croşetul cervico-ocluzo bidentar

 c. Croşetul cervico-alveolar deschis dental
Segmentul dentar al croşetului este plasat subecuatorial, cu extremitatea libera
spre dinţii restanţi. Segmentul intermediar, situat în dreptul crestei alveolare la
distanţa de 0, 5-1 mm de mucoasă, se modelează în forma literei „Z”.
Segmentul retentiv se plasează pe versantul vestibular al seii protetice.
Croşetul este indicat în toate formele de edentaţie, pe dinţii stâlpi cu retentivităţi
mari sau cu implantare parodontală deficitară, fiindcă, prin elasticitatea sa, solicită
dinţii mai puţin.
Gradul de elasticitate a croşetului depinde de lungimea segmentului intermediar
şi de grosimea sârmei folosite. Este croşetul de sârma cel mai elastic şi a cărui
elasticitate poate fi dirijată.
Croşetul are următoarele funcţii:
 se opune tendinţei de desprindere a protezei de pe câmpul protetic, prin
segmentul dentar situat subecuatorial pe dinţii stâlpi;
 se opune distalizării protezei, prin extremitatea liberă a segmentului dentar,
situată pe versantul mezial al coroanei dintelui stâlp;
 se opune în mică masură tendinţei de deplasare laterală a protezei, datorită
elasticitaţii segmentului intermediar.

Croşetul cervico-alveolar deschis dental

 CROŞETE UTILIZATE MAI RAR
Utilizarea mai rară a acestor croşete decurge din dificultatea confecţionării lor
şi din ignorarea efectului favorabil al unora dintre ele.
a. Croşetul de sârmă din „T”
Are segmentul dentar de forma verticalei literei „T”, plasat subecuatorial.
Segmentul intermediar are forma verticalei literei „T” şi se plasează la 0, 5-1 mm
de mucoasa crestei alveolare. Are un grad de elasticitate prin lungimea sa.
Segmentul retentiv se plasează pe versantul vestibular al şeii protetice.
Croşetul este indicat în edentaţiile terminale.
Functiile croşetului:
 se opune tendinţei de desprindere a protezei de pe câmpul protetic, prin
segmentul dentar;
 se opune tendintei de basculare prin desprinderea şeii terminale, prin
extremitatea segmentului dentar orientată spre edentaţie;
 se opune tendintei de basculare, prin înfundarea şeii terminale, prin
extremitatea segmentului dentar orientată spre dinţii restanţi;
 se opune în mică măsură tendinţei de deplasare laterală a protezei, datorită
elasticitaţii segmentului intermediar.

Croşetul de sârmă în T.
 b. Croşetul cervico alveolar deschis edental
Are extremitatea liberă a segmentului dentar orientată spre edentaţie.
Segmentul intermediar are forma unei bucle care pătrunde în spaţiul intermediar
mezial, coborând apoi în lungimea procesului alveolar la distanţa de 0, 5-1 mm de
mucoasă.
Segmentul retentiv se situează pe versantul vestibular al şeii protetice.
Croşetul este indicat în edentaţii terminale.
Funcţiile croşetului:
 se opune desprinderii protezei, prin segmentul dentar plasat subecuatorial;
 se opune tendinţei de basculare, prin desprinderea şeii terminale, prin
extremitatea liberă a segmentului dentar;
 se opune tendinţei de distalizare a protezei, prin bucla care pătrunde în spaţiul
interdentar mezial;
 se opune în mică măsură tendinţei de deplasare laterală a protezei, datorită
elasticităţii segmentului intermediar.

Croşetul cervico-alveolar
deschis edental.
 c. Croşetul de sârmă în „I”
Este numit şi croşet vestibulo-proximo-alveolar datorită traiectului său;croşetul
este recomandat în edentaţii laterale scurte, plasat pe dintele stâlp mezial.
Segmentul dentar are un contact punctiform, subecuatorial în zona retentivă
vestibulo-proximală.
Segmentul intermediar, sub forma unei bucle mici, se situează în dreptul
coletului dintelui stâlp şi a mucoasei procesului alveolar, la distanţa de 0, 5-1 mm.
Segmentul retentiv se plasează pe versantul vestibular al şeii protetice.
Este un croşet fizionomic, fiind foarte putin vizibil.
Functia croşetului:
 se opune numai tendinţei de desprindere a protezei de pe câmpul protetic;

Croşetul de sârmă în I.
 d. Croşetul alveolo-interdentar
Segmentul dentar are forma unei mici anse circulare, care se aplică sub punctul
de contact a doi dinţi bine implantaţi, din vecinătatea edentaţiei.
Segmentul intermediar continuă ansa, coborând de-a lungul procesului alveolar
al dinţilor situaţi înapoia locului de aplicarea a segmentului dentar. Având un traiect
lung, este elastic.
Segmentul retentiv se situează pe versantul vestibular al şeii protetice.
Este indicat în situaţiile când dinţii limitanţi edentaţiei sunt mobili, şi se
temporizează extracţia lor, croşetul alveolo-interdentar permiţând folosirea unor
dinţi stâlpi la distanţă de spaţiul edentat.
Dacă segmentul intermediar al croşetului este modelat de-a lungul zonei de
colet, croşetul se numeşte cervico-interdentar.

Croşetul alveolo-interdentar
 e. Croşetul ocluzo-interdentar (Stahl)
Segmentul dentar, de forma unei mici anse circulare. se plasează sub punctul
de contact dintre doi dinţi vecini.
Segmentul intermediar continuă ansa, urcând către suprafaţa ocluzală pe care
o traversează prin nişa masticatorie dintre dinţii vecini, unde nu trebuie să
constituie un punct de contact prematur.
Segmentul retentiv se plasează pe versantul oral al şeii protetice.
Croşetul este indicat pentru ancorarea şi stabilizarea protezelor uniterminale
sau unilaterale, fiind plasat pe hemiarcada integră, şi pentru ancorarea aparatelor
ortodontice.
Funcţiile croşetului:
 se opune desprinderii protezei de pe câmpul protetic, prin ansa interdentară;
 oferă sprijin dentar, prin segmentul intermediar plasat în nişa masticatorie;
 se opune tendinţei de deplasare laterală a protezei, prin segmentul
intermediar cu traiect vestibulo-oral.

Croşetul ocluzo-interdentar. (Stahl)

 f. Croşetul inelar (Jackson)
Segmentul dentar, de formă semicirculară, este situat pe faţa vestibulară a
dintelui, în zona subecuatorială. Nu are extremitate liberă.
Segmentele intermediare sunt în număr de două şi continuă segmentul dentar,
urcând către nişele masticatorii pe care dintele stâlp le formează cu dintele vecin
situat mezial şi cu cel situat distal.
Segmentele retentive, de asemenea două, pătrund în baza protezei, situată oral.
Aspectul de ansamblu al croşetului este inelar şi are o elasticitate redusă.
Croşetul este indicat pentru ancorarea şi stabilizarea protezelor uniterminale sau
unilaterale, fiind plasat pe hemiarcada integră şi pentru ancorarea aparatelor
ortodontice.
Functiile croşetului:
 se opune desprinderii protezei, prin segmentul dentar;
 ofera sprijin dentar, prin segmentele intermediare;
 se opune tendinţei de deplasare laterală a protezei, prin segmentele intermediare,
cu traiect vestibulo-oral.

Croşetul inelar Jackson

 g. Croşetul inelar (Adams)
Este asemănător croşetului inelar Jackson, cu deosebirea că segmentul dentar este
prevăzut cu două mici bucle, situate la întâlnirea segmentului dentar cu segmentele
intermediare. Datorită acestor bucle, este mai elastic. Are aceleaşi indicaţii şi funcţii ca
croşetul circular Jackson.

Croşetul inelar Adams Croşetul proximal cu caseta

h. Croşetul proximal cu casetă

Este un croşet fizionomic, nefiind vizibil deoarece se plasează pe faţa proximală a
unui dinte stâlp, orientată spre edentaţie.
Segmentul dentar are forma unei mici anse, asemănătoare literei U, fiind plasat sub
retentivitatea feţei proximale. Segmentul intermediar, în linie dreaptă, coboară către
mijlocul crestei edentate, îndepărtându-se apoi spre faţa orală, unde se continuă cu
segmentul retentiv.
Croşetul este indicat pe dintele care delimitează mezial o mică breşă laterală de 1-2
dinţi.
Functia croşetului:
se opune tendinţei de desprindere a protezei.
i. Croşetul proximal cu patrice
Este identic cu croşetul proximal cu casetă, cu menţiunea că segmentul
dentar se aplică pe patricea (prelungirea) unei proteze unidentare,
cimentate pe dintele stâlp.
Patricea, modelată în formă de pară, are partea mai îngustă orientată către
coletul dintelui, iar unirea cu microproteza este în forma de istm. Forma
patricei asigură ancorarea foarte bună a protezei. Este un croşet
fizionomic, aplicat pe o proteză unidentară, semifizionomică. Are aceeaşi
indicaţie ca şi croşetul proximal cu casetă.
Functiile croşetului:
 blochează desprinderea protezei
 se opune înfundării protezei;
 se opune tendinţei de deplasare laterală a protezei;
 fiind bine ancorat pe patrice, se opune distalizării protezei, dacă este
aplicat într-o edentaţie terminală.

Croşetul proximal cu patrice

 j. Croşetul cervico-ocluzal întors
Segmentul dentar al acestui croşet este mai lung în comparaţie cu cele
prezentate anterior:are capătul liber orientat spre edentaţie; porţiunea
subecuatorială este continuată de o buclă care traverseaza ecuatorul;porţiunea
supraecuatorială care, spre proximal, ajunge în vecinătatea suprafeţei ocluzale.
Segmentul intermediar coboară vestibulo-proximal spre creasta edentată,
continuându-se cu segmentul retentiv, plasat pe versantul vestibular al şeii
protetice.
Este indicat pe molarii inferiori mezializaţi, care prezintă retentivitate favorabilă
în sens vestibulo-mezial, şi care delimitează distal o breşă laterală.
Functiile croşetului:
 se opune desprinderii protezei de pe câmpul protetic, prin segmentul dentar;
 se opune tendinţei de deplasare laterală a protezei;
 k. Croşetul mucozal
Numit şi muco-alveolar, se deosebeşte de celelalte croşete prin faptul că este
aplicat pe retentivitatea oferită de procesul alveolar.
Se modelează din sârma de wipla de 0, 7-0, 8 mm, în formă de ansă dublă, fiind
plasat la distanţa de 0, 5 mm de mucoasă.
Este format dintr-un segment mucozal relativ lung, care se întinde de-a lungul
procesului alveolar al dinţilor prezenţi, până în apropierea frenului buzei superioare, şi
un segment retentiv, plasat pe versantul vestibular, în şaua protezei.
Croşetul este indicat în edentaţiile biterminale maxilare, în special premolar-molar,
la pacienţii care îşi expun în totalitate dinţii în timpul vorbirii sau râsului. Este un croşet
fizionomic.
Modul de actiune al croşetului:
 în tendinţele de desprindere ale protezei, croşetul apasă pe mucoasă, provocând
durere pacientului;
 în mod reflex, pacientul aduce arcadele dentare în contact, iar proteza este repusă
pe câmpul protetic;
Functiile croşetului:
 se opune desprinderii protezei de pe câmpul protetic;
 se opune parţial tendinţei de deplasare laterală a protezei.
 Un alt criteriu de clasificare a croşetelor se referă la împărţirea lor după funcţiile
pe care le îndeplinesc (V. Donciu). Acest criteriu împarte croşetele de sârmă în
două categorii:
 croşete care asigură menţinerea, sprijinul şi stabilizarea protezelor;
 croşete care asigură mentinerea şi stabilizarea protezelor.
a) Croşete care asigura mentinerea, sprijinul şi stabilizarea protezelor
 cervico-ocluzal deschis edental;
 croşetul ocluzo-interdentar (Stahl);
 croşetul inelar Jackson;
 croşetul proximal cu patrice.
b) Croşete care asigura mentinerea şi stabilizarea protezelor
In aceasta categorie sunt cuprinse croşetele:
 croşetul cervico-ocluzal deschis dental;
 croşetul cervico-alveolar deschis dental;
 croşetul cervico-alveolar deschis edental;
 croşetul în „T”;
 croşetul în „I”;
 croşetul alveolo-interdentar;
 croşetul proximal cu casetă;
 croşetul cervico-ocluzal întors;
 croşetul mucozal.
Pentru ca proteza, prevăzută cu aceste croşete, să aibă şi sprijin dentar,
trebuie să i se asigure şi pinteni ocluzali sau incizali.