5/6/2022

Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași

Facultatea de Medicină Dentară
Disciplina Proteza Unidentară

Conf. Dr. Oana Țănculescu

• Astfel putem defini protetica dentară ca ramură a stomatologiei care se ocupă cu

corectarea sau înlocuirea structurilor dentare modificate, distruse sau absente cu
restaurări RIGIDE, biocompatibile, morfo-funcționale (refac morfologia și funcțiile
sistemului stomatognat), realizate în afara cavității orale, de regulă într-un
laborator de tehnică dentară, pe baza amprentelor câmpului protetic înregistrare
de medicul stomatolog în cabinet.

• Direcțiile de studiu, în protetica dentară, sunt organizate, în facultatea noastră,

după cum urmează:

• Proteza unidentară (anul III) – se adresează leziunilor odontale coronare

• Proteza fixă (anul IV) – se adresează edentaților reduse, de regulă,
intercalate
• Proteza mobilă parțială acrilică (anul IV) și scheletată (anul V) - se
adresează edentaților întinse și/sau terminale
• Proteza totală (anul IV) – se adresează edentaților totale și subtotale
• Restaurări ceramice (anul VI) – se adresează protezărilor fixe ceramice
• Protezarea pe implanturi (anul VI) – se adresează protezărilor pe
implanturi dentare +/- substructuri odonto-parodontale

1
 5/6/2022

Aveți în vedere că studiul proteticii a început chiar cu morfologia

dentară (!!!) și, apoi, cu OCLUZOLOGIA:

1. Tratamentul protetic este indicat când există pierderi de substanță care pot antrena
modificări ce duc la apariția tulburărilor de ocluzie, ca urmare este esențială
cunoașterea noțiunilor studiate la OCLUZOLOGIE pentru a depista aceste abateri de
la normal / funcțional în vederea corectării lor. Ca urmare, orice tratament protetic,
și nu numai, trebuie instituit doar după o minuțioasă analiză ocluzală.
2. Aproape orice tratament dentar, cu siguranță cel protetic, modifică morfologia
ocluzală, ceea ce poate antrena modificarea raporturilor ocluzale, cu antrenarea
consecutivă a malrelațiilor mandibulo-craniene (relație de postură și/sau relație
centrică). Pentru a preveni apariția complicațiilor unui tratament
incorect/insuficient, este necesară, din nou, cunoașterea aprofundată a
OCLUZOLOGIEI (Gnatologiei).
3. Fiabilitatea restaurării protetice este dependentă de solicitarea ocluzală optimă.
Existența unor prematurități, interferențe sau, dimpotrivă, inocluzii, fie compromit
rezistența restaurării, fie a dinților suport, fie a dinților antagoniști, făcând necesară
și identificarea semnelor de ocluzie traumatică. Din nou, este necesară, cunoașterea
aprofundată a OCLUZOLOGIEI (Gnatologiei).

Protetica dentară, în general, presupune o strânsă interdependență cu

celelalte discipline clinice ale medicinei dentare (Curriculum de pregătire în specialitatea
Protetică dentară – Ministerul Sănătății, Centrul Național de Perfecționare în Domeniul Sanitar București -
https://rezidentiat.ms.ro/curricule /protetica _dentara.pdf ):

• „...patologia orală și radiologia dentară oferă instrumente fundamentale pentru diagnostic și

evaluare a lucrărilor protetice;
• parodontologia oferă mijloacele terapeutice care se adresează suportului majorității protezelor
dentare. Interacțiunea dintre protezele dentare și parodonțiul dinților restanți reprezintă un domeniu
„de graniță” de mare interes pentru ambele specialități
• odonto-stomatologia restauratoare, endodonția și protetica dentară trebuie să răspundă, împreună,
la două întrebări fundamentale din punct de vedere practic:
• care este limita de conservabilitate pe arcade a dinților cu distrucţii coronare /
radiculare severe?
• care este granița terapeutică dintre restaurările prin obturații – prin tehnici directe
intraorale, cu materiale introduse în general în stare plastică la nivelul dinților afectați și
protezele fixe unitare?
• ortodonția oferă pe de o parte alternative terapeutice pentru protetica dentară cât și soluții de
optimizare a suportului, esteticii, fiabilității etc., ale protezelor dentare. În sens invers, protezele
dentare pot rezolva unele anomalii de poziție ale dinților sau pot stabiliza uneori rezultatele
tratamentului ortodontic.
• chirurgia dento-alveolară și parodontală oferă la rândul său, în afara agregărilor protetice pe
implanturi, din ce în ce mai larg indicate și mijloace terapeutice pentru ameliorarea funcțională și
estetică a restaurărilor protetice.
• chirurgia maxilo-facială și ortognatică utilizează adesea mijloace protetice pentru restaurarea
defectelor și/sau stabilizare postoperatorie.”

2
 5/6/2022

Restaurare rigidă care se aplică la nivelul unui singur

dinte și care reface morfologia și funcționalitatea
acestui dinte.

proteză unitară
micro-proteză
proteză unidentară

Reconstituire / Acoperire / Substituție

proteză unitară
micro-proteză
proteză unidentară

3
 5/6/2022

1. Recunoașterea leziunilor coronare care pot

beneficia de restaurare prin proteze
unidentare (Când?)

2. Alegerea corectă a tipului de proteză

unidentară, in acord cu situația clinică
existentă (Ce tip?)

3. Cunoașterea algoritmului clinic și terapeutic

de realizare a protezei unidentare (Cum?)

4
 5/6/2022

I. Considerații asupra biologiei dentare

II. Considerații parodontale privind
restaurarea fixă protetică
III. Considerații privind ocluzia dentară și
restaurarea fixă
IV. Considerații privind evoluția și
complicațiile leziunilor coronare

I. Considerații asupra biologiei dentare

I.1.a. Smalțul
I.1.b. Dentina
• I.1. Fiziologie dentară
I.1.c. Pulpa dentară
• I.2. Patologie dentară – clasificarea leziunilor odontale
coronare

II. Considerații parodontale privind restaurarea

fixă protetică
III. Considerații privind ocluzia dentară şi
restaurarea fixă
IV. Considerații privind evoluția și complicațiile
leziunilor coronare

5
 5/6/2022

I.1. Fiziologie dentară

6
 5/6/2022

I.1.a. Smalțul
• Smalțul asigură forma și o suprafață dură și durabilă pentru dinți și un strat
protector pentru dentină și pulpă. Culoarea și forma contribuie la aspectul
estetic al smalțului.
• Deși este capabil să servească pe toată durata vieții, structura minerală
cristalină și rigiditatea, expuse mediului oral, ocluziei, atacurilor chimice și
bacteriene, îl fac vulnerabil la demineralizare acidă, uzură și fractură.
• Smalțul este dur ca oțelul, cu o duritate Knoop de 343 (față de 68 pentru
dentină).

I.1.a. Smalțul
• La maturitate, smalțul este format din hidroxiapatită (mineral anorganic),
reprezentând aproximativ 96% din greutate și mai mult de 86% din volum. De
asemenea, conține o cantitate mică de matrice organică și 4% - 12% apă
conținută în spațiile intercristaline și în rețeaua de micropori deschiși la
suprafață.
• Microporozitățile formează o legătură dinamică între cavitatea orală, fluidele
sistemice pulpare și tubulii dentinali. Diferite fluide, ioni și substanțe cu
greutate moleculară redusă pot difuza prin smalțul semipermeabil.
• Hidroxiapatita este organizată într-o rețea de cristale de hidroxiapatită de calciu
(Ca10(PO4)6(OH)2), un fosfat de calciu cristalin.

Procentul ridicat de minerale din smalț

este responsabil nu numai pentru
rezistența sa, ci și pentru friabilitatea
sa. Dentina, care este mai puțin
mineralizată și mai puțin friabilă, este
esențială ca suport și compensează
punctele slabe ale smalțului.

7
 5/6/2022

I.1.a. Smalțul
• Unitatea de bază a smalțului este prisma de
smalț.
• Prismele de smalț sunt situate pe un rând
de-a lungul dintelui, iar axa principală a
prismei este, în general, perpendiculară pe
dentina subiacentă.
• La dinții permanenți, prismele de smalț în
apropierea joncțiunii smalț-cement (JEC) se
înclină ușor spre rădăcina dintelui.

I.1.a. Smalțul

Bizotarea prismelor de smalț nesusținute de dentină

CONDIȚII!!!!

8
 5/6/2022

I.1.a. Smalțul

I.1.a. Smalțul

9
 5/6/2022

I.1.a. Smalțul

I.1.a. Smalțul

10
 5/6/2022

I.1.a. Smalțul

Tipuri de aliaje în funcție de utilizare:

În 1927, Biroul de Standarde a clasificat
aliajele dentare pe bază de aur, în
funcție de utilizarea lor, cu duritatea
crescând de la tipul I la tipul IV.

11
 5/6/2022

I.1.a. Smalțul
• Diferite fluide, ioni și substanțe cu greutate
moleculară scăzută pot difuza prin smalțul
Smalțul dentar
semipermeabil. De aceea, dinamica sănătos, înainte de
demineralizării, reprecipitării sau remineralizării, atacul acid
absorbția fluorurilor și terapia de albire vitală nu se
limitează la suprafață, ci sunt active în trei
dimensiuni. Atunci când dinții devin deshidratați,
microporii goli dau aspectul crestos al smalțului și
culoarea mai deschisă. Prisme de smalț
demineralizate
• Expunerea pe toată durata vieții a smalțului sau distruse în
semipermeabil la pătrunderea elementelor din urma atacului
mediul oral în structura minerală a dinților are ca acid
rezultat modificarea culorii și rezistența la
demineralizare.
• Fluorul îmbunătățește repararea smalțului Prisme de smalț
remineralizate și
deteriorat de placa acidă printr-o conversie reparate de fluor și
crescută a hidroxiapatitei în cristale de minerale din salivă
fluorhidroxiapatită sau fluoroapatită, mai solide
sau mai puțin solubile în acid.

12
 5/6/2022

I.1.a. Smalțul
Semnificație clinică
• Vârstă
• Culoarea: Culoarea smalțului • Ingestia de tetraciclină în timpul stadiilor de
variază în funcție de: formare a smalțului
• Administrarea de fluor
• Pigmentare extrinsecă
• Defecte de dezvoltare a dintelui.

• Atriția = modificarea fiziologică a smalțului, proporțională cu vârsta, dată

de uzura funcțională a suprafețelor ocluzale și proximale (prin masticație).
Bruxismul sau contactul cu alimente / obiecte dure (restaurări ceramice)
duc la abrazie (!!!!). Astfel, la acești pacienți, se evită plasarea marginilor
restaurării în zona de contact ocluzal sau se încearcă folosirea unor
materiale cu aceeași rata de abrazie ca smalțul.
• Mordansajul acid = atacul acid este utilizat în sigilarea șanțurilor și
fosetelor și adeziunea restaurărilor la smalț. Mordansajul provoacă
disoluția preferențială a suprafeței și contribuie la creșterea legăturii dintre
rășină și smalț.

I.1.a. Smalțul
Semnificație clinică

• Permeabilitate: Smalțul este considerat a fi permeabil la ioni și molecule.

Zonele hipomineralizate prezente în smalț sunt mai permeabile decât
zonele mineralizate. Astfel, aceste zone hipomineralizate sunt mai
sensibile la cariile dentare.
• Suprafețele sensibile precum zonele hipoplazice, șanțurile şi fosetele sunt
expuse riscului la carii dentare.
• Fisurile prezente la suprafața smalțului pot conduce la mortificarea pulpei
și la fractura dintelui.
• Pentru a evita fracturarea dinților și restaurărilor, pereții de smalț ar trebui
să fie susținuți de dentină. De asemenea, pereții preparațiilor trebuie
realizați paralel cu direcția prismei de smalț, deoarece limitele prismei de
smalț sunt linii naturale de clivaj prin care poate să apară fractura.

• Remineralizarea: Remineralizarea smalțului este posibilă doar datorită

permeabilității sale la fluor, calciu și fosfat (disponibile din salivă sau din
alte surse).

13
 5/6/2022

I.1.a. Smalțul

Clinical & Exp Dental Res, Volume: 5, Issue: 4, Pages:

326-335, First published: 15 April 2019, DOI:
(10.1002/cre2.185)

https://ebrary.net/111775/health/relevance_cuspal_coverage

14
 5/6/2022

I.1.a. Smalțul
Vârsta la care se formează smalțul pentru fiecare dinte:
• Începe în săptămâna 14 intra-uterin (IU) pentru dinții temporari
• Edificarea smalțului poate dura şi 5 ani pentru unii dinți permanenți.

Dinți temporari

Dinți permanenți

I.1.b. Dentina
• Dentina conferă atât culoarea, cât și baza
elastică pentru smalț.
• Dentina radiculară acoperită cu cement și
dentina coronară care susține smalțul
formează structura globală a dintelui.
• Rezistența și durabilitatea coroanei dentare
sunt legate de integritatea dentinei.
• Dentina are de obicei culoare galben pal și
este ușor mai dură decât țesutul osos.
• Dentina este o barieră protectoare și o cameră
pentru țesuturile pulpare vitale.
• Ca țesut fără aport vascular sau inervație, este
totuși capabil să răspundă la stimuli externi,
chimici sau mecanici. Prin urmare, dentina și
Complexul pulpo-dentinar este
osul sunt considerate țesuturi vitale deoarece
responsabil pentru formarea
ambele conțin protoplasmă vie.
dentinei şi protecția dintelui.

15
 5/6/2022

I.1.b. Dentina
• Dentina este constituită în principal din mici flocoane de cristale de apatită, subțire,
încorporată într-o matrice proteică de fibre de colagen reticulate. Dentina conține
canalicule dentinare compacte, ocupate de fluidul dentinar și procesele citoplasmatice
ale odontoblastelor.
• Odontoblastul, cu corpul său celular plasat la periferia pulpei și procesul odontoblastic
extins în tubul dentinal (la aproximativ 1/3 grosimea dentinei), secretă matricea
organică a dentinei și reglează mineralizarea. Tubulii dentinari formează o curbă dublă
sau o formă S.
• Există două tipuri de dentină:
• dentina intertubulară, componentele structurale ale
matricei de colagen încorporate în hidroxiapatită care
formează cea mai mare parte a structurii dentinei
• dentina peritubulară, limitată la căptușeala pereților
tubulari
• Dentina matură este (în volum) :
• 45-50% cristal apatit anorganic
• 30% matrice organică
• 25% apă
• Aceste rapoarte ale componentelor variază în funcție
de:
• localizarea (adâncimea) în dentină
• vârstă
• antecedente traumatice ale dintelui

I.1.b. Dentina

Permeabilite
• Canalele tubulare deschise ale dentinei compromit funcția sa ca o barieră
protectoare. Atunci când protecția exterioară a dentinei, reprezentată de smalț sau
ciment, este îndepărtată, tuburile expuse devin conducte între pulpă și mediul
orală externă.

• Noii dinți erupți, având tubulii

relativ largi, sunt deosebit de
vulnerabili în fața cariei active cu
penetrarea rapidă a bacteriilor la
nivelul pulpei.

Diferența de diametru și număr a tubulilor din

planșeul dentinar al unei cavități preparate
superficial (A) şi profund (B)

16
 5/6/2022

I.1.b. Dentina

I.1.b. Dentina
• Atunci când o traumă sau o carie activă afectează dentina, răspunsul inflamator
imediat este vasodilatația pulpală, creșterea fluxului sanguin și creșterea presiunii
fluidului interstițial, ceea ce determină o creștere a debitului de lichid tubular în
afară.
• Albumina și imunoglobulinele trec din plasmă
în fluidul dentinar și aici se aglutinează pentru
a limita difuzia în pulpa a stimulilor exogeni și,
eventual, pentru a oferi un răspuns imun
direct la bacterii.

17
 5/6/2022

I.1.b. Dentina
• Ansamblul de experimente efectuate de Brännström,
sugerează că mișcările "fluidului dentinar" pot
explica mecanismele de sensibilitate fără a fi
necesară interesarea terminațiilor nervoase în
interiorul dentinei.
• Mișcarea distală de 12 mm în 12 secunde a
indicatorului de culoare prezent în tubul capilar este
cauzată de frezarea efectuată timp de 12 secunde,
fără răcire, folosind o freză diamantată cilindrică care
se rotește la 80.000 rotații / min (C).

Aspiration of odontoblasts (arrows)

into dentinal tubules following
desiccation of a cavity.

18
 5/6/2022

I.1.b. Dentina
Complexul pulpo-dentinar este responsabil de formarea dentinei şi protecția
dintelui.

a. Dentina primară: inițială sau

tubulară, dezvoltată în timpul
dezvoltării dintelui până la
finalizarea completă a formei sale.
Aspectul este foarte regulat,
deoarece odontoblastele sunt
bine ordonate, iar dintele acum
suferă eforturi minime
funcționale.
b. Dentina secundară sau fiziologică: Se formează cu o viteză mai mare
decât dentina primară, într-un ritm îndelungat și în mod regulat. Se mai
numește și dentină funcțională.
c. Dentina terțiară: acesta este un mecanism de apărare conceput pentru a
compensa pierderea suprafeței dentinei într-o anumită zonă, fiind numită
în continuare dentină reparativă sau reactivă. Poate să apară ca rezultat al
cariilor, intervențiilor stomatologice, eroziunii.

I.1.b. Dentina
Semnificație clinică

1. Deoarece dentina este responsabilă pentru rezistența și rigiditatea dinților, trebuie

să se acorde atenție în timpul preparării dinților pentru evitarea sacrificiului inutil.
2. Preparațiile trebuie să fie realizate cu răcire continuă cu apă pentru a evita
supraîncălzirea dintelui ce duce la afectarea pulpei dentare.
3. Tubulii dentinari cuprind procese odontoblastice și fluidul dentinar. Deshidratarea
dentinei prin jeturi de aer cauzează deplasarea fluidului spre exterior și stimulează
mecanoreceptorul odontoblastului, ducând la sensibilitatea dentinară.
4. Dentina trebuie întotdeauna protejată cu cimenturi de bază, lineri sau adezivi
dentinari.
5. Când se prepară dintele, se formează cantități considerabile de reziduuri formate din
particule mici de matrice de colagen mineralizată. Aceasta formează un strat pe
smalț de dentină numit smear layer. Pentru colajul restaurărilor la structura dinților,
acest strat trebuie îndepărtat sau modificat. Acest lucru se poate face prin gravare
sau condiționare. Mordansarea dentinei determină îndepărtarea stratului de smear
și gravarea dentinei intertubulare și peritubulare necesară pentru legarea
micromecanică.
6. Restaurarea trebuie să fie bine adaptată pereților preparației, astfel încât să se
prevină percolarea și, în consecință, deteriorarea dentinei / pulpei dentare.

19
 5/6/2022

I.1.c. Pulpa dentară

• Pulpa dentară poate fi definită ca un țesut conjunctiv care umple cavitatea
centrală a dintelui.
• Pulpa și dentina nu pot fi separate nici anatomic, nici funcțional.

• Anatomic, corpurile celulare ale

odontoblaștilor se află în regiunea
periferică a pulpei, ca urmare,
odontoblaștii şi procesele odontoblastice
sunt asociate în mod intim atât cu țesutul
dentinar cât și cu pulpa.

• Funcțional, reacția dentinei și a pulpei la

stimulii externi depinde atât de procesele
celulare, cât și de corpurile
odontoblastelor și, prin urmare, reacția
este o funcție combinată a ambelor
țesuturi.

I.1.c. Pulpa dentară

Prin microscopie optică, se disting patru zone la nivelul pulpei:

• zona odontoblastică din

periferie
• zona accelulară a lui WEILL
imediat subiacentă și foarte
evidentă la nivelul pulpei
coronare.
• zona bogată în celule numită
și zona Höhl.
• zona centrală, cea mai extinsă
cu vase și nervi mari.

20
 5/6/2022

I.1.c. Pulpa dentară

Pulpa dentară poate fi definită ca țesut conjunctiv care umple cavitatea
centrală a dintelui.

• produce dentină prin

odontoblaste
• asigură nutriție și sensibilitatea
dentinei prin rețeaua sa vasculară
și nervi
• este capabilă să construiască o
nouă dentină în anumite condiții
fiziologice sau patologice

Evoluția considerabilă a tehnicilor și a materialelor dentare tinde tot mai

mult spre conservarea vitală a pulpei pentru rolul ei și ne face să
considerăm orice depulpare ca un fel de eșec.

I.1.c. Pulpa dentară

Fonctions de la pulpe dentaire (ou physiologie) :
• La physiologie pulpaire contribue au maintient de l'équilibre fonctionnel
de la sphère buccale.
• Elle se résume en quatre fonctions principales:

A. Funcția de producție sau

formare a dentinei
B. Funcția de nutriție
C. Funcția nervoasă
D. Funcția de apărare

Evoluția considerabilă a tehnicilor și a materialelor dentare tinde tot mai

mult spre conservarea vitală a pulpei pentru rolul ei și ne face să
considerăm orice depulpare ca un fel de eșec.

21
 5/6/2022

I.1.c. Pulpa dentară

A. Funcțiile pulpei dentare (sau fiziologie):
a. Fiziologia pulpei contribuie la menținerea echilibrului funcțional al
funcției de producție sau formare a dentinei
b. Dentina primară: inițială sau tubulară dezvoltată în timpul dezvoltării
dintelui până la completarea formei sale. Dispunerea sa este foarte
regulată, deoarece odontoblastele sunt bine ordonate, iar dintele suferă
o tensiune funcțională minimă.
c. Dentină secundară sau fiziologică: Se formează cu o rată mai mare decât
cea a dentinei primare și în mod regulat. Se mai numește dentină
funcțională.
d. Dentina terțiară: Este un mecanism de apărare care tinde să
compenseze pierderea superficială a dentinei într-o anumită zonă, se
mai numește și dentină de reacție sau reparatorie. Se poate forma ca
urmare a cariilor, a procedurilor dentare, a eroziunii.
Evoluția considerabilă a tehnicilor și a materialelor dentare tinde tot mai
mult spre conservarea vitală a pulpei pentru rolul ei și ne face să
considerăm orice depulpare ca un fel de eșec.

I.1.c. Pulpa dentară

B. Funcții nutriționale:
• Pulpa asigură vitalitatea dentinei, furnizând oxigen și substanțe nutritive
odontoblaștilor și extensiilor acestora.
• Realizarea acestei funcții nutritive este posibilă prin bogata rețea capilară
subodontoblastică și numeroasele sale proiecții în zona dentinoblastă.

C. Funcția nervoasă:
• Este asigurat de terminațiile nervoase care provin din nervii dentari maxilar și
mandibular, care sunt ramuri ale trigemenului.
• Pulpa conține nervi motori și senzitivi care permit controlul vasomotor și funcția
de apărare.

D. Funcția de apărare:
• Mecanismul de apărare al complexului pulpo-dentinar este triplu și constă din:
• Formarea dentinei sclerotice peritubulare
• Formarea dentinei reactive
• Inflamație dacă agresiunea este severă

Evoluția considerabilă a tehnicilor și a materialelor dentare tinde tot mai

mult spre conservarea vitală a pulpei pentru rolul ei și ne face să
considerăm orice depulpare ca un fel de eșec.

22
 5/6/2022

I.1.c. Pulpa dentară

Reprezentarea Reducerea volumului cavității

schematică a pulparei datorită depunerii
pulpoliților secundare de dentină

Celulele care participă la

apărarea pulpei

Pulpa dentară se retrage apical odată cu înaintarea în vârstă datorită

depunerii continue de dentină secundară la periferia sa.

I.1.c. Pulpa dentară

Fiziologia pulpei dentare așa cum o înțelegem astăzi aduce unele modificări
esențiale ideilor clasice.
Impactul lor asupra elementului clinic este departe de a fi neglijabil.
• De fapt, prezența a numeroase anastomoze parodontale la intrarea
fasciculului vascular în canal și chiar în interiorul acestuia din urmă prin
canalele accesorii asigură pulpei circulație colaterală astfel încât să asigure
autotromboza în canal la nivelul apexului.
• Pulpa are o rețea capilară periferică extrem de bogată la nivelul stratului
odontoblast. Importanța acestei rețele periferice scade odată cu creșterea
reacției fiziologice dentine.

Evoluția considerabilă a tehnicilor și a materialelor dentare tinde tot mai

mult spre conservarea vitală a pulpei pentru rolul ei și ne face să
considerăm orice depulpare ca un fel de eșec.

23
 5/6/2022

I.1.c. Pulpa dentară

Tooth preparation and pulp degeneration. Christensen GJ. JADA 1997:128:353-
Factorii asociați cu degenerarea pulpei dentare includ:
• Utilizarea frezelor și pietrelor diamantate uzate
• Tehnici greșite de frezare
• Prepararea pe profunzimi excesive
• Apă de răcire insuficientă
• Uscarea dinților preparați
• Reacții chimice exoterme ale materialelor pentru restaurări provizorii

• Este de preferat ca în timpul preparațiilor, să se evite supraîncălzirea

substructurilor, creșterea termică conducând întotdeauna la o reducere a
circulației pulpare și știm că, cu cât o tehnică este mai traumatică, cu atât
formarea dentinei secundare este mai accelerată, anarhică și însoțită de
calcificări la nivelul coroanelor.

• Cu instrumentele rotative, trebuie evitată și zona maximă de vibrații

(cuprinsă între 4000 și 30.000 rotații / minut), care este extrem de
dăunătoare circulației.

I.1.c. Pulpa dentară

According to Gordon Christensen, “Some dentists report that they would like to have
endodontic therapy on all teeth requiring crowns before accomplishing any fixed
prosthodontic procedures”. Certainly, treating any tooth without a potential pulpal
problem would make dentistry very easy, however, that is not reality.

One factor that we, as endodontists, like to convey to the patient is that all operative
procedures are cumulative with regard to inflammation that may compromise pulpal
vitality. The more trauma the pulp has to recover from, the greater the chance for
irreversible pulpitis. Abou-Rass once termed this “the stressed pulp” and advocated
elective endodontic treatment prior to the restoration of teeth with prior deep
preparations or histories of multiple restorations. Realizing that this approach may not
be practical or appropriate, consider these factors that will preserve the vitality of the
fragile pulp tissue.

BUILD-UP MATERIALS – Currently, the most popular build-up materials are composite
resins. Consider the proximity of the build-up material to the pulp since resin based
composite are more prone to leakage than traditional amalgam build-ups. Size of the
build-up will be directly proportional to the impact on the vital pulp.

Christensen GJ. How to kill a tooth. J Am Dent Assoc 2005;136:1711-1713

24
 5/6/2022

I.1.c. Pulpa dentară

Potrivit lui Gordon Christensen, „Unii medici declară că ar prefera ca toți dinții care necesită
coroane să beneficieze de terapie endodontică, înainte de a efectua orice proceduri
protetice fixe”. Cu siguranță, tratarea oricărui dinte fără o potențială problemă pulpară ar
face stomatologia foarte ușoară, totuși, aceasta nu este realitatea.
Un factor pe care noi, în calitate de endodonți, ne place să-l transmitem pacientului este că
toate procedurile operatorii se cumulează în ceea ce privește inflamația, putând
compromite vitalitatea pulpară. Cu cât pulpa trebuie să se recupereze după mai multe
traume, cu atât este mai mare riscul de pulpită ireversibilă. Abou-Rass a numit odată
aceasta „pulpa stresată” și a susținut necesitatea unui tratament endodontic electiv,
înainte de restaurare, pe dinții cu preparări profunde anterioare sau istoric de restaurări
multiple. Dându-și seama că această abordare poate să nu fie practică sau adecvată, luați
în considerare acești factori care vor păstra vitalitatea țesutului pulpar fragil.
MATERIALELE DE RESTAURARE – În prezent, cele mai populare materiale de restaurare sunt
rășinile compozite. Luați în considerare apropierea materialului de restaurare de pulpă,
deoarece compozitele pe bază de rășină sunt mai predispuse la infiltrații decât restaurările
tradiționale de amalgam. Dimensiunea restaurării va fi direct proporțională cu impactul
asupra pulpei vitale.

Christensen GJ. How to kill a tooth. J Am Dent Assoc 2005;136:1711-1713

I.1.c. Pulpa dentară

PROVISIONALIZATION – The fit, seal, and longevity of temporary crowns will have a
direct impact on post-tooth preparation pulpal vitality. Limit the amount of time that a
tooth is provisionalized and ensure that a bacteria free seal is present. If the patient
has significant post-preparation pain while in the provisional stage, consider
endodontic treatment before cementing the final restoration.
DEHYDRATION DURING CROWN PREPARATION – Cutting dentin is cutting “vital”
tissue. The dentinal tubules are directly connected to the pulp tissue. A crown
preparation exposes virtually the entire dentinal surface to movement of dentinal fluid
and infiltration of bacteria. Heat generated by cutting without water coolant is
immediately damaging to the pulp.
PRE-TREATMENT PULP VITALITY – Be certain that the tooth is vital prior to restoration.
Simple pulp testing for a cold response is a quick and adequate test. Hypersensitivity
prior to preparation should be considered a problem as inflammation of the pulp may
already exist. All teeth prepared for crowns should be examined with a current
periapical image to determine possible apical pathosis from non-vital pulp.
Without being pessimistic, include the possibility of future endodontic treatment in
your discussion of informed consent with all extensive restorative procedures. Patients
are much more understanding when that is discussed prior to treatment.
Christensen GJ. How to kill a tooth. J Am Dent Assoc 2005;136:1711-1713

25
 5/6/2022

I.1.c. Pulpa dentară

RESTAURĂRILE PROVIZORII – Adaptarea, etanșarea și longevitatea coroanelor temporare vor
avea un impact direct asupra menținerii vitalității pulpare după prepararea dinților. Limitați
timpul în care un dinte este protezat provizoriu și asigurați-vă că adaptarea marginală este
perfect sigilantă, protejând împotriva bacteriilor. Dacă pacientul are dureri semnificative după
preparare, în timpul etapei provizorii, luați în considerare tratamentul endodontic înainte de
cimentarea restaurării finale.
DESHIDRATAREA DIN TIMPUL PREPARĂRII – Prepararea în dentină înseamnă tăierea țesutului
„vital”. Tubulii dentinari sunt conectați direct la țesutul pulpar. Preparația pentru o coroană de
înveliș expune practic întreaga suprafață dentinară, antrenând deplasarea lichidului dentinar
și infiltrarea bacteriilor. Căldura generată de prepararea fără răcire cu apă se repercutează
imediat la nivelul pulpei.
VITALITATEA PULPEI PRE-TRATAMENT – Asigurați-vă că dintele este vital înainte de restaurare.
Testarea simplă a pulpei la rece este un test rapid și adecvat. Hipersensibilitatea înainte de
preparare ar trebui considerată o problemă, deoarece poate indica o inflamație pulpară
existentă. Pentru toți dinții ce urmează a fi preparați pentru coroane trebuie efectuată o
radiografie pentru a identifica o posibilă patologie apicală indusă de pulpa nevitală.
Fără a fi pesimist, includeți posibilitatea unui viitor tratament endodontic în discuția
dumneavoastră despre consimțământul informat, cu toate procedurile de restaurare extinse.
Pacienții sunt mult mai înțelegători atunci când acest lucru este discutat înainte de tratament.

Christensen GJ. How to kill a tooth. J Am Dent Assoc 2005;136:1711-1713

I.1.c. Pulpa dentară

HEAT
Frictional heat is produced whenever a revolving bur or stone contacts tooth structure.
Until the advent of the high-speed handpiece, enamel and dentin preparation involved
heavy torque, low rotational speeds, and steel burs that were not cooled with water.
Consequently, vital dentin was often scorched, and pulps were injured, as a result of
Dentin is an effective insulator; for this reason, judicious cutting is not likely to damage
the pulp unless the thickness of dentin between preparation and pulp is less than 1.0
mm. Even then, the response should be mild. The greatest amount of frictional heat is
generated with a large diamond stone when teeth are prepared for a full crown. The
heat generated may also have a desiccating effect by “boiling” away dentinal tubule
fluid at the dentin surface.
The “blushing” of dentin during cavity or crown preparation is thought to be due to
frictional heat resulting in vascular injury (hemorrhage) in the pulp. The dentin takes
on an underlying pinkish hue soon after the operative procedure. Crown preparation
performed without the use of a coolant leads to a marked reduction in pulpal blood
flow, presumably because of vascular stasis and thrombosis. The amount of heat
produced during cutting is determined by sharpness of the bur, the amount of pressure
exerted on the bur or stone, and the length of time the cutting instrument contacts
tooth structure.

Torabineja M, Walton RE.– Endodontics – Principles and practice, 4th Ed., 2009, Elsevier Inc. d

26
 5/6/2022

I.1.c. Pulpa dentară

CĂLDURA
Căldura degajată prin fricțiune este produsă ori de câte ori o freză sau o piatră în rotație
intră în contact cu structura dintelui. Până la apariția pieselor de mare viteză, prepararea
smalțului și a dentinei a implicat un cuplu mare, viteze de rotație scăzute și freze din oțel
care nu erau răcite cu apă. În consecință, dentina vitală a fost adesea arsă, nemaiputând
asigura izolarea pulpei, apărând leziunile pulpare. Ca urmare a faptului că dentina este un
izolator eficient, prepararea judicioasă nu poate deteriora pulpa decât dacă grosimea
dentinei până la pulpă este mai mică de 1,0 mm. Chiar și atunci, răspunsul ar trebui să fie
redus. Cea mai mare cantitate de căldură de frecare este generată de frezele diamante
mari, în cursul preparării pentru coroane totale de înveliș.
Căldura generată poate avea, de asemenea, un efect de desicare prin „fierberea” lichidului
tubular dentinar de la suprafața dentinei. Se crede că „înroșirea” dentinei în timpul
preparării cavității sau coroanei se datorează căldurii generate care are ca rezultat leziuni
vasculare (hemoragie) în pulpă. Dentina capătă o nuanță roz subiacentă, imediat după
intervenția chirurgicală. Preparare efectuată fără răcire cu apă duce la o reducere marcată
a fluxului sanguin pulpar, probabil din cauza stazei vasculare și a trombozei.
Cantitatea de căldură produsă în timpul preparării este determinată de eficiența frezei, de
gradul de presiune exercitată asupra frezei sau a pietrei și de durata de timp în care
instrumentul de tăiere este în contact cu structura dentară.

Torabineja M, Walton RE.– Endodontics – Principles and practice, 4th Ed., 2009, Elsevier Inc. d

I.1.c. Pulpa dentară

The safest way to prepare tooth structure is to use ultra-high speeds of rotation (100,000 to
250,000 rpm), with an efficient water cooling system, light pressure, and intermittent
cutting. During cutting at high speeds, the revolving bur creates an area of turbulence that
tends to deflect a stream of water. Therefore an air-water spray with sufficient volume and
pressure must be used if the coolant is to overcome the rotary turbulence. The bur-dentin
interface should be constantly wet.
Cavity preparation with a low-speed handpiece, sharp bur, and light, intermittent pressure
is only slightly more injurious than cutting at high speeds. Hand instruments and low-speed
cutting are relatively safe ways to finish a cavity preparation, rather than using a high-
speed handpiece with the water coolant shut off.
Cavity Depth/Remaining Dentin Thickness
Dentin permeability increases exponentially with increasing cavity depth, as both diameter
and density of dentinal tubules increase with cavity depth. Thus the deeper the cavity the
greater the tubular surface area into which potentially toxic substances can penetrate and
diffuse to the pulp. The length of the dentinal tubules beneath the cavity is also important.
The farther substances have to diffuse, the more they will be diluted and buffered by the
dentinal fluid. A remaining dentin thickness of 1 mm is usually sufficient to shield the pulp
from most forms of irritation. In noncarious teeth, tertiary reactive dentin is formed most
rapidly when the remaining dentin thickness is between 0.5 and 0.25 mm. With a narrower
remaining dentin thickness, odontoblasts die and reparative dentin would be formed by
newly differentiated cells.
Torabineja M, Walton RE.– Endodontics – Principles and practice, 4th Ed., 2009, Elsevier Inc. d

27
 5/6/2022

I.1.c. Pulpa dentară

Cel mai sigur mod de a prepara structura dentară este utilizarea vitezei înalte de rotație (100.000
până la 250.000 rpm), cu un sistem eficient de răcire cu apă, presiune ușoară și tăiere intermitentă.
În timpul tăierii la viteze mari, freza rotativă creează o zonă de turbulență care tinde să devieze un
jet de apă. Prin urmare, trebuie utilizat un spray aer-apă cu volum și presiune suficiente pentru ca
lichidul de răcire să depășească turbulența rotativă. Interfața freză-dentină trebuie să fie constant
umedă.
Pregătirea cavității cu o piesă cu viteză redusă, freză ascuțită și presiune ușoară, intermitentă, este
doar puțin mai dăunătoare decât tăierea la viteze mari. Instrumentele de mână și tăierea cu viteză
redusă sunt modalități relativ sigure de a finisa o preparație, mai sigure decât utilizarea unei piese
de mare viteză fără apă.
ADÂNCIMEA CAVITĂȚII/GROSIMEA DENTINEI RĂMASE
Permeabilitatea dentinei crește exponențial odată cu creșterea adâncimii cavității, deoarece atât
diametrul, cât și densitatea tubilor dentinari cresc odată cu adâncimea cavității. Astfel, cu cât
cavitatea este mai adâncă, cu atât este mai mare suprafața tubulară în care substanțele potențial
toxice pot pătrunde și difuza în pulpă. Lungimea tubilor dentinari de sub cavitate este, de asemenea,
importantă.
Cu cât substanțele trebuie să difuzeze mai departe, cu atât vor fi mai diluate și tamponate de lichidul
dentinar. O grosime a dentinei rămase de 1 mm este de obicei suficientă pentru a proteja pulpa de
majoritatea formelor de iritație. La dinții fără carii, dentina reactivă terțiară se formează cel mai
rapid atunci când grosimea dentinei rămase este între 0,5 și 0,25 mm. Cu o grosime mai mică a
dentinei rămase, odontoblastele mor și dentina reparatoare ar fi formată de celule nou diferențiate.

Torabineja M, Walton RE.– Endodontics – Principles and practice, 4th Ed., 2009, Elsevier Inc. d

I.2. Pathologie odontală - clasificarea

leziunilor odontales coronare

28
 5/6/2022

I.2.a. Clasificarea Dechaume

I. Anomalii de sediu, poziție, număr, formă și volum
I.1. Anomalii de sediu
I.2. Anomalii de posiție
I.3. Anomalii de număr
I.4. Anomalii de formă
I.5. Anomalii de volum

II. LOC congenitale cu specific ereditar

II.1. Anomalii de smalț
Amelogeneze imperfecte
II.2. Anomalie dentinare
a. Dysplazia Capdepond
b. Dentina opalescentă Hodge
c. Dentinogeneza imperfectă
d. Dysplazie dentinară
e. Dinți în formă de cochilie

I.2.a. Clasificarea Dechaume

III. LOC dobândite în perioada pre-eruptivă
III.1. Hipoplazii simple de smalț
III.2. Hipoplazii complexe
III.3. Anomalii induse prin iradiere perioada pre-eruptivă

IV. LOC dobândite în perioada post-eruptivă

IV.1. LOC dobândite pe dinți temporari
a. Melanodonție - Beltrami
- Vulnerabilitate dentară Fournier
b. Carie (rampantă) / traumatism / modificare de culoare
IV.2. LOC dobândite pe dinți permanenți
a. Leziuni carioase
b. Fracturi
c. Uzuri dentare
d. Eroziuni chimice
e. LO prin iradieri prelungite
f. Syndrome Dubreuil – Chambardel (melanodonție)
g. LO consecutive intoxicațiilor medicamentoase
h. Discromie dentară

29
 5/6/2022

I.2.a. Clasificarea Dechaume

I. Anomalii de sediu, poziție, număr, formă şi volum

I.1. Anomalii de sediu (distopii)

• Transpoziție
• Heteropoziție
• Ectopie
• Entopie
• Reincluzie
• Anclavare

I.2.a. Clasificarea Dechaume

I. Anomalii de sediu, poziție, număr, formă şi volum

I.2. Anomalii de poziție

• Inclinări / versii: vestibulo-/ oro- / mezio- / disto-
• Translații: meziale / distale
• Infra-/suprapoziții: intruzie / extruzie / egresii
• Rotații: vestibulare / orale

INFRAPOZITIA

30
 5/6/2022

I.2.a. Clasificarea Dechaume

I. Anomalii de sediu, poziție, număr, formă şi volum

I.3. Anomalii de număr

• Hiperdonții (pleiodonții /
denți supranumerari )
• Hipodonții
• Oligodonții
• Anodonții

MEZIODENS

I.2.a. Clasificarea Dechaume

I. Anomalii de sediu, poziție, număr, formă şi talie

I.4. Anomalii de formă

• tuberculi dentari (Bolk, Carabelli, Zukerkandel)
• dinți Turner, Mosser, Hutchinson
• bigeminație
• fuziune
• dens-in dente
• hipercementoză FUZIUNEA
• taurodontism
• dilacerație
BIGEMINAREA

31
 5/6/2022

I.2.a. Clasificarea Dechaume

I. Anomalii de sediu, poziție, număr, formă şi volum

DENS IN DENTE

HIPERCEMENTOZA

I.2.a. Clasificarea Dechaume

TAURODONTISM

DILACERATIA

32
 5/6/2022

I.2.a. Clasificarea Dechaume

I. Anomalii de sediu, poziție, număr, formă şi volum

I.5. Anomalii de volum

• microdontie
• macrodontie

MACRODONTIE

MICRODONTIE – 3.7, 4.7

I.2.a. Clasificarea Dechaume

II. LOC congenitale cu specific ereditar
II.1. Anomalii de smalț
Amelogeneza imperfectă
II.2. Anomalie de dentină
a. Displazie Capdepond
b. Dentină opalescentă Hodge
c. Dentinogeneza imperfectă
d. Displazie dentinară
e. Dinți în formă de cochilie

AMELOGENEZA IMPERFECTA

33
 5/6/2022

I.2.a. Clasificarea Dechaume

II. LOC congenitale cu specific ereditar
II.1. Anomalii de smalț
Amelogeneza imperfectă
II.2. Anomalie de dentină
a. Displazie Capdepond
b. Dentină opalescentă Hodge
c. Dentinogeneza imperfectă
d. Displazie dentinară
e. Dinți în formă de cochilie

DENTINOGENEZA IMPERFECTA

I.2.a. Clasificarea Dechaume

II. LOC congenitale cu specific ereditar
II.1. Anomalii de smalț
Amelogeneza imperfectă
II.2. Anomalie de dentină
a. Displazie Capdepond
b. Dentină opalescentă Hodge
c. Dentinogeneza imperfectă
d. Displazie dentinară
e. Dinți în formă de cochilie

DISPLAZIA DENTINARA

34
 5/6/2022

I.2.a. Clasificarea Dechaume

III. LOC congenitale dobândite în perioada pre-
eruptivă

III.1. Hipoplazie simple de smalț

III.2. Hipoplazie complexă
III.3. Anomalii dentare date de iradiatii în perioada pre-eruptivă
III.4. LO consecutive intoxicațiilor medicamentoase

I.2.a. Clasificarea Dechaume

IV. LOC dobândite în perioada post-eruptivă

IV.1. LOC dobândite pe dinți temporari

a. Melanodontie Beltrami si Romieux
b. Vulnerabilitate dentară
c. Carie / traumatism / modificare de culoare

35
 5/6/2022

I.2.a. Clasificarea Dechaume

IV. LOC dobândite în perioada post-eruptivă

IV.2. LOC dobândite pe dinți permanenti

a. Leziuni carioase
b. Fracturi
c. Uzura dentara
d. Eroziunea chimica
e. LO prin iradieri prelungite
f. Sindromul Dubreuil - Chambardel
g. LO consecutive intoxicatiilor medicamentoase
h. Discromii dentare

I.2.b. Clasificarea după tipul

lezional și etiologie
I. LEZIUNI CU PIERDERE DE SUBSTANȚĂ:

• carii – formele Black

• distrofii secundare (carie cervicală
1. Leziuni cariogene circulară, caria galopantă)
• LO consecutive iradierilor prelungite
2. Leziuni necariogene • sindrom Dubreuil – Chambardel

• Traumatisme dentare
- acute: fracturi, fisuri
mecanice
- cronice: abrazii, abfracții

chimice eroziuni

• Anomalii de structură distrofii primare evolutive

36
 5/6/2022

I.2.b. Clasificarea după tipul

lezional și etiologie
II. LEZIUNI FĂRĂ PIERDERE DE SUBSTANȚĂ:

• distopii
• de poziție
1. Anomalii dentare • de număr
• de formă
• de talie

2. Modificări de culoare

• congenitale • distrofii primare - forme cicatriciale

• extrinseci
• acute
• intrinseci

I.2.b. Clasificarea după tipul

lezional și etiologie
I. LEZIUNI CORONARE CU PIERDERE DE SUBSTANȚĂ:

• carii – formele Black

• distrofii secundare (carie cervicală
1. Leziuni cariogene circulară, caria galopantă)
• LO consecutive iradierilor prelungite
• sindrom Dubreuil – Chambardel

• clasa I
• clasa a II-a
• clasa a III-a
• clasa a IV-a
• clasa a V-a
• clasa a VI-a
• resturi radiculare
• clasele Mount

37
 5/6/2022

I.2.b. Clasificarea după tipul

lezional și etiologie
I. LEZIUNI CORONARE CU PIERDERE DE SUBSTANȚĂ:

2. Leziuni necariogene

• Traumatisme dentare
- acute : fracturile, fisurile
mecanice
- cronice : abraziile, les abfracțiile
chimice eroziunile

• Anomalii de structura distrofiile primare evolutive

I.2.b. Clasificarea după tipul

lezional și etiologie
II. LEZIUNI CORONARE FĂRĂ PIERDERE DE SUBSTANȚĂ:

• congenitale • distrofii primare - forme cicatriciale

• extrinseci
• acute
• intrinseci

• hiperpigmentations
• white-spot
• brown-spot

38
 5/6/2022

I. Considerații asupra biologiei dentare

II. Considerații parodontale privind
restaurarea fixă protetică
III. Considerații privind ocluzia dentară şi
restaurarea fixă
IV. Considerații privind evoluția și
complicațiile leziunilor coronare

I. Considerații asupra biologiei dentare

II. Considerații parodontale privind restaurarea
fixă protetică
II.1.Fiziologie parodontală
II.2. Patologie parodontală

III. Considerații privind ocluzia dentară şi

restaurarea fixă
IV. Considerații privind evoluția și complicațiile
leziunilor coronare

39
 5/6/2022

II.1. Fiziologie parodontală

II.1.1. Morfologie parodontală

Parodonțiul este format din

ansamblul țesuturilor de susținere
ale dintelui, adică parodonțiul
profund: osul alveolar, ligamentul
alveolar, cementul care acoperă
rădăcina dintelui și parodonțiul
superficial constituit de gingie
marginală, gingie atașată, papila
interdentară.

40
 5/6/2022

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1. Morfologie parodontală

41
 5/6/2022

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1. Morfologie parodontală

DINTI PERMANENTI ÎN ERUPTIE CLINICA 1,2 - 2,9 mm
DINTI PERMANENTI TINERI 2 - 2,6 mm
DINTI PERMANENTI MATURI 0,5 - 1,9 mm (0,25 - 1,35 mm)

42
 5/6/2022

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1. Morfologie parodontală

• Orice margine care poate fi plasată
supragingival ar trebui plasată
supragingival.

• Cariile, considerațiile estetice,

retenția și restaurările anterioare
sunt principalele motive pentru
plasarea subgingivală a marginii
restaurării.

• În general marginea gingivală nu

trebuie să intre niciodată în sulcus
cu mai mult de jumătate din
adâncimea sulcusului. În general,
asta înseamnă o adâncime de 1,0
mm sau mai puțin, mai puțin fiind
mai bine.

• O margine plasată subgingival ar

trebui să fie cât de atraumatică
posibil pentru gingie.

43
 5/6/2022

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1.a. Parodonțiul profund – cementul

Cementul acoperă rădăcina dintelui de la

coletul anatomic la apexul lui, asigurând
fixarea fibrelor parodontale.
La nivelul apexului dintelui, cementul
pătrunde prin orificiul apical, pe o distanță de
0,5 – 1 mm, conturând acest orificiu.

• Acelular
• Celular
• Intermediar

44
 5/6/2022

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1.a. Parodonțiul profund – osul alveolar
Osul alveolar este o prelungire
apofizara a oaselor maxilare si este
format din osul alveolar propriu-zis si
osul alveolar sustinator.
Osul alveolar propriu-zis este osul
compact care formeaza alveolele
dentare, este reprezentat de corticala
interna a osului alveolar. Se mai
numeste lamina dura sau lamina
cribriforma. La acest nivel se insera
fibrele periodontale.
Osul alveolar de sustinere este
localizat in jurul osului alveolar si
subiacent acestuia. Este alcatuitdin
doua componente: osul medular,
spongios sau trabecular si corticala
externa.

45
 5/6/2022

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1.a. Parodonțiul profund – ligamentul

Ligamentul alveolo-dentar
(desmodonțiu) este un țesut fibros
și elastic care leagă dintele de os și,
astfel, atenuează presiunile pe care
le primește dintele în timpul
masticației și deglutiției.

• Trans-septale
• Marginale alveolare
• Orizontale
• Oblice
• Apicale
• Inter-radiculaire

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1.a. Parodonțiul profund – ligamentul

Fluidul desmodontal
= role de amortizor hidraulic

46
 5/6/2022

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1.b. Parodonțiul superficial – gingia marginală

Gingia este porțiunea mucoasei care

acoperă osul alveolar și înconjoară
coletul dinților.
Gingiva marginală, care înconjoară
coletul, nu aderă la dinte pe o
adâncime de 1,5 până la 2 mm,
formând în jurul dintelui sulcusul
(șanțul gingival).

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1.b. Parodonțiul superficial – gingia marginală

47
 5/6/2022

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1.b. Parodonțiul superficial – gingia marginală

II.1.1. Morfologie parodontală

II.1.1.b. Parodonțiul superficial – papila

Pierderea suportului dentar

=> atrofia papilei interdentare

48
 5/6/2022

II.1.2. Tipologia dento-parodontală

Parodonțiu fin, festonat

II.1.2. Tipologia dento-parodontală

Parodonțiu gros, plat

49
 5/6/2022

II.1.2. Tipologia dento-parodontală

1. Parodonțiu gros
• creasta alveolară – groasă, corticală și spongioasă de înălțime normală
• gingie atașată - keratinizată, groasă, mai mult sau mai puțin curbată
(înălțime mai mare de 3 mm)
2. Parodonțiu normal
• creasta alveolară – corticală și spongioasă de înălțime normală
• gingie atașată - grosime normală
3. Parodonțiu subțire
• creasta alveolară - înălțime normală, os spongios redus
• gingie atașată – subțire și translucidă, depresiuni interdentare marcate,
rădăcini vizibile prin transparență
4. Disarmonie dento-alveolară
• creasta alveolară – înălțime insuficientă, numai os cortical
• gingie atașată - grosime și înălțime foarte reduse (mai puțin de 1 mm), os
vestibular sau lingual puțin sau deloc (importanța palpării în timpul
examenului fizic)

II.1.2. Tipologia dento-parodontală

50
 5/6/2022

II.2. Patologie parodontală

II.2. Patologie parodontală

51
 5/6/2022

II.2. Patologie parodontală

Lésion de l’ espace biologique parodontale

Indices biologiques de rétraction gingivales

II.2. Patologie parodontală

52
 5/6/2022

II.2. Patologie parodontală

II.2. Patologie parodontală

53
 5/6/2022

II.2. Patologie parodontală

II.2. Patologie parodontală

54
 5/6/2022

II.2. Patologie parodontală

II.2. Patologie parodontală

55
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă

protetică

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

56
 5/6/2022

II.3. Relation parodonte – restauration prothétique

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

57
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

Élasticité du tessue parodontale

Modificări adaptative dependente de:

• Textura suprafeței
• Adaptarea axială şi transversală
• Biocompatibilitatea materialului
• Materialul utilizat pentru cimentare / colaj

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

Modificări adaptative dependente de:

• Starea anterioară a epiteliului sulcular
• Materialele utilizate
• Calitatea adaptării şi finisării marginale a elementelor protetice

58
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

59
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

60
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

61
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

62
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

63
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

64
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

65
 5/6/2022

II.3. Relația parodonțiu – restaurare fixă protetică

66