BIBLIOGRAFIE

1.Artenie Vlad – Biochimie, Editura Universității Al.I.

Cuza Iași, 1991

2. Champe P., Ferrier D. – Biochimie ilustrată

(Lippincott), Ed.4., Ed. Medicală Callisto, 2010

3. Artenie Vl.,Ungureanu E., Negură A. - Metode de

investigare a metabolismului glucidic şi lipidic. Ed.
"Pim", Iaşi, 2008

4. Artenie Vl.,Tănase E. - Practicum de biochimie

generală Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1981
• Biochimia a rezultat din interferența cunoștințelor
fundamentale de biologie și chimie, evoluând într-o știință de
sine stătătoare, interdisciplinară, care studiază materia vie în
unitatea ei structurală și funcțională

• BIOCHIMIA : ştiinţa care studiază compoziţia şi

procesele chimice ale materiei vii

• Studiul compoziției chimice a organismelor vii a evidențiat

existența unui număr mare de substanțe, îndeosebi organice,
care se află într-o continuă transformare datorită schimbului
permanent de substanțe și energie al materiei vii cu mediul
înconjurător
 Biochimia studiază :
- Structura și proprietățile moleculelor care constituie organismele
vii

- Transformările acestor compuși în organismul viu (metabolismul

substanțelor)
• reacțiile de biosinteză (anabolism) a compușilor chimici de
care celula are nevoie
• reacțiile de degradare (catabolism) a acestor compuși care
furnizează energia necesară organismelor
- Procesele prin care se generează și se stochează energia în
organismul viu

- Mecanismele de reglare a proceselor biochimice în organismul viu

- Mecanismele moleculare de transmitere a informației genetice în

celula vie etc.
 Pentru aceste studii, biochimia face apel la diferite cunoștințe
provenite din alte discipline științifice:

- chimia organică - pentru denumirea compușilor biochimici

- cinetica chimică - pentru studiul reacțiilor chimice și a

proprietăților catalitice ale enzimelor

- termodinamica – pentru studiul evoluției reacțiilor chimice și a

variațiilor de energie înmagazinată în biomolecule în cursul acestor
reacții (bioenergetica)

- fizica - pentru determinarea structurii tridimensionale a

macromoleculelor (difracție X, rezonanță magnetică nucleară)

- informatica - pentru analiza secvenței nucleotidice sau a

aminoacizilor (alinierea secvențelor, cercetarea în bazele de date)
Astăzi se conturează rolul hotărâtor al biochimiei în

dezvoltarea cu succes a unor ramuri “clasice” din complexul

științelor biologice :

- Genetica

- Fiziologia

- Microbiologia

- Sistematica etc.
Biochimia a favorizat și chiar a condiționat nașterea unor
noi direcții de cercetare cu importante aplicații teoretice și
practice:

 Cercetările biochimice excepționale referitoare la

- structura chimică și funcțiile acizilor nucleici

- mecanismele moleculare prin care acești compuși

programează biosinteza proteinelor au constituit
premizele pentru dezvoltarea biologiei moleculare
 ● Descoperirile înregistrate de biochimie și biologia
moleculară în explicarea bazei moleculare a eredității
organismelor vii au permis izolarea și sinteza unor gene

Introducerea în celula vie a informației genetice exogene și

exprimarea ei a dat naștere ingineriei genetice;

Ingineria genetică a deschis posibilitatea modificării

genomului bacterian în sensul sintezei de substanțe de mare

utilitate practică, deși aceste substanțe pot fi complet

străine ciclului vital al bacteriilor

Achizițiile științifice ulterioare ale biochimiei și biologiei

moleculare au condus la conturarea unui nou domeniu –

biotehnologia care poate să ofere soluții multor probleme

practice de interes major

 structurală descrie principalele clase de
biomolecule insistând pe relaţia
structură-proprietăţi
substanţe anorganice: apă şi săruri
minerale.
substanţe organice:
- glucide
BIOCHIMIA - lipide
- proteine
- enzime
- acizi nucleici
- vitamine
- hormoni
- pigmenţi
metabolică descrie diferitele etape ale
metabolismului, căi metabolice
 constituenţii de bază ai materiei vii alături de lipide şi
proteine

 se găsesc în cantitate mare în produsele de origine vegetală

(80-90% din substanța uscată a organismelor vegetale
superioare), care se formează principal în procesul de
fotosinteză care are loc în plantele verzi
Ex: peretele celulei vegetale : celuloză care îi conferă rezistenţă mecanică
şi elasticitate (celuloza este cea mai răspândită substanţă organică de pe
Terra)

 în comparaţie cu organismele vegetale, cantitatea glucidelor

din organismele animale este mică (aprox.5%), însă importanţa
lor fiziologică este mare atât pentru om cât şi pentru animale
Ex. monoglucide (glucoza), diglucide (lactoza) şi poliglucide de rezervă
(glicogenul) sau de structură (mucopoliglucide)
 Rolul glucidelor
 Rol structural
- compuși structurali ai plantelor (celuloza) sau al animalelor
(chitina)
- componente ale pielii, țesutului conjunctiv, tendoanelor,
cartilajelor sau oaselor (acid hiluronic, glicoproteine);
- compuși prezenți în structura altor biomolecule cu
importanță biochimică majoră: acizi nucleici (ADN sau ARN)
sau coenzime

 Rol energetic
- glucidele din alimentația umană pot constitui o sursă de
energie pentru organismele vii, fie utilizabilă imediat
(aprox. 40 - 50 % din caloriile organismului) fie sub formă
de rezervă (amidon, glicogen)
Rol economic

Glucidele de origine vegetală constituie componentele de bază

ale alimentaţiei omului şi animalelor, organismul animal fiind
dependent din acest punct de vedere de organismele vegetale

Zaharoza, amidon : milioane de tone / an

Celuloza : miliarde de tone / an

 Denumirea de glucide : cuvântul grecesc “glikis” = dulce
 compuși care conțin C, H, O ce corespund formulei empirice

Cx(H2O)y
x și y ≥ 3
Ex: glucoza C6H12O6

Deoarece H și O sunt prezente în aceleași proporții ca în apă,

acești compuși sunt denumiți impropriu și hidrați de carbon sau
carbohidrați sau zaharuri

Această nomenclatură a fost abandonată nefiind justificată

ştiinţific, întrucât hidrogenul şi oxigenul nu sunt legaţi sub
formă de apă de atomul de carbon
▪ Există substanţe care nu sunt glucide dar care corespund
corespund acestei formule generale:
- acid acetic C2H4O2
- acid lactic C3H6O3

 Există şi glucide care nu corespund formulei brute amintite:

- deoxiriboza, C5H10O4
- ramnoza C6H12O5)

 Unele glucide conțin N

Compuși polihidroxicarbonilici (polihidroxi-aldehide sau
polihidroxi-cetone)
— funcția carbonilică (aldehidă sau cetonă)
— grupări alcool (alcool secundar, alcool primar)
— uneori grupări acide sau amino

Glucidele care conțin o grupare aldehidică, se numesc aldoze,

iar cele care conțin o grupare cetonică, se numesc cetone
 CLASIFICAREA GLUCIDELOR
După comportarea lor la hidroliză glucidele se împart:

 Oze (monoglucide sau monozaharide)

– substanţe care nu pot fi scindate prin hidroliză în
alte glucide mai simple (nehidrolizabile)

Ozide
- substanţe care se formează prin unirea mai multor
molecule de monoglucide, prin eliminare unei molecule
de apă

Ozidele supuse hidrolizei dau naştere la oze

După natura compuşilor care intră în constituţia lor,
ozidele se clasifică în:

 Holozide formate exclusiv din monoglucide (aceleaşi sau

diferite) de ex. trioze, tetroze, pentoze, hexoze,
heptoze

La rândul lor, holozidele se clasifică în:

- oligozide (2-10 resturi de oze ex: dizaharide, trizaharide

tetrazaharide etc.)

- poliozide (peste 10 resturi de oze)

 Heterozide conţin în molecula pe lângă resturi de

monoglucide şi alte resturi de substanţe
neglucidice (alcooli, fenoli, alcaloizi,
pigmenţi)
 CLASIFICAREA GLUCIDELOR
gruparea funcțională carbonil ALDOZE - C = O
H

CETOZE > C = O

OZE TRIOZE (C = 3) gliceraldehida

(monozaharide)
numărul at C TETROZE (C = 4) eritroza, treoza
PENTOZE (C = 5) riboza, deoxiriboza
HEXOZE (C = 6) glucoza, galactoza, fructoza
HEPTOZE (C = 7) sedoheptuloza
DERIVAȚI DE OZE

GLUCIDE
ACIZI URONICI AMINOGLUCIDE ESTERI FOSFORICI
(acid glucuronic, acid galacturonic) (glucozamina, galactozamina) (glucozo-6-P, fructozo-1,6-bisfosfat)

DIGLUCIDE : maltoza, lactoza, zaharoza

OLIGOZIDE
HOLOZIDE [2-6 (10) oze] TRIGLUCIDE
HOLOZIDE
TETRAGLUCIDE
POLIOZIDE : amidon, celuloză, glicogen

Mucopolizaharide
OZIDE HET HETEROZIDE ERO Glicolipide
Glicoproteine
Monoglucidele sunt substanţe cu funcţii mixte ce conţin în
structura lor o grupare carbonilică (aldehidă sau cetonă) şi
una sau mai multe grupări hidroxilice (OH)
După natura grupării carbonilice monoglucidele sunt:
 polihidroxialdehide = aldoze
 polihidroxicetone = cetoze
După numărul atomilor de carbon, monoglucidele se grupează
în:
 trioze
 tetroze
 pentoze
 hexoze
 Structura monozaharidelor

Formula generală pentru polihidroxialdehide (aldoze) și

pentru polihidroxicetone (cetoze):

Aldoze ( n = 1,2,3..) Cetoze ( n = 0,1,2,3… )

 Aldotrioză Cetotrioză

Gliceraldehida Dihidroxiacetona

Aldoze ( n = 1,2,3..) Cetoze ( n = 0,1,2,3… )

 SERIA STERICĂ A ALDOZELOR

Cele 2 forme stereoizomere ale GA constituie precursori ai

seriilor de aldoze D și L
Al 2- lea atom de carbon are grefaţi 4 substituienți diferiţi,
fiind un atom de carbon asimetric (chiral)

Apartenenţa monoglucidelor la seria sterică D sau L este

dată de poziţia (în dreapta, respectiv în stânga) a grupării
OH de la C chiral (asimetric) cel mai îndepărtat de
gruparea carbonil
Seria D aldozelor ia naștere prin introducerea unui atom de
C chiral în poziția 2 în lanțul atomilor de carbon
D aldozele au aceeași configurație la ultimul atom chiral ca
și D-gliceraldehida (OH în partea dreaptă)
24
Aldoze - Seria D
 Aldoze - Seria L

• OH de la atomul de C asimetric este în partea

stângă)

Aldozele din seria L sunt imaginea în oglinda a celor din seria D

 Cetoze - Seria D
Seriile sterice ale cetozelor iau naștere prin introducerea unui
atom de C chiral în poziția 3 în lanțul atomilor de carbon
D cetozele au aceeași configurație la ultimul atom asimetric
ca și dixidroxiacetona (OH în partea dreaptă)

28
 Seria L cetoze

Cetozele din seria L sunt imaginea în oglindă a

celor din seria D

• OH de la atomul de C asimetric este în partea

stângă în molecula cetozelor
 ENANTIOMERIA

• Majoritatea monoglucidelor, având C asimetrici, sunt

substanţe optic active

• Moleculele nesuperpozabile cu imaginea lor sunt chirale (în

greceşte, cheir = mână, ceea ce sugerează relaţia dintre
mâna dreaptă şi cea stângă, deci între obiect şi imaginea sa în
oglindă)

• Orice substanţă cu 1 atom de C chiral se prezintă sub forma

unei perechi de antipozi optici numiţi enantiomeri
• Enantiomerii au proprietăţi chimice şi fizice identice, dar un
sens diferit de rotire a planului luminii polarizate

• Stereoizomerii ce rotesc planul luminii polarizate spre

dreapta se numesc dextrogiri şi se notează cu (+)

• Stereoizomerii ce rotesc spre stânga se numesc levogiri şi

se notează cu (-)

• Amestecul în părţi egale din enantiomerul dextrogir şi cel

levogir al aceleiaşi substanţe se numeşte amestec racemic
(sau racemat), se notează cu (±) şi este optic inactiv, prin
compensaţie intermoleculară
Pentru monoglucidele cu mai mulți atomi de carbon asimetrici,
nr. de izomeri optici se calculează cu relaţia N = 2n unde:
N = nr. de izomeri
n = nr. de centre chirale
ex: aldozele cu 4 C asimetrici vor avea 24 = 16 stereoizomeri
optici
 Enantiomeria seriilor D și L
• Unele monoglucide din seria D rotesc planul luminii
polarizate spre dreapta și se numesc dextrogire (+)

• Alte monoglucide fac parte tot din seria D dar rotesc planul
luminii polarizate spre stânga, fiind denumite levogire (-)

Glucoza aparține seriei D și rotește planul luminii polarizate

spre dreapta deci este dextrogiră (+) : notată D (+)

Fructoza aparține seriei D și rotește planul luminii polarizate

spre stânga deci este levogiră (-) : notată D (-)

Aceeași regulă este valabilă și în cazul seriei L

Majoritatea monoglucidelor naturale fac parte din seria D

Formulele de proiecție Fisher

 CONFIGURAȚIA SPAȚIALĂ A MONOZAHARIDELOR
Folosind formulele de proiecție Fisher, monozaharidele sunt
prezentate drept compuși cu lanț deschis
Formulele liniare (acicilice) ale monoglucidelor nu reflectă
toate proprietățile acestora
De exemplu, glucoza în soluție:
 nu prezintă proprietăţile specifice grupării carbonil (nu
se recolorează fuxina decolorată cu SO2, nu formează baze
Schiff cu aminele primare etc.);

 prezintă o grupare hidroxil mai reactivă (localizată la

nivelul atomului C1, care formează cu alcoolii, fenolii sau cu
alte substanţe, o legătură eterică);

 are o rotaţie specifică care se modifică în timp

(soluţia proaspătă de D-glucoză are rotaţia specifică
[α]D= +112° ce scade în timp până la +52,5° și rămâne
constantă)
În soluție, monoglucidele, cu excepția triozelor, tetrozelor,
asemănător aldehidelor și cetonelor reacționează cu o moleculă
de alcool și formează un semiacetal
La grupa carbonil din aldoze sau cetoze se adiționează o
grupare –OH din aceeași moleculă de la C-4, C-5 sau C-6
rezultând fie cicluri de 5 atomi (4 atomi de C+1 atom de
O) numite cicluri furanozice fie cicluri de 6 atomi (5 atomi
de C+1 atom de O) numite cicluri piranozice

Monoglucidele care conțin ciclul furanozic se numesc furanoze

iar cele care îl conțin pe cele piranozice se numesc piranoze
• Ulterior, prin metode fizico-chimice s-a demonstrat că
formulele de proiecție ciclice atribuie oxigenului prin care se
închide ciclul, legături ciclice anormal de lungi și deci
incorecte

• Haworth (1920) a propus formulele de perspectivă în care

 cei 5 sau 6 atomi din ciclu formează un pentagon,
respectiv un hexagon regulat, situat într-un plan
perpendicular pe planul hârtiei;
 atomii de C se numerotează la fel ca şi în formulele de
proiecţie (ciclice);
 legătura semiacetalică este poziţionată de obicei în planul
îndepărtat (partea din spate a pentagonului, respectiv a
hexagonului);
 substituenţii care apar, în formulele de proiecţie, în
partea dreaptă a catenei carbonice, sunt situaţi sub
planul ciclului, iar cei care apar în stânga catenei se scriu
deasupra planului
• Prin convenție gruparea CH2OH din poziția 6 se scrie
deasupra planului ciclului:

• se modifică în formula de proiecţie aciclică poziţia celor 3

substituenţi de la C5, prin permutare circulară
(configuraţia atomului C5 rămânând nemodificată);

• se închide inelul semiacetalic între gruparea OH de la C5

sau C4 şi gruparea aldehidică;
• În locul grupării carbonil apare o nouă grupă –OH numită
hidroxil glicozidic sau semiacetalic cu proprietăți diferite
de celelalte grupări de tip alcool

• Prezența acestui atom de carbon asimetric face posibilă

existența a 2 stereoizomeri denumiți anomeri α şi β

În soluţie, anomerii α şi β se găsesc în echilibru

• Trecerea formei α în forma β şi invers se face prin

intermediul formulei carbonilice, echilibrul fiind mult
deplasat spre cele două forme ciclice
 Interconversia celor 2 anomeri se numește mutarotație,
proces care presupune o modificare în timp a unghiului de
rotație specifică ceea ce conduce la un echilibru între
aceste 2 forme izomere

• In cazul soluției de glucoză proaspăt preparată, forma α

rotește cu 112˚, scăzând apoi în timp la 52,5˚

• Soluția de β-glucoză proaspăt preparată rotește cu 19˚,

crescând în final la 52,5˚

• Deci la valoarea rotației de 52,5˚ soluția de D-glucoză

conține ambele forme anomere α și β în echilibru

• Această schimbare numită mutarotație, se datorează

formării a unui amestec aflat în echilibru de 36% anomer α
și 64% anomer β
• În realitate, în soluție (în apă) se găsesc în echilibru atât
cele 4 forme ciclice (semiacetalice) cât și forma aciclică
(carbonilică) prin care se realizează aceste echilibre

• În acest mod pot fi explicate reacțiile specifice ale grupării

carbonil și cele ale hidroxilului glicozidic

• Anomerii cei mai stabili ai D(+) glucozei sunt cei cu ciclul

piranozic (a și β -glucopiranozele, mai stabil fiind anomerul
a)
Formule de reprezentare glucoză
 OH
Modelul de formare a H
C
6
C H 2O H
structurilor
5
rotirea cu 120 0 a lui C HO
5 rotirea cu 120 0 a lui C
4

semiacetalice ciclice în
1
pe legatura C 4 -C 5 C 4
CHO
H pe legatura C 3 -C 4

cazul glucozei
3 2

H C C
6 H H
HOCH 2 OH
OH OH H
C OH 6 H
5
10 HOCH 5 1
HO 2 C 4 CHO
1
C

-Pentru formarea unui

C 4 CHO
H 3 2
HO C C
0.003 %
ciclu de 6 (piranozic), se
3 2 H H
C C 11 12
H H OH OH

impune rotirea atomului OH OH +

H /HO
-

de carbon C5 cu 1200 pe
+ -
H /HO
6
6
6 CH 2 OH

legătura C4-C5 cu
6 CH CH 2 OH
2 OH
CH 2 OH 5
5 HO C H O OH
HO C H O H
formarea unui
C O
C O 5
(R) 1
5 H OH 1 C 4 C (R)
H C 4 C (S)

intermediar (11)
H (S)
H C
C 4
OH
HO 3 2
C C
-Pentru închiderea unui
OH
ciclu de 5 (furanozic),
H 13a
a -D-glucopiranoza
H 1
OH H
4
H C OH H
1
C OH H H
H H H OH
OH HO C C
3 2 C C 2 3 2
C C
3
H OH
H OH
H OH
14a 14b
13b
b -D-glucopiranoza a -D-glucofuranoza b -D-glucofuranoza

rotirea atomului de
36.4 % 63.6 %

CH CH 2 OH
2 OH

carbon C4 cu 1200 pe CH 2 OH CH 2 OH HO C H
O
H HO C H
O
OH

legătura C3-C4 cu
H O H H O OH
H H OH H
H
OH H OH H H
OH
OH H H

formarea unui
HO OH HO H
H H OH H OH
OH H OH

intermediar (12)
H
13c 13d 14c 14d
Formule de reprezentare a fructozei
Formule de reprezentare a fructozei
 Formula ciclică și de perspectivă pentru fructoză

În produsele naturale, pt aldohexoze predomină forma

piranozică, iar pt aldopentoze forma furanozică
49
 6
CH2OH H OH

Fructoza
HO O 2 1
O 2 1 6 C5 C CH2OH
C5 C CH2OH HOCH2
H
rotirea cu 120 0 a lui C 5 4 3
4 3 pe legatura C 4-C5 C C
C C HO OH
HO OH 18 H
H
H 17 H
+ -
+ - H /HO
H /HO

H H
6 6
C O 6 HOCH2 6 1
C O 1
O OH HOCH2 O CH2OH
H OH CH2OH 2
H H
C 5H 2
C 1 H 2 C5 C C5 C2
OH C 5H OH C H HO
CH2OH OH H HO
HO 4 3 HO H 4 CH2OH H 4
C C 4 3 3 OH
C C C C 1 C
3
C
OH H H
OH OH H OH H
19a 19b 20a 20b
β-D-fructopiranoza α-D-fructopiranoza β-D-fructofuranoza α-D-fructofuranoza

H H CH2OH
HOCH2 OH HOCH2 O
H O OH H O CH2OH O
H H
H HO OH
H OH H OH H HO H
H CH2OH
HO CH2OH HO OH
OH H OH H OH H OH H
19c 19d 20c 20d

H H CH 2OH CH 2OH
HO HO H O H O
OH H OH
H H H
H H OH O H H OH O
H OH HO H CH 2OH
HO HO HO
H H
OH CH 2OH CH 2OH OH
CH 2OH 19g OH 20e 20g
19e
CH 2OH
OH OH
OH CH 2OH
CH 2OH CH 2OH
H CH 2OH CH 2OH OH
H O O
O H H OH H O
H H OH H
H H HO HO
H OH H
OH H
H HO H HO H
HO
HO 19h 20f 20h
19f
 Formulele de perspectivă nu sunt riguros ştiinţifice întrucât
sugerează că aceste cicluri sunt plane (mai ales ciclul piranozic) ceea
ce nu este corect

 Prin determinări fizice s-a arătat că structura ciclică reală a

monoglucidelor este cea conformaţională de scaun şi baie
• Cele mai stabile structuri au forma scaun în care unele grupări –OH
adoptă o poziție aproape plană în raport cu ciclul (ecuatorială) iar alte
grupări prezintă o poziție perpendiculară față de planul ciclului- poziție
axială H
HO H
CH 2OH CH 2OH
CH 2OH HO
CH 2OH HO C H HO C H
HO H H O
HO H H O H O H O
H HO H
H HO H HO
creste stabilitatea H HO
OH OH OH OH H
H OH H
β(e)-D-glucopiranoza 13g 5 substituenti ecuatoriali H
13e 13g 14e 14g OH
H
α(a)-D-glucopiranoza 13e 4 substituenti ecuatoriali
H OH
α(e)-D-glucopiranoza 13f 1 substituenti ecuatoriali CH 2OH OH CH 2OH H
OH H
CH 2OH CH 2OH HO C H H
β(a)-D-glucopiranoza 13h 0 substituenti ecuatoriali HO C H OH
O O O
H OH H H OH H H O
H
OH OH HO H H
H H HO
H H H OH H OH
OH OH
13f 13h 14f 14h

În soluțiile apoase ale hexozelor predomină forma scaun

Izomerii sunt substanţe care au aceeaşi formulă moleculară,
dar care prezintă proprietăţi fizice şi chimice diferite,
determinate de structura moleculară diferită

1) Izomeria datorată grupării carbonilice (izomerie de

funcţiune)
2) Izomeria datorată poziţiei grupărilor hidroxilice
secundare din catena carbonică (izomerie stereochimică sau
stereoizomerie)
3) Izomeria datorată activităţii optice (izomerie optică)
4) Izomeria datorată structurii atomului de C chiral
(epimeria)

5) Izomeria datorată hidroxilului semiacetalic (anomeria)

1) Izomeria structurală datorată grupării carbonilice
(izomerie de funcţiune)

 aldoze  cetoze

Trioze – aldehida glicerică şi dihidroxiacetona

Tetroze – eritroza şi eritruloza
Pentoze – riboza şi ribuloza
Hexoze – glucoza şi fructoza
2) Izomeria stereochimică sau stereoizomeria:
datorată poziţiei grupărilor hidroxilice secundare din catena
carbonică
 Toate ozele, cu excepţia dihidroxiacetonei, dispun în
moleculă de atomi de carbon asimetrici
 Substanţele cu atomi de carbon asimetrici prezintă izomerie
stereochimică - stereoizomeri
 Carbonul asimetric notat C* este atomul de carbon legat de
4 radicali diferiţi
Izomeria sterică stabilește apartenența monoglucidelor la una
din seriile D sau L, luând drept criteriu structura aldehidei
glicerice, care având un atom de C asimetric prezintă 2
configurații:
 când grupa OH a atomului de carbon secundar al aldehidei
glicerice se găseşte în partea dreaptă a catenei, se obţine
forma D
 când grupa OH a atomului de carbon secundar al aldehidei
glicerice se găseşte în partea stângă se obţine forma L

H O H O
* *
H COH HO CH
CH2OH CH2OH

D-aldehida glicerica L-aldehida glicerica

 În cazul monoglucidelor cu mai mulţi atomi de carbon
asimetrici, forma structurală D sau L se determină după
penultimul hidroxil din molecula şi anume cel care este legat
de atomul de carbon asimetric cel mai îndepărtat de
gruparea carbonilică

Se utilizează notaţia cu D şi L pentru a arăta orientarea spre

dreapta sau spre stânga a fiecărei grupări hidroxilice

Dacă monoglucidele au penultimul hidroxil la dreapta catenei,

ele aparţin seriei D

Dacă monoglucidele au penultimul hidroxil la stânga catenei,

ele aparţin seriei L
 Din cei 16 izomeri ai hexozelor, 8 vor aparţine seriei D, iar 8
seriei L
În natură predomină monoglucidele aparţinând seriei D
 HC O

H C OH

H2C OH

D-gliceraldehidă

HC O HC O
H C OH HO C H

H C OH H C OH
H2C OH H2C OH
D-eritroză D-treoză

HC O HC O HC O HC O

H C OH HO C H H C OH HO C H

H C OH H C OH HO C H HO C H

H C OH H C OH H C OH H C OH

H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH

D-riboză D-arabinoză D-xiloză D-lixoză

HC O HC O HC O HC O HC O HC O HC O HC O

H C OH HO C H H C OH HO C H H C OH HO C H H C OH HO C H

H C OH H C OH HO C H HO C H H C OH H C OH HO C H HO C H

H C OH H C OH H C OH H C OH HO C H HO C H HO C H HO C H

H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH H C OH

H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH H2 C OH H2C OH

D-aloză D-altroză D-glucoză D-manoză D-guloză D-idoză D-galactoză D-taloză
 H2C OH

C O

H 2 C OH
Dihidroxiacetonă

H2C OH

C O

H C OH
H 2 C OH
D-eritruloză
H2 C OH H2 C OH

C O C O

H C OH HO C H

H C OH H C OH

H2C OH H2C OH
D-ribuloză D-xiluloză

H2 C OH H2 C OH H2 C OH H2 C OH
C O C O C O C O
H C OH HO C H H C OH HO C H
H C OH H C OH HO C H HO C H
H C OH H C OH H C OH H C OH
H2C OH H2C OH H2C OH H2C OH
D-psicoză D-fructoză D-sorboză D-tagatoză
3) Izomerie datorată activităţii optice (izomerie
optică)
 Monoglucidele având în moleculă atomi de carbon asimetrici,
prezintă activitate optică și pot roti planul luminii polarizate
spre dreapta sau spre stânga

 Monoglucidele care în soluţie rotesc planul luminii polarizate

spre dreapta sunt optic dextrogire = (+)

 Monoglucidele care în soluţie rotesc planul luminii polarizate

spre stânga sunt optic levogire = (-)
 Perechea de izomeri optic activi levogiri şi dextrogiri se
numesc antipozi optici
 Amestecul, în proporţii egale a celor doi izomeri optic activi
se numeşte amestec racemic şi se notează cu semnul (±)

 Organismul viu are tendinţa de a utiliza selectiv numai una

din formele optic active

Numărul izomerilor optici este determinat de numărul atomilor

de carbon asimetrici ca şi în cazul stereoizomeriei, însă
izomerii optic dextrogiri şi levogiri nu sunt dependenţi de
izomerii structurali aparţinând seriei (D) şi seriei (L)

De exemplu, fructoza este structural dextrogiră (aparţine

serie D), iar optic este levogiră = D(-) fructoză
Glucoza – structural şi optic este dextrogiră = D(+) glucoza
 În conformitate cu legea lui van’t Hoff, numărul
stereoizomerilor posibili este dat de formula Z = 2n

o Trioze (mai exact aldehida glicerică) - 1 C* - 2

izomeri sterici sau stereoizomeri

o Tetroze - 2 C* - 4 izomeri sterici sau

stereoizomeri

o Pentoze - 3 C* - 8 izomeri sterici sau

stereoizomeri
o Hexoze - 4 C* - 16 izomeri sterici sau
stereoizomeri
Din stereoizomerii formaţi, câte doi sunt enantiomeri, adică
unul din ei reprezintă imaginea în oglindă a celuilalt
 4. EPIMERIA MONOGLUCIDELOR
•Două glucide care diferă prin configuraţia unui singur atom de
carbon chiral se numesc epimere

Ex: D-glucoza şi D-manoza - epimere în raport cu atomul C-2

D-glucoza şi D-galactoza sunt epimere în raport cu C-4
Transformarea unei aldoze sau cetoze în epimerul
corespunzător este o reacție reversibilă numită epimerizare,
catalizată în organismul viu de o enzimă numită epimerază
5. Izomerie datorată hidroxilului semiacetalic
 După poziţia hidroxilului semiacetalic din molecula
monoglucidelor ciclice, se cunosc doi izomeri care se găsesc, de
obicei, în echilibru în soluţie

 Când hidroxilul semiacetalic se găseşte în partea dreaptă a

catenei carbonice (în partea de jos la formulele de perspectivă)
se obţine izomerul α

 Când hidroxilul semiacetalic se găseşte în partea stângă sau

în partea de sus se obţine izomerul β
H2C OH H2C OH
H OH H O OH β
OH H α OH H
HO OH HO H
H OH H OH
D-glucopiranoza
 Transformarea unui izomer în altul poartă denumirea de
anomerie
În soluţie, anomerii α şi β se găsesc în echilibru
Trecerea formei α în forma β şi invers se face prin
intermediul formulei carbonilice, echilibrul fiind mult deplasat
spre cele două forme ciclice
 Interconversia celor 2 anomeri se numește mutarotație,
proces care presupune o modificare în timp a unghiului de
rotație specifică ceea ce conduce la un echilibru între aceste 2
forme izomere

In cazul soluției de glucoză proaspăt preparată, forma α

rotește cu 112˚, scăzând apoi în timp la 52,5˚

Soluția de β-glucoză proaspăt preparată rotește cu 19˚,

crescând în final la 52,5˚
Deci la valoarea rotației de 52,5˚ soluția de D-glucoză conține
ambele forme anomere α și β în echilibru
 La stabilirea denumirii monoglucidelor trebuie precizate
toate particularitățile structurale:

- tipul izomerului anomerul

- seria sterică (D sau L)

- izomerul optic enentiomerul dextrogir (+) sau levogir (-)

- numele glucidei
- tipul formulei de perspectivă (furanozică sau piranozică)
 Reprezentanţi ai monoglucidelor
Triozele (C3)
Nu se întâlnesc în natură în stare liberă
Apar ca intermediari în metabolismul glucidelor ca atare sau
sub formă de esteri fosforici
Ex: aldehida glicerică + dihidroxiacetona
– au rol în : fotosinteză, degradarea anaerobă a glucidelor,
fermentația alcoolică
 Tetrozele (C4)

- nu se găsesc libere în natură

- rezultă din degradarea pentozelor sau prin sinteză
Esterul fosforic al eritrozei (eritrozo-4-fosfatul) se formează
în procesul de fotosinteză prin degradarea glucozei
 Pentoze (C5)
Sunt foarte răspândite în natură mai ales sub formă de
polizaharide, mai ales în plante (mai rar sub formă liberă)

D-xiloza

L-arabinoza

D-riboza

2 –deoxiriboza

D-ribuloza
Pentoze (C5)
 D (+) Xiloza (zahărul de lemn)
- intră în compoziția multor gume, mucilagii vegetale și a
hemicelulozelor
- se găsește în peretii celulelor vegetale sub formă de
polizaharide numite xilani
- întâlnită mai ales în partea lemnoasă a plantelor (paie, coceni
de porumb, lemn de stejar, sâmburi de fructe, semințe de
bumbac etc.)
- xiloza nu este fermentată de drojdiile tipice
- prin reducerea xilozei se formează xilitolul care este de 2 ori
mai dulce decât zaharoza și nu este asimilat de organismul
omului
 Xiluloza (cetopentoza)

- participă la procesul de fotosinteză

 L-Arabinoza
- prezentă în plantele din fam Liliaceae , în sucul fructelor și în
lemnul coniferelor
- este răspândită mai ales sub formă de arabani (poliglucidele
arabinozei) întrând în componența hemicelulozelor, substanțele
pectice, a gumelor și a mucilagiilor vegetale
-nu este fermentată de drojdii

D-arabinoza : se găsește foarte rar, ca o componentă a unor

glicozide
 D(-) Riboza
intră în constituția unor compuși importanți: ARN, ATP, GTP,
UTP, NAD+
În compușii naturali, riboza se găsește sub formă furanozică

Izomerul său, D-ribuloza are un rol important în calitate de

compus sub formă de ester fosforic, care leagă CO2 în
procesul de fotosinteză
 D(+) Apioza
- este singura monoglucidă cu lanț de at de C ramificat
(aldopentoză)
- a fost identificată în multe plante
- intră în structura flavonoidului apiina din pătrunjel
 Hexoze (C6)
Sunt cele mai răspândite în regnul vegetal atât sub formă
liberă (glucoza, fructoza) cât și sub formă de poliglucide și
glicozide
În natură se găsesc 3 aldohexoze (glucoză, manoză,
galactoză) și 2 cetohexoze (fructoza, sorboza)
Toate hexozele sunt reducătoare și fermentescibile
 D (+) Glucoza (dextroza)
- monoglucida cea mai răspândită și mai importantă
- în stare liberă se găsește în toate fructele, în flori, mierea
de albine, tomate alături de fructoză și zaharoză
(mierea de albine – un amestec echimolecular de D-glucoză și
D-fructoză)
-se găsește și sub formă de dizaharide (zaharoză, celobioză,
maltoză, lactoză) sau polizaharide (amidon, celuloză, glicogen)
Din combinațiile sale, glucoza se separă prin hidroliză acidă sau
enzimatică
Esterii fosforici ai Glc sunt deosebit de importanți în
procesele metabolice ale glucidelor
 D (+) Manoza
În natură se găsește numai sub forma unor polizaharide
denumite manani (mai ales in drojdii)
-intră în constituția mucilagiilor vegetale și a hemicelulozelor
-intră în structura glicoproteinelor serice și în diverse țesuturi
și organe
-în organismul uman nu se găsește în stare liberă ci numai ca
ester fosforic
-ușor fermentată de drojdii
Prin reducere se transformă în alcoolul hexavalent numit
manitol (sau manită), care apare uneori în vin în urma unor
procese biochimice nedorite, micșorând calitatea acestuia
 D(+) Galactoza
monozaharidul răspândit mai ales ca parte componentă a unor:
- dizaharide (lactoza, melibioza)
- trizaharide (rafinoza)
- polizaharide (galactani, galactoarabani, agar-agar, gume și
mucilagii vegetale, glicoproteine și glucide complexe)

Prin oxidare se obțin, în funcție de condițiile de reacție, acidul

galactonic, acidul galacturonic
 D (-) Fructoza (zahărul din fructe, levuloza)
Se găsește atât în stare liberă în fructe și mierea de albine
cât și în formă combinată în structura unor diglucide
(zaharoza), triglucide (rafinoza) sau poliglucide (inulina,
fructani)
În regnul animal, se găsește în sperma mamiferelor unde
reprezintă substratul energetic pt mobilitatea
spermatozoizilor
Formele furanozice se găsesc în compușii oligo-și polizaharidici
Formele piranozice sunt caracteristice pentru fructoza liberă
Are gustul cel mai dulce dintre toate glucidele
Drojdiile fermentează fructoza transformând-o în alcool și
CO2
 L(-) Sorboza

- O cetohexoză izomeră cu fructoza, răspândită în sucul de

scorușe și alte fructe, mai ales sub formă de sorbitol, care în
contact cu aerul se oxidează la sorboză
Sorboza este un intermediar în sinteza acidului ascorbic
 Heptoze (C7)

D (+) Manoheptuloza
Se găsește în cantități mari în fructul de avocado
Organismul uman o asimilează după ce o transformă în hexoze
Drojdiile nu o fermentează
 D (+) Sedoheptuloza

sub forma esterilor ei fosforilați, se formează în țesuturile

plantelor în primele secunde ale fotosintezei
joacă rol de intermediar în fotosinteză
 Derivați ai monozaharidelor
1. Polialcoolii : compuși de reducere ai monozaharidelor

a. Sorbitolul: în diferite fructe (scoruș: 7%), prune, piersici,

mere, vișine, pere și caise
- folosit pentru fabricarea vitaminei C

b. Manitolul:
- plante ( morcovi, ceapă, măsline, ananas)
- alge, mucegaiuri
-folosit pt fabricarea unor rășini sintetice (gliptali)
și a unor uleiuri sicative
86
c. Inozitolul
- polialcool ciclic sub formă de 9 izomeri (cel mai bine cunoscut
este mioinozitolul: microorganisme, plante și animale
superioare: plămâni, inimă, ficat etc. )

- intră în structura unor glicerofosfolipide numite fosfatidil

inozitoli

Esterul hexafosforic al inozitolului se numește acid fitic

Acidul fitic: cereale, leguminoase, oleaginoase
Acidul fitic impidica absorbția multor minerale esențiale
(calciu, magneziu, fier, zinc) datorită formării unor săruri
insolubile cu aceste metale preluate din alimente (sarea de
calciu și magneziu a acidului fitic se numește fitină)
Se presupune că acidul fitic ar fi responsabil de deficiența de
fier din organism
d. Xilitolul

-prezent în multe fructe și produse vegetale

-se obține prin reducerea xilozei din lemn

-are aspect și aceeași putere de îndulcire cu cea a zaharozei

- agent de îndulcire cu valoare energetică slabă

- Nu contribuie la formarea cariilor dentare - larg utilizat în

industria alimentară
2. Deoxiglucide

Compuși la care una sau mai multe grupări OH ale ciclului

furanozic sau piranozic sunt înlocuite cu un atom de H
Ex. Deoxiriboza - component al nucleotidelor ce intră în
structura ADN-ului
3. Aminoglucide
În acești compuși gruparea OH de la unul din atomii de carbon
ai ciclului piranozic este înlocuită cu o grupare amino (NH2)
Larg răspândite în plante și animale sunt 2-amino-aldohexozele
sub formă de derivați N-acetilați
O clasă importantă de aminoglucide sunt acizii sialici

Acizii sialici reprezintă o clasă de cetoze care conțin 9 atomi

de C, fiind derivați acilați ai acidului neuraminic

Intră în compoziția glicolipidelor din membranele celulare și a

unor glicoproteine