Glucoza

1
 I. Scurt istoric:
Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor,
care are formula chimică C6H12O6. Deși are aceeași formulă
chimică, fructoza este diferită față de glucoză prin modul de legare a
atomilor. Astfel, glucoza are o singură grupare de alcool primar (în
imagine, la carbonul cu numărul 6), pe când fructoza are două grupări
de alcool primar.

Glucoza conține șase atomi de carbon și o grupă carbonil

(specifică aldehidelor) și este numită uneori aldohexoză.

2
  
Știați că:  
Denumire chimică 6-(hidroximetil)oxan-  
2,3,4,5-tetrol  
Sinonim pentru D- dextroză  
glucoză
 
Varietăți pentru D- α-D-glucoză; β-D-
glucoză glucoză  
Abrevieri Glc  
Formulă chimică C6H12O6  
Masă moleculară 180,16 g/mol  
Puncte de topire α-D-glucoză: 146 °C  
β-D-glucoză: 150 °C  
Densitate ? g cm−3  
Număr CAS 50-99-7 (D-glucoză)  
Număr CAS 921-60-8 (L-glucoză)  
 

II. Stare naturală/răspândire:

În natură, în unele plante, glucoza există sub formă de
structură aciclică; în altele, ea poate fi găsită sub formă ciclică.
3
Teoretic, structura ciclică a glucozei apare în urma
interacțiunii dintre grupa carbonil și grupele hidroxil de la
carbonii cu cifrele 4 și 5. Aceste interacțiuni sunt reacții de
adiție a grupelor hidroxil amintite la grupa carbonil. În soluție
apoasă, cele două forme se află în echilibru, și la un pH 7,
forma ciclică este predominantă.

La formarea structurii ciclice a glucozei, apare la

fosta grupă carbonil o nouă grupare hidroxil, care se
numește hidroxil glicozidic și care are o reactivitate mai
mare decât celelalte grupe hidroxil din moleculă. În acest caz,
numerotarea carbonilor începe de la primul carbon de după
oxigenul din ciclu, în sens orar.

Formarea unei legături etil-glicozidice: glucoza se

combină cu etanolul formând etil-glucozidă și apă. Reacția
decurge în favoarea formării legăturii α-glicozidice, ca
urmare a efectului anomeric.

III. Metode de obținere:

4
 a) Naturală:
Glucoza este unul dintre produșii de fotosinteză a plantelor și a unor
procariote. Se găsește îndeosebi în sucul fructelor dulci ale plantelor.

1.La animale și ciuperci, glucoza este rezultatul

descompunerii glicogenului, proces numit glicogenoliză. La plante, se
descompune amidonul.
2. La animale, glucoza este sintetizată în ficat și rinichi din intermediari care
nu sunt carbohidrați, precum piruvat și glicerol, proces numit gluconeogeneză.

b) Industrială:
La scară industrială, glucoza se obține prin hidroliza amidonului în mediu
acid.
O altă metodă este hidroliza enzimatică a amidonului. Multe culturi pot fi
folosite ca sursă pentru amidon: porumbul, orezul, grâul, cartofii sunt utilizați la
scară largă în toată lumea.
Procesul enzimatic are două etape. Pe durata a 1-2 ore, la aproximativ
100 °C, enzimele descompun amidonul în carbohidrați mai mici, cu o moleculă
formată din 5-10 unități de glucoză. Unele variațiuni ale acestui proces încălzesc
amidonul la aproximativ 130 °C sau mai mult de câteva ori. Astfel se îmbunătățește
solubilitatea amidonului în apă, dar se dezactivează enzimele, așa că enzime noi
trebuie adăugate în amestec după fiecare încălzire.

5
 În a doua etapă, numită zaharificare, amidonul parțial
hidrolizat este hidrolizat complet până la glucoză folosind
enzima glucoamilază provenită de la ciuperca Aspergillus niger.
Condițiile de reacție specifice sunt la un pH de 4,0–4,5, o
temperatură de 60 °C și o cantitate de carbohidrați de 30–35%.
În aceste condiții, amidonul poate fi convertit în glucoză
în proporție de 96% după 1–4 zile. Totuși, se pot obține reacții cu
randamente mai mari folosind soluții mai diluate, dar în acest fel
sunt necesare reactoare mai mari și cantități mai mari de apă, și de
aceea această modalitate nu este considerată economică.
Soluția de glucoză rezultată este apoi purificată
prin filtrare și concentrată prin evaporarea apei. D-glucoza solidă
este produsă apoi prin cristalizări repetate.

IV. Proprietăți fizice:

Glucoza este o substanță:
 solidă
 cristalizată

6
  incoloră
 solubilă în apă
Are un gust dulce. Punctul său de topire este foarte ridicat,
deoarece între numeroasele sale grupări hidroxil (-OH) se
formează multe legături de hidrogen.
Când sunt încălzite, toate monozaharidele (nu numai
glucoza) se descompun înainte de a se topi, în carbon și apă,
reacție numită carbonizare.
Glucoza are 75% din puterea de îndulcire a fructozei (care
este luată ca unitate).

V. Proprietăți chimice:
Reacții la grupa carbonil:

7
 a) Reacții commune:
În această reacție se adiționează o moleculă de hidrogen diatomică la o
moleculă de glucoză, adiția având loc la dubla legătură dintre oxigen și carbon.
Legătura π dintre cei doi atomi se rupe, iar câte un atom de hidrogen se leagă la
fiecare dintre ei și astfel se produce hexitolul (sorbitol).

b) Reacții caracteristice aldehidelor:

Reacții la grupa hidroxil:
a) Reacția de esterificare:

Glucoza, în reacție cu clorura acidului acetic, produce esterul pentacilat al

glucozei și acid clorhidric.

b) Reacția de eterificare:
Reacția de esterificare are loc doar cu un ester anorganic, precum sulfatul
acid de metil.

8
 Reacția de fermentație:
Această reacție are loc în prezență de enzime, care au rol de
biocatalizator. Astfel, din glucoză rezultă alcool etilic și dioxid de
carbon.

VI. Utilizări:
Există mai multe forme de comercializare și folosire
a glucozei, dintre care cele mai importante sunt:

 sirop de glucoză - conține glucoză în concentrație

de 32,40%;

9
  glucoza tehnică - cu o concentrație de 75%;
 glucoza cristalizată (tablete) - concentrație de 99%.
În medicină este folosită mai ales sub formă de soluții
apoase perfuzabile. În funcție de concentrațiile lor, acestea au
acțiuni și indicații diferite.
Soluțiile sub 5 % sunt utilizate pentru diluarea unor
medicamente, pentru hidratare sau ca substituent energetic.
Soluția de glucoză 5 % este izotonă și are aceleași utilizări,
fiind folosită cel mai adesea.
Soluțiile de concentrații mai mari de 5 % (10, 20, 33,
40 %) sunt hipertonice și își găsesc utilitatea ca diuretice
osmotice (realizează deshidratare tisulară, foarte utilă
în edeme). Pentru a evita efectele nefaste ale hiperglicemiei,
de obicei oricărei perfuzii cu glucoză i se adaugă insulină.

VII. Bibliografie:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Glucoz%C4%83
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Glucoz%C4%83#Natural
%C4%83
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Leg%C4%83tur
%C4%83_glicozidic%C4%83

10
 https://mjzweb.wordpress.com/2018/11/04/glucoza-si-zaharoza/
 https://www.google.com/search?
q=alimenta+care+contin+glucoza+industriala&rlz=1C1CHBF_enRO841RO843
&sxsrf=ACYBGNTVuPO_Kcf7mxxiU-
DiPeHVtaJsVQ:1579864693345&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUK
EwjI6dvOjpznAhWNLlAKHTfTAEIQ_AUoAXoECAwQAw&biw=1707&bih=
803&dpr=1.13#imgrc=UOrDbyHJyol5xM:
 https://www.google.com/search?
q=glucoza+proprietati+fizice&rlz=1C1CHBF_enRO841RO843&sxsrf=ACYBG
NQItlUWH02M0nBoV9YH164avyELMw:1579867498558&source=lnms&tbm
=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjBsayImZznAhUHsaQKHeQ-
A8EQ_AUoAXoECAwQAw&biw=1707&bih=803&dpr=1.13#imgdii=a-
o4zBX2FoBRUM:&imgrc=3JfNGc-bNCbrMM:

11