Contaminarea apelor cu

mercur

Student: Radulescu Marius

Profesor:Covaliu Cristina
Grupa: 1142 CEPA

Cuprins
1.Contaminarea cu mercur a Ecosistemelor Acvatice.................................................3
2.Cum devine mercurul o problema toxicologica atat de mare?................................4
3.Efectele toxice ale mercurului asupra omului..........................................................5
4.Mercurul in lantul trofic........................................................................................... 6
5.Mercurul- Problema recenta sau o problema de cand lumea...................................7
6.Concluzii.................................................................................................................. 8
Bibliografie................................................................................................................. 9

1.iPoluarea cu mercur- De unde provine?

Cea mai mare sursa de emisie in atmosfera este la ora
actuala statiile electrice alimentate cu carbune, dar si spitalele cu
crematorii reprezinta unul dintre mari contribuitori la aceasta
problema. Aproximativ 70% din emisiile de mercur provin din
activitati umane incluzand o multitudine de procese industriale:
arderea de carbune, incinerarea de produse care contin mercur,
productia de zinc, otel si alte aliaje, productia de ciment, minerit.
Mercurul este de asemeana folosit in diferite produse industriale
si medicale. Este de asemenea eliberat in mediu prin procese
naturale: eruptii vulcanice, degradarea mineralelor. Exemple de
astfel de produse includ: Becuri florescente si baterii, termometre,
intrumente de masurat tensiunea, barometre, senzori de caldura.

2.iiContaminarea cu mercur a Ecosistemelor

Acvatice
Se stie de foarte multa vreme ca mercurul este o sursa de
poluare pentru mediul inconjurator.Inca din 1950 s-a stabilit ca
emisiile de mercur in mediu pot avea efecte serioase asupra
sanatatii omului. Aceste studii timpurii au demonstrat ca pesti si
alte tipuri de viata subacvatica din diverse ecosisteme acvatice,
acumuleaza usor doze toxice de mercur rezultat din activitatile
umane care au ca rezultat acest poluant. Apar probleme legate de
sanatatea umana cand pestele si viata subacvatica din aceste
ecosisteme sunt consumate de catre om.

In ultimul deceniu, un nou trend a aparut in ceea ce priveste

poluarea cu mercur. Investigatiile initiate la inceputul anilor 80 in
statele nordice ale Statelor Unite, Canada si in tarile Nordice au
relatat faptul ca, pesti, in principal cei proveniti din lacurile sarace
in nutrienti au nivele mari de mercur inmagazinate. Monstre mai
recente in alte regiuni din Statele Unite au aratat o raspundire a
contaminarii cu mercur in rauri, rezervoare si lacuri. Pana in
aceasta zi 33 de state au eliberat avertismente privind
consumarea de peste privind contaminarea cu mercur. Aceste
aparitii continentale si globale de contaminare cu mercur nu pot fi
legate de emisii de mercur individuale, dar in majoriteatea
cazurilor se datoreaza poluarii puternice a aerului. Cand
cercetatorii au masurat nivelele de mercur din aer si cele de la
suprafata apelor au realizat ca acestea sunt foarte mici. De fapt
cercetatorii trebuie sa fie foarte atenti in a nu face contact direct
cu mostrele de apa sau containerele care se folosesc pentru
recoltarea acestora. De aici apare si intrebarea: De ce pesti si alte
animale subacvatice prezinta urme de contaminare atat de mari
cu mercur cand contaminarea in mediu nu este foarte mare.

Fig1. Picatura
de mercur aratata in aceasta poza este de aproximativ 1 gram,aceiasi cantitate care se depoziteaza in fiecarea an
in lacul Wisconsisn cu o suprafata de 27 de acri

3.Cum devine mercurul o problema

toxicologica atat de mare?
Ca multe alte contaminari ale mediului, mercurul trece prin
procesul numit bioacumulare. Bioacumularea este procesul prin

care organsimele (inclusiv oamenii) pot acumula contaminanti

mult mai rapid decat organismul lor il pot elimina, asadar
cantitatea de mercur in corpul lor creste in timp.
Daca pentru o perioada de timp un organism nu ingereaza
mercur, cantitatea continuta in organism incepe sa scada. Dar
daca organismul primeste constant, cantitatea stocata poate
ajunge la nivele toxice. Rata de crestere a cantitatii de mercur in
organism difera de la specie la specie. Pentru oamneni, in jur de
jumatate din cantitatea toxica de mercur poate fi eliminata in 70
de zile daca in acest timp organismul nu este expus la nici o sursa
de contaminare.
Biomagnificarea reprezinta cresterea in concentratie a unui
contaminant cu fiecare nivel din lantul trofic.Acest fenomen apare
cand sursa de hrana a unui organism prezinta nivele din ce in ce
mai mari de contaminant, asadar magnificand bioacumularea in
verigile din varful lantului trofic. Bioacumularea este direct legata
de durata de viata a organismului, asadar cu cat durata de viata a
pestelui pradator este mai mare cu atat este mai probabil ca
acesta sa acumuleze nivele mult mai mari de mercur in corpul
sau. Cu atat mai mult cantitatea de mercur in muschii pestilor
este mult mai mare. Fata de contaminantii organici care se
concentreaza in piele si grasime, mercurul nu poate fi gatit sau
filetat din pestele destinat consumului.

Statele in care exista macar o avertizare privind consumul de peste

4.Efectele toxice ale mercurului asupra

omului
Oamenii in general sunt contaminati cu mercur in doua
feluri:Cu metilmercur din consumul de peste sau prin inhalare de
vapori de mercur emisi de diferite surse cum ar fi mercur metalic,
plombe dentare sau aerul ambiental. Corpurile noastre sunt mai
bine adaptate sprea a reduce potentialul toxic de la vapori de
mercur, asadar efectele asupra sanatatii sunt rare din aceasta
sursa. Metilmercurul pe de alta parte afecteaza sistemul nervos
central si in cazuri severe cauzeaza daune ireversibile asupra
anumitor parti ale encefalului. Cel mai bine documentat caz de
otravire cu metilmercur este din Minamata Bay, Japonia in
1956(eliberare industriala de metilmercur) si in Iraq in 1971( grau
tratat cu metil mercur). In fiecare caz, sute de oamnei au murit,
si alte mii au fost afecatati, majoritatea cu daune permanente. In
cazurile medii de otravire cu mercur adultii s-au plans de
reducerea in functiile motorii, simt tactil scazut, gust, si vedere.
Aceste cazuri nu foarte grave au simptome care sunt de cele mai
multe ori reversibile daca expunerea la mercur este oprita. Copii
inca nenascuti au cel mai mare risc in ceea ce priveste expunerea
minima la mercur. Cercetari recente au aratat ca efectele
prenatale apar la nivele de 5 pana la 10 ori mai mici decat cele
normale. Daca aceste rezultate sunt confirmate, o fractiune destul
de mare de copii inca nenascuti sunt in pericol.

5.Mercurul in lantul trofic

Mecanismul exact prin care mercurul intra in lantul trofic
ramane din pacate necunoscut la momentul actual, si probail
acesta variaza de la ecosistem la ecosistem. Se stie in acest
moment ca anumite tipuri de bacterii joaca un rol important in
inceputul acestui lucru. Studiile au aratat ca bacteriile care
proceseaza sulfati in mediu, preiau mercurul in forma lui
anorganica si prin procese metabolice in convertesc in
metilmercur. Avem doua mari probleme, metil mercurul este mult
mai toxic decat mercurul in forma lui anorganica si organismele
au nevoie de mult mai mult timp pentru a elimina metil mercurul.
In acest moment aceste bacterii sunt consumate de urmatoarea

veriga pe lantul trofic sau bacteria elibereaza metil mercurul in

apa unde este rapid absorbit de plancton,care de asemnea este
consumat de urmatoarea veriga in lantul trofic.

6.Mercurul- Problema recenta sau o problema

de cand lumea
In acest moment este greu sa ne pronuntam pe aceasta
problema, in mare parte din cauza lipsei specimenelor de peste
conservate din era preindustriala pentru a le compara cu
specimenele actuale. Dar cateva studii cu privire la lacul
Wisconsin sugereaza ca emisiile crescute in atmosfera si nivelele
recente in ape sunt legate de nivele crescute de mercur in peste.
Chiar daca nivelele de mercur absorbite de catre ape in fiecare an
sunt relativ mici, mercurul este puternic absorbit de organismele

ce traiesc in apa cum ar fi bacteriile si planctonul. Aceste

microorgansime sunt apoi consumate de alte organsime si prin
acest proces apare fenomenul de Bioacumulare. Sedimentele
recente de bacterii si plancton arata concentratii de 3-5 ori mai
mari decat starturile de sedimente preistorice de pe fundul
lacurilor. Asadar putem spune cu incredere ca nivele actuale de
mercur din ape sunt mult mai mari decat cele din era
preindustriala.

7.Concluzii
In conluzie putem observa clar ca poluarea ecosistemelor
acvatice cu mercur nu este neaparat una directa. Contaminarea
cu mercur apare ca urmare a contaminarii aerului cu mercur,
microorganismele si alte organisme preiau mercurul din aer il
inmagazineaza si astfel introducand in lantul trofic acest agent
toxic care prin bioacumulare ajunge in organismele subacvatice si
implicit prin bioacumulare in cantitati care se pot dovedi letale la
om. Trebuie luat in serios aceasta problema,mai ales avand in
vedere faptul ca aceasta problema este una care a luat amploare
in ultimul secol, ea datorandu-se in special boomului tehnologic
care societatea umana l-a suferit odata cu era industriala. Trebuie
sa luam masuri si sa urmarim aceasta problema de actualitate
intrucat dupa cum am vazut, contaminarea cu mercur poate avea
efecte grave si cateodata ireversibile, in cele mai grave cazuri,
intoxicarea cu mercur poate duce la deces

Bibliografie

i http://www.env-health.org/IMG/pdf/mercury_chapter2.pdf

ii http://water.usgs.gov/wid/FS_216-95/FS_216-95.pdf