GLUCIDE

1. Generalitati

Substantele organice din constitutia celulelor vegetale sunt biomolecule formate din C, H,
O, N si mai putin S si P ce reprezinta principalele elemente biogene cu rol plastic.

Substantele organice din organismele vegetale pot fi grupate astfel:

- substante plastice - intra in compozitia tuturor structurilor celulare, subcelulare si

supracelulare si a sucurilor si lichidelor din organismul vegetal. Acestea sunt glucide, lipide, protide.

- substante active - care activeaza reactantii biochimici si determina, influenteaza si

dirijeaza reactiile biochimice din organismul vegetal. Acestea sunt:

- substante cu rol catalitic enzimele;

- substantele cu rol de reglare: vitamine, enzyme, anticorpi, pigmenti;

- substante cu rol informational - acizii nucleici;

- substante cu rol energetic - compusii macroenergici;

- substante intermediare si finale de metabolism - care se formneaza din substantele

plastice in urma unor transformari metabolice, contribuie la formarea aromelor, gustului,
mirosului, au rol de protectie. Acestea sunt: glicozide, taninuri, lignine, uleiuri eterice,
aldehide, cetone, esteri, alcooli, .amide, amine.

Substantele plastice ale organismelor vegetale

Acestea sunt: glucidele, lipidele, protidele

Glucidele sunt substante organice cu functiuni mixte ce contin in molecula lor grupari
carbonilice si grupari hidroxilice.

Glucidele sunt substante ternare formate din C, H, O cu exceptia unor derivati azotati
(aminoglucidele).

Glucidele reprezinta o clasa de substante universal raspandite in organismele vii formand

cea mai mare parte a substantei organice de pe pamant. Din punct de vedere cantitativ ele
predomina in organismul vegetal - 65-90% - in functie de specie, varsta, felul organului, conditiile si
perioadele de vegetatie.

Din punct de vedere biochimic si fiziologic, glucidele au rol structural si energetic.

- glucidele cu rol structural (celuloza, chitina) reprezinta principalele substante de

sustinere pentru plante. De asemenea din glucide se formeaza compusi intermediari care contribuie
la biosinteza altor grupe de substante (protide, lipide, acizi organici);

- glucidele nestructurale - reprezinta principala sursa de energie .a organismului

vegetal. Substantele de rezerva de natura glucidica (amidonul) sunt usor utilizate de catre celule si
tesuturi pentru procurarea energiei necesara proceselor fiziologice.
 Plantele sintetizeaza glucide din substante anorganice: CO2 si H2O prin procesul de
fotosinteza, cu consum de energie luminoasa. Spre deosebire de plante animalele sintetizeaza
glucide numai din substante organice.

Continutul de glucide totale din principalele legume si fructe(% din s.u.):

ardei 3,0 Banane 18,0

cartofi 1,2 Caise 10,1

castraveti 1,9 Castane 28,0

morcov 6,9 Struguri 16,3

varza 4,5 Lamai 2,2

ceapa 8,4 Portocale 8,3

Patrunjel 9,5 Mandarine 9,2

Mere 14,6

2. Nomenclatura glucidelor

In anul 1844 C. Smidt a propus denumirea de hidrati de carbon. Aceasta nomenclatura s-a
adoptat ca urmare a faptului ca intre atomii de hidrogen si cei de oxigen din molecula lor este 2:1
ca si in cazul moleculei de apa. Majoritatea glucidelor corespund formulei generale
Cn(H2O)m Intrucat atomii de H si O nu se leaga sub forma de apa de atomul de carbon s-a renuntat
la aceasta nomenclatura si s-a propus (Bertrand, 1923) termenul de glucida care a fost adoptata de
Comisia Internationala de Chimie Biologica de la Cambridge, 1923.

Exista substante glucidice care nu corespund formulei generale dar sunt glucide, ex.:
desoxiriboza si exista substante care corespund formulei si nu sunt glucide, ex. : acidul acetic:
C2(H2O)2, acidul lactic: C3(H2O)3.

Denumirea de glucida provine de la procesul glykys, iar cea de zaharida de la sakkharom -

dulce. Nici aceste denumiri nu sunt riguros stiintifice deoarece exista substante dulci care nu sunt
glucide (zaharina, glicerolul) si substante glucidice care nu sunt dulci (celuloza, amidonul).

3. Clasificarea glucidelor

- Oze sau monozaharide sau monoglucide - sunt substante monomoleculare care nu

hidrolizeaza;

- Ozide - substante formate prin unirea mai multor molecule de monoglucide prin eliminare
de apa. Ozidele hidrolizeaza transformandu-se in substantele din care s-au format.

Dupa structura moleculara ozidele sunt:

- oligoglucide - sunt formate dintr-un numar mic de resturi de monoglucide (2-8);

- poliglucide - sunt formate dintr-un numar foarte mare de resturi de monoglucide (sute,
mii).

Dupa natura compusilor care intra in constitutia lor poliglucidele sunt:

 - holozide - formate numai din resturi de monoglucide (aceleasi sau diferite);

- heterozide - contin in molecula lor pe langa resturi de monoglucide si alte resturi de

substante neglucidice (alcooli, alcaloizi) numite agliconi.

4. Monoglucide

Substante cu functiuni mixte care contin in molecula o grupare carbonilica (aldehida sau
cetonica) si mai multe grupari hidroxilice.

- hidroxi aldehide - aldoze

- hidroxi cetone - cetoze

Monoglucidele pot fi considerate ca aldehide sau cetone ale polialcoolilor naturali.

Monoglucidele sunt foarte raspandite in natura: in organismul vegetal se afla in sucul celular
cu precadere in fructe, seminte in stare de germinatie, muguri, etc.

Monoglucidele au rol biochimic in procesul de respiratie, ca principale substante furnizoare

de energie. Ele au si rol structural fiind principalele substante din care se formeaza oligoglucidele,
poliglucidele si alte substante care contin in molecula lor glucide (acizi nucleici, coenzime, lipide
complexe, glicoproteide etc.).

4.1. Nomenclatura monoglucidelor

In general se adauga sufixul oza la radacina cuvintelor din limba greaca: di, tri, tetra, penta,
hexa, hepta, octa, noua, deca ce desemneaza numarul atomilor de carbon din molecula
monoglucidei. Ex: dioza, trioza heptoza etc.; desemnarea grupei carbonilice se face cu prefixele
aldo si ceto.

Monoglucidele au catena liniara, foarte rar ramificata. Au 2-10 atomi de carbon in molecula.
Numerotarea atomilor de carbon incepe cu carbonul aldehidic sau cu capatul cel mai apropiat de
carbonul cetonic.

Cand o grupare hidroxilica este inlocuita cu un atom de hidrogen se obtine o

dezoximonoglucida (la carbonul secundar) sau metilmonoglucida (la carbonul primar).

4.2. Clasificarea monoglucidelor

Dupa natura gruparii carbonilice:

2 aldoze si cetoze

Dupa numarul de atomi de carbon

- di, tri .., oze

4.3. Reprezentanti mai importanti

Cele mai raspandite monoglucide sunt triozele, pentozele, hexozele. Aldehida glicerica
tetrozele, heptozele, octozele, nonozele - mai putin sunt produsi de metabolism: fotosinteza,
degradarea anaeroba si aeroba a monoglucidelor

4.4. Obtinerea monoglucidelor

 In organismul vegetal se obtin prin fotosinteza si mai putin prin chimiosinteza. Plantele
sunt laboratorul viu in care substantele minerale, cu ajutorul energiei luminoase, sunt transformate
in monoglucide.

Industrial monoglucidele se obtin prin hidroliza oligoglucidelor (lactoza - glucoza si

galactoza) sau poliglucidelor (amidon, celuloza: amidon - glucoza, inulina - fructoza).

Monoglucidele se obtin si prin extractia din materiile prime: glucoza din fructe (struguri),
fructoza din mierea de albine.

In mod sintetic:

2 Condensarea aldehidei formice in prezenta de Ba(OH)2 sI Ca(OH)2 prin care se obtine

un amestec de monoglucide:

6HC C6H12O6

2. Tratarea aldozelor cu HCN (sinteza Kiliani Fisher astfel se obtin aldoze cu un atom de
carbon in plus.

Nitrili acizi aldonici aldoze

(sinteza) (hidroliza) (reducere)

4.5. Izomeria monoglucidelor

Izomerii sunt substante care au aceeasi compozitie chimica, aceeasi formula moleculara
dar au structura diferita care determina proprietati fizice si chimice diferite.

Izomerii glucidelor se intalnesc la compusii cu mai mult de 3 sau mai mult de 4 atomi de
carbon in molecula si se disting in cinci tipuri.

a. Izomeria datorita gruparii carbonilice

Se mai numeste izomerie de compensatie functionala.

Aldozele si cetozele au proprietati fizico-chimice foarte diferite.

b. Izomeria datorita pozitiei gruparilor hidroxilice secundare din catena carbonica a monoglucidelor

Se mai numeste stereoizomerie sau izomerie stereochimica.

Monoglucidele care au atomi de carbon asimetrici formeaza stereoizomeri in conformitate

cu legea lui Van t Hoff : Z=2n

Z = numarul de stereoizomeri

n numarul de atomi de carbon asimetrici

 Triozele au un atom - 2 izomeri, tetrozele 2 at. asim. - 4 izomeri; pentozele 3 at. - 8 iz.,
hexozele 4 at. - 16 iz.

Stereoizomerii formati sunt 2 cate 2 enantiomeri adica unul reprezentand imaginea in

oglinda a celuilalt. Gruparile hidroxilice de la atomii secundari se afla la stanga sau la dreapta
atomului de carbon, respectiv forma L si forma D.

Deci cei 16 izomeri ai hexozelor sunt 8 Dsi 8 L.

In cazul monoglucidelor cu mai multi atomi de carbon asimetrici, forma structurala D sau L
se determina dupa pozitia penultimului hidroxil din molecula monoglucidei.

Stereoizomerii cei mai intalniti in natura sunt din forma D: D glucoza, D manoza, D galactoza
etc.

c. Izomeria optica

Monoglucidele cu atomi de carbon asimetrici prezinta activitate optica. Ele rotesc planul
luminii polarizate spre dreapta sau spre stanga fiind astfel optic dextrogire respectiv optic levogire.
Numarul izomerilor se stabileste tot cu legea lui Vant Hoff.

Izomerii optici nu sunt dependenti de izomeria structurala astfel ca fructoza este structural
D si optic levogira, insa majoritatea monoglucidelor care structural apartin seriei D sunt si optic
dextrogire.

Fructoza D (-) fructoza

Glucoza D (+) glucoza

Compusii optic (+) se pot prezenta si in forma optic (-) perechile numindu-se enantiomeri
sau antipozi optici.

Amestecul in parti egale de enantiomeri este optic inactiv si se numeste amestec racemic,
notat cu () sau (dl).

Substantele cu atomi de carbon asimetrici obtinute in laborator sunt racemice, iar cele
sintetizate sunt antipozi optici.

Cetozele au un numar mai mic de izomeri deoarece si numarul atomilor asimetrici este mai
mic.

d. Izomeria datorita ciclizarii monoglucidelor

Coexistenta in aceeasi molecula a gruparilor carbonilice si a celor hidroxilice face ca acestea

sa interactioneze si sa formeze legaturi interne. In general, o grupare aldehidica reactioneaza cu
doua grupari hidroxil, formand acetali. In cazul aldozelor gruparea .CHO reactioneaza cu un OH din
molecula proprie dand un semiacetal si apare un oxidril glicozidic, capabil sa reactioneze numai cu
un singur OH apartinand altei molecule.

Semiacetalii monoglucidelor sunt compusi ciclici stabili formati prin aditie intramoleculara
intre gruparea carbonilica si o grupare hidroxilica de la C-4, C-5, C-6.
 Ciclizarea monoglucidelor incepe prin ruperea unei legaturi dintre atomul de C si cel de O
din gruparea carbonilica. In urma acestei reactii atomul de C si cel de O dobandesc o valenta libera.
La nivelul valentei libere a atomului de O va migra un atom de hidrogen de la C4 sau C5. Rezulta
hidroxilul glicozidic (contribuie la formarea glicozidelor). Valenta libera a C se uneste cu valenta
libera a atomului de O de la care a migrat hidrogenul si se formeaza o legatura moleculara. Apare
un heterociclu format din 4 atomi de C - ciclu furanic sau un ciclu format din 5 atomi de C - ciclu
piranic.

Monoglucidele formate se numesc de ex.: glucofuranoza respectiv glucopiranoza. La cetoze

ciclul se formeaza intre C2 si C5 sau C2 si C6.